ȘCOALA POSTLICEALĂ ION MINCU TG-JIU

SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

REFERAT
PICĂTURI PENTRU OCHI

Prof. coordonator

Cernea Adelina

Elev
Ivașcu Luiza

2019

1
 PICĂTURI PENTRU OCHI

Uleiurile volatile sunt produse izolate din plante sau organe ale acestora printr-un
procedeu fizic care au o anumita volatilitate (mai mare sau mai mica) si posedă un miros
agreabil caracteristic sursei din care provin.
Sunt cunoscute si sub numele de uleiuri eterice sau esenţiale, si de obicei denumirea
lor este dată de numele popular al plantei din care se extrag. În unele cazuri numele
plantei este intraductibil si se foloseşte ca atare pe plan mondial : ylang-ylang, palmarosa,
cajeput.[1]
Există si denumiri latine care provin din denumirea Latina a plantelor , utilizarea
acestora este limitată la domeniul farmaceutic. Pentru un număr relative mic de uleiuri
eterice denumirea latină este singura cunoscută: se menţionează uleiul de cascarilla,
costus, cordamom, cubeba. În multe cazuri denumirile comerciale nu au legătură cu
denumirea plantei însa s-au impus pe plan mondial, intrând in limbajul curent de
specialitate: Neroli bigarade (flori de portocal amar), Petitgrain (ramuri, frunze si fructe
imature de citrice ), Ho (lemn de Cinnamomum).
Cea mai importantă caracteristică a acestor amestecuri, care conferă de altfel si
valoarea economică deosebită, o constituie gustul sau gustul specific. Acesta stă la baza
utilizării lor in parfumerie, in produse cosmetice si in industria alimentară. Multe uleiuri
volatile au calităţi terapeutice deosebite, o parte dintre acestea fiind cunoscute si folosite
încă din antichitate.
Ca si uleiurile vegetale, cele volatile se găsesc in citoplasma celulelor a circa o
treime din plantele cunoscute, dar spre deosebire de acestea, difuzia uleiului prin
membranele celulare spre suprafaţa externa a plantei este relative uşoara. Prin evaporare
de pe suprafaţa plantei, imprastie in mediu mirosul caracteristic acesteia.[2]
Biosinteza substanţelor odorante are loc in frunze unde se afla cea mai mare parte a
lor si ramane pana la înflorire. La înflorire uleiurile volatile migrează in flori, iar o parte se
consuma in procesul de fecundare. După fecundare acestea se acumulează in fructe si
2
seminţe sau are loc o migrare in frunze, scoarţa si rădăcina. Pe parcursul maturizării
plantelor compoziţia uleiurilor volatile se modifica: in plantele tinere acestea conţin in
principal hidrocarburi terpenice si compuşi cu molecula mai simpla, in timp ce organele
de reproducere conţin uleiuri eterice mai bogate in compuşi oxigenaţi.
Deşi rolul lor in organismul vegetal este parţial cunoscut, uleiurile eterice au
intrebuintari multiple. Se cunosc mai mult de 3000 de uleiuri volatile care sunt
caracterizate fizico-chimic, dintre care numai circa 150 se produc pe scară industrială.
Excluzând uleiul de terebentina, producţia mondiala este de peste 20000 tan. Unele dintre
acestea sunt produse pe arii geografice restrânse, cu clima potrivită plantelor respective,
dar sunt comercializate in toata lumea. Ca ex. se menţionează: uleiul de santal (India si
Indonezia), uleiul de patciuli (Indonezia si Malaezia), uleiul de iris (Italia).
Uneori, calitatea excepţionala a unui ulei obţinut in anumite condiţii de clima si
beneficiind de tradiţie îndelungata in producerea si utilizarea lui, limitează utilizările unui
ulei produs din aceleaşi plante in alte zone, netraditionale: uleiul de trandafir din Bulgaria
este mult mai apreciat decât cel din Turcia sau Maroc.[3]
Răspândire
Uleiurile volatile sunt relativ răspândite in regnul vegetal, unele familii fiind foarte
bogate in astfel de substanţe, atât ca număr de specii cat si cantitativ.
De obicei, uleiurile volatile se găsesc in plante superioare (circa 50 de familii)
aparţinând unor ordine ale angiospermelor (Asterales, Laurales, Magnoliales,
Zimgiberales, etc.) sau gimnospermelor (Pinales), dar se cunosc si ciuperci producătoare
de lactone sesquiterpenice si de sesquiterpene volatile, sau alge care elaborează
sesquiterpene halogenate.
Deşi compuşii terpenici sunt carecteristici regnului vegetal, s-au semnalat câteva
monoterpene biosintetizate de bacteriile din sol, de insecte (probabil feromoni), precum si
de unele sesquiterpene si diterpene de origine animala.
Localizare
Sinteza si acumularea de uleiuri volatile au loc fie in exteriorul plantei, in perii
glandulari (Asteraceae, Geraniaceae, Laminaceae, etc.) si in papile, fie in interiorul
3
 plantei, in celulele secretorii, in spatiile intercelulare (in canalele secretorii), fie in pungi
secretorii (Anacardiaceae, Rutaceae, Myrtaceae).
Uleiurile volatile se pot acumula in toate organele plantei, insa in cantitati diferite.
Astfel le putem întâlni in : rădăcini, frunze, flori, fructe, lemnul tulpinilor sau in scoarţa.
Conţinutul in ulei volatile al plantelor se situează de cele mai multe ori sub 1%,
rareori putând atinge15% sau chiar mai mult, in produsul uscat al unor plante.[2]
Denumirea de plante aromatice este atribuita acelor specii care conţin o cantitate
mai mare de ulei volatil (cel puţin 0.1-0.2%), care au un miros suficient de perceptibil sau
care se pretează unei exploatări rentabile economic.
In afara de acesta, mai sunt insa si alte specii care, deşi au miros caracteristic,
conţin totuşi substanţe terapeutice care intra in compoziţia uleiurilor volatile.[4]
Biosinteza
Biosinteza substanţelor odorante are loc in frunze, unde se găseşte cea mai mare
parte a lor si ramane pana la înflorire.
La înflorire, uleiurile volatile migraza in flori, iar o parte se consuma in procesul de
fecundare. După fecundare acesta se acumulează in fructe si seminţe sau are loc o migrare
in frunze, scoarţa si rădăcina.

