Riscuri sociale - evoluţii şi influenţe în sfera

politicilor sociale
CURS 12, 30.05.2017
 Definiție
”Risk society”/societate a riscului – concept lansat în anii ’80 de către Ulrich Beck
and Anthony Giddens
”Risk society”/societate a riscului (Ulrich Beck 1992: 21) = ”modul sistematic de
gestionare a hazardului/evenimentului neprevăzut și a insecurității induse și
introduse de modernizarea însăși”
◦ modul în care societatea modernă se organizează pentru a răspunde riscului
◦ societatea industrială modernă prin propria existență și mod de funcționare
generează insecuritate
◦ accent nu doar pe producția de bunuri, ci și pe generarea de riscuri
Modernitatea reflexivă (Ulrich Beck 1992) – indivizii ar trebui să fie conștienți de
risc și consecințele lui
 Definiție
Riscurile de mediu/ecologice și globalizarea; de la riscuri locale la
riscuri globale (poluarea chimică, accidente nucleare)
◦ Rolul organismelor internaționale
◦ Distribuția inegală a riscului (indivizi și zone mai mult sau mai puțin
afectate)
Riscurile: economii supra și subdezvoltate
Rolul informației și cunoașterii în societatea riscului
 Definiție (Culpitt,I. 1999)
➢Trecerea de la abordarea riscului ca eșec al individului la cea pivind implicațiile
aduse de industrializarea societății și asumarea colectivă a riscului.
➢Paradox în ceea ce privește conceptualizarea riscului:
• ”riscul se referă la frica individuală și la drepturile sociale”
• ”riscul este ceva pe care l-ai ales sau ți-a fost impus”
• ”riscul poate fi ușor de mânuit și te poți asigura în fața lui sau, poate fi
necontrolabil și te poate copleși”
• ”evaluarea riscului implică protecția bunurilor și maximizarea profitului în
schimburile complexe de pe piață”
• ”analiza riscului a fost întotdeauna o componentă a gândirii strategice a
organizațiilor, coporațiilor, grupurilor și chiar statelor națiune”
 Definiție (Culpitt,I. 1999)
➢Riscul în politicile sociale poate fi văzut ca necesitând o examinarea detaliată a
serviciilor și politicilor care reprezintă patternurile complexe ale răspunsului cu
privire la nevoia individuală și socială.
➢Universalitatea riscului (NU personală), atât ca amenințare socială cât și
individuală, stabilește premisele în care se dezbate conflictul prezent despre
libertate, auto-suficiență și obligație socială
• fricile publice sunt nesfârșit dezbătute în termeni de probabilități: șansele
încălzirii globale, cancer, cutremure, HIV/SIDA... (Hacking 1990 în Culpitt 1999:
13)
 Tipuri de riscuri (Hacker, O'Leary, 2012)
➢determinate de dezastre naturale
➢asociate cu dezvoltarea noilor tehnologii
• e.g. uzura morală a unor tehnologii specifice unor domenii de activitate:
comunicarea electronică, dincolo de beneficiile aduse, poate avea efecte
negative în domeniul poștal conducând la reducerea numărului de personal;
noi medicamente pot crea efecte secundare neanticipate
➢riscuri asociate cu viața de zi cu zi
• e.g. accidente rutiere, accidente de muncă, îmbolnăviri
 Preluarea riscurilor (Hacker, O'Leary, 2012)
➢De-a lungul istoriei, indivizii și familiile au preluat riscul provocat de
dezastrele naturale, incendii, foamete etc., fără intervenția efectivă a
statului
• oferirea de sprijin vecinilor era intrinsecă notiunii tradiționale de
comunitate, familie, responsabiltate colectivă.
➢Guvernele din perioada modernă au creat instituții publice care să
promoveze prosperitatea tuturor cetățenilor, să furnizeze bunuri
publice tuturor
• e.g. educația de masă, servicii de sănătate
 Privatizarea riscurilor -fațete (Hacker, O'Leary, 2012)
1. Concentrarea controlului la nivelul actorilor de pe piața privată
◦ stabilirea unor regului proprii a permis crearea unor riscuri care afectează nu
doar cetățenii, ci și guvernele naționale ca gardian al bunului public
2. Reducerea fondurilor destinate programelor privind protecția
cetățenilor
◦ preluarea riscului la nivel personal, mai ales în cazul indivizilor și familiilor fără
suport social adecvat
◦ e.g. educația superioară a trecut în unele țări de la bun public la bun privat devenind
disponibilă doar celor care o pot plăti.
 Factori de influență asupra abordării conceptului de risc Bovenberg
(2009)

