Analiza tehnică - delimitări conceptuale

Analiza tehnică (grafică) constă în studierea istoricului cursului titlului financiar, în vederea găsirii
tendinţei de evoluţie a lui.
Pentru formarea graficelor aplicate în analiza tehnică sunt necesare:
◦ preţul,
◦ volumul
◦ numărul de poziţii deschise pe o anumită piaţă
Axiomele de bază ale analizei tehnice
toate informațiile publice de interes pentru piaţa respectivă sunt deja reflectate de preţul la care se
tranzacționează instrumentul respectiv;
preţurile evoluează după anumite tendinţe (trenduri) şi în anumite configuraţii;
istoria se repetă.
 Funcţiile analizei tehnice
 să identifice tendinţa;
 să determine sfârşitul trendului, momentul când preţurile încep să evolueze în direcţia opusă acestuia.
 Să identifice şi să facă distincţie între "întoarcerile" şi "răsturnările" din cadrul trendului şi schimbările,
modificările trendului însuşi.
Instrumentele analizei tehnice:
 prin bare
 formaţiile triunghiulare
 formaţiile în zigzag
 formaţia "cap şi umeri"
 lumânare japoneze
Grafice prin bare
Nivel de rezistenţă reprezenta variaţiile de curs într-un
interval de timp dat: zilnic,
săptămânal, lunar sau alte perioade
mai mari
Nivel de sprijin
Nivelul de rezistenţă - linia maximelor
cursului
Nivelul de sprijin - linia minimelor
cursului
Linia de tendinţă –media cursurilor
Linia de tendinţă
Formaţiile triunghiulare
Formaţiunea apare
◦ când cursurile tind către un punct de echilibru
◦ la sfârşitul unei creşteri sau al unei scăderi
perioada de analiză: minim 6 luni
semnale:
◦ mişcări succesive de creştere / scădere de curs
cu amplitudine din ce în ce mai scăzută şi
convergenţă către un singur punct
◦ ieşirea cursului din vârful triunghiului indică
trendul viitor de creştere / scădere de curs >
semnal de cumpărare / de vânzare
Formaţiuni de tip zigzig
Formaţiunea M
perioadă de formare: 4 – 5 săptămâni
amplitudinea modificărilor de curs ~ 10 -
20%
depăşirea dreptei de rezistenţă > trend
crescător > semnal de cumpărare
Formaţiunea W
semnale: scăderea cursului cu 10 – 20%
după primul vârf (1) şi formarea a două
vârfuri similare (sau cu diferenţe de 3 – 4%)
depăşirea dreptei suport > trend
descrescător > semnal de vânzare
Grafic mişcare indicele RTC
Formaţia cap-umeri

- perioadă de formare: 2 – 3 luni

- componente: umăr stâng, cap, umăr drept, depăşirea liniei gâtului

- depăşirea liniei gâtului > trend descrescător > semnal de vânzare
volum maxim tranzacţii: formarea capului graficului
Lumânări japoneze
Se utilizează patru valori ale preţului
◦ preţul de deschidere,
◦ preţul maxim,
◦ preţul minim
◦ preţul de închidere,

Figura este compusă din.

