FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

CONCURSUL NAȚIONAL DE CHIMIE

“C.D. NENIȚESCU”
Ediţia a XXII-a - Bucureşti, 21-22 Noiembrie 2014

Chimie Anorganică - Proba Teoretică

REZOLVĂRI

Subiectul 1 (10p)
a) (2p) Energia de ionizare a unui atom sau molecule reprezintă energia minimă necesară pentru
îndepărtarea unui electron din atom sau moleculă în stare gazoasă, fundamentală.
b) (5p) Energia de ionizare a elementelor din perioada a doua crește în perioadă; cea mai mică valoare
corespunde Li care se găsește în grupa 1, iar cea mai mare, Ne, gazul nobil. Aceasta se poate
explica prin creșterea electronegativității odată cu creșterea sarcinii nucleare efective. Valorile mai
mari ale energiei de ionizare primară ale Be față de B și respectiv N față de O se explică prin
configurațiile electronice mai stabile (2s2 a Be și respectiv 2s2 2p3 pentru N).
c) (3p) Ei(O2) < Ei(N2) deoarece orbitalul HOMO pentru molecula de O2 este un orbital de
antilegătură, semiocupat, cu energie mai mare decât orbitalul HOMO a moleculei de N2, iar Ei(F2) >
Ei(O2) pentru că orbitalul HOMO pentru molecula de F2 are energie mai scăzută ca urmare a
creșterii sarcinii nucleare efective și ocupării complete (1*4).
N2: 12 1*21422 (orbitalul HOMO: 2)
2 2 2 4 2
O2: 1 1* 2 1 1* (orbitalul HOMO: 1*)
2 2 2 4 4
F2: 1 1* 2 1 1* (orbitalul HOMO: 1*)
Subiectul 2 (10p)
a) (6p) Densitatea apei creşte de la 0°C (0,9998) la 4°C (1 g/cm3) şi apoi scade deoarece la încălzirea
apei se produc două fenomene concomitente, cu acţiune contrară: apropierea moleculelor de apă
determinată de ruperea progresivă a legăturilor de hidrogen care determină creşterea densităţii şi
agitația termică, care are ca efect scăderea densităţii. În intervalul de temperatură 0-4°C, primul
fenomen este preponderent, iar la temperaturi mai mari de 4°C, cel de al doilea fenomen devine
preponderent. Temperatura straturilor inferioare ale apei este întotdeauna superioară temperaturii
de îngheț și mai puțin afectată de variațiile de temperatură din atmosferă.
b) (4p) CO2(g) + H2O(l) H2CO3 (aq) (1)
2H2CO3(aq) + M2SiO3(s) + H2O 2MHCO3 (aq)+ Si(OH)4 (aq) (2)
Acidul carbonic este un acid mai tare decât acidul silicic și poate dislocui metalul alcalin din silicat.
Prin urmare , echilibrul reacției (1) se deplasează spre dreapta și astfel se va consuma o parte din
CO2 ceea ce poate diminua efectul de seră produs de acest gaz.
Subiectul 3 (10p)
(2p) XeF4 (s) + Pt(s)  Xe(g) + PtF4 (s)
Pt este acid Lewis, iar F- bază Lewis, reacția fiind între o bază și un acid Lewis
(2p) CH3HgI + NaCl  reacția nu este posibilă
CH3Hg+ este un cation voluminos, cu densitate de sarcină mică, deci este un acid “soft” în teoria
Pearson. Prin urmare are afinitate pentru o bază ”soft”, deci pentru I- și nu pentru Cl-, bază “hard”.
(2p) I2(s) + I-(aq)  I3- (interacție între acidul Lewis I2 și baza Lewis I-)
SO3 + NH3  SO3NH3 (SO3 este un acid Lewis, iar NH3 este o bază Lewis)
(2p) [CuI4]2-(aq) + [CuCl4]3-(aq) [CuCl4]2-(aq) + [CuI4]3-(aq)
Cu este un acid soft, fiind o specie mai puțin polarizabilă care va avea tendința să reacționeze cu I-
+

care este o bază soft, echilibrul fiind deplasat spre dreapta.

