Unitatea de învăţare 4.

Europa și România – elemente biopedoclimatice şi

hidrografie
Cuprins
4.1. Introducere .............................................................................................................................. 1
4.2. Competenţe .............................................................................................................................. 1
4.3. Durata medie de studiu individual .......................................................................................... 2
4.4. Conţinutul celei de a patra unităţi de învăţare ....................................................................... 2
4.5. Resurse şi mijloace de lucru .................................................................................................... 9
4.6. Să ne reamintim ....................................................................................................................... 9
4.7. Rezumat ................................................................................................................................. 10
4.8. Test de evaluare a cunoştinţelor ............................................................................................ 10
4.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ..................................................................................... 12

4.1. Introducere
A patra unitate de învăţare pune bazele cunoaşterii elementelor
biopedoclimatice (climă, vegetaţie, faună, soluri) şi hidrografiei Europei şi
României, inclusiv din punct de vedere al relaţiilor dintre acestea şi dintre acestea
şi relief; defineşte, utilizează, transpune, stimulând dezvoltarea gândirii logice,
cauzale-aplicată studiului geografic la nivel local şi regional.

4.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului studentul va fi capabil să:
 manifeste deprinderi de a studia şi de a explica metodic noţiuni şi
fenomene geografice referitoare la climă, hidrografie, vegetaţie, faună,
soluri;
 utiliza corect terminologia geografică și limbajul specific pentru
explicarea mediului geografic;
 identifice legăturile dintre elemente, fenomene şi procese geografice;
 raporteze elementele semnificative din societate, știință și tehnologie la
mediul înconjurător ca întreg și la sistemele sale componente;
 explice fenomene şi procese specifice mediului geografic la nivelul
orizontului local, al României şi al Europei;
 relaționeze elemente și fenomene din natură și din societate cu
reprezentările lor cartografice, grafice sau pe modele;
 identifice informații cu caracter geografic în baze de date accesibile
din diferite surse de informare;
 dovedească unele priceperi, deprinderi, metode și tehnici generale de
învățare (inclusiv TIC) care să faciliteze o pregătire permanentă
asumată.

1
 4.3 Durata medie de parcurgere a celei de a patra unităţi de învăţare este de 4
ore.

4.4 Conţinutul celei de a patra unităţi de învăţare.

EUROPA

 Climă

Factorii genetici ai climei sunt reprezentaţi de factori radiativi (radiaţia solară), factori
fizico-geografici (mişcările Pământului, suprafaţa activă a apelor oceanice şi marine, relief,
configuraţia ţărmurilor), factori dinamici (circulaţia generală a atmosferei), factori antropici
(activităţile omului) .
Climatic, Europa se încadrează în cea mai mare parte în zona temperată, excepţie făcând
partea nordică ce aparţine zonei reci (cu temperaturi foarte scăzute şi precipitaţii scăzute) iar în Sud
aparţine climatului mediteranean (cu ierni călduţe şi umede şi veri calde şi secetoase).
Temperatura medie anuală scade de la sud (circa 18ºC) la nord (între 0ºC şi -4ºC) şi de la
câmpie la munte. Precipitaţiile medii anuale scad de la vest (1200-2000 mm/ an) la est (300-500 mm/ an
în nordul Mării Negre şi al Mării Caspice; în imediata vecinătate a Mării Caspice cantitatea de
precipitaţii medii anuale scade la mai puţin de 250 mm/ an) şi de la munte la câmpie. Vânturile
dominante sunt vânturile de vest (umede), a căror influenţă se resimte la latitudini cuprinse între 40-60º
lat.N. Alte vânturi semnificative la nivel regional şi local: crivăţul-bate dinspre estul şi nord-estul
Europei, este geros şi uscat iarna, respectiv cald şi uscat vara; austrul-bate dinspre Munţii Dinarici şi
Balcani spre regiunile mai joase aflate în apropierea lor, este cald şi uscat vara, respectiv călduţ şi
umed iarna; bora-bate dinspre Munţii Dinarici spre ţărmurile Mării Adriatice, este un vânt rece;
mistralul-bate dinspre Masivul Central Francez spre Marea Mediterană cu viteze mari, provocând
uneori furtuni pe mare.

Exemplu
Foehn-ul este un vânt cald şi uscat. Se formează atunci când masele de aer umede urcă în
zone montane înalte şi se produce condensarea unei părţi din vaporii de apă conţinuţi. A fost
identificat pentru prima dată în Alpii Elveţiei. Determină topirea mai rapidă a zăpezii
primăvara şi temperature mai ridicate, favorizând astfel înaintarea culturii viţei-de-vie pe
valea Rinului până la latitudinea de 52º lat.N (pe teritoriul Germaniei).