Transformările de-a lungul cursului vieții în ceea ce privește implicarea

indivizilor:
◦ Pe piața muncii
◦ În îngrijirea copiilor și a persoanelor vârstnice
◦ În procesul de învățare
◦ În desfășurarea de activități de petrecere a timpului liber
➢ au condus la schimbări în natura riscurilor sociale
◦ E.g. angajatorii oferă din ce în ce mai puțină siguranță a locului de muncă din
cauza tendințelor de pe piața muncii
◦ Flexicurity (flexibilitate și securitate a muncii; model nordic; politică proactivă a
pieței muncii)
 Factori de influență asupra abordării conceptului de risc
Bovenberg(2009)

➢ abordare proactivă a politicilor sociale care să se adapteze mai bine

la schimbarea naturii riscului de-a lungul cursului vieții
oRolul capitalului uman (acumulare și menținere) de-a lungul cursului vieții
oRolul procesului de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie
 Factori de influență asupra abordării conceptului de risc
Bovenberg (2009)

➢Capitalul uman* -> rol în:

• Împlinirea personală
• Menținerea unor relații personale stabilite
• Incluziune socială
➢Reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie esențială pentru dezvoltarea
capitalului uman
➢Calitatea capitalului uman -> afectată de retragerea sprijinului corporațiilor și a
guvernului (furnizori tradiționali în asigurarea riscurilor relaționate cu capitalul
uman)

* Capitalul uman este definit ca deprinderi și cunoaștere achiziționate de un individ, care pot
facilita productivitatea (Coleman 1988: 100-101)
 Factori care afectează politicile sociale și sistemul de pensii
Bovenberg (2009)

1. Rolul femeilor (în familie, pe piața muncii)

2. Creșterea importanței capitalului uman la locul de muncă
3. Nevoia de învățare continuă, forță de muncă flexibilă, aptitudini
necognitive/noncognitive skills*)

*Aptitudini necognitive/noncognitive skills sunt transmise inițial prin intermediul familiei încă de
timpuriu. Se regăsesc și sub denumirea de soft skills
e.g. perseverență, auto-disciplină, concentrare, încredere, munca în echipă, axarea pe
sarcină, auto-control
 Factori care afectează politicile sociale și sistemul de pensii
Bovenberg (2009)

1. Capitalul uman al femeilor este mai puternic

◦ Creșterea numărului de femei cu educație superioară
◦ Metode de control a nașterilor
◦ Schimbarea aspirațiilor
◦ Aparatura de uz casnic și simplificarea treburilor domestice
◦ Dezvoltarea sectorului serviciilor
◦ Dezvoltarea tehnologică a scăzut importanța muncii fizice realizată în special
de către bărbați -> a crescut cererea de forță de muncă feminină
◦ Bărbații și femeile în situația de a împăca viața profesională cu cea de familie
 Factori care afectează politicile sociale și sistemul de pensii
Bovenberg (2009)

2. Capitalul uman este tot mai important

◦ Economie bazată pe cunoaștere
◦ Cerere sporită de competențe ca rezultat a dezvoltării tehnologice
◦ Nevoia de învățare pe tot parcursul vieții / lifelong learning

3. Creșterea duratei de viață și rapiditatea procesului de inovare

• Speranța de viață la naștere a crescut
• Abilitățile se uzează moral-> nevoia de învățare pe tot parcursul vieții
 Factori care afectează politicile sociale și sistemul de pensii
Bovenberg (2009)

4. Nevoia de forță de muncă adaptabilă

• ”creative destruction”/distrugere creativă – concept introdus de Schumpeter
(1942)
5. Nevoia de abilități non-cognitive formate de timpuriu
• Adaptabilitate
• Abilitatea de învăța continuu
 Provocări ale nevoii de investiție în capitalul uman
Bovenberg (2009)

1. Menținerea contractului inter-generațional

◦ Managementul procesului de îmbătrânire (creșterea longevității,
declinul fertilității)
◦ Investiția în generațiile viitoare și potențialul sprijin asigurat de acestea
◦ Femeile au intrat pe piața muncii-> mai puțin sprijin informal pentru
vârstnici și copii
◦ Cei aflați la vârsta de mijloc plătesc din ce în ce mai multe taxe pentru
susținerea sistemului de pensii (PAYG) și a serviciilor medicale
 Provocări ale nevoii de investiție în capitalul uman
Bovenberg (2009)

2. Spargerea cercului vicios al pensionării anticipate și rapida

depreciere a capitalului uman
◦ așa-numitul paradox muncă-vârstă exacerbează amenințarea
contractului inter-generațional
◦ Vârsta pensionării la limită de vârstă a scăzut în Europa sub 65 ani chiar dacă a
crescut speranța de viață, iar starea de sănătate a segmentului de populație 65+ s-a
îmbunătățit
◦ Îmbătrânirea biologică vs. Îmbătrânirea socială: în direcții opuse
 Provocări ale nevoii de investiție în capitalul uman
Bovenberg (2009)

