UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

D.F.P. / CREDIS

ŞTIINŢE

ŞI

DIDACTICA ŞTIINŢELOR

ŞI

CUNOAŞTERII MEDIULUI

STUDENT:
NIȚĂ M.L. ALEXANDRA-LIVIA

ANUL II 2016-2017
 Ştiinţe şi cunoaşterea mediului

Lucrare de verificare nr. 1

I. Uniţi ce se potriveşte:

1. Ploaie – precipitaţie lichidă formată din picături de apă.

2. Poleiul – se formează în anotimpul rece, când picăturile de apă din ploaie sau
din burniţă îngheaţă în contact cu suprafaţa terestră, formând un strat
transparent de gheaţă.
3. Lapoviţa – amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului
este aproximativ 0ᴼ C.
4. Ninsoarea – precipitaţie format din cristale de gheaţă care se unesc în fulgi.

II. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite:

1. Apa din râuri, mări, oceane şi de la suprafaţa solului se ridică în atmosferă

prin evaporare.
2. În straturile reci ale atmosferei, picăturile de apă se transform în fulgi de
zăpadă prin solidificare (îngheţare).
3. Trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare.
4. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin sublimare.

III. Exerciţii şi probleme:

1. Te afli într-un autobuz, în picioare. Ce se întâmplă dacă autobuzul

frânează brusc? Dar dacă porneşte brusc?
În momentul în care autobuzul frânează brusc, noi ne ducem în faţă, în
sensul mişcării, deoarece tindem să ne continuăm mişcarea.
În momentul în care autobuzul porneşte brusc, nou ne ducem în spate, în
sensul opus mişcării, deoarece corpul tinde să rămână pe loc, în repaus.
 Aceste fenomene se datorează inerţiei. Inerţia este proprietatea unui corp
de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie unifromă, în absenţa
acţiunilor exterioare, respective de a se opune la orice acţiune care caută să-i
schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniform în care se află.

2. Nivelul apei dintr-un cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150

cmᵌ. Prin introducerea unui corp cu masa de 31,2 g, nivelul apei a urcat
până în dreptul indicaţiei de 154 cmᵌ. Din ce material este realizat corpul?
m = 31,2 g
Vi = 150 cmᵌ
Vf = 154 cmᵌ
ƍ=?

ƍ = m/V
V = Vi – Vf = 154 cmᵌ– 150 cmᵌ = 4 cmᵌ
ƍ =31,2 g/ 4 cmᵌ = 7,8 g/ cmᵌ = 7800 kg / cmᵌ

Corpul este realizat din oţel.

3. Care este volumul unui corp din plumb, care are masa de 452 g şi
densitatea de 11,3 g/ cmᵌ?
m = 452 g
ƍ = 11,3 cmᵌ
V=?

Din relaţia ƍ = m/ V rezultă V = m/ ƍ

V = 452/ 11,3 cmᵌ

V = 40 cmᵌ
4. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20 g de sodă
caustică în 180 g de apă?
mNaOH = 20 g
mH2O = 180 g
c=?

c = mNaOH/ mH2O x 100

msoluţie = mNaOH + mH2O
msoluţie = 20 g +180 g
msoluţie = 200 g
c = 20/ 200 x 100
c = 10 % NaOH
 Apa în natură