Climatele Europei se desfăşoară sub forma unor benzi latitudinale, după cum urmează:
a) climatul polar: localizat în arhipelagurile din nordul continentului; este caracterizat de temperaturi
medii anuale negative, precipitaţii reduse cantitativ şi sub formă de ninsoare, vânturi puternice.
b) climatul subpolar: este localizat în nordul Europei continentale şi în Insula Islanda; este caracterizat
de temperaturi medii anuale sub 0ºC, precipitaţii reduse cantitativ şi sub formă de ninsoare, vânturi
puternice.
c) climatul temperat-oceanic: este localizat în vestul Europei şi este caracterizat de ierni blânde şi veri
răcoroase, precipitaţii bogate şi vânturi umede.
d) climatul temperat-continental: este localizat în partea central-estică a Europei, fiind caracterizat de
veri calde, ierni geroase, precipitaţii reduse cantiativ şi vânturi uscate.
e) climatul de tranziţie: este localizat în Europa Centrală, fiind caracterizat de interferenţa maselor de
aer vestice cu masele de aer dinspre nord, sud sau est.
f) climatul mediteranean: este localizat în sudul Europei şi este caracterizat de veri calde şi secetoase,
ierni relativ calde şi ploioase.

2
  Hidrografie

Reţeaua hidrografică a Europei este bogată dar repartizată neuniform, cu alimentare din
precipitaţii, topirea zăpezilor şi a gheţarilor precum şi din ape subterane. Hidrografia Europei
cuprinde: ape subterane, râuri şi fluvii, lacuri, gheţari. Repartiţia, dimensiunile şi regimul hidrologic
sunt influenţate de relief şi climă.
Apele subterane
Apele freatice-se alimentează din infiltrarea apelor provenite din precipitaţii;
Apele de adâncime-minerale feruginoase, carbogazoase (Franţa, Italia, România etc.) sau
geotermale (Islanda, Italia, România, Ungaria etc.).
Apele de suprafaţă
Apele curgătoare:
- cel mai lung fluviu al Europei este Volga (peste 3500 km), urmat de Dunăre, Ural şi Nipru (toate trei
cu peste 2000 km);
- cel mai mare bazin hidrografic îl are fluviul Volga (peste 1,3 milioane km²), urmat de Dunăre (circa
0,8 milioane km²);
- cel mai mare debit mediu la vărsare în are fluviul Volga (7300 m³/ s), urmat de Dunăre (peste 6400
m³/ s);
- râurile Europei aparţin unor bazine hidrografice mari, vărsându-se în Oceanul Atlantic, Oceanul
Arctic, Marea Mediterană, Marea Neagră sau mări diferenţiate din acestea şi în lacul numit Marea
Caspică.
Lacurile Europei au geneze şi mărimi diferite. După geneză există:
a) lacuri tectonice: M.Caspică, Balaton
b) lacuri glaciare: Ladoga, Onega, Geneva, Boden
c) lacuri vulcanice: Bolsena, Albano
d) lagune şi limanuri maritime: Kursk, Iijsel
e) lacuri de acumulare: Râbinsk,Ţimleansk
Gheţarii şi-au restrâns mult suprafeţele la nivel de continent. Actual există gheţari de calotă
în insulele din nordul continentului şi gheţari montani în M-ţii Caucaz, Alpi, Pirinei, Alpii Scandinaviei,
Ural. În Oceanul Arctic există banchiză.

 Exerciţii de localizare pe Harta fizică a Europei

Identificaţi râurile Europei marcate cu săgeţi pe harta de mai jos, numiţi-le și
precizați bazinul hidrografic căruia îi aparţin.

3
  Vegetaţie, faună, soluri

Vegetaţia spontană a suferit în timp mari modificări, datorită variaţiilor climatice şi

activităţilor antropice specifice unui continent intens populat. Repartiţia elementelor faunistice şi a
solurilor este legată direct de vegetaţie, climă şi relief.
Vegetaţia, fauna şi solurile zonale ale Europei:
Zona de tundră-localizată în extremitatea nordică a Europei;
Zona de taiga-localizată în cea mai mare parte a Pen Scandinave şi în nordul Câmpiei Europei de Est;
Zona pădurilor de amestec-face trecerea între taiga şi pădurile de foioase;
Zona pădurilor de foioase-localizată începând din nordul Pen.Iberice şi Europa Vestică, până în estul
Poloniei şi al României şi până la M-ţii Dinarici;
Zona de stepă şi silvostepă-cuprinde silvostepa-care face trecerea de la pădurile de foioase la stepa
propriu-zisă şi stepa propriu-zisă-specifică Europei de Est;
Zona mediteraneană-localizată în sudul Europei;
Zona semideşertică temperată-localizată în nordul Mării Caspice.

 Identificaţi în diverse surse de informare exemple de specii vegetale, animale şi

clase de soluri pentru fiecare zonă de vegetaţie.

ROMÂNIA
 Climă

Clima reprezintă starea medie a elementelor meteorologice (temperatură, precipitaţii, vânturi,

presiune atmosferică etc.) pe o suprafaţă întinsă şi pe un interval mare de timp.