◦ corpul,
◦ umbra superioară
◦ umbra inferioară.
 Analiza tehnică
AVANTAJE
Analiza tehnică odată însuşită este uşor de utilizat
şi de adaptat diferitelor instrumente financiare.
Ea poate fi folosită atât pentru acţiuni şi
obligaţiuni, cât şi pentru instrumentele derivate
sau piaţa Forex.
Ea se concentrează doar pe grafice şi pe evoluţia
din trecut a preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat
pentru a estima ce se va întâmpla;
Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica
destul de precis momentul când să intrăm sau să
ieşim de pe un instrument, ceea ce analiza
fundamentală nu poate face;
Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai
restrâns de informaţii decât analiza
fundamentală;
Poate fi utilizată pe intervale de timp variate, de
la graficele intraday la cele anuale.
DEZAVANTAJE
Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un
emitent este în dezechilibru financiar, dacă
este implicat în procese sau proceduri de
insolvenţă sau dacă urmează să intre în
faliment;
Analiza graficului poate oferi uneori semnale
întârziate, deoarece decizia de intrare pe piață
se ia după ce un trend deja s-a format;
Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind
subiectivă deoarece acelaşi grafic poate fi
interpretat diferit de persoane diferite, fiecare
având raţionamente corecte.
 Analiza fundamentală
AVANTAJE
Analiza fundamentală este principala
modalitate prin care investitorul poate selecta
instrumentele în care doreşte să investească,
ea fiind mult mai complexă decât analiza
tehnică;
Principalul avantaj al analizei fundamentale
este că ne arată modalitatea în care se
fundamentează valoarea unui instrument
financiar şi pe baza acestei informaţii putem
decide dacă un titlu este subevaluat sau
supraevaluat.
Ea ţine cont de toate evenimentele care pot
influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o
imagine fidelă asupra instrumentului analizat.
DEZAVANTAJE
Analiza fundamentală nu poate indica momentul
optim de intrare sau de ieşire de pe o investiţie;
Foloseşte un volum foarte mare de informaţii
pentru a ajunge la o concluzie;
Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi
este diferită pentru diferite tipuri de instrumente
financiare, ea neputându-se adapta de la un
instrument la altul;
Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel
mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” pe
termen lung şi nu o modifică chiar dacă tendinţa
pieţei s-a schimbat;
Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare
exercitiu financiar pentru a vedea dacă situaţia
companiei s-a schimbat şi dacă mai păstram sau
nu activul respectiv în portofoliu.
 ANALIZĂ TEHNICĂ versus ANALIZĂ FUNDAMENTALĂ

- Analiza fundamentală → raportul forţelor cerere/ofertă care influenţează preţurile