Apa este cea mai răspândită substanţă de pe Pământ. Ea alcătuieşte învelişul apos al
Planetei – Hidrosfera, mările şi oceanele, lacurile şi râurile, bazinele de apă dulce şi sărată,
mlaştinile şi pânzele freatice.
În condiţii naturale, apa pură este un lichid incolor (fără culoare), inodor (fără miros) şi
insipid (fără gust). În ceea ce priveşte culoarea, numai straturile de apă cu grosimea de peste 2
metri au o culoare albastru-verzuie.
Apa se găseşte în atmosferă, în componenţa solurilor, a multor minerale şi roci, în
componenţa tuturor organismelor vegetale şi animale.
În natură, substanţele se află în diferite stări de agregare – solidă, lichidă şi gazoasă.
Apa este unica substanţă care poate exista în natură, în toate aceste stări de agregare, în funcţie
de temperatura mediului:
- în stare solidă, sub formă de ace fine de gheaţă şi fulgi de zăpadă, în norii de la mari înălţimi
sau în straturile reci de aer, ca şi sub formă de grindină;
- în stare lichidă, sub formă de picături foarte fine (ceaţă) sau picături mai mari (burniţă, ploaie);
- în stare gazoasă, sub formă de vapori, condiţionând umiditatea aerului şi fiind prezentă chiar şi
în aerul foarte uscat.
Sub acţiunea căldurii, apa trece din stare lichidă în stare de vapori, fenomen natural numit
vaporizare. Când vaporizarea se produce numai la suprafaţa lichidului, fenomenul poartă
numele de evaporare. Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafaţa
oceanelor şi a altor corpuri de apă în atmosferă. Sursa de energie a acestui proces de
transformare a apei o constituie energia solară. În natură, evaporarea se petrece la suprafaţa
mărilor, oceanelor, a tuturor cursurilor de apă de pe sol.
Trecerea apei din stare gazoasă în stare de vapori se numeşte condensare.
Când apa este încălzită la temperaturi mai mari de 100 de grade Celsius, vaporizarea se
petrece în toată masa lichidului. Aceste fenomen se numeşte fierbere.
Sub acţiunea temperaturilor scăzute – mai mici de 0 grade – apa trece din stare lichidă în
stare solidă. Acest fenomen poartă numele de solidificare sau îngheţare. Bruma, zăpada,
poleiul, chiciura, gheaţa, ţurţurii sunt rezultatul fenomenului de îngheţare al apei. Când
temperatura creşte, apa trece din starea solidă în stare lichidă, fenomen numit topire.
 Apa urmeazã un circuit în naturã. Cãldura soarelui determinã evaporarea apei de suprafaţã.
Vaporii rezultaţi se ridicã în atmosferã. Dacã în atmosfera saturatã cu vapori de apã apare o
scãdere a temperaturii, o parte din vaporii condensaţi iau formã de nori, ploaie, zãpadã sau
grindinã.
În anotimpurile calde, dar cu nopţi rãcoroase, se depune rouã, iar dacã temperatura
solului este sub 0C, se depune brumã.
O parte din apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultã din topirea zãpezilor, umplu
din nou lacurile, râurile, fluviile, mãrile şi oceanele. Altã parte strãbate straturile de pãmânt, la
diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subteranã poate reapãrea la suprafaţã, fie prin
izvoare, fie extrasã prin fântâni, puţuri sau sonde.

Circuitul apei în natură este procesul de circulaţie continuă a apei în cadrul hidrosferei
Pământului. Acest proces este pus în mişcare de radiaţia solară şi de gravitaţie. În cursul
parcurgerii acestui circuit, apa îşi schimbă starea de agregare, fiind succesiv în stare solidă,
lichidă sau gazoasă.
În cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, o
importanţă deosebită prezintă circuitul biologic. Acesta constă în pătrunderea apei în
organismele vii şi redarea ei în circuitul natural prin respiraţie, transpiraţie şi moartea
organismelor. Distingem şi un circuit apă-om-apă, care se referă la intervenţia activităţii omului
în circuitul natural.
Apa se mişcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu
într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care, cele mai însemnate sunt evaporaţia,
transpiraţia, infiltraţia şi scurgerea.
Infiltraţia este procesul de pătrundere a apei de la suprafaţa solului în interiorul solului,
prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.
Scurgerea este procesul prin care apa se mişcă la suprafaţa sau sub suprafaţa solului.
 În mod schematic, fenomenele se petrec astfel: vaporii de apă din atmosferă se
condensează în nori care dau naştere la precipitaţii sub formă de ploaie sau zăpadă. Ajungând la
sol, o parte din precipitaţii se scurge pe suprafaţa solului către reţeaua hidrografică şi de aici în
lacuri, râuri, mări şi oceane. O altă parte se infiltrează în sol şi de aici în subsol, unde
alimentează apele subterane.