Factorii care influenţează clima României:

-poziţia geografică pe Glob, poziţia aproape centrală în cadrul Europei, circulaţia generală a maselor
de aer, relieful, diferenţa de latitudine S-N, Marea Neagră.
-Clima României este:
-temperată: dată de poziţia ţării în mijlocul zonei temperate, România fiind traversată de paralela de
45° lat.N, ce reprezintă jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord; ca urmare, temperatura medie
anuală de aproximativ 10 C, există 4 anotimpuri şi vânturi neregulate;
-continentală: dată de poziţia ţării în continent şi evidenţiată prin diferenţe termice între vară şi iarnă
de aproximativ 23-24 C, mai mari decât în regiunile cu climă oceanică-dar mult mai mici decât în
părţile interioare ale Asiei, ceea ce dă climatului ţării noastre şi un caracter moderat;
-de tranziţie: între climatul oceanic al Europei de Vest (cu ierni blânde şi ploioase), climatul excesiv al
Europei de Est (cu geruri iarna şi secete vara) şi climatul mediteranean al Europei Sudice (cu ploi
iarna şi secete vara).
Influenţele climatice existente pe teritoriul României sunt următoarele:
-influenţe oceanice: în vestul şi centrul ţării, cu un climat umed şi moderat termic;
-influenţe mediteraneene: în sud-vestul ţării, cu ploi de toamna şi ierni blânde;
-influenţe de ariditate: în estul ţării, cu ierni foarte reci, veri fierbinţi şi secete frecvente;
-influenţe scandinavo-baltice: în nord-estul ţării, cu precipitaţii bogate şi temperaturi scăzute iarna;
-influenţe pontice: în lungul litoralului, pe o fâşie de 25-30 km, cu ierni blânde şi veri calde, cu brize
care determină moderarea temperaturii si creşterea umezelii, mai ales in perioada caldă a anului;
-influenţe de tranziţie: în partea central-sudică a ţării, cu temperaturi mai ridicate iarna şi precipitaţii
care scad de la vest la est;
Valorile extreme ale temperaturii aerului
-temperatura maximă absolută: + 44,5 C , înregistrată la Ion Sion, lângă Brăila;
-temperatura minimă absolută: – 38,5 C, înregistrătă la Bod, lângă Braşov.

4
Etajele climatice
Climatul alpin-localizat la peste 2000 m altitudine, cu TMA sub 0C, PPMA peste 1200 mm/ an,
frecvent sub formă de zăpadă şi vânturi puternice;
Climatul montan-localizat între 800 şi 2000 m altitudine, cu TMA între 0-6 C, PPMA peste 1000 mm/
an, cu frecvente inversiuni termice în depresiuni şi vânturi predominant dinspre vest;
Climatul de dealuri înalte-localizat între 500 şi 800 m altitudine, cu TMA între 6-8 C, PPMA 700-1000
mm/ an, vânturi predominant de vest, vânturi de tip foehn;
Climatul de dealuri joase-localizat între 200 şi 500 m altitudine, cu TMA între 8-10 C, PPMA 500-700
mm/ an şi peste 700 mm/ an în vest, vânturi de vest, crivăţ, austru;
Climatul de câmpie-localizat la sub 200 m altitudine, cu TMA între 10-11 C, PPMA 500-700 mm/ an şi
sub 500 mm/ an cu secete frecvente în est, vânturi de vest, crivăţ, austru;
Climatul de litoral şi deltă-localizat pe litoral şi în Delta Dunării, cu TMA peste 11 C, PPMA sub 400
mm/ an, vânturi de tip crivăţ şi brize marine.

TMA = temperatura medie anuală

PPMA = precipitaţii medii anuale

 Precizaţi câte două exemple de unităţi majore de relief sau diviziuni ale acestora
pentru fiecare dintre influenţele climatice şi fiecare dintre etajele climatice
existente pe teritoriul României.

