NE Chenar Bur

4
Coala
Mod Coala nr. Document Semnăt. Data
5
Coala
INTRODUCERE
Sistemul de alimentare cu energie electrică a întreprinderilor industriale se crează pentru a
alimenta cu energie electrică receptoarele electrice din incinta întreprinderii. Acest sistem este
intermediar între sistemul electroenergetic dintr-o parte şi sistemul tehnologic al întreprinderii din
altă parte. Sistemele menţionate sînt încadrate într-un proces unic de producere, transportare,
transformare şi consum al energiei electrice.
În timpul de faţă cele mai importante probleme în domeniul energeticii industriale sunt:
elaborarea unor sisteme de alimentare cu energie a întreprinderilor industriale econome şi fiabile,
iluminatul, automatizarea acţionărilor electrice şi procesului tehnologic, utilizarea tehnicii pe
microprocesoare, instalaţii complete de convertoare.
Toate acestea cer un efort considerabil de la lucrătorii birourilor ştiinţifice şi de proiectare,
organizaţii de montare şi ajustare, care lucrează în domeniul de electrificare.
Problema distribuţiei raţionale a energiei electrice la întreprinderile industriale, care sunt
consumatorii de bază, este o problemă actuală. Aceste probleme se complică odată cu mărirea
cerinţelor la calitatea energiei electrice şi fiabilitatea în alimentare, mai ales pentru întreprinderile
cu un consum de energie, considerabil şi procese tehnologice complicate.
În măsura dezvoltării sistemelor de alimentare cu energie electrică a întreprinderilor apare
necesitatea de a introduce automatizarea procesului tehnologic, dispeciarizarea cu folosirea
telesemnalizării şi telecomenzii, de asemenea elaborarea proiectelor de economisire a energiei
electrice. Modificările procesului tehnologic, legate de regulă de modernizara lui, aduce la
necesitatea reconstrucţiei sistemului de alimentare cu energie electrică. În aceste sisteme tot mai des
se instalează maşini de calcul şi instalaţii cu microprocesoare.
6
Coala
1. CARACTERISTISTICA A ÎNTREPRINDERII ŞI A SECŢIILOR
1.1. Caracteristica a întreprinderii
Întreprinderea cu răspundere limitată SRL Art-Lemn, își desfășoară activitatea în domeniul

prelucrării lemnului. Transformarea materiilor prime, a semifabricatelor si materialelor tehnologice
in produse de mobila se face printr-un sir de operatii si procese de prelucrare, care poarta denumirea
de proces de fabricație. Procesul de fabricatie a mobilei este format din mai multe procese
tehnologice fiecare dintre ele urmarind modificarea dimensiunilor si formei si calitatii materialelor
supuse prelucrarii prin operatii si mijloace de prelucrare specifice. In industria mobilei procesul de
fabricație este organizat pe tipuri de produse de mobila urmarindu-se specializarea în producție.
Astfel principalele procese de fabricație sunt organizate pentru: mobila din corpuri, mobila din
cadre (scaune tamplaresti, mobilier curbat), mobila de bucatarie, mobila de arta.
Procesul de fabricatie cuprinde urmatoarele etape:
- uscarea cherestelei
- debitarea lemnului masiv si a semifabricatelor superioare
Prelucrarea mecanica a acestora, asamblarea, furniruirea pe fete si conditionarea, prelucrarea

mecanica a panourilor si furneruirea pa cant, pregatirea pentru finisare si finisarea si montarea. In
astfel de procese de fabricatie masinile sunt amplasate in flux, prelucrarile se executa pe masini
simple, agregate, sau linii deprelucrare mecanica, furneruire si finisare. Prosul de fabricatie incepe
deci cu primirea materiilor prime si semifabricatelor si se incheie cu expedierea produselor de
mobila.
Succesiunea tehnologiilor de prelucrare formeaza fluxul tehnologic al materiilor prime si

materialelor. Acesta este determinat de succesiunea operatiilor, in vederea transformarilor necesare
pentru a se obtine calitatea si dimensiunile produselor finite.
Urmatoarele fluxuri tehnologice sunt:
- fluxul tehnologic pentru prelucrarea panourilor care cuprinde prelucrarea semifabricatelor sub
forma de placi din PAL, PFL, placaj cat si ramelor care se formeaza in fluxul tehnologic prin
asanblarea reperelor.
7
Coala
- fluxul tehnologic pentru furnire estetice, care cuprinde un numar redus d operatii in vederea
asamblarii furnirelor si pregatirii lor pentru operatia de furniruire.
Montarea in produse se face in flux continuu, in linii de montare in care se folosesc repere din
lemn masiv, panouri si rame, rezultate din procesul de fabricatie, precum si alte repere si
subansambluri procurate prin cooperarea in productie ( sertare, accesorii si feronerie, materiale
pentru tapiterie).
Ca urmare a practicarii pe scara larga a cooperarii si specializarii in productie, procesul de

fabricatie la o fabrica de mobila corp cuprinde urmatoarele procedee tehnologice:
- spintecarea materialului lemons
- retezarea la lungime
- indreptarea le o fata si un cant
- rîndeluirea la grosime
- burghierea si scobirea
- slefuirea
- calibrarea panourilor la grosime
- furneruirea
- prelucrarea mecanica a panourilor
- pregatirea pentru furneruire si finisare
- ansamblarea
- receptia
- ambalarea
Tehnologia de prelucrare se desfasoara in flux continuu, folosind liniile de prelucrare semiautomate

si automate. Masinile de prelucrare individuala sunt in numar redus si se folosesc numai pentru
operatiile care nu pot fi executate inca in linii de prelucrare (frezarea locasurilor, feronerie, unele
operatii de slefuire si finisare). Astfel de procese de fabricatie sunt organizate pentru fabrici de
mobila corp dei panouri modulate din PAL fara repere din lemn masiv, prelucrarile realizandu-se in
urmatoarele linii de prelucrare: linia de calibrare la grosime a panourilor din PAL, linia de
8
Coala
furniruire, linia de prelucrari mecanice,linia de lacuire prin pulverizare, linia de lacuire si uscare
prin turnare, linia de montare in produs.
SRL Art-Lemn proiectat în ansamblu va fi atribuită la categoria II de alimentare cu energie

electrică. Pe suprafaţa întreprinderii sunt situate 19 de secţii. Uzina este aşezată pe o câmpie cu
pământ de argilă cu suprafaţa de 150000 m2.
Tabelul 1.1- Sarcina secțiilor întreprinderii

Nr. d/o Denumirea secţiei Puterea instalată,
kW
1 Secţia de tîmplarie 660
2 Secţia de uscare 440
3 Baza auto 100
4 Secția de burghiere și scobire 600
5 Cazangerie 500
6 Secţia de șlefuire 420
7 Blocul de asortiment şi colorare 450
8 Secţia №1 380
9 Secţia de rebut 530
10 Secţia №2 460
11 Antreu 15
12 Blocul administrativ 100
13 Secţia №3 340
14 Secţia №4 1300
15 Secţia №5 830
16 Secţia de producție finită 647
17 Secţia de asamblare 580
18 Secţia de resucire și de împachetare 790
19 Depozit de materiale 100
9
Coala
10
Coala
1.2. Caracteristica secţiilor
Tabelul 1.2 - Caracteristica secţiilor

Cat.după per.
Nr de Condiţiile Catego-riea de incendiu şi
ord Denumirea secţiei mediului du- pă AEE explozie
1 Secţia de tîmplarie П-II
praf II
В-II
2 Secţia de uscare praf П-II
II
В-II
3 Baza auto umede
II
chimic act.
4 Secția de burghiere și cald
I, II
scobire
5 Cazangerie cald II
6 Secţia de șlefuire praf П-II
II
В-II
7 Blocul de asortiment şi praf П-II
II
colorare В-II
8 Secţia №1 praf П-II
II
В-II
9 Secţia de rebut praf П-II
II
В-II
II
В-II
11 Antreu normal III
12 Blocul administrativ normal III
II
В-II
II
В-II
II
В-II
16 Secţia de producție finită normal III
17 Secţia de asamblare praf П-II
III
В-II
18 Secţia de resucire și de praf П-II
II
împachetare В-II
19 Depozit de materiale normal III
11
Coala
2. DETERMINAREA SARCINILOR ELECTRICE A ÎNTREPRINDERII
Sarcinile electrice de calcul al întreprinderii se recomandă de determinat prin metoda

coeficientului de cerere. Pentru aceasta e nevoie de a cunoaşte puterile instalate ale tuturor secţiilor
şi coeficientul de cerere care se află din îndrumare
[4, pag.7-10; 6, pag. 3-6 ].
Se determină puterea de calcul conform relaţiei:
Pc  K ca  Pn , (2.1)
unde, K ca - este coeficientul de cerere a puterii active;
Pn - puterea nominală sau instalată, kW.
Exemplu: pentru secţia 1

Pc  Kca  Pn  0,75  660  495 kW ;
Se determină puterea de calcul pentru iluminatul electric conform relaţiei:
Pcil  F  Po  K cil ; (2.2)
unde, F - este aria suprafeţei secţiei corespunzătoare, m 2 ;

Po - sarcina specifică pentru iluminatul electric al secţiei, kW / m 2 ;
K c, il - coeficientul de cerere a sarcinilor de iluminat electric;
Pcil  F  Po  Kcil  1800  0,014  0,85  21,4 kW ;

Puterea reactivă de calcul se determină conform relaţiei:
Qc  Pc  t g  ; (2.3)
Qc  Pc  t g  495 1, 02  504,9 k var ;
Puterea aparentă pentru receptoarele din secţiile întreprinderii se va determina:

