Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea lui Ilie Moromete

Vol I

Ilie Moromete este personajul principal al romanului “Morometii” de Marin


Preda.Acesta este un taran mijlocas din satul Silistea Gumesti din Campia Dunarii.
Moromete este sotul Catrinei si tatal celor 6 copii: Paraschiv ,Achim,Nila ,copii din prima
casatorie si Tita ,Ilinca si Niculae ,copiii din casatoria cu Catrina. Personajul ocupa
pozitia centrala de pater-familiae in cadrul familiei dar si in cazul comunitatii satului
acest lucru fiind bine relatat de intalnirile lui Moromete din poiana lui Iocan,discutile lor
pe teme politice.
Ilie Moromete este caracterizat direct in putine secvente ale romanului,naratorul
limitandu’se la a enunta trasaturi morale ale acestuia: „era tăcut”, „era vesel”, „era
tulburat”, „era ţeapăn şi sumbru”, în funcţie de motivele ce-i determinau starea, anunţând
un comportament neaşteptat. Catrina îl consideră leneş şi păcătos: „. . . toată ziua stai la
drum şi bei tutun şi la sfânta biserică nu vrei să vii” sau îl acuză de plăcerea lui de a sta si
de a vorbi”, „ eşti mort după şedere şi tutun”.
Pentru Cocoşilă, prietenul lui cel mai bun, Moromete este „prost”, cuvântul rostit nefiind
jignitor, ba chiar acesta fiind amuzat de acest lucru. ,cocosila avand obiceiul sa injure mai
mereu ,,ion a lui Miai ramase cam dezamagit; tot nu intelesese de ce s-au suparat ceilalti.
Cocosila injura de zece ori mai urat si nu se supara nimeni." Ceilalţi săteni îl respectă,
şeful de post mărturiseşte că: „Moromete este un om de care mi-ar fi nu ştiu cum să-i iau
băiatul la secţie”. Jupuitul il acuza pe acesta de rea vointa ,deoarece refuza sa-si
plateasca datoriile : „Rasă de om ca dumneata n-am mai pomenit!Sărac nu eşti, copii mici
n-ai, bolnav nu eşti? Toată lumea plăteşte loturile, numai dumneata o întinzi ca gaia-maţu
de mai bine de „cincisprezece ani”.
Caracterizarea indirecta a personajului se desprinde indirect din relatia cu celelalte
personaje ,din faptele sale din atitudine si limbaj. O trasatura imporanta de caracter a lui
Ilie Moromete este ironia, care este regastita in relatia cu mai multe personaje ale
romanului. Acesta isi masinfesta ironia fata de sotia sa, Catrina prin faptul ca uneori ,sau
in majoritatea cazurilor acesta ia in radere spusele sotiei sale, nedand prea mare
importanta si tratand totul superficial. De asemenea acesta manifesta o ironie accentuata
fata de vecinul sau Tudor Balosu si fiul acestuia Victor ,deoarece acesta are capacitatea
de a cnoaste oamenii ,descoperind personalitatile ridicule ale celor doi ,in preajma lor
Ilie Moromete avand harul de a disimula, de a ascunde anumite lucruri. Este
mândru şi dispreţuitor faţă de Bălosu, pe care îl înjură întotdeauna, în gând,pentru
dorinţa de îmbogăţire, iar acesta, simţind superioritatea vecinului său, nu-şi doreşte
decât să-l vadă umilit. In relatia cu cei 3 baieti ai sai personajul este autoritar,ironic are o
atitudine contradictorie,autoritatea se conjuga cu indulgenta .Acesta este obiectiv si
realist in raport cu ei. In spatele unei atitudini dure se poate ghici dragostea si dorinta de
a-I avea aproape pe cei 3 fii,simtindu-se responsabil in legatura cu soarta celor trei, acest
lucru reiesind din faptul ca desi promitandu’I Catrinei ca va trece casa pe numele ei
,deoarece aceasta a vandut o parte din pamantul ei mostenit la cererea lui Moromete,
acesta nu a facut ceea ce promisese ,gandundu-se ca daca ar face acest lucru I’ar
indeparta si mai mult pe copiii sai de el dar in special de Catrina. Ca tată, se află în
relaţii conflictuale cu feciorii săi, ce nu mai
acceptă să trăiască aşa cum trăise de-o viaţă Moromete, care vor bani şi cer ca
produsele să fie vândute pentru a se îmbogăţi, precum Bălosu. Aceştia suportă din ce
în ce mai greu autoritatea tatălui, care îi ironizează, îi umileşte uneori, le aplică
pedepse corporale. Cu toate acestea, Moromete va accepta planul lor, fără să le
bănuiască intenţiile. Duritatea lui nu este un defect, pentru că autoritatea tatălui care
conduce familia, fiind răspunzător de binele acesteia, nu poate fi pusă la îndoială, iar
încercarea de a o încălca este sancţionată drastic. In momentul cand Jupuitul vine la
Moromente pt. a-I cere acestuia banii pentru fooncire , personajul il trateaza ironic, are o
atitudine batjocoritoare fata de acesta insa este stapanit avand capacitatea de a disimula
realitatile pe care le avea de fapt in sufletul sau.. Totodata stapanirea de sine se regaseste
si in comportamentul cu Tugurlan , fata de acesta fiind sensibil si intelegator,ajutandu’l
pe acesta fara a sta pe ganduri. In relatia cu Niculae,fiul cel mic Moromete initial si
aparent pare dezinteresat de acesta si nemultumit de debilitatea fizica a copilului,mai apoi
insa descoperim o apropiere si o compatibilitate aparte intre tata si fiu : Moromente avea
placerea de a asculta poivestile lui Niculae iar in momentul cand fiul sau ia premiul I la
scoala acesta traieste o emotie neinteleasa,el insusi fiind uimit de ceea ce i se intampla: :
„. . .vorbea singur şi ca niciodată făcea paşi largi şi repezi. Părea nemulţumit şi
dezorientat, atins tocmai în liniştea sa netulburată. Ce era Niculaie ăsta? De unde mai
răsărise şi el cu povestea asta a lui cu şcoala? [. . .] prăpăditul de el [. .] Când l-am
văzut pe scena aia, acolo, mi-a secat inima. De aici rezulta astfel faptul ca desi
Moromete prezenta o masca impermeabila,acesta era sensibil si isi iubea mult fiul.
Personajul isi demonstreaza istetimea in raport cu Cocosila , acestia doi avand
convingeri politice ferme Cocosila fiind taranist iar Moromete fiind sustinator al
liberalilor.