 Hidrografie

Dunărea
Izvorăşte din Masivul Pădurea Neagră, de pe teritoriul Germaniei, străbate/ formează graniţe
pentru zece state (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria,
Republica Moldova, Ucraina) şi traversează patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad).
Se varsă în Marea Neagră, formând o deltă unicat în Europa.
Din lungimea de 2860 km, 1075 km (38% din lungimea sa) se află pe graniţe ale României sau
pe teritoriul teritoriul României.
Este al doilea fluviu din Europa ca lungime şi ca debit (după Volga) dar este primul în ceea ce
priveşte importanţa, atât datorită numărului mare de ţări străbătute pe direcţie aproximativă vest-est,
cât şi datorită posibilităţii scurtării distanţei între Marea Neagră şi Marea Nordului prin construirea
Canalelor Rhin-Main-Dunăre şi Dunăre-Marea Neagră.
În acelaşi timp, Dunărea este şi principalul colector al apelor României, marea lor majoritate
vărsându-se direct sau indirect în Dunăre. Excepţie fac doar râurile dobrogene.
Cantitatea medie de aluviuni transportată de Dunăre este de aproximativ 60 milioane tone
anual, din care aproximativ 60% revine braţului Chilia. În cea mai mare parte, această cantitate de
aluviuni este depusă în cuprinsul Deltei Dunării, astfel aceasta înaintează în fiecare an spre est, în
Marea Neagră.
În ultima perioadă se constată un fenomen de mineralizare crescută a apelor fluviului-datorită
poluării, care determină reducerea fenomenului de îngheţ. De asemenea, inundaţiile naturale în lungul
fluviului s-au redus foarte mult datorită lucrărilor de îndiguiri şi desecări realizate în lungul său.
Partea care revine ţării noastre din potenţialul hidroenergetic al Dunării este foarte
importantă, reprezentând aproximativ 25 % din potenţialul hidroenergetic al ţării.
Pe teritoriul ţării noastre, Dunărea se împarte în patru sectoare, cu caracteristici diferite:
- Sectorul Baziaş-Porţile de Fier (Defileul Dunării) este un sector de vale îngustă în care,
înaintea construirii barajului de la Porţile de Fier, navigaţia era foarte dificilă datorită stâncilor care
ieşeau din albie, a curenţilor şi a vârtejurilor. Sectorul este mărginit de regiunile înalte ale Munţilor
Banatului („Cazane”) şi ale Podişului Mehedinţi. Este cel mai lung defileu al unui fluviu din Europa, cu
o lungime de 144 km;

5
 - Sectorul Porţile de Fier-Călăraşi (Lunca Dunării) este situat în sudul Câmpiei Române, este un
sector în care Dunărea curge printr-o singură albie cu lăţime medie între 800-1000 m, iar lunca este
foarte largă; în trecut, aici existau numeroase bălţi, gârle şi canale care realizau legătura cu fluviul şi
împrospătau apele; în prezent zona este îndiguită şi desecată pentru a fi utilizată agricol;
- Sectorul Călăraşi-Brăila (Bălţile Dunării) este sectorul în care Dunărea se desparte de două
ori în câte două braţe, între ele aflându-se câte o regiune în prezent îndiguită, desecată şi cultivată
agricol (Balta Ialomiţei şi Insula Mare a Brăilei); este sectorul în care lunca Dunării atinge cea mai
mare lăţime, de peste 25 km.
- Sectorul Brăila-Marea Neagră (Dunărea Maritimă) este sectorul în care adâncimea mai mare
permite pătrunderea până la Brăila a navelor maritime; în apropiere de Tulcea, Dunărea se desparte în
cele trei braţe: Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, între care se află Delta Dunării; navigabil pentru
navele maritime este braţul Sulina, îndreptat şi dragat în permanenţă.

Râurile interioare ale României

Factorii care influenţează reţeaua hidrografică a ţării sunt: clima, relieful, alcătuirea petrografică,
circuitul apei în natură.
Caracteristicile reţelei hidrografice:
– are o formă radiară şi divergentă spre exteriorul arcului carpatic şi convergentă spre
interiorul acestuia;
– cele mai lungi râuri sunt: Mureş, Prut, Olt, Siret; cele mai mari debite le au râurile: Siret, Olt,
Mureş, Jiu, Prut.
În funcţie de direcţia de curgere şi de principalii colectori, râurile României pot fi grupate
astfel:
Grupa de Nord-Vest şi Vest-principalul colector este râul Tisa
-cuprinde: Tisa, Someş (format din Someşului Mare și Someşul Mic), Crişul Repede (cu afluentul
Barcău), Crişul Negru şi Crişul Alb, Mureş-cu afluenții Arieş, Târnava (cu Târnava Mare şi Târnava
Mică), Bega-canalizat în regiunea de câmpie şi singurul râu intern amenajat pentru navigaţie.
Grupa de Sud-Vest-râuri colectate direct de Dunăre în Serbia sau pe graniţa României
-cuprinde: Timiş-se varsă în Dunăre în apropiere de Belgrad, Caraş, Nera, Cerna.
Grupa de Sud-râuri colectate de Dunăre
-cuprinde: Jiu, Olt-cu afluenţii: Bârsa, Cibin, Lotru, Olteţ, Vedea-cu afluentul său Teleorman, Argeş-cu
afluentul Dâmboviţa, Ialomiţa-cu afluentul pe Prahova.
Grupa de Est-râuri colectate de Siret şi Prut, care se varsă la rândul lor în Dunăre
-cuprinde: Siret-cu afluenții Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut-amenajat
hidroenergetic la Stânca Costeşti, are ca afluent principal pe Jijia cu Bahlui.
Grupa râurilor dobrogene-cuprinde râuri mici, care seacă frecvent în timpul verii şi care se varsă în
lacurile din lungul litoralului Mării Negre
-cuprinde: Teliţa, Taiţa, Slava, Casimcea-se varsă în limanul maritim Taşaul.