de piaţă
- Analiza tehnică → trendul pieţei

- Analiza fundamentală → cauza mişcării pieţei

- Analiza tehnică → efectul mişcării pieţei

- Analiza fundamentală → prelucrează o mare cantitate de informaţii diferite

- Analiza tehnică → adaptabilitate crescută tuturor titlurilor financiare

- Tehnicienii → analiza tehnică include analiza fundamentală

Analiza fundamentală şi Analiza tehnică au ca scop final determinarea

direcţiei în care preţurile este probabil să evolueze
Recomandări pentru investitori
Analiştii tehnici pleacă de la premiza că graficul include toate informaţiile necesare
tranzacţionării cum ar fi informaţiile financiare, ştirile economice şi politice, raportul dintre
cerere şi ofertă şi sentimentul pieţei, de aceea ei diminuează importanţa analizei fundamentale
şi consideră ca analiza tehnică, singură, poate fi folosită eficient în luarea deciziilor de investire.
Pentru a lua o decizie corectă de investire este necesar să se utilizeze ambele metode de
analiză.
Analiza fundamentală ne spune ce titluri să includem în portofoliu în timp ce analiza tehnică ne
spune când să le achiziţionăm.
Întrând pe piață în baza analizei tehnice, titlurile, selectate în baza analifei fundamentale, se
păstrează în portofoliu până în momentul în care preţul acestora ajunge în concordanţă cu
rezultatele financiare, după care se folosește din nou analiza tehnică pentu a decide momentul
potrivit pentru a renunţa la ele şi a înregistra profit.
Dacă informația furnizată de analiza tehnică este contradictorie cu ce a analizei fundamentale,
se aşteaptă momentul când cele două tipuri de evaluare se corelează.
Teoria pieţei eficiente
O piata de capital eficienta este acea piata
“
care proceseaza eficient infomatii. Preturile
actiunilor la orice moment sunt bazate pe o
corecta evaluare a tuturor informatiilor
disponibile la acel moment. Intr-o piata
eficienta de capital, preturile oglindesc pe
deplin informatia disponibila” Eugene Fama,
1963
Ce înseamnă mai exact:
preturile acţiunilor nu pot fi previzionate întrucât piaţa este
eficienta.
Pe o piaţă eficienta, în momentul în care o informaţie devine
disponibila, un mare număr de investitori inteligenţi aplica agresiv
aceasta informaţie intr-un mod care atrage ajustarea instantanee a
preturilor.
Prin urmare, prognozele cu privire la evoluţia viitoare nu pot fi
înfăptuite pe o piaţa eficienta deoarece preturile acţiunilor se
ajustează rapid
Condiţiile de existenţă a unei pieţe
eficiente
Acces la infomaţie concomitent pentru toţi
investitorii
Investitorii sunt toţi inteligenţi, cunosc modele de
prognozare a pieţii şi utilizează analiza tehnică şi
fundamentală pentru luarea deciziilor în
tranzacţionarea cu active
Lipsa costurilor de tranzacţionare
Concept de eficienţa a pieţii de capital
O piaţă este eficienţă dacă toate informaţiile disponibile, de la un anumit
moment, sunt incluse în curs.
Cursul din orice moment este o estimaţie nedeplasată a cursurilor din
perioada viitoare.
Pe o astfel de piaţă nici un investitor nu poate spera de a avea informaţii
care să nu fie deja actualizate de către ceilalţi investitori în cursuri.
În consecinţă, nici un investitor nu poate realiza rate de rentabilitate
anormale şi de o manieră sistematică.
Nivelul ratei de rentabilitate, la care un investitor poate spera, este în
funcţie de riscul asumat de acel investitor.
Tipuri de eficienţă a pieţii
Eficienta operaţionala se refera la accesul ofertanţilor şi utilizatorilor de
fonduri la costuri de tranzacţii ieftine. Aceasta înseamnă ca intermediarii
de pe piaţa sa fie intr-o strânsa competiţie, astfel încât preţul serviciilor
de intermediere pe piaţa de capital sa fie minim.
Eficienta de alocare se refera la relaţia între profit şi risc, şi anume
presupune ca preturile sa se stabilească astfel incât titlurile cu acelaşi
nivel de risc sa ofere acelaşi profit estimat.
Tipuri de piaţă în funcţie de eficienţă
Forma slabă a ipotezei de piaţă eficientă, afirmă că preţurile
reflectă în totalitate informaţia conţinută în secvenţa
istorică a cursurilor. Astfel, investitorii nu pot plănui o
strategie de investiţie pentru a obţine profituri anormale pe
baza modelelor cursurilor anterioare utilizând analiza
tehnică.
Tipuri de piaţă în funcţie de eficienţă
Forma semi-puternică a ipotezei de piaţă eficientă, conform căreia
cursurile prezente ale titlurilor reflectă nu doar informaţia trecută
privind cursul titlurilor, dar şi toate informaţiile publice referitoare
la titlurile unei companii.
Dacă piaţa este eficientă în acest sens, atunci o analiză a situaţiilor
bilanţiere,a anunţurilor de distribuiri de dividende, sau orice altă
informaţie publică referitor la o companie (analiza fundamentală)
nu se va concretiza în obţinerea unor profituri în exces.
Tipuri de piaţă în funcţie de eficienţă
Forma puternică a ipotezei de piaţă eficientă, afirmă că toată
informaţia care este cunoscută de către toţi participanţii de pe piaţă
despre o companie este reflectată în totalitate în preţul de piaţă.
Pornind de la aceasta, nici cei care au acces la informaţii privilegiate
nu pot face uz de ele pentru a obţine rezultate superioare ale
investiţiilor.
Reprezintă încorporarea perfectă a tuturor informaţiilor private în
preţurile de pe piaţă.
Consecinţă
Forma slabă
Ansamblul informaţional:
preţurile trecute
Într-o piaţă eficientă preţurile
trecute a titlurilor nu pot fi
utilizate pentru a bate piaţa
sau obţinerea de rentabilităţi
ajustate pentru risc superior
. Analiza tehnică şi cartistă
este inutilă.
Piaţă eficientă
Forma semiputernică Forma puternică
Ansamblul Ansamblul informaţional: toate
informaţional: toate informaţiile care sunt posibil a se
informaţiile publice cunoaşte
Informaţiile publice Nu se pot realiza performanţe superioare
includ : bilanţurile, nici chiar de persoanele cele mai
conturi de exploatare susceptibile de a obţine informaţii
,PER ,creşteri de privilegiate.
capital ,etc .
Într-o piaţă eficientă, în
formă semislabă,
analiza fundamentală,
fondată pe informaţiile
publice, este inutilă.
Crahuri bursiere