Condensarea este procesul care are loc în atmosferă, unde surplusul de vapori ajunşi la
saturaţie, la o temperatură scăzută, se transformă în picături de apă sau sublimează sub forma
unor mici cristale de gheaţă. Procesul condensării înregistrează mai întâi o fază de formare a
norilor şi a ceţei, apoi o fază de formare a precipitaţiilor.
Precipitaţiile reprezintă apa care cade pe Pământ, în stare lichidă sau solidă, cu durată şi
intensităţi diferite, din atmosfera saturată de vapori.
Întâlnind straturi de aer mai reci, vaporii de apă se condensează, formând norii. Norii se
formează ca urmare a evaporării apei din sol şi de la suprafaţa apelor şi a ridicării vaporilor în
straturile superioare ale aerului.
Ploaia se formează când norii trec prin straturile reci de aer, iar vaporii se condensează şi
cad pe Pământ sub formă de picături. Ploile sunt necesare vieţii plantelor, asigurându-le
umiditatea, ele curăţă aerul de praf şi îl răcoresc.
Zăpada se formează în timpul iernii, când temperatura aerului scade sub 9 grade.
Picăturile de apă îngheaţă şi se transformă în fulgi de zăpadă. Fulgii de zăpadă cad pe pământ,
acoperindu-l. Sub zãpadã, culturile sunt ferite de gerul iernii. Cu cât este mai multã zãpadã pe
câmpuri iarna, cu atât primãvara va pãtrunde mai multã apã în sol, la rãdãcinile plantelor.
Apa provenită din ploile bundente şi din topirea zăpezilor poate produce inundaţii.
 Ceaţa se formează în zilele reci, când vaporii de apă se condenseazã foarte aproape de
pământ. Aceasta îngreunează mult circulaţia.
Grindina apare vara, când picăturile de ploaie trec prin straturile foarte reci de aer şi se
transformă în boabe de gheaţă. Grindina este dăunătoare culturilor agricole, distrugându-le.
Bruma se formează în nopţile senine şi reci, de toamnã sau de primãvarã, când corpurile
de pe pãmânt se rãcesc foarte mult. Vaporii de apã care vin în atingere cu aceste corpuri se
condenseazã, iar picãturile de apã îngheaţă formează un strat fin alb-strãlucitor. Bruma este
dãunãtoare culturilor. Oamenii iau mãsuri de protejare a culturilor, fãcând focuri mocnite în
grãdini sau în livezi. Fumul cald împiedicã formarea brumei.
Lapoviţa se formeazã iarna, în zilele mai calde, când cad picãturi de apã amestecate cu
fulgi de zãpadã.
Poleiul este o pojghiţã de gheaţã care se formeazã iarna deasupra solului, ca urmare a
unei ploi mãrunte. Pe strãzi, poleiul îngreuneazã mult circulaţia, favorizând accidentele. Plantele
au de suferit din cauza poleiului.
Roua se formează în nopţile senine de varã, când vaporii de aer, în atingere cu corpurile
reci de pe pãmânt, se condenseazã şi formeazã stropi mici de apã. Odatã cu încãlzirea aerului,
stropii de apã se evaporã.
Apa ocupă aproximativ 71% din suprafaţa Pământului. Fără apă nu ar putea exista viaţă.
Apa este o componentă indispensabilă vieţii, ea are o importanţă deosebită pentru viaţa omului, a
animalelor şi a plantelor. Fiinţele vii nu pot supravieţui în absenţa apei. În organism apa intră în
compoziţia organelor, ţesuturilor şi lichidelor biologice. Apa potrivită consumului uman se
numeşte apă potabilă.
Pe lângă rolul important pe care îl are apa asupra vieţii, aceasta poate fi şi sursă de
energie. Datorită circuitului apei în natură, întreţinut automat de energia soarelui, energia
hidraulică este o formă de energie regenerabilă. Aceasta este o energie mecanică formată din
energia potenţială a apei dată de diferenţa de nivel între lacul de acumulare şi centrală, respectiv
energia cinetică a apei în mişcare. Exploatarea acestei enrgii se face în hidrocentrale, care
transformă energia potenţială a apei în energie cinetică, care la rândul ei este transformată în
energie electrică.
 PROIECT DE ACTIVITATE

DOMENIUL ŞTIINŢE: CUNOAŞTEREA MEDIULUI

Grupa: mare

Tema anuală de studiu: „Cum este, a fost şi va fi aici pe Pământ?”

Tema proiectului: „Prietene necuvântătoare”

Tema săptămânii: „În ogradă la bunici”

Tema activităţii: „Câinele şi pisica”

Tipul activităţii: predare de cunoştinţe

Forma de realizare: observare

Scopul activităţii: Identificarea caracteristicilor animalelor domestice observate prin comparaţie şi a modalităţilor de îngrijire
specifice acestora.

Obiective operaţionale:

O1. să recunoască pisica şi căţelul, prin observare directă, pe baza materialului prezentat;

O2. să identifice părţile corpului celor două animale (pisica şi câinele), prin observare directă, pe baza materialului prezentat;

O3. să analizeze comparativ câinele şi pisica (aspect, hrană, foloase), pe baza datelor observate direct şi prin activarea cunoştinţelor
anterioare;

O4. să enumere cel puţin 3 foloase aduse de animalele domestice observate, prin raportare la experienţa personală;

O5. să precizeze modul de hrănire al pisicii şi al câinelui, prin raportare la experienţa personală.
Strategii didactice:

Metode şi procedee: observaţia, explicaţia, problematizarea, demonstraţia, conversaţia, învăţarea prin descoperire.