3. Menținerea investițiilor în generațiile mai tinere

Creșterea longevității, pensionarea anticipată, restrângerea vieții profesionale
➢ costuri ridicate cu plata pensiilor și serviciile de sănătate în detrimentul
investițiilor în capitalul uman al tinerei generații
➢ fertilitatea scăzută -> generațiile actuale investesc mai puțin în generațiile
viitoare; accent pe cariera profesională
 Provocări ale nevoii de investiție în capitalul uman
Bovenberg (2009)
4. Asigurarea capitalului uman prin oferirea de stimulente pentru a-l acumula și
menține
◦ Schimbări în natura și responsabilitatea pentru riscuri sociale
◦ Dezvoltarea sectorului serviciilor și a activităților care presupun consolidarea
permanentă a cunoștințelor -> apariția unor noi boli profesionale
◦ Dificultăți în delimitarea perioadelor voluntare de retragere de la piața muncii vs.
Șomaj involuntar
◦ Indivizii pot influența într-o oarecare măsură probabilitatea de a deveni șomeri sau
de a se îmbolnăvi
◦ Riscuri voluntare vs. Riscuri externe-> greu de demarcat; hazard moral
◦ Declinul rolului familiei extinse ca asigurator în fața riscului crește nevoia individului
de asigurări în fața instabilității economice
 Provocări ale nevoii de investiție în capitalul uman
Bovenberg (2009)

5. Capacitarea angajaților de a deveni mai puțin dependenți de

corporații
o Corporațiile oferă din ce în ce mai puțină siguranță a locului de
muncă (prezența competitivității în domeniul de activitate, ”creative
distruction”)
o Necesitatea îmbunătățirii continue a cunoștințelor și abilităților
angajaților
 ”The New World of Work and Family„
(Hacker în Hacker, J., O'Leary, A. 2012)

➢piața muncii a devenit nesigură și riscantă

➢familiile nu mai reprezintă surse de siguranță cum se întâmpla în trecut;
familia devine sursă de risc pentru ea însăși
➢familia investește mai mult în educație pentru a obține câștiguri mai
mari pe piața muncii, fără a avea însă certitudinea ca așa se va întâmpla
➢șomaj de lungă durată, șomaj ascuns
 ”The New World of Work and Family„
(Hacker în Hacker, J., O'Leary, A. 2012)

➢familia în care există doi angajați; riscul devine comun

➢reconcilierea viață profesională-viață personală greu de realizat
➢menținerea unui standard de viață aferent clasei mijlocii presupune
obținerea unui anumit nivel al venitului și mai mult timp dedicat vieții
profesionale
• dezechilibre atunci când unul dintre parteneri devine șomer sau se retrage
temporar de pe piața muncii pentru îngrijirea copiilor
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Diagnoza situaţiei pieţei forţei de muncă

➢transformările structurilor economice după 1990
• scăderea populaţiei active şi a populaţiei ocupate până în anul 2006
• ponderea ridicată a agriculturii în structura populaţiei ocupate pe sectoare de
activitate
• caracterul sezonier al pieţei muncii etc.
• o prăpastie între piaţa muncii din România şi pieţele europene
oîn mediul urban, piaţa muncii este aliniată la modelul general European, cu o
subreprezentare a întreprinzătorilor (patroni şi lucrători pe cont propriu)
oîn mediul rural, piaţa muncii ţine mai degrabă de modelul existent la
începuturile societăţilor capitaliste -> majoritatea populaţiei este ocupată în
gospodăria proprie şi este decuplată de la mecanismele economiei de piaţă
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)
Identificarea grupurilor vulnerabile
◦ trei sectoare ale populaţiei ocupate
◦ Formal=populaţia ocupată în economia formală, reglementată prin legi şi instituţii,
şi anume salariaţii cu contracte de muncă sau alte forme reglementate de contract,
patronii şi lucrătorii pe cont propriu înregistraţi.
◦ Informal=persoanele ocupate în economia informală:
(1) salariaţii neînregistraţi
(2) persoanele ocupate în unităţile familiale neagricole neînregistrate
(3) persoanele ocupate (fie lucrător pe cont propriu, fie ajutor familial) în
exploataţiile agricole care au vândut peste 50% din producţie, deci care
activează pe piaţă.
◦ Sectorul gospodăriilor/„agricultură de subzistenţă”=persoanele ocupate în
agricultură din exploataţii agricole care obţin produse doar pentru consum propriu
sau care vând sub 50% din producţie.
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Grupurile vulnerabile =persoanele cu maximă expunere la cinci

riscuri majore de pe piaţa muncii
➢munca în sectorul informal
➢munca în sectorul gospodăriilor (agricultura de subzistenţă)
➢şomajul de lungă durată (12 luni şi peste)
➢descurajarea de a intra pe piaţa muncii formale
➢sărăcia persoanelor care muncesc.
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Risc major 1: Munca în sectorul informal

➢ 1,3-1,5 milioane în 2008 îşi câştigau traiul zilnic ca persoane ocupate în sectorul
informal și nu practica o activitate informală pentru un venit suplimentar.