2 2
Scalc1 = √𝑃𝑐.𝑡𝑜𝑡. + 𝑄𝑐𝑎𝑙𝑐 (2.4)
Puterea de calcul totală pe partea de tensiune înaltă a SPC se determină cu evidenţa
pierderilor de putere activă şi reactivă în transformatoarele SPC.
12
Coala
Coordonatele centrului de sarcină al întreprinderii se calculează fără evidenţa timpului de
lucru al consumatorilor. Folosind datele de calcul din tabelul 1.1 – 1.2 calulăm cartograma
sarcinilor secţiilor şi întreprinderii. Pentru cartograma sarcinilor electrice se calculează raza
circumferinţei după următoare relaţia de calcul:
𝑃𝑖𝑛𝑠𝑡
r = √𝑚∗ , (2.5)
𝜋
 kW 
unde : m = are valori : 0,5..1,  mm2 
 
Datele iniţiale pentru determinarea sarcinilor electrice de calcul după metoda coeficientului de
cerere sunt reprezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1- Date iniţiale la determinarea sarcinilor electrice de calcul
Nr. Pe Pinst Kc cosφ/ Kc,il p0,il[kW/m2] F X Y
Plan [kW] tgφ [m2] [m] [m]
1. 660 0,75 0,70 0,85 0,0140 1800 40 28
2. 440 0,65 0,70 0,85 0,0150 1530 108 35
3. 100 0,52 0,65 0,60 0,0090 3300 205 75
4. 600 0,80 0,80 0,85 0,0110 280 43 68
5. 500 0,70 0,75 0,85 0,0150 800 60 105
6. 420 0,65 0,68 0,95 0,0170 31120 108 88
7. 450 0,75 0,70 0,85 0,0200 1375 118 168
8. 380 0,72 0,75 0,85 0,0180 1280 58 155
9. 530 0,60 0,70 0,85 0,0160 825 18 158
10. 460 0,80 0,80 0,85 0,0170 1200 50 198
11. 15 0,30 0,90 1,0 0,0120 72 5 203
12. 100 0,85 0,95 0,90 0,0220 280 23 243
13. 340 0,68 0,70 0,95 0,0190 1764 48 250
14. 1300 0,70 0,76 0,95 0,0180 1972 93 220
15. 830 0,65 0,65 0,95 0,0180 2313 158 220
16. 647 0,5 0,75 0,85 0,0210 900 200 263
17. 580 0,5 0,75 0,85 0,0210 900 200 263
18. 790 0,65 0,75 0,85 0,0190 4464 288 238
19. 100 0,7 0,85 0,6 0,0060 1950 360 225
13
Coala
Tabelul 2.2 Rezultatele calculului sarcinilor pe secţii
Nr.pe Pcalc. Qcalc Pc il [kW] Pc tot [kW] Scalc. r
plan [kW] [kvar] [kVA] [mm]
1. 495 504 21,4 471,4 657,95 17
2. 286 343 19,5 312 431,44 14
3. 52 60,8 17,8 112,8 128,14 6
4. 480 360 2,6 482,6 600 17
5. 350 308,7 10,2 360,2 474,31 15
6. 273 294,4 50,4 323,4 437,33 13
7. 337 344,3 23,4 360,4 297,5 15
8. 273 241,3 19,6 292,6 379,26 13
9. 318 824,4 11,2 329,2 887,69 14
10. 368 276 17,3 385,3 276,69 15
11. 4,5 2,2 0,9 5,4 5,83 2
12. 85 27,9 5,5 90,5 94,70 7
13. 231,2 235,9 31,8 263 353,29 12
14. 910 778,2 33,7 943,7 1223,17 24
15. 539,5 630,7 39,6 579,1 856,23 19
16. 522,3 326,8 22 544,3 634,87 18
17. 290 255,8 16,1 306,1 398,9 14
18. 513,5 452,9 72,1 585,6 740,3 18
19. 70 43,4 7 77 88,38
Total Total Total
6410 5811 422.2
14
Coala
3. ALEGEREA TENSIUNII
Alegerea tensiunii se reduce la determinarea unei tensiuni care satisface toate cerinţele
tehnice şi perspectiva creşterii întreprinderii. Tensiunea aleasă trebuie să corespundă
minimumul cheltuielilor anuale de calcul. Alegerea tensiunii se efectuează prin compararea
tehnico - economică a două variante.
La compararea tehnico-economică a variantelor e considerat tariful mondial la energie
electrică Cd=0,05 $/kWh.
Alegerea tensiunii reţelei de alimentare şi distribuţie depinde de puterea sumară care se
consumă de întreprindere, distanţa de la sursa de alimentare cu energie electrică, numărul şi
puterii unitară a receptoarelor electrice. Pentru alegerea tensiunii alimentării exterioare, dacă
avem posibilitatea alimentării cu mai multă tensiune, este necesar de efectuat compararea
tehnico economică a variantelor. La egalitatea cheltuielilor anuale de calcul ori avantajul mic al
reţelei de tensiune joasă, prioritatea se dă reţelei de tensiune înaltă, deoarece pierderile în bani
şi în alte elemente sunt mai mici, deasemenea se asigură posibilitatea dezvoltării întreprinderii.
Valoarea aproximativă a tensiunii de alimentare se determină după formula lui Stil:
U  4,34 l  16  PckV . (3.1)
unde: l - distanţa de la întreprindere până la sursa de alimentare;
Pc - puterea de calcul, transmisă pe o linie MW
U  4,34  5,5  16  3,518  43,1 kV

Efectuăm compararea tehnico-economică a variantelor 35kV şi 110kV.
Varianta I - 35kV
Determinăm curentul liniei aeriene:
Sc
Ilea  , (3.2)
3Un  n
unde: Sc- puterea de calcul pe partea de tensiune înaltă SPC cu evidenţa pierderilor în
transformatoarele SPC, kVA;
n - numărul liniilor.
S p  P 2  Q 2  7036 2  1970 2  7306 kVA
7306
Ip   60,26 А
3  35  2
15
Coala
Determinăm secţiunea conductoarelor liniilor aeriene, pentru varianta corespunzătoare, după
densitatea economică a curentului.
Ilea 60
Fec    80mm 2 .
J ec 0,75
Secţiunea primită o rotunjim până la valoarea standartă a secţiunii F=70 mm2
Alegem conductorul AC - 70 pentru care Iadm=265 A.
În regimul de avarie Iav=2Ilea=120A<Iadm=265A.
Determinăm pierderile de tensiune în regim normal şi de avarie
PR  QX
U 
UN (3.3)
unde: R  r0  L  0,42  5,5  2,31 Ω;
X  x0  L  0,42  5,5  2,31 Ω;

7036  0,42  5,5  1970  0,42  5,5
U norm   297,19 V
35  2
U аv  2  U n  594,39V
U norm 297,19
U norm,%  100%  100  0,85%  5%
U 35000
U аv
U аv ,%  100%  2  U n %  1, 7%  5%
U
Determinăm pierderile de putere în tronsoanele LEA in regim normal:
S2 R 7306 2  0,42  5
Pl    22,876kW
U2 N2 35 2  2 2
Varianta II (Unom=110kV) se calculează analogic. Rezultatele calculelor prezentăm în
tabelul 2.1
Tabelul 2.1 – Alegerea tensiunii alimentării exterioare
Unom, kV Ilea, A Marca Unor, V Uav, V Uav,  P, kW
35 60 AC-70 297 594 1,7 22,87
110 38,3 AC-70 94 188 0,17 2,31
În rezultatul calculului tehnic pentru sistemul de alimentare exterior aprobăm

tensiunea 110 kV. Tensiunea 110 kV este de perspectivă cu evidenţa faptului creşterii
sarcinilor la întreprindere.
16
Coala
17
Coala
4. ALEGEREA NUMĂRULUI, PUTERII ȘI TIPUL
TRANSFORMATOARELOR DIN SPC
Cel mai des SPC al întreprinderii se construieşte cu două transformatoare. Alegerea

puterii transformatoarelor SPC se efectuează pe baza sarcinii de calcul a întreprinderii în regim
normal de funcţionare şi regimul normal de compensare a puterii reactive. În regimul după
avarie (la deconectarea unui transformator) pentru alimentarea fiabilă cu energie electrică este
prevăzută alimentarea consumatorilor de la un singur transformator.
Pentru SPC cu două transformatoare puterea nominală a fiecărui transformator se
determină după formula:
S
Snomtr  (4.1)
n  K”
unde: Kî=0,7- coeficient de încărcare
N - numărul de transformatoare
7306
Snom tr=  5219kVA.
2  0,7
Alegem transformatoarele cu puterea standardă /14 tab 6-47/ TMH 6300/110/10;
Snom =6300 kVA; Usc=7,5%; Psc=46,5 kW;
Pmg=10 kW; Img=1%.
În regim de avarie (la deteriorarea unui transformator) transformatorul care rămâne în
funcţiune trebuie să asigure alimentarea cu energie electrică a consumatorului de categoria I şi
II.
1,4Snomtr  1,4  6300  8820kVA  Scali  7306kVA. (4.2)
Rezultatul obţinut ne spune că în regimul de avarie nu trebuie să deconectăm
consumatori de categoria III.
În regimul normal transformatoarele vor funcţiona cu coeficientul de încărcare egal cu:
Scalc 7306
Kîn    0,58
2·Snomtr 2·6300 (4.3)
18
Coala
5. ALEGEREA NUMĂRULUI, PUTERII ȘI TIPUL
TRANSFOARMATOARELOR DIN PT
Alegerea puterii transformatoarelor din secţii se efectuează din condiţiile încărcării

