CAPITOLUL 6

FLEXIBILITATEA IN PRODUCŢIE

6.1. FLEXIBILITATEA PRODUCŢIEI: DEFINIŢII, TIPURI

6.2. FLEXIBILITATEA GESTIUNII PRODUCŢIEI
6.2.1. SISTEMUL “MRP” - MANUFACTURING REQUIREMENTS
PLANNING (PLANIFICAREA NECESITĂŢILOR MATERIALE)
6.2.2. SISTEMUL “OPT” – OPTIMIZED PRODUCTION TECHNOLOGY
(OPTIMIZAREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCŢIE)
6.2.3. SISTEMUL "JIT” – JUST IN TIME (EXACT LA TIMP)
6.2.4. SISTEME "FMS" – FLEXIBILITY MANUFACTURING SYSTEMS
(SISTEME FLEXIBILE DE FABRICAŢIE)
6.2.5. SISTEME ASISTATE DE CALCULATOR:
“CAD” - COMPUTER AIDED DESING
(PROIECTARE ASISTATĂ DE CALCULATOR)
“CAM” - COMPUTER AIDED MANUFACTURING
(PRODUCŢIE ASISTATĂ DE CALCULATOR)
“CIM” - COMPUTER INTEGRATED MANUFACTURING
(PRODUCŢIE INTEGRATĂ PE CALCULATOR)
“CIB” - COMPUTER INTEGRATED BUSINESS
(AFACERE INTEGRATĂ PE CALCULATOR)
6.2.6. SISTEMUL “TQM” - TOTAL QUALITY MANAGEMENT
(SISTEMUL MANAGEMENTUL CALITĂŢII TOTALE)
6.2.7. SISTEMUL “LP” – LEAN PRODUCTION
(SISTEMUL PRODUCŢIE “ADAPTABILĂ”)
 6.1. FLEXIBILITATEA PRODUCŢIEI: DEFINIŢII, TIPURI

DEFINIŢII:

flexibilitatea sistemului de producţie:

 capacitatea unui sistem de producţie de a se adapta cu cheltuieli
minime la variaţiile sarcinilor de producţie,
 astfel încât o perioadă prelungită acesta să funcţioneze
economic, cu schimbări cât mai reduse în structura sa (P. Vâgu,
coordonator, 1985, pag. 310).

Flexibilitatea:
 exprimă capacitatea sistemului de producţie din cadrul acesteia de a
reacţiona la un eveniment neprevăzut,
 care impune modificarea produselor oferite pe piaţă, natura proceselor
folosite şi/sau volumul cererii” (C. Bărbulescu, C. Bâgu, vol. II, 2002,
pag. 62).

flexibilitatea în producţie:
o reprezintă substituţia unei automatizări specializate (ce este
aplicată la un singur tip de produs)
o cu o automatizare polivalentă (aplicată unei variate game de
produse) în vederea modificării mix-ului productiv (S. Sciarelli,
1999).
 un sistem productiv este flexibil:
dacă conţine în sinea sa mecanisme
ce constau în adaptarea la condiţiile cantitative şi/sau calitative
ale cererii pieţei sau ale altor variabile exogene (L. Petix,
coordonator, 2003, pag. 291).
 măsura în care reuşeşte să opereze schimbările (în resursele utilizate,
în procesele dezvoltate şi în ieşirile obţinute)
 ce sunt necesare pentru a răspunde la evoluţia ambientului
întreprinderii,
 cu o “penalizare” a performanţelor (în termeni de costuri, timp şi
calitate),
 care sa fie compatibilă cu propria poziţie concurenţiala (S. Silvestrelli,
2003).
 CLASIFICARE

Unul din criterii se referă perioada/momentul aplicării, funcţie de

care flexibilitatea în producţie poate fi:
flexibilitate instantanee – capacitatea de a selecţiona în timp real
staţionarea muncii în vederea adaptării operativităţii şi urmării procesului de
muncă aferent unui produs;
flexibilitate pe termen foarte scurt – capacitatea de a modifica
secvenţa şi mix-ul componentelor unui produs;
flexibilitate pe termen scurt – capacitatea de a modifica părţi din
desing-ul părţilor componente din produs;
flexibilitate pe termen scurt-mediu – capacitatea sistemului de
producţie de a funcţiona la nivele maxime de productivitate, compatibile cu
diverse volume ale producţiei;
flexibilitate pe termen mediu – posibilitatea de a adăuga sau elimina
părţi din mix-ul producţiei;
flexibilitate pe termen mediu-lung – posibilitatea de a modifica
capacitatea de producţie a sistemului, adăugând sau eliminând întreruperile
din procesul de muncă;
flexibilitate pe termen lung – posibilitatea de adaptare a sistemului de
producţie la noile tipologii (mix-ul) de părţi, modificând arhitectura,
excluzând sau adăugând module (G. Mussati, L. Muscettola, D.
Schilirò,1986).
 În funcţie de orientările îndreptate către interiorul/exteriorul
întreprinderii există două grupe ale flexibilităţii producţiei: competenţele
flexibilităţii producţiei şi capacitatea flexibilităţii producţiei