Mijloace didactice: căţel, pisică, boluri pentru mâncare, oase, ecusoane, medalii.

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Etapele Obiective Conţinut ştiinţific Strategii didactice Evaluare

activităţii operaţionale

1. Moment Pregătirea materialului didactic. Observarea

organizatoric Aranjarea mobilierului în semicerc. comportamentului
elevilor.
2. Captarea În sala de grupă sunt aduse două cuşti în care se află Conversaţia Observarea
atenţiei O1 o pisică şi un căţel. comportamentului
Copiii sunt rugaţi să recunoască animalele şi află Frontal elevilor.
numele acestora: Pufi şi Azorel.
3. Dirijarea Pentru început se stabileşte locul în care trăiesc cele Problematizarea Observarea gradului
învăţării două animale şi faptul că sunt domestice. Frontal de înţelegere a
În continuarea activităţii se va realiza observarea sarcinii
comparativă a câinelui şi a pisicii. Individual
Pe parcursul observării, copiii sunt rugaţi să atingă
O2 cele două animale pentru a putea stabili cum este Evaluarea
blana lor, mustăţile şi picioarele acestora. răspunsurilor
Copiii sunt invitaţi să observe mai întâi capul copiilor
câinelui, apoi al pisicii.
Observarea copiilor este dirijată prin adresarea unor Observaţia
întrebări ajutătoare: Aprecieri verbale şi
„Ce observaţi la capul câinelui/ pisicii?” Explicaţia nonverbale
„Ce culore au ochii?” Învăţarea prin descoperire
„Cum sunt urechile câinelui faţă de urechile pisicii?”
Sinteza parţială Frontal
După observarea şi descrierea capului se face sinteza
parţială a observării pe baza ideilor expuse de copii. Explicaţia Aprecierea gradului
Se trece apoi la observarea corpului câinelui, apoi al de implicare în
pisicii şi la compararea acestora. Copiilor le sunt Demonstraţia activitate
 adresate întrebări ajutătoare: Observaţia
„Cum sunt lăbuţele pisicii comparativ cu ale Învăţarea prin descoperire Evaluarea
câinelui?” răspunsurilor
O3 „Cum este blana câinelui?” Frontal copiilor
„Cum sunt picioarele câinelui faţă de cele ale
pisicii?” Problematizarea Aprecieri verbale
Câte picioare are câinele? Dar pisica?”
Conversaţia
Sinteza parţială
După observarea corpului celor două animale se face Demonstraţia
o sinteză parţială prin descrierea comparată a acestora
pe baza descrierilor făcute de copii. Frontal Evaluarea
După observarea şi descrierea animalelor, se răspunsurilor
adresează copiilor întrebări referitoare la hrana lor, la copiilor
modul de îngrijire şi la rolul acestora pe lângă casa
omului: Aprecieri verbale
- „Cu ce se hrăneşte câinele?”
- „Ce mănâncă pisica?”
- „Cum avem grijă de câini?”
- „De ce ţin oamenii pisici pe lângă casele lor? Dar
câini?”
O4 Sinteza finală
În continuare se realizează sinteza finală a observării
câinelui şi a pisicii. Aceasta constă în descrierea
generală a celor două animale şi stabilirea
asemănărilor şi deosebirilor dintre acestea.
4. Obţinerea Pentru a demonstra că au înţeles multe lucruri Explicaţia Evaluarea
performanţei interesante despre câine şi pisică, copiii vor participa corectitudinii
şi asigurarea la un joc cu denumirea „Prietenii animalelor”. Exerciţiul răspunsurilor
feedback- Pentru desfăşurarea jocului, copiii vor primi câte un
ului ecuson care înfăţişează un câine sau o pisică. Aprecieri verbale
În funcţie de ecusonul primit se stabilesc două individuale şi de
O4 echipe: echipa căţeilor şi echipa pisicuţelor. grup
 Educatoarea le adresează copiilor propoziţii lacunare Frontal
despre cele două animale observate.
După desfăşurarea jocului, copiii vor hrăni cele două Pe grupe
animale.

5. Încheierea La finalul activităţii se fac aprecieri generale şi Conversaţia Aprecieri generale şi

activităţii individuale asupra modului de participare la individuale
activitate, iar copiii vor fi felicitaţi şi recompensaţi cu Frontal
medalii care semnifică faptul că sunt „Prietenii
animalelor”.