raţionale în regimul normal şi rezervării în regim de avarie. Numărul de tipuri a
transformatoarelor nu trebuie să depăşească cifra de doi. Analiza sarcinilor de calcul a tuturor
secţiilor dă posibilitatea de a întrebuinţa două tipuri de transformatoare şi anume: 630 kVA şi
400 kVA, secţiile cu sarcină mică primesc alimentare de la posturile de transformatoare vecine
Puterea de calcul a transformatorului trebuie să asigure condiţia
Pc
Scal.tr  (5.1)
n  k”
unde: n - numărul de transformatoar
Kî - coeficientul normativ de încărcare a transformatorului
De exemplu, la coeficientul normativ Kîn=0,8 pentru sarcinile de categoria II, pentru
secţiile Nr.1+2+6
1106
Scalctr   346kVA
4  0,8
Aprobăm transformatoarele TM3 - 400/10 cu puterea 400 kVA, iar coeficientul real de
încărcare va fi
1106
Kîr   0,7
4  400
La deteriorarea unui transformator coeficientul de încărcare de avarie va fi:
1106
Kîa   0,95
3·400
Deci transformatorul care a rămas în funcţiune poat asigura toată sarcina rămasă şi în caz
de avarie nu trebuie de deconectat receptoare electrice Calculele pentru restul PT se efectuează
analogic şi sunt date în tabelul 3.1
19
Coala
Tabelul 3.1 - Agerea numărului şi puterii PT din secţii
Nr PT Grupa de Puterea Cate- Num şi Coeficientul de Puterea
sarcini a de calcul goriea puterea încărcare decon la
postului de kW sarcinii transf. avarie,
Kîn Kîr Kîa
transform. kW
2ТМЗ-400
PT1, PT2 1+2+6 1106,8 II 0,8 0,69 1,38 -
2ТМЗ-400
PT3 5 360,2 II ТМЗ-400 0,9 0,9 - 360,2
PT4 7 360,9 III ТМЗ-400 0,95 0,9 - 360,9
PT5 8 293,2 II-III ТМЗ-400 0,95 0,78 - 293,2
PT6 10+11+12+13 743,9 II 2ТМЗ-400 0,8 0,92 1,4 133,9
PT7 14 943,8 II 2ТМЗ-630 0,8 0,75 1,4 61,8
PT8 15+3 649,1 II 2ТМЗ-400 0,8 0,81 1,4 89,1
PT9 16 548,4 III ТМЗ-630 0,95 0,87 - 548,4
PT10 17 306,1 III ТМЗ-400 0,95 0,77 - 306,1
PT11 18+19 662,6 III 2ТМЗ-400 0,95 0,83 1,4 102,6
PT12 4 482,6 II ТМЗ-630 0,95 0,75 - 482,6
PT13 9 329,2 II-III ТМЗ-400 0,95 0,83 - 329,2
20
Coala
6. ALEGEREA LOCULUI DE AMPASARE SPC ȘI
TRANSFORMATOARELE DIN SECȚIE, ELABORAREA SCHEMEI
REȚELEI INTERIOARE
Aprobăm instalarea SPC din partea întrării LEA 110 kV cu o deplasare mică de la centrul
de sarcină spre sursa de alimentare..
Staţiile de transformare maximum sânt apropiete, încât permit condiţiile uzinei, spre
centrul sarcinilor electrice, ce permit construirea unui sistem econom şi fiabil de alimentare cu
energie electrică, deoarece se micşorează lungimea reţelelor secundare, se micşorează zona de
avarii. Staţiile de transformare 10 kV în scopul apropierii spre RE se construiesc în secţii cît
permit dimensiunile secţiilor şi condiţiile mediului în ele.
Postul de transformare în secţia cu calculul amănunţit se aranjază în corespundere cu
aranjarea utilajului şi sursei de alimentare.
Posturile de transformare în restul secţiilor este distribuit cu respectarea caracteristicilor
şi cartogramei sarcinii.
La elaborarea schemei reţelei interioare dăm preferinţă schemei magistrale de alimentare
cu energie electrică ce permite să micşorăm cheltuielile la utilaj de tensiune înaltă. La puterea
transformatorului până la 1000 kVA, numărul recomandat de transformatoare 3-5 la o
magistrală. Pentru asigurarea rezervării la partea 0,4kV, la PT cu două transformatoare PT1,
PT2, PT6, PT7, PT8 şi PT11 efectuăm legătura între secţiile barelor de colectare prin
intermediul unui întrerupător automat.
Prin schema magistrală dublă alimentăm posturile de transformare SPC-PT4-PT2-PT1;
SPC-PT8-PT7-PT6.
Prin schema magistrală alimentăm posturile de transformare SPC-PT5-PT3; SPC-PT3-
PT12.
Pentru compararea analizăm două variante:

I variantă: posturile cu două transformatoare PT11, PT10 şi PT9 se
alimentează în radial de la SPC.
II variantă: posturile cu două transformatoare PT11-PT10 şi PT11-PT9 se
alimentează în magistral de la SPC.
21
Coala
PТ11 PТ10 PТ9 PТ11 PТ10 PТ9
I variantă II variantă
I variantă: Determinăm sarcinile de calcul şi alegem secţiunea cablului pentru

toate sectoarele cu condiţia compensării totale a puterii reactive:
Se determină secţiunile cablurilor conform densităţii economice de curent,
utilizînd relaţia:
I
Fec  c , (6.1)
jec
Pc
unde, I c este curentul de calcul al cablului, I c  ; (6.2)
3  Un
Pc - puterea de calcul al cablului;
U n - tensiunea nominală a cablului, U n  10 kV ;
Pierderile de putere în liniile în cablu 10kV se determină conform relaţiei:

2  P  l ,
P  k in (6.3)
o
I
unde, kin este coificientul de încărcare a liniei corespunzătoare, k in  c ;
I adm
I c - curentul de calcul al liniei corespunzătoare, A;
Iadm - curentul admisibil al liniilor corespunzătoare, A;
Po - pierderile de putere în cablu la sarcina nominală, kW/km;
l- lungimea liniei în cablu, km.

Linia în cablu W1 SPC-PT9:
22
Coala
Pcw1  PPT 9  548,4 kW ;
Pcw1 548,4
I cw1    31,7 A ;
3  U n ·n 3 10
I cw1 31,7
Fecw1    42 mm2 ;
jec 0,75
lw1  0.14 km ;
Din [3, tab.П.9] se alege cablu de tip ААШв 3x35 cu I adm  120 A . Pierderile de
putere în cablu la sarcina nominală Po  41 kW / km . Costul cablului
I o  1,96 mii u.m. / km .
Linia în cablu W2 SPC-PT10:

Pcw2  PPT10  306,1 kW ;
Pcw2 306,1
I cw2    18 A ;
3  U n ·n 3 10
I cw 2 18
Fecw 2    24 mm2 ;
jec 0,75
lw2  0.09 km ;
Din [3, tab.П.9] se alege cablu de tip ААШв 3x25 cu I adm  90 A . Pierderile de putere
în cablu la sarcina nominală Po  40 kW / km . Costul cablului I o  1,88 mii u.m. / km .
Linia în cablu dublă W3 SPC-PT11:

Pcw2  PPT11  662,6 kW ;
Pcw2 662,6
I cw2    19 A ;
3  U n ·n 3 10·2
I cw 2 19
Fecw 2    25 mm2 ;
jec 0,75
lw2  0.03 km ;
23
Coala
Din [3, tab.П.9] se alege cablu de tip ААШв 3x25 cu I adm  90 A . Pierderile de putere
în cablu la sarcina nominală Po  40 kW / km . Costul cablului I o  1,88 mii u.m. / km .
Datele obţinute le introducem în tabelul 3.2
Tabelul 3.2 – Parametrii tehnice LEC pentru varianta I
Marca ΔP0, I0,mii
Sector Pc,kW Ic,A Fec,mm2 Iadm,A l,km
Cablului kW/km u.m./km
W1 548,4 31,7 42 ААШв3x35 120 41 1,96 0,14
W2 306,1 18 24 ААШв3x25 90 40 1,88 0,09
W3 662,6 19 25 2xААШв3x25 90 40 1,88 0,03
Pierderile sumare în linii vor fi:

2
 I 
2 2 2
n
 31.7   18   19 
P    cwi   P0i  li     41  0,14     40  0,09     40  0,03·2  0.52 kW .
i 1  I admi   120   90   90 
II variantă: Determinăm sarcinile de calcul şi alegem secţiunea cablului pentru toate

