Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iași, 2019
3
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................4
CAPITOLUL I: DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA OBȚINEREA
BISCUIȚILOR COOKIES..........................................................................................................................5
1.1. Fluxul tehnologic de obținere a biscuiților Cookies.....................................................................5
1.2 Descrierea materiei prime:.................................................................................................................7
CAPITOLUL II: AMBALAREA BISCUIȚILOR COOKIE.......................................................................8
2.1. Tipul de ambalaj folosit..................................................................................................................11
2.2. Defecte de ambalare.......................................................................................................................13
CAPITOLUL III: ETICHETAREA BISCUIȚILOR COOKIE..................................................................14
CONCLUZII.............................................................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................21
4
Introducere
5
CAPITOLUL I: DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU
PRIVIRE LA OBȚINEREA BISCUIȚILOR COOKIES
Ingrediente:
- 1750 g făină
- 400 g ou (2 ouă)
- 800 g unt
- 600 g zahăr tos
- 700 g zahăr brun
- 20 g esență vanilie (1 esență)
- 10 g sare
- 50 g praf de copt (5 pliculețe)
- 1000 g buline de ciocolată
- 200 g ciocolată rasă
Mod de lucru:
Într-un vas se pune: untul, zahărul, sarea și esența de vanilie după care se mixează,
adăugându-se treptat oul deja mixat.
6
Se lasă amestecul în repaus, la frigider, timp de 4-5 ore, după care se scoate, se
modelează și se așează pe hârtia de copt în tăvi.
Se pun la cuptor 16 minute la temperatura de 151°C.
Se lasă la răcit și se ambalează.
Pentru fabricarea biscuiților sunt necesare o serie de materii prime și materiale care au
următoarele funcții:
» surse de substanțe nutritive (glucide, lipide, proteine, vitamine, enzime, etc.)
» materiile prime auxiliare au rolul de a imprima produsului finit o serie de caracteristici
senzoriale, cum sunt: aroma, culoarea, structura produsului, starea suprafeței, etc.
» ambalajele au rolul de a proteja produsul.
Făina de grâu: Făina de grâu: este materia primă de bază, care intră în proporţie de peste
60% în compoziţia biscuiţilor. Principalele tipuri de făină utilizate la fabricarea biscuiţilor sunt
7
cele albe. Făina pentru biscuiţi diferă de ceea pentru panificaţie. Ea trebuie să dea un aluat
elestic, dar şi suficient de plastic, pentru ca aluatul să-şi menţină forma imprimată prin modelare.
Materiile prime zaharoaseconstituie alt grup important de materii prime Ele servesc
pentru îmbunătăţirea gustului şi pentru a furniza elemente nutritive de mare valoare. Zahărul se
prezintă sub forma de pulbere (zahăr farin), în cristale mici (zahăr tos) şi turnat sau presat în
bucăţi. Zahărul de bună calitate are culoare albă, este lipsit de miros şi gust străin, este solubil în
apă cu care formează soluţii incolore, limpezi şi fără sedimente. Pentru a putea fi păstrat zahărul
trebuie să fie uscat, nelipicios şi lipsit de impurităţi.
Ouăle: se folosesc ca adaos în aluat şi în creme pentru îmbunătăţirea valorii alimentare şi
a culorii produselor, care capătă la nivelul miezului o nuanţă gălbuie. Albuşul de ou permite prin
batere înglobare de aer ceea ce conferă cremelor o structură poroasă şi fină.
Untul: dă savoare preparatului făcându-l mai pufos și mai catifelat. Grăsimea utilizată la
fabricarea biscuiților influențează direct termenul de valabilitate al produsului finit deoarece, în
mod normal, apare fenomenul de râncezire și deci de depreciere a calității biscuiților.
Sarea se foloseşte din două motive: accentuează aroma altor ingrediente şi influenţează
pozitiv însuşirile reologice ale aluatului.
8
CAPITOLUL II: AMBALAREA BISCUIȚILOR COOKIE
Ambalajele sunt materiale care învelesc un produs sau un ansamblu de produse în timpul
manipulării, transportului, depozitării şi vânzării în scopul de a proteja, a conserva şi prezenta
produsele pînă la momentul consumării şi utilizării lor.
Ambalajul uşurează şi scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor, creând
posibilitatea de autoservire, de informare aconsumatorilor asupra conţinutului, modului de
păstrare şi apreciere a produsului, uşurând transportul către consumatori şi prezentarea
produselor într-o formă atrăgătoare.