Def. Picaturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sub forma de solutii sau suspensii
folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.
Se pot prezenta si sub forma de pulberi strerile care se dizolva sau se suspenda inainte de
folosire intr-un vehicol steril.
A. Preparare:
 Se prepara prin metode care le asigura sterilitatea sic ere permit evitarea uneii
contaminari ulterioare cu microorganisme.
 Substantele active se dizolvasa se suspense intr-un vehicol corespunzator si se
completeaza la masa prevazuta (m/m)
 Picaturile pentru ochi solutii se filtreaza printr-un material filtrant adecvat.
 Ca vehicol se foloseste:
- apa proaspat fiarta si racita,  Se pot folosi si substante auxiliare:
- apa pentru preparate injectabile - Substante izotonizate
- ulei de floarea soarelui neutralizat - Agenti pt ajustarea pH-ului

4
 - Agenti pt cresterea vascozitatii - Conservanti antimicrobieni
potriviti
 Solutiile hipotonice se izotonizeaza.
 Cand masa substantelor active prescrise este mai < de 1% (m/m)sSolutia se prepara
prin dizolvarea substantelor active in solutii izotonice sterile.
 Cand masa substantei active este mai > de 1% (m/m), masa substantei necesara
izotonizarii, se calculeaza cf unor formule.
 Solutiile coloidale nu se izotonizeaza.
 Picaturile pentru ochi apoase multidoza contin un conservant antimicrobian potrivit
(ex. borat de fenil-mercur, diacetat de clorhexidin)
 Picaturile pentru ochi apoase unidoza se sterilizeaza printr-o metoda adecvata. Nu se
admite adaosul de conservanti antimicrobieni.
 Picaturile pentru ochi se repartizeaza in recipient multidoza sau unidoza din sticla sau
din material plastic sterile si prevazute cu sisteme de picurare.

1. Descriere:
 Aspect:
- Picaturile pentru ochi apoase sau uleioase trebuie sa fie limpezi, lipsite de
impuritati mecanice.
- Picaturile pentru ochi suspensii pot prrezenta un sedinment usor redispersabil
prin agitare
 Marimea particulelor din picaturile pt ochi suspensii
- Pt. 90% din particulele examinate tb sa prezinte un diametru de cel mult 25
m
- Pt. 10% din particulele examinate se admite un diametrundecel mult 50 µm
2. Conservare: in recipient cu capacitate de cel mult 10 ml, inchise etans, prevazute
cu sisteme de picurare.