sectoarele cu condiţia compensării totale a puterii reactive. Rezultatele alegerii
prezentăm in tabelul 3.3.
Tabelul 3.3 – Parametrii tehnice LEC pentru varianta II
Marca ΔP0, I0,mii
Sector Pc,kW Ic,A Fec,mm2 Iadm,A l,km
cablului kW/km u.m./km
W1 548,4 31,7 42 ААШв3x35 120 41 1,96 0,11
W2 306,1 18 24 ААШв3x25 90 40 1,88 0,06
W3 879,5 50 67 ААШв3x70 165 44 2,38 0,03
W4 637,4 37 49 ААШв3x50 140 44 2,11 0,03
Pierderile sumare în linii vor f
2
 I 
2 2 2
n
 31.7   18   50 
P    cwi   P0i  li     41  0,11     40  0,06     44  0,03 
i 1  I admi   120   90   165 
2
 37 
   44  0,03  0,624 kW .
 140 
24
Coala
7. CALCULUL CURENȚILOR DE SCURTCIRCUIT
La calculul curenţilor de scurtcircuit se fac următoarele admiteri:
- considerăm simetria sistemului trifazat;
- lipseşte saturaţia sistemelor magnetice;
- lipseşte vibraţia rotorului motoarelor sincronice;
- evidenţa aproximativă a sarcinilor;
- scurtcircuitul se consideră metalic (nu se ia în consideraţie rezistenţa arcului electric);
Cu scopul simplificării calculelor pentru fiecare treaptă în schema de calcul în loc de
tensiune reală se indică tensiunea medie nominală Umed, kV. Pentru calculul curentului de
scurtcircuit trifazat în reţele cu tensiunea mai mare de 1000V se alcătuieşte schema de calcul
pentru reţeaua de alimentare concretă.
După ce se înfăptuieşte schema de înlocuire, prin transformări ale schemei iniţiale se
obţine o variantă cea mai simplă la care fiecare sursă EIIrez este conectată la punctul de
scurtcircuit prin o rezistenţă rezultantă Zrez Ştiind EIIrez şi Zrez după legea lui Ohm,
determinăm curentul de scurtcircuit supratranzitoriu a III, apoi calculăm curentul de şoc şi
componenţa periodică a curentului de scurtcircuit.
La determinarea rezistenţei reţelei de scurtcircuit se cere în consideraţie nu numai
rezistenţa activă şi inductivă a transformatoarelor, cablurilor conductoarelor barelor, dar şi a
aparatajului (bobinelor de curent, declanşatoarelor, întrerupătoare automate).
Rezistenţa tuturor elementelor reţelelor sunt aduse la tensiunea treptei de scurtcircuit.
Calculul curenţilor de scurtcircuit în instalaţiile cu tensiunea până la
1000 V se îndeplineşte conform schemei de calcul, în componenţa căreia intră toate elementele
care acţionează la mărimea curentului de scurtcircuit. Acţiunea motoarelor se ia în consideraţie
dacă sunt conectaţi nemijlocit la locul de scurtcircuit cu conductor sau cu cablu cu lungimea
până la 5 m.
Calculul curenţilor de scurtcircuit conform schemei de calcul (figura 3.3) sunt îndeplinite
la calculatoare. Datele iniţiale şi rezultatul calculelor sunt aduse în tabelul 3.6.
În rezultatul calculelor obţinem următoarele mărimi: curentul supratranzitoriu trifazat;
Valoarea instantanee componentei periodice; valoarea momentană a componentei periodice a
curentului la scurtcircuit bifazat; puterea scurtcircuitului cu valoare momentană; curentul de
scurtcircuit monofazat într-un punct dat.
25
Coala
S s  850 MVA
xs  0,8 
Es=1
1 U n  115 kV
LEA70 /11
l  9 km XS
r0  0, 42  / km 1
2
x0  0, 44  / km
ID  115 kV
TДН  6300 / 110 XLEA=0.08
U sc  7, 5%
 P  46, 5 kW
3
U  115 kV
L E C A А Ш В (3 * 3 5 ) XSPC12.=32.5 K3
l  0,30 km
r0  1, 2 5  / k m
x0  0, 066  / km
ID  10 kV
4 LEC AАШВ (3*25) XLEC1=0.05
l  0,110 km
r0  0,55  / km
XLEC2=0,024
x0  0,0662  / km
5 10 kV K2
TMЗ  630 /10
XPT1=8.12
rt  0,0772 m
xt  13,6 m
6 0, 4 kV
TTИ  100
k I  1000 / 5 XPT1=6.1
r1  r0  0 m
x1  x0  0б 04 m
7
XPT1444.4,12
VA 55  43
QF1
ra (1 )  ra ( 0 )  0 , 25 m 
x a (1 )  x a ( 0 )  0 ,1 m  K1
8
Figura 7.1 - Schema de calcul și schema echivalentă necesară la calculul curenților de

scurcircuit
26
Coala
Determinăm mărimile necesare la calculul curenților de scurcircuit, pentru punctul de
scurtcircuit K1.
Sb
Ib  100
=1.73∗110 = 0,525 (7.1)
3 Ub
Eech
I ''   I b  1 *0,525=4,892 (7.2)
Z ech 32.7
iş  2  k s  I '' =1.41*1.608*4,892=12,232 (7.3)
Mărimile necesare pentru punctul de scurtcircuit K2.
Sb
Ib  100
=1.73∗10 = 5,78 (7.4)
3 Ub
Eech
I ''   I b  1 *5,78 =4,814 (7.5)
Z ech 32.7
iş  2  k s  I '' =1.41*1.6*4,814=11,235 (7.6)
Mărimile necesare pentru punctul de scurtcircuit K3.
Sb
Ib  100
=1.73∗0,4 = 144,50 (7.7)
3 Ub
Eech
I ''   I b  1 *144,50=4,330 (7.8)
Z ech 32.7
iş  2  k s  I '' =1.41*1.6*4,330=7,593 (7.9)
Rezultatele calculelor sunt reprezentate în următorul tabel

Tabelul 9.2- Rezultatele calcului curenților de scurtcircuit.
Punctul de I’’ , iȘ Isc ,

Kş Ta ,s [kA]
scurtcircuit [kA] [kA]
K1 4,892 1,608 0.02 12,232 7,223

K2 4,814 1,7 0.03 11,235 6,540
K3 4,330 1,7 0.03 7,593 4,573
27
Coala
8. ALEGEREA ȘI VERIFICAREA APARATELOR ȘI CONDUCTOARELOR
ELECTRICE
Alegerea întreruptorului cu ulei 10 kV
Determinăm curenţii de calcul pentru alegerea aparatajului pe partea de 10 kV pentru linii care
alimentează secţia de reparaţie mecanică. Sarcina de calcul pentru linia SPC – PT11 va fi:
Pc  662,6 / 2  544,3  875,6 kW
La compensarea puterii reactive până la nivelul cosφ=0,8:
Pc 875,6
Imax=   65 A ; (8.1)
3  Unom  cos  3  10  0,8
Curenţii de scurt circuit pentru întreruptor, determinaţi preventiv, sunt
Ipo=III=4,892 kA; iş=12,232 kA; Iş=7,223 kA.

Determinăm ia= 2  Ipo  eTa  2  4,892  0,2  1,38kA ,
unde e  /Ta=0,2; determinăm după curbe /7 figura 3.25/

pentru Ta=0,013 - constanta de timp /7 tabelul 3.8/.
Determinăm impulsul termic:
Bsc=Ipo2(tdec+Ta)=4,8922(0,21+0,01)=5,26 kA2s ; (8.2)
unde: tdec=tpr+tdî=0,09+0,12=0,21s.
Alegem după catalog 02.11.05 - 84 întreruptorul BКЭ - 10 - 630 - 10 cu dispozitiv de acţionare  - 67cu
tî=0,09s; tdec=0,12s.
Datele de calcul şi de catalog sunt aduse în tabelul 3.7
Tabelul 3.7- Compararea datelor
Valori calculate Date din catalog BКЭ - 10 - 630 – 20
Uins=10 kV Unom=10 kV
Imax=65 A Inom=630A
Ip=4,892 kA Idec nom=10 kA
 a   10 
2  Ip  ia  2  4,892  1,38  8,28kA 2  Idec1    2  101    15,56kA
 100   100 
Ipo=4,892 kA Idin=10 kA
is=12,232 kA idin=52 kA
Bsc=5,26 kA2s I2tertter=1024=400 kA2s
28
Coala
Verificarea cablului de 10 kV
În acest punct vom efectua verificarea cablului cu secţiunea 3x70 prin care se alimentează PT11.
Verificăm cablul la stabilitatea termică:
Bsc 5260000
Fmin=   22,9mm2 , (8.3)
C 100
unde: C=100 după /2 tabelul 2.72/ pentru cablul cu izolaţie de hârtie şi fibre de aluminiu.
Deoarece Fmin=23 mm2 <35 mm2 cablul ales este stabil termic.
Alegerea transformatorului de curent la tensiunea de 10 kV

Aparatele de măsură necesară sunt alese după /3, tabelul 4.11/.
Alegem transformatoarele de curent TM 10 - 100 - 0,5/10 P,
idin=20 kA; Iter=10,1 kA; tter=3s; S=10 VA; I1=300A; I2=5A. (8.2)
Compararea datelor de calcul şi din catalog sunt aduse în tabelul 3.8. Pentru verificarea
transformatorului de curent la sarcină în bobina secundară folosindu-ne de schema de conectare şi datele
din catalog, determinăm sarcina transformatorului de curent /tabelul 3.9/. Rezistenţa sumară a aparatelor
de măsură a unei faze:
Sapar 6,5
Rapar=   0,26Ohm . (8.3)
I2 25
Rezistenţa admisibilă a transformatorului de curent:
10
Radm=  0,4Ohm , (8.4)
25
Rezistenţa admisibilă a conductoarelor:
Rcond=Radm-Rcon=0,4-0,26-0,1=0,004 Ohm.
Pentru ID - 10kV utilizăm cablu din aluminiu cu lungimea aproximativă 8 m, atunci secţiunea va fi:
lIcal 0,0283  8
F=   5,6mm2 . (8.5)
Rcond 0,04
Utilizăm cablul APB cu secţiunea conductoarelor 6 mm2
Tabelul 3.8 - Datele de calcul şi din catalog a transformatorului de curent

Parametrii calculaţi Valori din catalog
Uint=10,5 kV Unom=10,5 kV
Imax=65 A Inom=100 A
29
Coala
is=12,232 kA idin=100 kA
Bk=5,26 kA2S Iter=18,423=1015,7 kA2S
Tabelul 3.9 - Sarcina secundară a transformatorului de curent

Aparatul Tipul Sarcina fazei VA
Ampermetru Э – 335 0,5
Wattmetru D – 345 0,5
Wattmetru D – 345 0,5
Contor de putere activă CA3 – И680 2,5
Contor de putere reactivă CP4 – И676 2,5
Bilanţ 6,5
Alegerea transformatoarelor de tensiune 10kV