Considerat de multe ori fără importanţă, ambalajul este însă un produs indispensabil
tranzacţiilor comerciale datorită rolului şi funcţiilor pe care le îndeplineşte.rincipalele funcţii
pe care ambalajul trebuie să le îndeplinească sunt:
•funcţia de conservare şi protecţie a produselor,
•funcţia de manipulare, transport, depozitare,
•funcţia de informare şi promovare a produselor.
Ambalajul a devenit în ultima perioadă unul dintre cele mai importante criterii de
achiziţionare a unui produs. O bună prezentare a produselor comercializate creează o primă
imagine, care are un rol esenţial în decizia de cumpărare. Importanţa ambalajului este atât de
mare, încât acesta poate contribui la succesul sau insuccesul unei afaceri. specialiştii în domeniu
spun că modul în care este prezentat produsul poate contribui în proporţii mari la succesul
acestuia.
9
Ambalajul modern nu se limitează doar la protecția fizică a produsului, ci constituie un
mijloc important de comunicare între produs-producator si consumator, in deosebi la vanzarea
prin autoservire. Alături de o serie de funcții tehnice (rol de protectțe împotriva umidității,
prafului, șocurilor, contaminării s.a., de conservare, manipulare, depozitare, distribuție fizică),
ambalajul indeplinește importante funcții comerciale și de marketing, cum sunt: semnalizare
(la locul de vanzare), atragerea atenției clientelei - prin formă, dimensiune, grafică, culoare,
miros etc, constituind un veritabil prim suport media (promovare prin ambalaj):
informarea consumatorului privind mențiunile legale: originea, compoziția, clasa de
calitate, modul de utilizare, termenul de valabilitate, prețul unitar;
facilitarea identificării, precum și diferentțerea ușoară a tipului de produs pe care îl
conține față de produsele concurente s.a. rezistența la schimbare este, uneori, puternică
(vezi cutiile tetra-pack, folosite cu succes la ambalarea băuturilor răcoritoare, a laptelui,
care nu s-au impus însă și pentru vinul de masă).
10
această soluţie se aplică în special în cazul biscuiţilor simpli, cu o mare rezistenţă mecanică. Este
indicată pentru consumuri colective, deoarece se economisesc materiale de ambalare;
- produse preambalate în porţii mari, care se face prin aşezarea unor cantităţi de biscuiti în cutii
de carton, se recomandă în cazul sortimentelor de biscuiţi asortati;
- produse preambalate în porţii mici de 100 - 200 g; această variantă este cea mai utilizată în
momentul de faţă.
Pentru asigurarea protecției și înlesnirea distribuției, produsele alimentare sunt ambalate
individual (ambalajul de prezentare și desfacere) și în ambalaje de transport.
Ambalarea reprezintă procesul prin care produsul de ambalat este introdus în ambalaj,
venind în contact cu acesta.
11
sunt flexibile, uşoare, igienice, apte pentru a veni în contact cu alimentele;
se caracterizează prin rigiditate şi rezistenţă foarte bună;
sunt rezistente la grăsimi, gaze, hidrocarburi, acizi (hârtia tratată prin acoperire şi
laminare);
sunt compatibile cu produsul;
nu prezintă miros și gust propriu;
au forma și grafică atractivă;
pot fi tipărite.
Tubul de carton este prevăzut la capătul inferior cu un strat de aluminiu pentru a oferi
produsului o siguranță maximă din punct de vedere calitativ, peste care se adaugă un carton
dublu pentru ca biscuiții să nu vină în contact direct cu suprafața dură a aluminiului și să se
deprecieze din punct de vedere organoleptic. Ambalajul se deschide și se închide cu ușurință, cu
ajutorul unui capac de plastic. Principalul avantaj al acestui ambalaj este că poate fi refolosit cu
produsului propriu sau chiar cu alte produse din gama biscuiților. Ambalalajul este perfect pentru
serile petrecute cu pretenii sau în familie.
