Imnul

Este o creaţie lirică solemnă în care se preamăresc divinitatea personalităţii remarcabile ale
istoriei, evenimente deosebite, idei şi sentimente nobile. Ca specie literară, acesta se înrudeşte cu
oda, cu deosebirea că grecescul „hymnos” care însemna „cântec de biruinţă, de slavă”, iniţial, imnul
a avut un caracter religios în ele exprimându-se sentimente de admiraţie, preţuire şi recunoştinţă faţă
de divinitate. Treptat, a căpătat un caracter profan, exprimând sentimente de preţuire faţă de eroi, de
admiraţie faţă de evenimente remarcabile, de slăvire a unor idei şi sentimente nobile.
În literatura română, această specie literară a fost cultivată de V. Alecsandri, Ion Pillat, Vasile
Voiculescu, Ioan Alexandru (volumele „Imnele putnei”, „Imnele Transilvaniei”). Începând cu sec.
al-XIX-lea, pe măsură ce se conturează statele naţionale, apar imnule naţionale.Imnul naţional este
un cântec patriotic adoptat e o ţară pentru a fi intonat în cadrul unor ceremonii, naţionale sau
internaţionale. În acest cântec patriotic se exprimă idealurile de dreptate, libertate şi unitate naţională
ale fiecărui popor.
Imnul naţional al României are la bază textul poeziei lui Andrei Mureşeanu, intitulată iniţial „Un
răsunet”, A fost scrisă ca o replică la poezia lui V. Alecsandri „Deşteaptă-te române” şi a constituit
imnul revoluţionarilor transilvăneni de la 1848. Cu titlul modificat (s-a preluat o parte din primul
vers al textului şi pus pe muzica lui Anton Pann (prelucrată de un ucenic al acestuia) acest text a
devenit imn al României după Revoluţia din decembrie 1889.

Trăsături ale imnului

 este o creaţie lirică în versuri
 are un caracter solemn şi un ton grav, avântat
 exprimă idei şi sentimente nobile, idealuri înalte (admiraţie, preţuire)
 conţine elemente aparţinând stilului retoric:
1. invocaţia retorică (constituită de obicei din substantive în vocativ însoţite sau nu de
interjecţie)
2. interogaţii retorice
3. exclamaţii retorice
4. verbe la imperativ (prin care se exprimă îndemnuri)
5. angajamente pe care eul liric la ia în numele unei colectivităţi
 limbajul este plastic, expresiv conţinând metafore, comparaţii, hiperbole ample, enumeraţii şi
frecvente repetiţii cu rol de insistenţă
 discursul liric are un caracter persuasiv, convingător, argumentativ reuşind să împărtăşească
cititorului gândurile şi sentimentele transmise de autor prin vocea eului liric
 versificaţia este adaptată conţinutului de idei şi sentimente al textului
Bibliografie:
 „ Introducere in literatura pentru copii” ,Mariana Andrei ,Ed.Tiparg ,2010
 www.referatele.com
 www.preferatele .ro