Conditii asemanatoare de preparare, conservare si control se aplica si pentru BAILE

AURICULARE, care se prescriu in cantitati de cel mult 50 g.

FR X oficializeaza urmatoarele colire:

- Picaturi pt ochi cu sulfat de atropine 1% (VENENA)
- Picaturi pt ochi cu nitrat de pilocarpina 2% )VENENA)

5
 - Picaturi pentru ochi cu resorcinol 1% (SEPARANDA)

UNGUIENTE OFTALMICE
UNGUENTA OPHTALMICA FR X

Def. Unguientele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile, care se

aplica pe mucoasa conjuntivata.
A. Preparare:
- In conditiii aseptice
- Se folosesc in general baze de unguient liposolubile si neiritante pt mucoasa
conjunctivala
- Substantele active se incorporeaa in bazelelde unguient respective dub forma
de solutii sau de pulberi micronizate
- Subst. auxiliare: antioxidanti, stabilizanti, conservanti microbieni potriviti
- Marimea particulelor 90%din particulele examinate tb sa prezinte diametru de
25 m iar pt 10% din particule se admite un diametru de cel mult 10 m.
B. Conservare: in recipientee sterile, inchise etans care contin cel mult 10 g de
unguient oftalmic, la cel mult 250C.
FR X oficializeaza:
Unguient oftalmic cu clorhiidrat de pilocarpina 2% (VENENA)
Avantajele colirelor:
 Permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in oochi evitandu-se
astfel efectele sistemice nedorite;
 Terapia locala a zonei ocular are avantajul unei actiuni rapide si directe cu
concentratii mici de medicamente
 Se realizeazaconcentratii terapeutice la nivel ocular mult mai ridicate decat prin alt
fel de administrare
 In terapia locala oftalmica se utilizeaza o gama foartee larga de forme
farmaceutice: solutii, suspensii,emulsii, unguiente, pulberi, comprimate, aerosoli,
inserte, sisteme terapeutice
 Calea de administrare oftalmica permite o aplicare usoara, rapida, nedureroasa,
netraumatizanta, cu ajutorul picuratorului direct in sacul conjunctival, in locul
inflamat, traumatizat sau infectat.
Dezavantaje:
 Importanta organului vazului impugn o serie de exigente specific privind
prepararea, conitionnarrea cat si administrarea colirelor
6
  Solutiile oftalmice in special sunt medii prielnice pentru dezvoltarea
microorganismelor si pot produce suprainfectii
 Administrarea unei solutii oftalmice cauzeaza microtraumatisme si declanseaza
mecanismul de aparare al ochiului. Datorita bogatei inervatii a corneei apare
reflexul de lacrimare, senzatia de durere si fotofobii, iritatii locale, edem
conjunctival si hipersecretie lacrimala.
 Odata cu lacrimile se elimina si solutia oftalmica active si efectul therapeutic este
diminuat.
 Durata stationarii solutiilor oftalmice in ochi este scurta 4-5 min.
Formularea colirelor:
 Cele mai multee preparate oftalmice sunt formulate sub forma de solutii sterile,
izotonice, tamponate, deoarece majooitatea substantelor active sunt solubile in
apa.
 Forma farmaceutica de solutie este preferata deoarece se administreaza mai
usor sub forma de picaturi.
 Cu toate acestea, in situatiile in care exita o solubilitate limitata sau cand este
necesara o prelungire a actiunii terapeutice sunt indicate sistemele dispers ca:
suspennsii, geluri, unguiente, inserte, sisteme terapeutice.
 La aplicarea unui colir in ochi, acesta se comporta ca un corp straina, putand
eclansa dupa caz:
 Inchiderea pleoapelor, lacrimare, reactive dureroasa, inrosire a conjunctivitei.
De aceea, pt ca aceste reactii sa fie minime sau sa nu aiba loc, cat sip t. a se
opune tendintei de eliminare a colirului sin ochi, in formularea preparatelor
oftalmici se va tine seama de urmatorii factori: sterilitate, izotonie, stabilitate,
toleranta, lipsa particulelor nesolubile, toxicitate, timp de contact cu mucoasa
ocular si penetratie.
1. Sterilitate:
 Colirele sunt forme sterile pe toata durata de valabiliate si administrare.
 Ochiul sanatos prezinta o mare capacitate de aparare fata de actiunea
microorganismelor, epiteliul, cornea connstituind o bariera fata de infectii.
 Cand cornea este lezata, ea este mai sensibila decat alte tesuturi la infectii
datorita absentei vascularizatiei
 In cazul distrugerii corneei, bacteriile pot patrrunde pana in stroma si prin
dezvoltarea lor, provoaca ulceratii grave putand duce pana la pierderea
ochiului.