Lacurile
În România există peste 3400 lacuri, ocupând aproximativ 1% din teritoriul ţării.
După originea cuvetei lacustre, se împart în mai multe categorii, pe trepte de relief.
Lacuri de munte:
-lacuri de baraj natural-Lacul Roşu din Carpaţii Orientali;
-lacuri de crater vulcanic-Lacul Sfânta Ana din Carpaţii Orientali;
-lacuri în masive de sare-Lacul Coştiui şi Ocna Şugatag din Carpaţii Orientali;
-lacuri carstice (formate în doline)-Lacul Vărăşoaia din Munţii Apuseni;
-lacuri glaciare-peste 170, aflate în Carpaţii Meridionali şi în Munţii Rodnei (cele mai numeroase fiind
în Grupa Retezat-Godeanu): Lacul Lala şi Buhăescu în Munţii Rodnei, Lacul Capra şi Bâlea în Munţii
Făgăraş, Lacul Gâlcescu în Munţii Parâng, Lacul Bucura (cel mai întins) şi Zănoaga (cel mai adânc) în
Munţii Retezat;
-lacuri hidroenergetice (de baraj artificial)-situate pe principalele râuri (Lacul Izvorul Muntelui pe
Bistriţa, Siriu pe Buzău, Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru etc.).
6
Lacuri de deal şi podiș:
-lacuri în masive de sare-în Subcarpaţi şi în Depresiunea Colinară a Transilvaniei, în regiunile cu
exploatări de sare (Lacul Slănic, Telega, Ocnele Mari, Ocna Sibiului etc.);
-lacuri carstice-formate în doline (Lacul Zăton din Podişul Mehedinţi);
-iazuri-lacuri artificiale amenajate în regiunile secetoase, cum ar fi Lacul Drăcşni în Podişul Moldovei,
Geaca, Cătina în Câmpia Transilvaniei;
-lacuri hidroenergetice-amenajate pe râurile mari (Lacul Stânca Costeşti pe Prut etc.).
Lacuri de câmpie:
-limane fluviatile-formate prin bararea unor râuri mai mici la confluenţa cu râuri mai mari (Lacul
Snagov, Căldăruşani);
-limane fluviatile din lunca Dunării (Lacul Crapina, Brateş etc.);
-lacuri formate în crovuri, cu apă dulce sau sărată (Lacul Amara, Lacul Săra)t;
-lacuri hidroenergetice-pe Olt, pe Dunăre la Ostrovu Mare;
-iazuri şi heleştee-amenajate în regiunile cu secete frecvente, dar pot fi utilizate şi pentru agrement
(Lacul Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei etc.).
Lacurile din Delta Dunării şi de pe litoralul Mării Negre:
-lacuri din deltă-Lacul Matiţa, Fortuna, Puiu, Puiuleţ, Roşu, Roşuleţ etc.;
-limanuri maritime (fluvio-maritime)-formate prin bararea de către mare a gurii de vărsare a râului;
pot fi cu apă dulce (Lacul Taşaul, Babadag), cu apă sărată şi nămoluri terapeutice (Lacul Techirghiol),
cu apă sulfuroasă (Lacul Mangalia);
-lagune-formate prin închiderea unui golf printr-un cordon de nisip (Complexul lagunar Razim-Sinoie,
Siutghiol).

Apele subterane
Se împart în ape freatice şi ape de adâncime.
Apele freatice se găsesc în apropierea suprafeţei, fiind influenţate de cantitatea de precipitaţii.
Apele de adâncime se găsesc la adâncimi mai mari și au calitate foarte bună. În vestul ţării au
caracter termal şi pot fi folosite terapeutic, pentru încălzirea serelor sau ca apă menajeră.