Instalăm transformatorul de tensiune HTMИ - 10 - 66 cu Unom=10kV. Verificăm după sarcina
secundară. Calculul sarcinii în înfăşurarea secundară sunt aduse în tabelul 3.10.
Transformatorul ales HTMИ - 10 - 66 are puterea nominală 40 VA în clasă de precizie 0,5,
necesară pentru conectarea contoarelor.
S2 = 54 VA < Snom = 340 = 120 VA transformatorul întră în clasa de precizie aleasă.
Tabelul 3.10- Sarcina în înfăşurarea secundară a TT
Aparatul Tipul Sarcina fazei VA
Ampermetru Э – 335 2
Wattmetru D – 345 2
Wattmetru D – 345 2
Contor de putere activă CA3 – И680 24
Contor de putere reactivă CP4 – И676 24
Bilanţ 54
Alegerea siguranţei fuzibile în reţeaua 10kV

Curentul maximal de lucru în reţeaua transformatorului de forţă
Snt 1,4 630 1,4
Imax=   51A
3  Unom 3 10 (8.6)
După tabelul 28 - 18 /8/ alegem siguranţa fuzibilă de tipul KT cu nisip cuarţ şi cu curentul nominal a
30
Coala
fuzibilului Inf=60A.
Valorile de calcul şi din catalog a siguranţei fuzibile sunt aduse în tabelul 3.11
Tabelul 3.11- Parametrul de calcul şi din catalog a siguranţei fuzibile KT

Parametrii calculaţi. Parametrii din catalog.
Uins t = 10,5 kV Unom = 10,5 kV
Imax = 51 A Inf = 60 A
I’’ = 4,33 kA Idec nom = 12,5 kA
S’’ = 78,7 MVA Snom dec = 200 MVA
Alegerea aparatelor la tensiunea 110KV

Efectuăm alegerea aparatajului la tensiunea 110KV după datele nominale fără verificare.
Alegerea întreruptorului.
BMТ - 110Б - 20; Inom=1000A; idin=52 kA; Iter=20 kA; Un=110 kV.
Separator de tipul PНДЗ - 110 /1000 cu Inom=1000A; Un=110 kV;
cu dispozitiv de acţionare ПРН - 110В; idin=80 kA; Iter=31,5 kA.
- Scurtcircuitorde tipul КЗ - 110УХЛ1 Idin=51 kA; Unom=110 kV; It=12,5 kA;
timpul total de conectare ttc=0,1s.
- Transformatorul de curent ТВ - 110 - 1У2 cu Inom=600A; Inom2=5A;
Unom=110 kV; Iter=20 kA.
Transformator de tensiune НКФ - 110 - 58У1; Unom=110 kV; S=400VA în clasa de precizie
0,5.
31
Coala
9. COMPENSAREA PUTERII REACTIVE
Pe partea 10kV compensarea puterii reactive se efectuează cu motoare sincrone cu
coeficientul de încărcare a puterii active Kî=0,8.
Pe partea 0,4kV compensarea puterii reactive se efectuează cu condensatoare de
tensiune joasă. Reglarea puterii reactive la tensiunea 0,4kV se efectuează în aşa mod ca
bilanţul să fie aproape de zero.
Calculul capacităţii de transport a transformatoarelor
Calculul se efectuează după formula
Qt=  KîN  St   Pc2 ,

2
(9.1)
unde: N - numărul transformatoarelor;
St - puterea nominală a transformatoarelor;
Kî - coeficientul de încărcare din tabelul 5.1;
Pc - puterea de calcul a transformatoarelor.
Pentru grupul de sarcini a secţiilor 1+2+6 transformatoarele pot transporta puterea:
Qt1= 0,8  4  4002  1106,8 2  642,96k var . (9.2)
Puterea reactivă necesară e de Qnec=1051,9 kvar (tabela 5.1).

Este necesar de compensat Qnec-Qt1=1051,9-642,9 =409kvar, atunci o parte din puterea
reactivă se compensează la treapta de 0,4kV cu ajutorul bateriilor de condensatoare de tipul
4xУКН-0,38-300У3, cu puterea sumară 1200 kvar.
Analogic efectuăm calculul şi pentru celelalte grupuri de sarcini şi datele obţinute le
întroducem în tabelul 5.1.
32
Coala
Tabelul 5.1-Alegerea numărului şi puterii bateriilor de condensatoare
Pс, Qc, NxSт, Qt, Qbc,
PT Кîn Baterie de condensatoare
kW kvar kVA kvar kvar
PT1,2 1106,8 1051,9 0,8 4х400 642,96 408,94 4хУКЛН-300-150У3
PT3 360,2 308,7 0,9 1х400 - 308,7 1хУКЛН-300-150У3
PT4 360,9 344,3 0,95 1х400 118,96 225,34 1хУКЛН-300-150У3
PT5 293,2 241,3 0,9 1х400 208,1 33,2 1хУКЛН-300-150У3
PT6 743,9 542 0,8 2х400 - 542 2хУКЛН-300-150У3
PT7 943,8 778,2 0,8 2х630 353,99 424,21 2хУКЛН-450-150У3
PT8 649,1 691,5 0,8 2х400 - 691,5 2хУКЛН-450-150У3
PT9 548,4 326,8 0,95 1х630 239,71 87,09 1хУКЛН-324-108У3
PT10 306,1 255,8 0,95 1х400 225,17 30,63 1хУКЛН-216-108У3
PT11 662,6 496,3 0,95 2х400 372,24 124,06 2хУКЛН-300-108У3
PT12 482,6 360 0,95 1х630 354,0 6 1хУКЛН-450-150У3
PT13 329,2 324,4 0,95 1х400 189,2 135,2 2хУКЛН-300-150У3
Consumul de putere reactivă

Consumul sumar de putere reactivă pe partea de 0,4 kV este 5721,1 kvar, pe partea 10kV
- 0 kvar (tabelul 5.2). Considerăm pierderile în transformator 10% din puterea instalată a
transformatoarelor şi pentru transformatoare din secţia şi SPC va constitui
0,1·(14·400+5·630+2·6300)=2135kvar.
Consumul sumar de putere reactivă constituie 5721,1+2135 = 7856,1 kvar.
Rezerva pentru regim după avarie se ia 10% de la consumul sumar ceea ce este 785,6 kvar. În
total consumul de putere reactivă va fi: 7856,1+785,6=8641,7 kvar. Livrare de putere reactivă,
puterea reactivă produsă de bateriile de condensatoare (tabelul 5.1) este de 6690 kvar; puterea
reactivă produsă de sistem (tabelul 5.2) este de 1970 kvar.
Bilanţul puterii reactive pentru întreprindere este adus în tabelul 5.2.
33
Coala
Bilanţul puterii reactive Tabelul 5.2
N Bilanţul Q kvar
1 Consumul
1.1 Sarcina consumatorilor 0,4Kv 5721,1
1.2 Sarcina consumatorilor 10kV 0
1.3 Pierderile în transformatoarele din secţii şi SPC 2135
1.4 Rezerve în regim după avarie 785,6
1.5 Total (puterea reactivă necesară) 8641,7
2 Livrare
2.1 Sistemul 1970
2.2 Motoare sincrone 10 kV 0
2.3 Motoare sincrone 0,4 kV 0
2.4 Baterii de condensatoare 10kV 0
2.5 Baterii de condensatoare 0,4kV 6690
2.6 Total 8660
3 Bilanţul +18,3
34
Coala
10. PURIFICAREA APELOR REZIDUALE A ÎNTREPRINDERILOR PRIN
METODA ELECTROFLOTĂRII
Una din problemele principale ale dezvoltării actuale a întreprinderilor este elaborarea
sistemelor care exclud eliminarea deşeurilor industriale în mediul ambiant. Un pericol deosebit îl
prezintă diverşi compuşi organici care sunt evacuaţi de către întreprinderile industriale.
În Republica Moldova există circa 150 întreprinderi, pentru care problema purificării apelor
reziduale, ţinînd cont de periodicitatea producerii, este foarte acută. În afară de aceasta, sunt peste
20 de întrepinderi industriale, care evacuiază în apele reziduale diverşi coloranţi. Printre ele se
evidenţiază şi SRL Unextrans” din or. Ungheni.
Necătînd la performanţele care sunt în domeniul purificării apelor reziduale care conţin
coloranţi, problema este departe de a fi rezolvată. Problema în cauză este deosebit de acută în
Moldova, unde resursele de ape sunt limitate, iar o parte din apele subterane pe o suprafaţă de mai
mult de 52 % din teritoriu deja nu mai corespund cerinţelor de ape potabile şi conţin mari cantităţi
de nitraţi, fluor, nitriţi şi metale grele. Problema protecţiei apelor este direct legată cu instalaţiile de
purificare a apelor menită a fi o parte componentă a oricărui proces tehnologic de producere.
Pentru purificarea apelor reziduale se aplică diverse metode, cînd poluanţii sunt extraşi din
apele reziduale fără schimbarea compoziţiei lor chimice şi distructive, cînd poluanţii chimici sunt
supuşi tratării chimice sau biologice şi în aşa mod sunt transferaţi în substanţe chimice mai puţin
nocive.
Purificarea apelor prin metoda electroflotării este una din metodele contemporane de
purificare de substanţele toxice. Ea constă în utilizarea unor diverse modalităţi de folosire a
curentului electric şi este bazată pe fenomenul de electroliză.
Procesul de separare din lichid a substanţelor toxice prin metoda flotării lor cu bule de gaze,
obţinute în urma electrolizei apei se numeşte electroflotare.
Cel mai simplu aparat de electroflotare prezintă o cuvă în interiorul căreia sunt instalaţi
electrozii.
Experimental a fost demonstrat influenţa amplasării electrolizilor în cuvă asupra procesului
de electroflotare. Dacă electrolizii vor fi amplasaţi vertical, atunci nu va avea loc purificarea apei
deplină, fiindcă bulele de gaz nu se vor răspîndi pe toată suprafaţa apei, şi se vor ridica doar de-a
lungul suprafeţei electrolizilor.
O variantă mai avantajoasă este următoarea: catodul se confecţionează în formă plată şi se
amplasează în partea de jos a cuvei, în aşa fel ca să acopere toată suprafaţa; al doilea electrod se
35
Coala
fixează pe suprafaţa de sus a cuvei, el este confecţionat în formă de bară şi se amplasează în poziţie
verticală.
Experimentele au arătat că, dacă electrozii vor fi conectaţi la o sursă de curent alternativ,
purificarea apei prin metoda electroflotării nu va avea loc, fiindcă energia electrică în acest caz va
asigura doar încălzirea apei.
Un rezultat pozitiv de purificare a apelor reziduale prin metoda electroflotării se obţine prin
utilizarea sursei de curent continuu. La conectarea instalaţiilor de curent continuu o atenţie
deosebită se acordă polarităţii. În cazul examinat pe electrodul din partea de jos se conectează la
polul negativ, iar cel de sus-la polul pozitiv.
Respectînd polaritatea menţionată mai sus, purificarea apelor reziduale prin metoda
electroflotării are un rezultat avantajos. În acest caz electrodul din partea de jos este catod şi pe el
are loc degajarea bulelor cu hodrogen şi se petrece flotarea. În aşa fel din lichid sunt înlăturate toate
reziduurile, formînd deasupra lichidului un strat de spumă. Stratul de spumă se înlătură prin diferite
moduri. Pe electrodul din partea de sus a cuvei are loc degajarea bulelor de gaz care, ridicîndu-se în
sus, lunecă pe suprafaţa electrodului, nu se ciocnesc de substanţele toxice şi nu participă la procesul
de flotare.
Experienţele au demonstrat că, dacă electrodul de jos va fi conectat la polil pozitiv, iar cel de
sus-la polul negativ, procesul de electroflotare va dura de 1,5-2 ori mai mult, plus la aceasta nu va
avea loc o purificare deplină a apelor reziduale.
În Republica Moldova pentru prima dată au fos utilizate aparate de electroflotare în anul
1960, la fabrica de conserve din Călăraşi. În prezent această metodă de purificare a apelor reziduale
este utilizată şi la “Unextran”SRL.
Bazele fizico-chimice a procesului de electroflotare