Subiectul 4
a) (6p=4*1,5p)
1)Pt + 2HNO3 + 8HCl  H2PtCl6 + 2NO + Cl2 + 4H2O
 2) 2Na[B(OH)4] + 2H2O2  Na2[B2(O2)2(OH)4] + 4H2O
3) 2BeCl2 + LiAlH4  (BeH2)n + LiCl + AlCl3
4) SnO2 + H2SO4  SnSO4 + H2O + 1/2O2
b) (2p)
-

-
peroxoboratul de sodiu este utilizat ca generator de oxigen activ în detergenți
c) (2p) O2 + 4H + 4e-  2H2O (l)
+

O2= 1/32=0.03125 mol O2

Q=O2G = -O2nFE0 = - 0,03125mol*4*96485*1,23 = -14,8 kJ (energia eliberată)
Fe=-14,8*103/ (96485*1,67*1)=0,0918 mol Fe3+; mFe=0,0918*55.8 = 5,12 g
Subiectul 5
a) (2p) hexaacva Ti (III); hexacianocobaltat (III); dicloro tetraammin Ni(II); tetracloro cuprat (II).
b) (4p) Ti3+ [18Ar]3d1; Co3+ [18Ar]3d6; Ni2+ [18Ar]3d8; Cu2+ [18Ar]3d9
c) (4p) [Ti(OH2)6]3+ ESCC=-2/5= - 4 Dq; [Co(CN)6]3- ESCC= -6*2/5O + 2P= -24 Dq + 2P
[Ni(NH3)4Cl2] ESCC= -6*2/5O +2*3/5O = -12 Dq
[CuCl4]2- ESCC= -4*3/5T + 5*2/5T= -2/5*0,45*10 Dq = -1.8 Dq
Subiectul 6
a) (6p) Mg reacționează cu HNO3, în timp ce Al se pasivează.
Mg + 4HNO3  Mg(NO3)2 + 2NO2 + 2H2O
CM=HNO3 / VHNO3  HNO3=8*10-3 moli
1 mol Mg ................. 4 mol HNO3 ............ 2 mol NO2
x mol Mg .................. 8 x 10-3 mol .............. y
x=2 x 10-3 mol Mg; mMg=2x10-3x24,3 = 0,0486 g; Al 97,9% Mg 2,1%
b) (4p) Din reacția Mg cu HNO3 rezultă: y=0,004 mol NO2
2NO2 + 2KOH  KNO3 + KNO2 + H2O
2 mol NO2 ........... 2 mol KOH
0,004 mol NO2 ..... z
z=0,004 mol KOH; VKOH=0,004/0,2= 0,02 L=20 mL
Subiectul 7
a) (1p) A (+) Cl- - e-  1/2Cl2(g) K (-) H3O+ + e-  H2O + 1/2H2
A=NaCl; B=Cl2; C=H2; D=NaOH
b) (4p) NaOH + HCN  NaCN + H2O E=NaCN, F = H2O
H2 + O2  H2O G=O2
2Au + 4NaCN + 1/2O2 + H2O 2Na[Au(CN)2] + 2NaOH H= Na[Au(CN)2]
2Na[Au(CN)2] + Zn  Na2[Zn(CN)4] + 2Au I= Na2[Zn(CN)4]
c) (2p) Îndepărtarea cianurilor
Oxidarea cianurilor cu oxigenul activ: CN- + [O]  OCN-
H2SO5  H2SO4 + [O] procedul Caro sau H2O2  H2O + [O] sau
NaOCl  NaCl + [O] clorinare alcalină
Procedeul Inco SO2/aer de detoxifiere
CN- + SO2 + O2 + H2O  OCN- + H2SO4 (CaSO4)
Hidroliza lentă a cianatului: OCN- + 2H2O  HCO3- + NH3
d) (3p) Dizolvare în apă de clor : 2Au + 3Cl2 + 2HCl  2H[AuCl4]
Complexare cu tiosulfat: Au + [Cu(NH3)4]2++2S2O32-  [Au(S2O3)2]3-+ [Cu(NH3)2]++2NH3
Dizolvare cu apă regală: Au + 4HCl + HNO3  H[AuCl4] + NO + 2H2O (nu se aplică)