Marea Neagră
-este o mare de tip continental, situată între Europa şi Asia Mică (mare intracontinentală);
-legătura cu Oceanul Planetar se realizează prin intermediul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi a
mărilor Marmara, Egee şi Mediterană;
-ţărmurile sunt puţin crestate, cuprinzând: Peninsula Crimeea, Golful Odessa şi câteva insule (I.
Şerpilor);
-relieful Mării Negre cuprinde: platforma continentală (între 0-200 m adâncime)-foarte extinsă în
partea nord-vestică, abruptul continental (între 200-2000 m adâncime) şi bazinul Mării Negre (la
adâncimi mai mari de 2000 m). Adâncimea maximă este de 2211;
-nivelul mării este într-o uşoară creştere, datorită bilanţului pozitiv al apelor (cantitatea de apă
provenită din râuri şi precipitaţii este în cantitate mai mare decât cea pierdută prin evaporare);
-Marea Neagră este formată din două straturi de apă, având caracteristici diferite: stratul de la
suprafaţă (între 0-200 m) este mai puţin sărat (salinitate de 17-18 ‰), mai uşor şi conţine cantităţi mai
mari de oxigen dizolvat, ceea ce permite dezvoltarea vieţuitoarelor; stratul de la adâncime (sub 200 m
adâncime) este mai sărat (salinitate de 21-22 ‰), mai greu şi conţine cantităţi mari de hidrogen
sulfurat, gaz foarte toxic rezultat din descompunerea resturilor organice, care nu permite dezvoltarea
vieţii; singurele organisme vii de aici sunt bacteriile anaerobe;
-dimensiunile mici ale mareelor în Marea Neagră (câţiva cm) constituie principalul factor care a
contribuit la formarea Deltei Dunării; nu există curenţi verticali, care să amestece apele mării şi să
oxigeneze stratul din adâncime; singurele mişcări ale apelor mării sunt valurile-produse de vânturi şi
curenţii circulari, datoraţi tot vânturilor dinspre nord-est; la acestea se adaugă curenţii complementari
(de descărcare şi de compensaţie) din strâmtoarea Bosfor: curentul de descărcare, care se deplasează
pe la suprafaţă dinspre Marea Neagră către Marea Mediterană şi are debitul aproape dublu faţă de
curentul de compensaţie, care se deplasează pe la fundul apei dinspre Marea Mediterană către Marea
Neagră şi aduce ape mai reci, mai sărate şi mai dense;

7
-temperatura apei în Marea Neagră-la suprafaţă variază în funcţie de anotimp, putând ajunge la peste
28C vara şi la temperatura de îngheţ iarna, iar în adâncime se menţine constantă tot timpul anului în
jurul valorii de 8-9C;
-viaţa în Marea Neagră este întâlnită numai în stratul superior şi constă în: fitoplancton (alge),
zooplancton, peşti (guvizi, stavrizi, hamsii, scrumbia albastră, rechin, pălămidă etc.), mamifere
(delfini); specifici Mării Negre sunt sturionii (morun, nisetru, păstrugă, cegă).

 Localizaţi, pe harta de mai jos şi denumiţi principalele râuri ale României .

 Vegetaţie, faună, soluri

Vegetaţia, fauna şi solurile zonale

Zona stepei şi silvostepei-sub 200 m altitudine;
-vegetaţia: etajul stepei-sub 150 m altitudine, cuprinde: ierburi xerofile, graminee, arbuşti mici;
etajul silvostepei-între 150-200 m altitudine, cuprinde: pajişti de stepă şi pâlcuri de stejar.
-fauna: rozătoare, păsări răpitoare (uliu, erete, şoim), păsări de stepă (ciocârlia, dropia, prepeliţa),
reptile, nevertebrate;
-solurile: molisoluri-cele mai fertile.
Zona de pădure-între 200-1800 m altitudine:
* Etajul stejarului-între 200-500 m altitudine:
-vegetaţia: stejar, gorun, pe lângă care se întâlnesc şi alte specii ca: tei, carpen, frasin etc.;
-fauna: iepure, căprioară, mistreţ, lup, vulpe, pisică sălbatică, păsări, reptile;
-solurile: argiluvisoluri.
* Etajul fagului-între 500-1200 m altitudine:
-vegetaţia: fag, în amestec cu stejarul la limita inferioră şi cu coniferele la limita superioară;
-fauna: mistreţ, cerb, jder, veveriţă, lup, păsări, reptile;
-soluri: cambisoluri.
* Etajul coniferelor-între 1200-1800 m altitudine:
8
-vegetaţia: molid, brad, pin, zadă;
-fauna: cerb, urs brun, râs, cocoş de munte, găinuşă de alun;
-solurile: spodosoluri.
Zona alpină-peste 1800 m altitudine:
– vegetaţia: -etajul subalpin-pajişti cu ierburi bogate şi tufişuri de jnepeni şi ienuperi;
-etajul alpin-pajişti cu ierburi scunde, adaptate la frig şi la vânturi puternice; apar
plante intens colorate: floarea de colţ;
– fauna: capră neagră, acvilă de munte;
– solurile: spodosoluri (soluri brune-acide alpine).
Vegetaţia, fauna şi solurile azonale
Vegetaţia şi fauna submediteraneene-în sud-vestul ţării:
– iasomie sălbatică, liliac sălbatic, cărpiniţă, alun turcesc, mojdrean etc.;
– broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn, scorpionul etc.
Vegetaţia şi fauna de luncă-în lunca şi Delta Dunării şi în lungul râurilor mari:
– zăvoaie (păduri de luncă) alcătuite din sălcii, plopi, arini, vegetaţie iubitoare de umezeală
(stuf, papură, rogoz etc.);
– faună: bizam, câine enot, păsări acvatice etc.;
– soluri aluvionare (de luncă).
Vegetaţia de sărătură-în Câmpia Bărăganului şi în zona litorală:
– soluri sărăturate;
Vegetaţia de mlaştină-cu plante iubitoare de umezeală.
Fauna acvatică, diferenţiată în funcţie de altitudine şi de salinitate:
– la munte: păstrăv, la deal: clean şi mreană, la câmpie şi în deltă: crap, caras, somn, şalău,
ştiucă, biban, plătică etc., în Marea Neagră: guvid, stavrid, scrumbie, calcan, sturioni etc.