7
  Germenul cel mai periculos la acest nivel este Pseudomonas aeruginosa, care
secreta o enzima ce lezeaza colagenul si deci fibrele tesutului cornean.
 Sterilitatea colirelor se asigura prin urmatoarele procedee:
- Sterilizare
- Preparare pe cale aseptica
- Filtrare sterilizanta
- Adaugarea de substante connservante antimicrobiene
 Operatia de sterilizare este obligatorie pentru colirele unidoze care sunt destinate
ochiului traumatizat sau folosirii in urma unei interventii chirurgicale, adaugarea
de conservanti nu este permisa, preparatele putand devein iritante.
 Procesul de baza pentru realizarea de medicamente oftalmice sterile il prezinta
prepararea pe cale aseptica.
 Adaugarea de agenti antimicrobieni este indicate pentru solutiile apoase
oftalmice multidoza.
 Un colir nu se va utiliza mult timp dupa deschiderea recipientului (max.30 zile)
2. Izotonia
 Lacrimile lubrefiaza continuu suprafata ochiului datorita miscarii pleoapelor.
Ele sunt izotonice si mentinute la un pH de 7,4.
 In mod ideal, solutiile oftalmmicetrebuie sa fie izotonice cu lichidul lacrimal,
dar tonicitatea solutiilor are importanta doar in momentul administrarii.
 FR X prevede ca solutiile hipotonice sa se izotonizeze cand masa substantei
active este sub 1% (m/m), solutiile se prepara prin dizolvarea substantei
medicamentoase in solutii izotonice sterile.
 Cand subst. med. este peste 1% (m/m), calculul se va efectua conform unor
formule.
 Solutiile oftalmice coloidale nu se izotonizeaza
 Ca solutii izotonice se utilizeaza: clorura de sodium 0,9%, azotat de sodiu
1,45%; Solutia de acid boric 1,8%.
3. Izohidria
 Un rol important in asigurarea stabilitatii fizico-chimice a substantelor
medicamentoase, a tolerantei, penetratiei prin cornee, a eficacitatii terapeutice il
are realizarea unui pH adecvat.
 PH-ul lichidului lacrimal este de 7,4 (7,35 – 7,45) deci usor alcalin.
 Valorile pH-ului tolerat de ochi variaza intre 7,5-9,5, solutiile usor alcaline fiind
maii bine tolerate decat cele acide.

8
  Se realizeaza colire cu un pH cat mai apropiat de cel fiziologic numai daca
substantele medicamentoase sunt stabile la acel pH.
 Valoare de pH la care stabilitatea substantei este optima este denumita valoare
enhidrica a pH-ului
 Un domeniu de pH cuprins intre 7 si 9 nu este dureros; valori de pH sub 3,5 si
peste 10,5 dau durere dupa aplicarea unnui colir.
 Baile ocular tb sa fie izotonice si enhidrice
 Pentru ajustarea pH-ului se foloseste acid boric sau bicarbonate de sodiu.
4. Stabilitate:
 Cele mai putin stabile sunt formele lichide – solutii apoase care sunt expuse
alterarilor
 Med. oft. preparate in farmacie se pastreaza timp scurt (max. 2 luni daca contin
conservant) si 15 zile dupa deschiderea flaconului, pentru utilizare 30 zile.
5. Toleranta, lipsa de toxicitate.
 Tolerabilitatea este strans legata de eficienta trapeutica, asigurand o
biodisponibilitate optima.
 Prin structura anatomo-fiziologica, ochiul este putin vascularizat, dar foarte
sensibil, reactionand la iritatii chimice si fizice prin declasarea lacrimilor.
 Toleranta colirelor depinde de natura substantei active, de concentratie, de
izotonie, de vehicol, izohidrie, adjuvanti
 Solutiile oftalmice uleioase nu au o actiune iritanta, ele sunt emoliente si mai
bine tolerate si au totodata un efect prelungit.
6. Timpul de contact la nivelul mucoasei ocuare si penetratia:
 Dupa aplicare, solutiile oftalmice apoase sunt rapid revarsate in sistemul de drenaj
naso-lacrimal
 Cele mai multe medicamente vor disparea in sacul conjuctival in 30 de secunde si
intreaga cantitate instilata se va diminua in 10 pana la 20 min. De aceea este
important se se asigure o vascozitate a solutiei oftalmice asemanatoare cu aceea a
lichidului lacrimal, care are o oarecare vascozitate datorita materiilor proteice ppe
care le contin.
 Agentii de vascozitate
- sunt utilizati nu numai pentru solutii ci si pentru suspensiile oftalmice;
- ei maresc timpul de retentie, realizand un contact prelungit al substantei
medicamentoase cu mucoasa ocular, ceea ce mareste durata de actiune
micsorand producerea reflaxa a lacrimilor, (reducand deci drenajul lacrimal),
evita indepartarea lor din ochi, realizand absorbtia unei cantitati mai mari de
9
 substanta active, contribuinnd astfel la prelungirea efectului therapeutic,
respective la scaderea dozei de medicament, deci la marirea biodisponiibilitatii
- pot asigura o tolerabilitate mai buna, au si rol emollient, stabilitate in timp,
uneori micsoreaza toxicitatea medicamentului;
- colirele uleioase au o vascozitate mare, prezinta avantajul ca nu trebuie
izotonizate si nici nu este necesara ajustarea pH-ului.
Materii prime:
 substante medicamentoase
 substante auxiliare:
- solvent (pt solutii)
- vehicole (pt suspensii)
- excipienti (unguiente, pulberi, comprimate)
- adjuvanti si aditivi
 material si articole de conditionare primara (recipiente)