Cu o poziționare unică prin ambalajul său cilindric ce pastrează până si ultimul biscuite
intact. Ai fi crezut că este chiar monoton ca mănânci biscuiți identici unul după altul, însă pe
consumatori îi fascineaza. Mai mult decât atât atunci când vine vorba de ambalaje pentru gustări
12
delicioase ambalajul să fie la fel de incitant la adresa papilelor gustative, iar Cookies nu a inșelat
niciodată așteptările. Este și cazul colecției de arome speciale ce abordează un design modern si
foarte atractiv la nivelul captării atenției spontane. Cutiile de Cookies sunt deja de mult obiect de
colecție si extrem de utile pentru ornat pereții camerelor pofticiosilor de biscuiți. Astfel de
ambalaje reușesc să reprezinte cel mai important element din mixul de marketing și să devină
iconice pentru categoria lor.
Eticheta reprezintă, conform art. 2, lit. a din H.G. nr. 106/2002, orice material scris,
imprimat, litografiat sau ilustrat, care conține informațiile despre produs și care însoțește
produsul la vânzare.
14
Scopul etichetei este de a oferi
consumatorului informațiile necesare, suficiente,
verificabile, astfel încât el să aibă posibilitatea să
aleagă produsele în funcție de exigentele lui; de
posibilităâile financiare, dar și de a cunoaște
riscurile la care se expune consumând produsul
respectiv (cantități mai mari de E-uri prezente în
alimente).
Eticheta se aplică pe ambalaj astfel încât să
nu poată fi sustrasă (dezlipită); în cazul produselor
din import, iar eticheta originală trebuie tradusă în
limba română.
Rolul etichetei este de a informa
consumatorii în mod:
- complet (o informație incompletă nu ne
spune tot ceea ce trebuie să știm despre un
anumit produs, ducând la probleme de
consum și utilizare, cauzând prejudicii
materiale sau sănătate);
- precis (o informație imprecisă înseamnă o
informare neclară, nedeslușită, fără nuanțele
necesare, în funcție de particularitățile
fiecarui produs, ducând la o utilizare
necorespunzătoare a produsului);
- corect (o informație incorectă induce în
eroare și este mai rea ca o neinformare. O
informare incorectă acționează perfid
ducând la o folosire incorectă a produsului,
la schimbarea destinației corecte a
produsului și implicit la rezultate nedorite)
asupra caracteristicilor esențiale ale produselor, astfel încât aceștia să fie în măsură a le utiliza, în
deplină siguranță și fără a le fi afectate interesele economice.
15
Pe lângă eticheta clasică care oferă informații sumare despre produs, există și eticheta
nutrițională. Eticheta nutrițională are tendința să ocupe spațiul de pe ambalaj; se referă la
valoarea energetică a produselor exprimată în kcal/kj, la cantitatea de proteine, glucide, lipide
exprimate în % la 100g produs; valoarea biologică a produselor care se referă la cantitatea
fiecărei vitamine sau element mineral raportată la 100g produs; acizi grași saturați și prezența
fibrelor alimentare.
O etichetă cuprinde bande colorate de diferite dimensiuni în funcție de component:
- proteinele - portocaliu - roșu;
- grăsimea - galben;
- glucidele - verde;
- valoarea energetică - fondul alb.
Tot eticheta nutrițională oferă informații în funcție de vârstă, sex, activitatea fizică sau
intelectuală pe zi de câte glucide, lipide, proteine, minerale are un adult nevoie.
Pe etichetă se găsește și codul de bare; sub cod sunt 13 cifre:
- primele 2 cifre reprezintă țara de proveniență (exemplu: România 59);
- următoarele 5 cifre reprezintă furnizorul;
- următoarele 5 cifre reprezintă producatorul;
- ultima cifră reprezintă cifra de control.
Eticheta nu trebuie să aibă stersături, înlocuiri de cuvinte sau adaosuri. Este obligatoriu să
fie informat consumatorul când conține organisme modificate genetic (OMG), trebuie să se
menționeze pe etichetă cand proporția este minim 0,9 %.
În cazul în care gustul unui produs este obținut prin adaos de arome, denumirea
produsului va fi completată cu mențiunea aromei ( produs X cu aroma Y). Înscrierea conținutului
net se face în unități de volum când este vorba de lichide sau unități de masă când este vorba de
solide, toleranță.
16
Informația de tipul „expiră la”, care este definită în conformitate cu Regulamentul 1169/
2011, este utilizată pentru produsele alimentare care, din punct de vedere microbiologic sunt
foarte perisabile și devin, prin urmare, probabil după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru
sănătatea umană. Aceasta este data până la care produsul alimentar poate fi utilizat în condiții de
siguranță, consumate fierte sau prelucrate, odată ce au fost depozitate corect.