În instalaţiile de electroflotare, în urma procesului de electroliză, are loc o degajare
neîntreruptă a bulelor de gaz. Rolul principal în procesul de flotaţie îl au bulele care se desprind de
pe suprafaţa catodului. Catodul în instalaţiile de electroflotare, reprezintă o plasă din sîrmă din oţel
fixată în partea de jos a instalaţiei.
În condiţii normale densitatea curentului pe catod este cuprinsă în limitele 20-30 mA/cm².
De menţionat că degajarea bulelor de gaz nu se produce pe toată suprafaţa catodului, ci în
jurul unor anumite puncte.
Bulele de gaz, apărînd pe suprafaţa electrodului, îşi măresc diametrul pînă la o valoare
oarecare şi se desprind. Acest diametru al bulei de gaz poate fi numit diametru de desprindere.
36
Coala
Mărimea diametrului de desprindere are o influenţă determinată asupra eficacităţii procesului de
electroflotare.
În practică, la proiectarea instalaţiilor de electroflotare, apare necesitatea determinării
influenţei suprafeţei electrodului asupra valorii diametrului de desprindere. Studiul purificării
apelor reziduale pin metoda electroflotării a demonstrat că, asupra diametrului de desprindere a
bulelor de gaz, influenţează atît rugozitatea, cît şi curbura suprafeţei electrodului.
Pentru cercetare a fost elaborată o construcţie specială a unui electrolizor (vezi fig.2.1).
Pentru urmărirea schimbării dimensiunilor bulelor de gaz, desprinse de pe electrozi, a fost
folosit un microscop special şi un dispozitiv microfotografic. Electrolizorul reprezintă o cuvă de
formă dreptunghiulară.
Pereţii exteriori 1 sunt constituiţi din sticlă organică. Circulaţia continuă a lichidului în cuvă
asigură în acelaşi timp şi evacuarea bulelor de gaz din intervalul dintre electrozi. Catodul este fixat
pe un suport deasupra anodului cu un interval oarecare. Suprafaţa lucrătoare a catodului este doar
partea orizontală a acesteia 3 cu lungimea 2 mm. Partea nelucrătoare este acoperită cu lac
electroizolant.
Anodul 2 este compus dintr-o placă de grafit şi este fixată la fundul electrozorului. Electrozii
sunt conectaţi la un redresor 8 prin intermediul unui autotransformator 9 conectat la reţeaua de
curent alternativ. Tensiunea pe electrozi şi curentul sunt măsuraţi cu ajutorul aparatelor de măsură
(voltmetrul V şi ampermetrul A) cu clasa de precizie 0,5.
Pentru măsurarea diametrului bulelor de gaz este folosit un dispozitiv microelectronic
special.
Pentru electrolizor au fost pregătiţi catozi de schimb cu diametrele: 0,1; 0,2; 0,4; 1,0; 1,5 mm.
Temperatura electrolitului este menţinută pentru toate experienţele constantă (t=30 ºC). Această
temperatură este măsurată cu termometrul 4.
În rezultatul experimentelor a fost obţinută o dependenţă a diametrului mediu a bulelor de
gaz de mărimea curburei suprafeţei. Această dependenţă este prezentată în fig. 2.2.
37
Coala
6
5
7
4 220 V
9
3
-
8
1 A
2 +
Fig.2.1. Schema principală a electrolizorului:

1 - perete exterior;
2 - anod;
3 – catod;
4 – termometru;
5, 7 – ştuţ;
6 – suport, pentru fixarea catodului;
8 – redresor;
9 – autotransformator.
38
Coala
d 0 , m
80
2
3
4
40
0
5 10 15 M , m
Fig. 2.2. Dependenţa diametrului mediu a bulelor de gaz de mărimea curburii suprafeţei
electrodului
Din fig.2.2. se observă că cu mărirea curburii suprafeţei electrodului se micşorează

diametrul bulelor de gaz.
Punctele 1-5 din fig.2.2. corespunede diametrelor electrodului:
1  Del  1,5 mm; 2  Del  1,0 mm; 3  D el  0,4 mm; 4  Del  0,2 mm; 5  Del  0,1 mm Pe
catodul cu diametrul 1,5 mm se degajă un volum de gaz mai mare, diametrul bulei de gaz este
cuprins în limitele 40-120 mm (vezi fig.2.2), pe catodul cu diametru 0,4 mm- diametrul bulelor de
gaz d o  30  70 mm .
Principalul scop al procesului de purificare a apelor reziduale prin metoda electroflotării este
de a asigura transformarea tuturor rereziduurilor în spumă. Acest scop se realizează cu succes atunci
cînd în aparatele de electroflotare lichidul este saturat cu bule de gaz avînd o mărime şi concentraţie
optimală.
Procesul de electroflotare depinde de concentraţia bulelor şi densitatea curentului.
Dependenţa procesului de electroflotare de concentraţia bulelor şi densitatea curentului.
39
Coala
Trebuie de menţionat că viteza de flotaţie creşte cu mărirea numărului de bule cu gaz pentru
o unitate de volum a lichidului. Numărul de bule cu gaz în unitatea de volum a lichidului la
electroflotare, la rîndul său, depinde de densitatea curentului electric. Pentru a determina această
dependenţă se va ţine cont că în procesul de flotare participă numai bule cu gaz, care se degajă de
pe suprafaţa catodului. În aşa fel:
m    I  p  , (2.1)
unde m este masa bulelor de gaz, kg;
 - echivalentul electrochimic al gazului, degajat pe catod, mg / A  s ;
I - intensitatea curentului electric, A;
p - randamentul în funcţie de curent;
 - timpul desfăşurării procesului de electroflotare, s.