Exemple de rezervaţii naturale valoroase pentru elementele biogeografice protejate:

floristice: Fânaţele Clujului, Poiana cu Narcise de la Vad-Şercaia, Lacul Peţea, Borsec etc.,
faunistice: Satchinez, Popina, Uzlina etc.

4.5 Resurse şi mijloace de lucru

●Pentru atingerea obiectivlor, se se vor utiliza ca metode pedagogice: conversaţia,
explicaţia, demonstraţia, observaţia şi reprezentarea cartografică.
●Ca mijloace informatice necesare parcurgerii materialului şi rezolvării testelor vor fi
utilizate: Harta fizică a judeţului Braşov, Harta fizică a României, Harta fizică a Europei,
hărţi mute, Atlasul geografic.
●Instrumentele utilizate în vederea înţelegerii aspectelor teoretice şi a rezolvării elementelor
de test sunt reprezentate de trusă de geometrie, hârtie de calc etc.

4.6 Să ne reamintim...

● climă, climat, influenţe climatice, etaje climatice, lacuri tectonice, lacuri glaciare,
lacuri vulcanice, lacuri în masive de sare, lacuri carstice, lacuri de baraj natural, maree,
curenţi marini, hidrogen sulfurat, tundră, taiga, stepă, silvostepă

9
4.7 Rezumat
Climatic, Europa se încadrează în cea mai mare parte în zona temperată, excepţie
făcând partea nordică ce aparţine zonei reci şi partea sudică ce aparţine climatului
mediteranean.
Reţeaua hidrografică a Europei este bogată dar repartizată neuniform
Hidrografia Europei cuprinde: ape subterane, râuri şi fluvii, lacuri, gheţari.
Vegetaţia, fauna şi solurile zonale ale Europei se dispun sub forma unor fâşii
latitudinale.
România are o climă temperat-continentală moderată cu influenţe de tranziţie.
Dunărea este principalul colector al apelor curgătoare ale României.
Reţeaua hidrografică a României are un caracter convergent spre centrul ţării şi
divergent spre marginile acesteia.
România are o mare diversitate în ceea ce priveşte tipologia lacurilor.
Marea Neagră este de tip intracontinental şi se află în expansiune spre est.
Vegetaţia, fauna şi solurile României sunt strâns legate de climatul acesteia, fiind
dezvoltate pe zone şi etaje de vegetaţie.

4.8 Test de evaluare a cunoştinţelor (Nr.4)

I. Itemi cu alegere multiplă

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Clima României este:
a. temperat continentală de tranziţie;
b. mediteraneană;
c. temperat continentală accentuată;
d. temperat oceanică moderată.
2. În funcţie de treptele de relief, se deosebesc următoarele tipuri de climă:
a. de luncă, de munte, depresiune;
b. de câmpie, de deal, depresiune;
c. de luncă, de câmpie, de munte;
d. de munte, de deal, de câmpie.
II. Itemi cu răspuns scurt
Scrieţi pe spaţiile libere de mai jos, răspunsul corespunzător afirmaţiei:
1. Clima României este ............... .
2. Temperatura maximă înregistrată în România a fost de ............... .
3. Crivăţul provoacă iarna în estul şi în sudul ţării ............... .
4. Maramureşul, Obcinele Bucovinei, Podişul Sucevei se află din punct de vedere
climatic sub influenţe ............... .
5. Pe litoralul Mării Negre bat vânturile numite ............... .
6. Temperatura minimă înregistrată în România a fost de ............... .
7. Diferenţa dintre valorile maxime şi valorile minime de temperatură a aerului se
numeşte ............... .
8. Liniile ce unesc puncte cu aceleaşi valori ale temperaturii aerului se numesc
............... . III. Itemi de tip eseu
1. Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia România are o climă temperat continentală de
de tranziție
2. Precizaţi principalii factori care determină şi influenţează clima ţării.
3. Comparaţi clima Câmpiei Române cu cea a Câmpiei de Vest, precizând temperaturi-
turi medii anuale, precipitaţii medii anuale, vânturi, influenţe climatice.
4. Explicaţi regimul şi repartiţia temperaturilor medii anuale în ţara noastră.
5. Explicaţi regimul şi repartiţia precipitaţiilor medii anuale în ţara noastră.
6. Explicaţi ce este foehn-ul şi precizaţi care sunt efectele sale.