➢Grupurile vulnerabile:
- persoanele cu nivel scăzut de educaţie
- tinerii 15-24 ani, cu precădere tinerii din mediul rural
- muncitorii necalificaţi neînregistraţi, zilierii şi agricultorii pe cont propriu
- romii
- zonele rurale şi oraşele mici din regiunile Nord-Est şi Sud-Est.
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Risc major 2: Munca în sectorul gospodăriilor (agricultura de subzistenţă)

➢acele persoane care îşi câştigă traiul din munca în propria gospodărie agricolă şi obţin în
principal venituri în natură (produse agricole). Veniturile lor băneşti provin fie din vânzări
mărunte şi sporadice din producţie, fie din prestaţii sociale.

➢Grupurile vulnerabile (2,5-3 milioane persoane):

- persoanele cu nivel scăzut de educaţie, cu precădere din mediul rural
- tinerii 15-24 ani, cu precădere tinerii din mediul rural
- persoanele de 55-64 ani, cu precădere din mediul rural
- femeile, cu precădere din mediul rural
- zonele rurale din regiunile Nord-Est, Sud-Vest şi Sud.
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Risc major 3: Șomajul de lungă durată (12 luni şi peste)

➢ existenţa unor bariere structurale care obstrucţionează major intrările şi
tranziţiile de pe piaţa muncii.

➢ Grupurile vulnerabile (peste 260 mii persoane):

- bărbaţii
- tinerii 15-24 ani, cu precădere tinerii din mediul urban
- absolvenţii învăţământului vocaţional, complementar, de ucenici
- zonele urbane, cu precădere din regiunile Sud-Est, Sud-Vest, Sud.
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Risc major 4: Descurajarea de a intra pe piaţa muncii formale

➢ persoane în afara pieţei muncii care, deşi sunt disponibile, au încetat să mai caute de
lucru, după căutări şi multe eşecuri, fiind convinse de insuccesul lor pe piaţa muncii.

➢Grupurile vulnerabile (peste 100 mii persoane):

- femeile, cu precădere din mediul rural
- persoanele de 15-35 ani, cu precădere tinerii din mediul rural
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Risc major 5: Sărăcia persoanelor care muncesc

➢ în România, ca şi în celelalte ţări europene, cea mai mare parte a săracilor de
15-64 ani muncesc şi, simultan, marea majoritate a săracilor trăiesc în gospodării
în care cel puţin un membru munceşte -> majoritatea săracilor din România sunt
„săraci care muncesc”.
 Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii din România
(Stănculescu, M. în Preda 2009, 30-65)

Politicile şi instituţiile pe piaţa muncii

• Sectorul informal şi sectorul gospodăriilor sunt atât de dezvoltate în România
din cauza reglementărilor privind piaţa muncii
• Politicile privind piaţa muncii sunt masiv subfinanţate şi conţin o componentă
de măsuri active, care deşi a crescut continuu este încă slab dezvoltată
• peste 3 milioane persoane în vârstă de muncă nu sunt incluse în piaţa
formală a muncii, ci sunt (sub)ocupate în sectorul informal sau al agriculturii
de suzistenţă
• politicile de ocupare trebuie să concentreze pe deschiderea pieţei muncii
formale şi includerea celor excluşi în mai mare măsură decât pe protecţia
salariaţilor din sectorul formal.
• Conduce la creşterea bazei de impozitare, la creşterea veniturilor la bugetul
de stat şi, implicit, la asigurarea sustenabilităţii finanţării politicilor sociale.
Bibliografie
Bovenberg, A. L. (2009). New Social Risks, the Life Course, and Social Policy. In R. Holzmann, L.
MacKellar, & J. Repanšek (Eds.), Pension Reform in Southeastern Europe: Linking to Labor and
Financial Market Reform (pp. 27–40). Washington, DC: The World Bank. Retrieved from
http://siteresources.worldbank.org/INTECA/Resources/pension_reform_in_see.pdf
Culpitt,I. (1999) SocialPolicy and Risk. London: Sage Publications
Hacker, J., O'Leary, A. (2012) Shared Responsibility, Shared Risk: Government, Markets and Social
Policy in the Twenty-First Century. New York: Oxford University Press
Stănculescu, M. (2009) ” Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii” în Preda, M. (coord)
Riscuri şi inechităţi sociale în România. Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi
Demografice. Pp. 30-65. Disponibil online http://media.hotnews.ro/media_server1/document-
2010-04-20-7150607-0-raportul-comisiei-prezidentiale.pdf