Orientări îndreptate către Orientări îndreptate

Interiorul întreprinderii către exteriorul
întreprinderii
Competenţe ale Capacitatea
flexibilităţii producţiei flexibilităţii
producţiei
Flexibilitatea maşinilor Flexibilitatea Satisfacţia
volumului consumatorului,
Flexibilitatea procesului implicit răspunsul
la exigenţele
ambientului
Flexibilitatea sistemelor Flexibilitatea gamei
de gestiune a materialelor de produse
Flexibilitatea muncii
Competenţele şi capacitatea flexibilităţii producţiei
(preluată şi îmbunătăţită după S. Silvestrelli, 2003, pag. 175)

 Competenţele flexibilităţi producţiei se referă la resursele

operative integrate în producţie. Fapt pentru care efectele lor nu sunt
imediat percepute de către clienţi/consumatori. Aceste dimensiuni reprezintă
“competenţele” întreprinderii în aria producţiei şi sunt necesare pentru a
obţine nivelul dorit al flexibilităţii volumului şi al gamei de produse.
Competenţele flexibilităţii de producţie se referă la:
- flexibilitatea maşinilor (flexibilitatea tehnică) – capacitatea unei
maşini de a efectua operaţii tehnologice diferite, fără a necesita timp mult şi
costuri mari, fără a diminua calitatea;
- flexibilitatea procesului se referă la capacitatea sistemului de
producţie de a utiliza maşini alternative şi a dezvolta secvenţe de operaţii,
fiind formată la rândul ei din două grupe de flexibilităţi:
flexibilitatea parcursului – capacitatea de utilizare a
parcursurilor şi a maşinilor alternative, pentru a prelucra aceeaşi parte
de produs şi a efectua aceeaşi secvenţă de operaţii,
 flexibilitatea operaţiunilor – capacitatea sistemului productiv
de a dezvolta diferite secvenţe de operaţii cu aceleaşi maşini pentru a
prelucra un produs de dimensiuni mici;
- flexibilitatea sistemelor de gestiune a materialelor – capacitatea
sistemului de a schimba diferite tipologii, forme, dimensiuni, părţi şi
ambalaje, de a realiza variate parcursuri între multiplele puncte de lucru, ce
sunt implicate într-un ciclu de producţie şi de a efectua diferite operaţiuni de
mişcare ale materialelor;
- flexibilitatea muncii – capacitatea personalului de a rezolva diferite
misiuni, de a dezvolta diferite activităţii de producţie şi de a opera asupra
diferitelor tipuri de maşini (polivalenţa şi mobilitatea forţei de muncă). Un
important aspect al flexibilităţii forţei de muncă îl reprezintă viteza de
învăţare, respectiv rapiditatea cu care se achiziţionează cunoştinţe şi noi
capacităţi şi se perfecţionează cu cele deja învăţate.

 Capacitatea flexibilităţii producţiei se referă la ieşirile finale ale

sistemului de producţie, respectiv produsul, lucrarea sau serviciul oferit
pe piaţă. Efectele lor sunt imediat perceptate de către consumator/client,
contribuind în mod direct la sporirea satisfacţiei acestuia. Capacitatea
flexibilităţii producţiei satisface cererile provenite de pe piaţă în funcţie
termenele şi structura sortimentală ale produselor prin flexibilitatea de
volum şi flexibilitatea gamei de produse.
Flexibilitatea de volum este capacitatea sistemului de producţie de a
spori sau de a diminua volumul producţiei funcţie de variaţiile cantitative ale
cererii.
Flexibilitatea gamei de produse se referă la capacitatea sistemului de
producţie de a adapta gama de produse funcţie de cerinţele pieţei, care la
rândul ei poate fi:
 flexibilitatea mix-ului – capacitatea sistemului de producţie de a
obţine produse diferite, pentru a satisface exigenţele eterogene ale grupelor
variate de consumatori/clienţi (segmente de piaţă);
flexibilitatea produselor noi - capacitatea întreprinderii de a proiecta
şi industrializa noile produse sau de a modifica cele existente, în timp redus
şi cu costuri mici.