Cele mai multe alimente proaspete, gata pentru consum și refrigerate se încadrează în
această categorie și necesită o dată de tipul ”expira la". Data la care se face referire este
exclusivă, adică dacă pe o etichetă scrie „expiră la 01.01.2017” atunci produsul alimentar se
poate comercializa până la data de 31.12.2016.
Biscuiții Cookie se recomandă a fi păstrați la temperaturi cuprinse între 15-20°C, în
locuri răcoroase, ferite de razele directe ale soarelui și de îngheț. Compoziția biscuiților impune
un termen de valabilitate de maxim o lună de la fabricare. Biscuiții se vor păstra în ambalajul
original, închis, în spații curate.
17
să atribuie unui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament sau de vindecare a
unei boli umane (cu excepţia apelor minerale naturale şi a produselor alimentare cu
destinaţie nutriţională specială pentru care există dispoziţii specifice).
Informaţiile despre produsele alimentare trebuie să fie precise, clare şi uşor de înţeles de
către consumator.
Responsabilităţile operatorului: operatorul sub a cărui denumire sau denumire
comercială se comercializează produsul alimentar sau importatorul (dacă operatorul în cauză nu
are sediul în UE) este cel căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu
privire la produsele alimentare. Acesta trebuie să asigure existenţa şi acurateţea acestor
informaţii în conformitate cu legislaţia europeană privind produsele alimentare şi cu cerinţele
dispoziţiilor de drept intern relevante.
În cazul în care produsele alimentare sunt preambalate, informaţiile obligatorii trebuie
menţionate pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia. În cazul în care produsele
alimentare nu sunt preambalate, informaţiile alimentare trebuie să fie transmise operatorului
care recepţionează produsele alimentare respective, pentru ca acesta din urmă, atunci când este
necesar, să fie în măsură să le furnizeze consumatorului final.
Menţiunile obligatorii trebuie să fie uşor de înţeles şi vizibile, lizibile şi, după caz,
indestructibile. Înălţimea «x» caracterelor trebuie să fie de cel puţin 1,2 mm (exceptând
ambalajele sau recipientele de mici dimensiuni).
Menţiunile obligatorii sunt:
denumirea;
lista ingredientelor;
substanţele are provoacă alergii sau intoleranţă (arahide, lapte, muştar, peşte, cereale ce
conţin gluten etc.);
cantitatea anumitor ingrediente sau categorii de ingrediente;
cantitatea netă de produs alimentar;
data durabilităţii minimale sau data-limită de consum;
condiţiile speciale de păstrare şi/sau condiţiile de utilizare;
numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului sau a importatorului;
ţara de origine sau locul de provenienţă pentru anumite tipuri de carne, pentru lapte sau în
cazurile în care omiterea acestui tip de informaţii ar putea induce cumpărătorul în eroare;
instrucţiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă a
produsului alimentar;
pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, concentraţia alcoolică
dobândită;
18
o declaraţie nutriţională.
Menţiunile obligatorii privind denumirea, cantitatea netă şi concentraţia alcoolică
dobândită sunt incluse în acelaşi câmp vizual. Aceste trebuie înscrise într-o limbă uşor de înţeles
de către consumator, şi, dacă este nevoie, în mai multe limbi.
19
produselor pirat şi a celor falsificate, cu efecte benefice nu numai în sfera consumului, ci şi în
cea a producţiei. De aceea, recomandări şi soluţii pentru etichetarea produselor alimentare se
regăsesc în "Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor" (document al ONU), în
"Codul de deontologie al comerţului internaţional cu bunuri alimentare" (document al Comisiei
Codex Alimentarius), precum şi în alte reglementări conexe, naţionale şi internaţionale.
Dincolo de dispoziţiile legale ale organismelor internaţionale (Comisia Codex
Alimentarius, OMS, UE), etichetarea nutriţională este acceptată ca o necesitate socială şi
totodată ca un instrument promoţional valoros. Ea oferă întreprinderii oportunitatea de a vinde şi
totodată de a garanta consumatorilor un comportament alimentar corect.
CONCLUZII
20
BIBLIOGRAFIE
https://www.scribd.com/document/210221330/Ambalarea-Biscuitilor
https://despreambalaje.wordpress.com/2011/02/08/
http://www.prevenireambalaje.ro/functia-ambalajului/
https://foodnews.ro/etichetarea-produselor-alimentare/
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/ETICHETAREA-PRODUSELOR-
ALIMENT79.php
21