Analizînd relaţia de mai sus se observă că intensitatea curentului pentru fiecare experiment
nu se schimbă. În aşa fel, masa bulelor de gaz, desprinse în procesul de electroflotare, se va exprima
prin densitatea lor şi volumul mediu a unei bule de gaz sau prin raza medie a bulei corespunzătoare:
4
m   V  N    r3    N , (2.2)
3
unde  este densitatea bulelor de gaz;
V- volumul mediu al unei bule de gaz;
N- numărul bulelor de gaz desprinse de pe suprafaţa catodului în timpul  ;
r- raza medie a bulei de gaz.
Egalînd relaţiile (2.1) şi (2.2) se determină numărul de bule:
3    I   
N , (2.3)
4   r3  
Ţinînd cont că catodul se află la fundul instalaţiei de electroflotare, H va fi înălţimea
stratului lichidului prelucrat. Cunoscînd viteza de ridicare a bulei cu dimensiuni medii, v, poate fi
determinat timpul  0 .
H
0  , (2.4)
v
Cînd, după conectarea aparatului de electroflotare la sursa de curent, s-a scurs timpul  0 , în
lichid continuă să rămînă acelaşi număr de bule cu gaz, adică în intervale egale de timp cîte bule de
gaz se desprind de pe catod, atîtea bule se degajă în atmosferă. Acest număr constant de bule, se
40
Coala
găseşte permanent în aparatul de electroflotare, notat N 0 , adică numărul de bule desprinse în timpul
0 .
În conformitate cu faptul că catodul ocupă toată suprafaţa orizontală a instalaţiei de
electroflotare şi densitatea curentului este aceeaşi pe toată suprafaţa, se poate spune că bulele de gaz
sunt distribuite pe tot volumul de lichid. Atunci numărul de bule într-o unitate de volum se
determină din relaţia:
N0
n , (2.5)
H S
unde n este concentraţia bulelor lichidului în instalaţia de electroflotare;
N 0 - număru de bule într-o unitate de volum;
S- aria suprafeţei orizontale a instalaţiei.
Dacă protecţia catodului pe suprafaţa orizontală este legată cu secţiunea transversală a cuvei,
atunci pentru densitatea curentului se poate scrie relaţia:
I
j , (2.6)
S
Conform formulei (2.3) se determină numărul constant de bule, aflate în timpul
electroflotării în aparat şi care se mişcă dinspre catod spre suprafaţa lichidului:
3    I    0
N0  , (2.7)
4    r 3  0
Luînd în consideraţie relaţiile (2.4), (2.5) şi (2.6) din (2.7) se obţine:
3   i  
n , (2.8)
4   r 3  0  v
Notînd cu A toate mărimile constante relaţia de mai sus se transformă:
n  Ai , (2.9)
3 
unde constanta A  .
4    r3  v
Din relaţia (2.9) rezultă că dacă procesul de electroflotare a lichidului respectiv se va petrece
la o temperatură constantă şi în acelaşi aparat de electroflotare, nivelul saturat al lichidului cu bule
de gaz va depinde doar de densitatea curentului. În acest fel, varierea densităţii curentului, poate
regla mărimea n, totodată, poate fi reglată şi viteza procesului de electroflotare.
Pentru studiul dependenţei procesului de electroflotare de densitatea curentului au fost
realizate o serie de experimente, în care densitatea curentului a fost variată în limitele 7-32
mA / cm 2 . La valori mici ale densităţii curentului (7-10 mA / cm 2 ) procesul decurge timp îndelungat
41
Coala
(30-36 min), pentru că lichidul este slab saturat de bule cu gaz. La mărimea densităţii curentului
viteza de electrofloatre creşte, deoarece aceasta măreşte numărul de bule, degajate pe electrod, adică
se măreşte nivelul de saturaţie a lichidului cu bule de gaz.
La valori, ale densităţii curentului, mai mari decît cele optimale, se degajă foarte multe bule
de gaz şi numai o parte din ele participă la procesul de flotare.
Influenţa temperaturii asupra eficacităţii procesului de electroflotare.
Viteza de purificare a apelor reziduale prin electroflotare, într-un mod oarecare depinde de
temperatura lichidului (a apei reziduale). Pentru a determina influenţa temperaturii asupra
procesului de electroflotare s-a folosit un aparat de electroflotare experimental, construit din sticlă
organică. Schema principală a aparatului de electroflotare, pentru studierea influenţei temperaturii
asupra procesului de electroflotare este prezentată în fig. 2.3.
7
220 V
+ -
5
- +
Fig. 2.3. Schema principală a aparatului de electroflotare, pentru studierea influenţei

temperaturii asupra procesului de electroflotare:
42
Coala
1 - anod; 2 - catod; 3 - apa supusă electroflotării; 4 - agent termic de încălzire sau răcire a
apei supusă electroflotării; 5 - regulator termic; 6 - redresor; 7 - spuma evacuată după
procesul de electroflotare.
Aparatul este instalat într-o manta de apă şi este unit cu un regulator termic. Anodul 1 este
construit din placă de grafit, catodul- din plasă metalică din oţel. Temperatura este menţinută în
aparat cu ajutorul regulatorului termic 5. Pentru transformarea curentului alternativ în continuu a
fost folosit redesorul 6.
În aşa fel variind temperatura au fost obţinute datele privind eficacitatea
procesului de electroflotare.
În rezultatele experimentului, s-a constatat că temperatura optimală, pentru
care procesul de electroflotare are o eficacitate mai înaltă, este cuprinsă în limitele
30-50ºC.
De menţionat că densitatea curentului pentru fiecare experienţă a fost constantă.
În fig. 2.4 este prezentată dependenţa eficacităţii procesului de electroflotare de temperatura
lichidului.
43
Coala
%
100
80
Eficacitatea procesului de electroflotare
60
40
20
0 10 20 30 40 50 60 t, 0 C
Fig.2.4. Dependenţa eficacităţii procesului de electroflotare de temperatura lichidului
Din fig. 2.2. se observă că maximul eficacităţii procesului de electroflotare ( 80  95 %) este

cuprins în limitele temperaturii 30  500 C .
Instalaţii şi aparate pentru realizarea procesului de electroflotare

Pentru funcţionarea mai eficace a instalaţiilor de electroflotare, acestea trebuie să corespundă
cerinţelor optimale a mărimilor parametrilor caracteristici. Asupra eficacităţii procesului de
electroflotare acţionează schimbarea gradului de dispersie a bulelor de gaz. Dimensiunile bulelor
trebuie să fie în concordanţă cu gradul de dispersie a reziduurilor, care se găsesc în lichidul supus
electroflotării.
Gradul de dispersie a bulelor de gaz, la rîndul său, depinde de forma suprafeţei electrodului. A
fost demonstrat, că gradul optimal de dispersie a bulelor de gaz poate fi obţinut prin construcţia
44
Coala
catodului în formă de plasă cu fir de diametru 0,3- 0,5 mm. În acest caz pe electrozii aparatului de
electroflotare se degajă bule de gaz, cu diametru mediu 50 mm.
Blocul de electrozi ai aparatului de electroflotare este constituit dintr-o placă din grafit şi o
plasă metalică (de sîrmă). Placa din grafit este situată la fundul instalaţiei, iar deasupra plăcii este
fixată plasa metalică. Placa din grafit reprezintă anodul, iar plasa metalică- catodul.
Electrozii aparatului de electroflotare trebuie să fie puţin înclinaţi faţă de poziţia orizontală.
Înclinarea electrozilor trebuie să asigure, în primul rînd, evacuarea bulelor mari de gaz, generată
în spaţiul dintre electrozi, în al doilea rînd, evacuarea, din spaţiul dintre electrozi, a particulelor
de reziduuri.
Pentru studierea influenţei unghiului de înclinare a electrozilor asupra depunerilor reziduurilor
pe suprafaţa electrozilor, a fost construită o instalaţie experientală, la care electrozii pot fi fixaţi
în limetele 0-90º faţă de poziţia orizontală.
Experienţa a demonstrat că blocul de electrozi în aparatele de electroflotare trebuie fixat sub un
unghi, nu mai mic de 30º faţă de poziţia orizontală.
În fig. 2.5. este prezentată schema principală a aparatului de electroflotare utilizat, pentru
purificarea apelor reziduale, la Unextrans SRL
45
Coala
4 5 6 7 8 9
3 2 1
Fig. 2.5. Schema principală a aparatului de electroflotare utilizat la S.A. Pielart.

1 - carcasă;
2 - anod;
3 - catod;
4 - secţia de recepţie a apei reziduale;
5 - secţia de prelucrare a apelor reziduale;
6 - spuma;
7 - secţia auxiliară;
8, 9 - secţiile de evacuare a apei curate.
46
Coala
Aparatul este constituit din carcasa 1 în partea de jos a căreia este instalat blocul de
electrozi (anodul 2 şi catodul 3). Apa reziduală supusă prelucrării intră în secţia de primire 4, de
unde ajunge în secţia de lucru 5. Aici lichidul se satură cu bule de gaz, desprinse de pe electrozii
2 şi 3.
Bulele de gaz se lipesc de particulele de grăsimi, pe care le flotează spre suprafaţa lichidului,
unde se formează spuma. Spuma este înlăturată cu un transportor special.
Din secţia de lucru lichidul trece în secţia auxiliară 7, unde lipsesc electrozii, care este
destinată pentru aceea, ca lichidul să fie totalmente eliberat de bulele de gaz. În fine lichidul din
aparat prin secţia 8 şi 9 iese fără bule de gaz şi fără particule de grăsimi (reziduuri).
Instalaţiile de electroflotare trebuie să se afle permanent într-o stare tehnică de bună
funcţionare să aibă o fiabilitatea înaltă în exploatare şi să aibă capacitatea de funcţionare cu o
eficace înaltă de purificare a apelor reziduale.
Graficul de purificare a apelor reziduale prin metoda electroflotării depinde de mai mulţi
factori: densitatea curentului, timpul de prelucrare, înălţimea stratului de lichid, temperatura
lichidului şi gradul de saturaţie a lichidului cu bule de gaz.
Densitatea curentului este cel mai important indicator la prelucrarea lichidului în aparatele
de electroflotare, cît din punct de vedere a eficacităţii procesului, atît şi din punct de vedere al
consumului de energiei electrice. De aceea, menţinerea valorii optimale a densităţii curentului
electric devine o condiţie necesară pentru exploatarea instalaţiilor de electroflotare. Densitatea
curentului este un indicator, care depinde de suprafaţa electrozilor şi de curentul sumar, care
parcurge aceşti electrozi.
Înălţimea stratului de lichid este determinată de construcţia instalaţiei de electroflotare, însă
există instalaţii în care această înălţime poate fi reglată, pentru menţinerea înălţimii optimale a
stratului de lichid.
Conform destinaţiilor sale aparatele de electroflotare se împart în trei grupe, şi anume A, B,
C (vezi fig.2.6, 2.7, 2.8).
47
Coala
1 2 3
+
Fig. 2.6. Schema de amplasare a electrozilor în aparatul de electroflotare din

grupa A
1 2
- + 3
48
Coala
grupa B
1 2
4
+ -

grupa C
Pentru fig 2.6, 2.7, 2.8:

