Caracterizarea lui Ilie Moromete

Ilie Moromete, personajul principal si eponym din romanul Morometii, de Marin Preda este un erou realist de referinta in literatura romana, concentrand tragicul destin al taranului agresat de istorie intr-o perioada de schimbari ideologice profunde, cu efecte dramatice asupra satului traditional, interval cuprins intre anii 1937-1950. Ilie Moromete este caracterizat direct de catre narator: se afla intr-o tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva, de alte personaje precum Balosul, Niculae, Catrina: esti mort dupa sedere si tutun si prin autocaracterizare: Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta. De asemenea este caracterizat indirect prin fapt, gusturi, atitudini, comportament, limbaj sau relatiile cu celelalte personaje. Protagonistul este un om respectat de membrii comunitatii, fara de care nu se pot incepe duminica dimineata discutiile despre politica, cap de familie care stie sa isi impuna punctul de vedere si sa calmeze certurile. Trasaturile esentiale sunt ironia si disimularea. Ironia este evidentiata in scena, cand Moromete o sfatuieste pe Catrina, suparata ca au ramas fara branza din cauza cainelui, sa ii dea apa cainelui, ca poate ii este sete dupa branza mancata sau in episodul in care, dupa ce se arde cu ciorba la camp, Moromete o intreaba pe Catrina de ce nu a incalzit mancarea, facandu-I si pe ceilalti sa se arda. Disimularea este evidentiata in discutiile lui Moromete cu Balosul despre vanzarea salcamului sau in dialogul cu Jupuitu, venit dupa taxe. Moromete creeaza diversiuni, se preface ca nu aude intrebarile celuilalt, inteligent, sfatos, contemplativ, semnificativa fiind scena de la piatra de hotar cand are revelatia unei uneltiri impotriva lui, are harul de a vorbi. Ca tata, se afla in relatii conflictuale cu feciorii sai, care nu mai accepta sa traiasca cum a trait Moromete toata viata, care vor bani si doresc sa se imbogateasca. Acestia nu isi inteleg tatal, cauza acestei probleme fiind lipsa de comunicare dintre membrii familiei. Nici ca sot nu isi manifesta trairile: isi insulta nevasta, care nu pare afectata de acest mod de a fi, absolut obisnuit in lumea satului, iar uneori o loveste, fara ca aceasta sa riposteze la lovituri. Ea il considera insa lenes si pacatos: toata ziua stai la drum si bei tutun si la sfanta biserica nu vrei sa vi sau il acuza de placerea lui de a vorbi: lovi-o-ar moartea de vorba, de care nu te mai saturi, Ilie. Toata ziua stai de vorba si

beai la tutun si mie imi arde camasa pe mine. Astfel se observa ca relatia dintre cei doi soti nu era una armonioasa. Se produc schimbari in comportamentul lui Moromete, tradarea copiilor fiind o lovitura puternica, acesta intelegand ca a esuat in educatia copiilor si se retrage din viata sociala; nu mai este Moromete cel de alta data: se cearta cu Cocosila, nu mai raspunde cu multe cuvinte la salut, nu mai povesteste, nu se mai duce in poiana lui Iocan, nu mai sta ceasuri intregi pe prispa sau pe stanoaga podistei.