Personalitatea lui Moromente prinde viata din comportamentul si atitudinea sa


originala,diferita de a celorlalti. . Faptele săvârşite de Moromete sunt cele ale unui
ţăran obişnuit, cu familie şi griji: merge la camp cu familia ,insa acesta nu participa pe
deplin la munca campului , nu se prea omoara cu munca. Un moment important este
secerisul , episod unde membrii familei erau foarte bine organizati,aceasta organizare
fiind facuta de catre Moromete ,care dadea ordine dar nu prea facea nimic , din asta
rezultand faptul ca el era bun de gura insa ii placea mult sa leneveasca,sa nu faca nimic.
scena prânzului la câmp; deşi se frige cu fasolea fiebinte, nu se exteriorizează în nici
un fel, aşteptând curios şi amuzat să păţească şi Paraschiv acelaşi lucru, lăsându-l să
se frigă – sancţionând în felul acesta lăcomia - , apoi, prevenitor, îi oferă apă rece şi se
interesează grijuliu dacă s-a fript rău: „Na, Paraschive, bea apă, se precipită
Moromete, apucând bota în braţe şi întinzându-i-o grijuliu. Te-ai ars rău? Eu credeam
că e rece, mărturisi el naiv.” Personajul avea momente cand obisnuia sa se aseze pe
stanoaga :”Moromete state ape stanoaga podistei si se uita peste drum.Statea
degeaba,nu se uita in mod deosebit,dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi
cineva.”De aici rezulta aplecarea spre meditatie si reflectie a acestuia,placerea vorbei
.Se distinge mai mult prin toate acestea decat prin munca fizica. Moromete obisnuia sa
mearga in poiana lui Iocan ,unde impreuna cu prietenul sau Cocosila si alti vecini
purtau discutii pe teme politice. În poiana fierăriei lui Iocan, se comportă ca un om
care ştie că este aşteptat, lucru confirmat, de altfel, de primirea pe care i-o fac sătenii:
„Moromete fu întâmpinat de departe cu exclamaţii”. Se simte superior acestora şi nu-
şi poate stăpâni pornirea de a fi ironic cu cei care nu sunt în stare să-l înţeleagă. Aici
Moromete juca un rol important ,deoarece el era cel care citea articolele din ziar
,comentandu’le de asemenea,de aici reiesind capacitatea sa de intelegere ,o inteligenta
neintalnita la multi din taranii acelui timp. Monologul cu el insusi are un rol important
in viata acestuia deoarece de aici rezulta un conflict psihologic,fiind preocupat de soarta
familei sale. Intr’o dimineata inainte de rasarit acesta statea pe prispa casei si se gandea
la ce este de facut pentru a iesi din acea situatie si a-si ajuta familei pe cat de mult ii sta
in putinta.. Din faptul ca Moromete face comert cu porumb ne dam seama ca el facea
acest lucru in special pentru a le face pe plac copiilor sai care ii spusesera ca ar fii bines
a faca si el comert la fel ca Tudor Balosu .Insa de aici se regaseste si o bunatate si
sensibilitate care este ascunsa in personalitatea lui Moromete,: momentul cand
intalneste o femeie,I se face mila de aceasta si ii da porumbul mai ieftin. Atitudinea de
şef absolut al familiei este subliniată de poziţia sa privilegiată în timpul cinei:
„Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era în pragul celei de-a doua odăi,
de pe care stăpânea cu privirea pe fiecare [. . .] . El şedea bine pe pragul odăii lui,
putea să se mişte în voie”.

Limbajul lui Moromete este bine conturat deoarece acesta stia sa lamureasca chestiuni
neintelese de altii. In dialogul cu cei din jur acesta obisnuia sa strecoare subtil mici
intepaturi la adresa unor vecini pt. a le vedea reactia.In acest caz un exemplu este
Când îl întreabă pe Udubeaşcă unde a fost cu o zi înainte şi acesta îi răspunde că
stătuse toată ziua în ograda lui, se miră, iar răspunsul: „Ce vorbeşti! Păi, nu te-am
văzut”, înseamnă de fapt, că nu l-a văzut pe Udubeaşcă pentru că omul „nu se
distingea prin nimic” încât să fie văzut.