În funcţie de impactul perturbaţiilor ambientale (cantitative şi

calitative şi mărimea lor: mare, mijlocie, mică) asupra activităţii din
întreprindere pot fi (C. Bărbulescu, C. Bâgu, vol. II, 2002, pp. 65-66):
flexibilitate de volum (volumului), flexibilitate a sortimentului,
flexibilitate de dezvoltare, flexibilitate de produs, flexibilitate a
producţiei, flexibilitate tehnologică:
Flexibilitatea volumului reprezintă capacitatea sistemului de
producţie de a reacţiona la impactul modificărilor survenite în cererea
de pe piaţă pentru un anumit produs din nomenclatorul întreprinderii.
Rezultă din apariţia unor perturbaţii cantitative de dimensiuni mici ale
mediului, fiind determinate de acţiunea unor evenimente neprevăzute care
impun schimbări în sistemul de producţie al întreprinderii.

Perturbaţii
Mici Mijlocii Mari
cantit
ative
Pertur baţii

1. Flexibilitatea 2. Flexibilitatea 3. Flexibilitatea

de volum sortimentului de dezvoltare
calita
tive

4. Flexibilitatea 5. Flexibilitatea 6. Flexibilitatea

de produs producţiei tehnologică
Flexibilităţile elementare ale producţiei întreprinderii
(după C. Bărbulescu, C. Bâgu, vol. II, 2002, pag. 64)

Gradul de flexibilitate depinde de raportul care există între costurile

fixe şi cele variabile, iar cu cât mărimea raportului este mai mare (respectiv
o pondere ridicată a cheltuielilor fixe în structura costului), cu atât
flexibilitatea de volum este mai mică, respectiv costul flexibilităţii se
majorează.
Flexibilitatea sortimentului exprimă capacitatea sistemului de
producţie de a răspunde la modificările intervenite în cererile de pe
piaţă pentru mai multe produse din nomenclatorul întreprinderii, care
determină schimbări în structura producţiei acesteia. Se datorează unor
perturbaţii cantitative de dimensiuni mijlocii. Comparativ cu flexibilitatea
volumului, costul flexibilităţii sortimentului este mai mare şi creşte pe
măsura amplificării gamei sortimentale a produselor, la care se produc
modificări în cererea de pe piaţă.
Flexibilitatea de dezvoltare se referă la capacitatea sistemului de
producţie de a reacţiona la cerinţa de amplificare a activităţii în cadrul
aceluiaşi sector de activitate (numită dezvoltare internă sau intensivă)
prin adoptarea unor politici de creştere ale volumului vânzărilor pe
pieţele existente şi de pătrundere pe noi pieţe. Are la bază perturbaţii
cantitative de dimensiuni mari. În acest caz costul flexibilităţii include şi
efectuarea unor investiţii adiţionale pentru creşterea producţiei, abordarea
unor noi reţele de distribuţie, amplificarea proceselor logistice (transport,
depozitare) etc.
Flexibilitatea de produs reflectă capacitatea sistemului de
producţie de a răspunde la cerinţa asimilării în producţie şi lansării pe
piaţă a unui nou produs, pentru executarea căruia se utilizează
tehnologii, resurse de producţie şi modalităţi de gestiune ale producţiei
similare cu cele existente în producţie, rezultând în urma unor
perturbaţii calitative de mică amploare. Costul flexibilităţii se majorează
cu costurile impuse de asimilarea noului produs şi de lansarea lui pe piaţă.
 Flexibilitatea producţiei reflectă capacitatea sistemului de
producţie de a răspunde la cerinţa diversificării gamei tipologice a
produselor oferite şi a înnoirii nomenclatorului de produse, în condiţiile
folosirii unor tehnologii, resurse de producţie şi metode de gestiune
asemănătoare cu cele curente. Se manifestă atunci când apar în mediul
ambiental perturbaţii calitative de dimensiuni mijlocii. Costul flexibilităţii
devine din ce în ce mai mare, odată cu creşterea amploarei procesului de
diversificare şi înnoire a gamei sortimentale a produselor executate şi
comercializate.
Flexibilitatea tehnologică (cea mai complexă) exprimă capacitatea
sistemului de producţie de a reacţiona la cerinţa modificării tehnologiei
folosite pentru executarea produselor existente sau introducerea noilor
produse în nomenclator, fie din acelaşi domeniu de activitate, fie prin
pătrunderea în noi sectoare (prin integrare verticală sau prin
diversificare). Costul flexibilităţii cuprinde şi cheltuielile impuse de
perfecţionarea tehnologiilor existente sau introducerea unor procese
tehnologice moderne, adaptate noilor cerinţe.