10
 IV. Itemi de asociere
1. În coloana A sunt unităţi de relief din ţara noastră. Realizaţi corespondenţa cu cu
influenţele climatice specifice pentru fiecare unitate din coloana B:
A B
1. Câmpia Olteniei a. oceanice
2. Obcinele Bucovinei b. est-europene
3. Podişul Dobrogei c. baltice
4. Câmpia Crişurilor d. pontice
5. Podişul Bârladului e. mediteraneene
f. de tranziţie
V. Itemi pe baza suportului cartografic
1. Pe harta următoare sunt marcate, cu litere, câteva dintre unităţile de relief ale ţării.
a) numiţi unităţile de relief indicate prin litere, în care se resimte influenţă oceanică;
b) caracterizaţi din punct de vedere climatic unitatea de relief notată cu A (temperatura
medie anuală, cantitatea medie anuală de precipitaţii, vânturi, etaj climatic, influenţă
climatică).

2. Pe harta de mai jos sunt reprezentate unităţi de relief ale României:

a) numiți fiecare unitate de relief marcată cu litere şi menţionaţi influenţa climatică
corespunzătoare;
b) numiţi unităţile de relief în care acţionează vânturi cu efect de foehn;
c) numiţi unităţile de relief în care temperaturile medii anuale ating valori mai
mici de 6°C.

11
4.9 Test de autoevaluare a cunoştinţelor (Nr.4)
Pe harta de mai jos, reprezentând reţeaua hidrografică a României, sunt marcate,
cu cifre și numere, câteva din râurile interioare. Specificaţi pentru fiecare dintre acestea:
denumirea, râul colector şi grupa de râuri din care face parte.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor (Nr.5)

I. Itemi cu alegere multiplă

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. La partea superioară a zonei de pădure se află:
a. etajul stejarului; b. zona alpină;
c. zona de stepă; d. etajul fagului.
2. In silvostepă apar şi esenţe din etajele superioare:
a. stejarul; b. fagul;
c. molidul; d. pinul.
3. Etajul răşinoaselor urcă pană la altitudinea de:
a. 1200 m; b. 1500 m;
c. 1600 m; d. 1800 m.
4. Pădurile de luncă şi zăvoaiele constituite din sălcii şi plopi, se găsesc în:
a. Lunca Dunării; b. Câmpia Olteniei;
c. Câmpia Jijiei; d. Câmpia Transilvaniei.
5. Podişul Getic, Dealurile de Vest şi Podişul Transilvaniei sunt acoperite cu vegetaţie de:
a. păduri de stejar, cer, gârniţă; b. silvostepă şi vegetaţie de luncă;
c. luncă şi submediteraneeană; d. stepă şi vegetaţie de luncă.
6. Fauna caracteristică zonei de stepă şi silvostepă este reprezentată de:
a. lup, veverită, pupăză; b. raţe sălbatice, dihor, pajură;
c. rozătoare, potârniche, dropie; d. rozătoare, mistreţ, veveriţă.
7. Capra neagră şi acvila de munte trăiesc în zona:
a. pădurilor; b. alpină;
c. submediteraneeană; d. silvostepă.
8. Dropia se întâlneşte foarte rar, în zona de:
a. stepă; b. silvostepă;
c. luncă; d. pădure.

12
9. În apele reci de munte, trăiesc:
a. păstrăvul, cleanul, mreana; b. crapul, ştiuca, păstravul;
c. mreana, carasul, plătica; d. păstrăvul, crapul, carasul.
10. Cernoziomurile fac parte din grupa solurilor numite:
a. molisoluri; b. argiluvisoluri;
c. cambisoluri; d. spodosoluri.
II. Itemi cu răspuns scurt
Scrieţi pe spaţiile libere de mai jos, răspunsul corespunzător afirmaţiei:
1. Solurile alpine fac parte din clasa ............... .
2. Capra neagră este răspândită în zona ................
3. Cele mai fertile soluri-cernoziomurile, sunt răspândite în zona de ............... .
4. În Câmpia Bărăganului şi Podişul Dobrogei predomină vegetaţia numită .............. ..
5. Stepa cu păduri este numită .............. .
6. Cele mai extinse păduri de conifere sunt în Carpaţii .............. .
7. Râsul şi cerbul trăiesc în etajul pădurilor de .............. .
8. Cea mai răspândită specie de răşinoase este ............... .
III. Itemi de tip eseu
1. Explicaţi de ce vegetaţia din zona alpină este de talie mică.
2. Prezentaţi importanţa vegetaţiei.
3. Comparaţi vegetaţia şi solurile Dealurilor de Vest şi Podişul Dobrogei, precizând
factorii care influenţează vegetaţia, zonele şi etajele caracteristice, clasele de soluri.
IV. Itemi de asociere
1. Realizaţi corespondenţa corectă între zonele de vegetaţie din coloana A şi unităţile de
relief din coloana B.
A B
a. stepă 1. Delta Dunării
b. silvostepă 2. Câmpia Bărăganului
c. tufişuri de ienupăr 3. Podişul Getic
d. păduri de stejar 4. Munţii Făgăraş
e. vegetaţie azonală 5. Câmpia de Vest
6. Munţii Poiana Ruscă

13