BAI OCULARE (OCULOBALNEA)

Ape oftalmice sau lotiuni oculare

Sunt solutii apoase care contin concentratii relative reduse de substante

medicamentoase, folosite pentru spalarea globului ocular si a conjunctivei, au efect
calmant, descongestiionant, astringent.
Lotiunile ocular se utilizeaza in cazul patrunderii in ochi a unui corp strain,
substante chimice sau in afectiuni ocular minoore.
Avand in vedere cantitatea mare de lichid care vine in contact direct cu ochiul,
baile ocular tb sa fie:
- sterile
- lipsite de particule in suspensie
- izotoonice si izohidrice
Acceste conditii se impugn deoarece baile oftalmologice nu pot fi tamponate de
lichiidul lacrimal ca in cazul instilarii de picaturi.
In general aceste solutii contin:
- acid boric
- tetraborat de sodium
- clorura de sodium
- sulfat de zinc
- saruri de aluminiu sau de cupru
10
 - camphor
- solutii extractive
- ape aromatice florale
Baile ocular se administreaza caldute (35-37oC) cu ajutorul unui pahar steril
special, care se aplica plin cu solutie pe arcada ocular, ochiul deschis vine in contact
cu lichidul cateva secunde sau mai mult.
Se recomanda a se utiliza in timp de 24 ore, de la deschiderea flaconului.

A. Forme oftalmice cu utilizare conventionala:

o Solutii oftalmice apoase cu actiune locala, imediata, dupa aplicare, la nivelul

zonei ocular
o Bai ocular
o Pulberi si comprimate pentru colire se transforma ,,ex tempore’’ in solutii cu
ajutorul solventului adecvat
o Solutii pentru lentil de contact

B. Forme oftalmice cu actiune prelungita:

o Sol oftalmice apoase cu vehicol vascozifiant
o Solutii oftalmice uleioase
o Suspensii oftalmice
o Unguiente oftalmice (sunt indicate mai ales pt prelungirea actiunii unui
medicament. Secretia lacrimala va dilua mai dificil unguientul si remanenta
sa va permite o actiune prelungita. Se prefera aplicarea lor seara deoarece
unele unguiente oftalmice formeaza cu lacrimile o emulsie care impiedica
vederea)
o Fome oftalmice bioadezive

C. Forme oftalmice cu eliberare controlata - realizeaza si mentin constanta

concentratia de substanta medicamentoasa in domeniul terapeutic:
- Sisteme terapeutice de cedare cu viteza controlata
- Sisteme rezervor
- Inserte solubile si insolubile

11
Bibliografie

https://www.scribd.com/upload-
document?archive_doc=112848821&escape=false&metadata=%7B"context"%
3A"archive"%2C"page"%3A"read"%2C"action"%3A"download"%2C"log
ged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

12