1 - secţia de recepţie a apei reziduale;
2 - spumă;
3 - anod;
4 - catod;
5 - secţia de evacuare a apei curate.
Fiecare aparat reprezintă o cuvă, în care se prelucrează lichidul şi în care sunt instalaţi
electrozii. Bulele de gaz, desprinse de pe anod şi catod, care flotează substanţele toxice şi le
transformă în spumă.
49
Coala
Aparatele din grupa A. Electrozii sunt amplasaţi vertical. Anodul este construit în formă de bară şi
fixat în partea de sus a cuvei. Catodul este amplasat la fundul cuvei. Acesta este construit din tablă
metalică sau plasă din sîrmă. Aşa tip de aparate se utilizează în laboratoarele de cercetare (fig.2.6).
Aparatele din grupa B. Electrozii sunt amplasaţi orizontal. Anodul din tablă este amplasat la fundul
cuvei. Deasupra, paralel cu anod este fixat catodul, întotdeauna construit din plasă de sîrmă.
Catodul nu se construieşte din tablă perforată, fiindcă aceasta duce la creşterea consumului de
energie electrică şi la micşorarea eficacitatăţii proicesului de electroflotare. Aceste aparate se
utilizează pentru purificarea apelor reziduale de grăsimi (fig.2.7).
Aparatele din grupa C. Electrozii sunt amplasaţi vertical conform fig.2.8. Electrozii reprezintă plăci
din metal sau grafit fixaţi în poziţie verticală la fundul cuvei. Aceste tipuri de aparate poate fi
utilizate pentru purificarea apelor reziduale la fabrica de carne.
Eficacitatea procesului de purificare a apelor reziduale prin metoda

electroflotării
Una din proprietăţile pozitive ale procesului de electroflotare constă în aceea, că construcţia
instalaţiei permite, de a regla uşor influienţa diferitor factori (diametrul bulelor de gaz, concentraţia
bulelor de gaz, densitatea curentului, temperatura lichidului) asupra eficacităţii procesului de
electroflotare.
În aparatele de electroflotare este necesar de a asigura fenomenul de electroliză în lichidul
supus prelucrării. Lichidul este în contact direct cu anodul şi cu bulele de gaz desprinse de pe
acesta, care şi asigură purificarea apelor reziduale.
Un rol important asupra procesului de purificarea a apelor reziduale prin metoda
electroflotării îl are concentraţia reagenţilor.
Datele experimentale sunt prezentate în formă de dependenţe grafice. În fig.2.9 sunt
prezentate dependenţele eficacităţii procesului de electroflotare de concentraţia reagentului.
Pe axa ordonatelor este depus nivelul de transparenţă a apei reziduale după prelucrarea ei în
instalaţia de electroflotare timp de 10 min. Pe axa absciselor este depusă concentraţia reagenţilor.
50
Coala
16
14
Nivelul de transparenţă a apei, cm
12
3
10
2
8
6 1
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5

Concentraţia reagenţilor, g/l
Fig.2.9. Dependenţa calităţii purificării apelor reziduale prin metoda electroflotării de

concentraţia reagenţilor
Curba 1 corespunde experienţei cu clorură de var, curba 2 - cu sulfură de aluminiu, curba 3 -

cu clorură de fier.
Graficul arată, că odată cu mărirea concentraţiei reagenţilor creşte nivelul de transparenţă a
lichidului prelucrat, adică creşte eficacitatea procesului de electroflotare. Totodată pentru a obţine
un acelaşi efect a procesului de electroflotare este necesar de mai puţin sulfat de aluminiu decît
clorură de var.
51
Coala
Considerabil creşte eficacitatea procesului de electroflotare atunci cînd în calitate de
reagenţi de flotare s-au folosit clorură de fier sau sulfură de aluminiu în combinaţie cu clorură de
var. Graficele dependenţelor corespunzătoare sunt prezentate în fig.2.10.
32
Nivelul de transparenţă a apei, cm
28
2
24
20
1
16
12
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5

Concentraţia reagenţilor, g/l
Fig.2.10. Dependenţa eficacităţii purificării apelor reziduale prin metoda electroflotării de

concentraţia reagenţilor (reagenţi combinaţi)
Curba 1 corespunde experienţei cînd în calitate de reagenţi se utilizează sulfura de aluminiu

şi clorura de var, curba 2 - cînd în calitate de reagenţi se utilizează clorura de fier şi clorura de var.
Din curbele de mai sus se observă că la o concentraţie mică a reagentului procesul de electroflotare
devine mai efectiv.
52
Coala
11. CALCULUL ECONOMIC
Compararea a două sau mai multor proiecte sau variante de proiect în scopul alegerii soluţiei
optime ese posibilă numai în cazulsatisfacerii de către acestea a unor cerinţe comune. Proiectele sau
variantele ce nu corespund acestor cerinţe nu pot fi dmise spre comparare şi rămîne ele să fie sau
eliminate sau echivalate, ca mai apoi din nou prezentate spre evaluare şi comparare. Pachetul de
cerinţe diferă de la caz la caz, însă de regulă, include următoarele condiţii majore.
a) Toate eforturile şi efectele economice, costuri, profit, energie, dispersate în timp (pe ani),
necesită a fi actualizate. Momentul său anual actualizării trebuie să fie unic pentru toate
opţiunile comparate.
b) În calculele tehnico-economice necesită a fi luate în considerare cheltuielile totale, ce
includ: Cheltuieli în obiectivul de bază (în sursele de energie, în liniile electrice, staţiile şi
posturile de transfomrare)- cheltueli directe, cheltuieli în lucrările ce asigură funcţionarea
obiectivului de bază (căi de acces, încălzirea staţiilor electrice în peroada de iarnă etc)-
cheltuieli colaterale
c) Analiza proiectelor variantelor de alternativă se efectuează pentru una şi aceeaşi perioadă de
timp, numită perioadă de studiu.
d) Dacă se amite că într-o variantă sunt utilizate soluţiile tehnice optime, este necesar ca şi celelalte
variante să cuprindă soluţii, în prealabil, optimizate
S-a alese două variante de configuraţie a reţelei de medie tensiune din incinta întreprinderii.
Urmează a efectua calculul tehnico-economic privind alegerea variantei optimale de structură a
reţelei.
Schemele de configuraţie a reţelei pentru cele două variante sunt prezentate în figurile-----
Pentru calculul tehnico-economic se va utiliza metoda cheltuielilor de calcul anuale

(CA).
CA  C  I   EI , (11.1)
unde, CA sînt cheltuielile anuale;
C-cheltuielile anuale constante în perioada de exploatare;
C  Cî ,rep  C pierd , (11.2)
53
Coala
C î ,rep - cheltuielile anuale cu personalul, întreţinerea şi reparaţiile,
C î ,rep  Pî ,r  I c , (11.3)
Pî , r - cota anuală din valoarea investiţiei la întreţinere şi reparaţie,
din [9, tab.3]. Pî , r  1,75 ;
I-investiţiile determinate de procurarea cablurilor şi a celulelor prefabricate;
C pierd - costul pierderilor de putere, C pierd  P    C w ;
P - pierderile de putere în linie (cablu), kW

 - timpul pierderilor maximale,
2 2
 T   4000 
   0,214  m   Tan   0,124    8760  2405,3 h , (11.4)
 10000   10000 
u.m.
C w - costul unui CW h de energie, C w  0,1 ;
kW  h
I   E I - rata anuală de rambursare a creditului;
E I - coeficientul de rambursare a creditului, din [9,Anexa 2], pentru i  10% şi
Tsn  20ani , E I  0,1175 ;
I  - investiţiile (cheltuielile) sumare, I   I c  I ech , (11.5)

Iech - investiţiile echivalente determinate de pierderile echivalente de putere,
I ech  P  C P ; (11.6)
C P - costul unui kW de putere instalată la centrala etalon, CP  1000 u.m. / kW ;
I ech  P  C P  0.52  1000  520 u.m. (11.7)
I c - investiţiile capitale pentru consatruirea liniilor în cablu şi celulele 10 kV,
n
I c   I 0  l  I 0 w1  lw1  I 0 w 2  lw 2  4·I I 10  1.96  0.14 
i 1
 1.88  (0.09  2·0.03)  4·2,06  8.79 mii u.m.
I   I c  I ech  520  8790  9310 u.m.
Cî ,r  Pî ,r  I c  0,0175  8790  154 u.m. ;
C pierd  P    C w  0,52  2405,3  0,1  125 u.m. ;
54
Coala
C  Cî ,r  C pierd  154  125  279 u.m ;
Deci cheltuielile de calcul anuale pentru Varianta I vor constitui:

CAI  C  I    I  279  9310  0,1175  1373u.m. ;
II variantă: Determinăm sarcinile de calcul şi alegem secţiunea cablului pentru toate

sectoarele cu condiţia compensării totale a puterii reactive. Rezultatele alegerii
prezentăm in tabelul 3.3.
Pierderile sumare în linii vor fi:

2
 I 
2 2 2
n
 31.7   18   50 
P    cwi   P0i  li     41  0,11     40  0,06     44  0,03 
i 1  I admi   120   90   165 
2
 37 
   44  0,03  0,624 kW .
 140 
I ech  P  C P  0,624  1000  624 u.m.
I c - investiţiile capitale pentru consatruirea liniilor în cablu şi celulele 10 kV,

n
I c   I 0  l  I 0 w1  l w1  I 0 w 2  l w 2  I 0 w3  l w3  I 0 w 4  l w 4  2·I I 10 
i 1
 1.96  0.11  1.88·0.06  2.38  0.03  2.11·0.03  2·2,06  4.58 mii u.m.
I   I c  I ech  624  4580  5204 u.m.
Cî ,r  Pî ,r  I c  0,0175  4.58  80 u.m. ;
C pierd  P    C w  0,624  2405,3  0,1  150 u.m. ;
C  Cî ,r  C pierd  80  150  230 u.m ;
Deci cheltuielile de calcul anuale pentru Varianta II vor constitui:

CAII  C  I    II  230  5204  0,1175  841u.m. ;
Conform criteriului CAmin. alegem varianta II.
55
Coala
12. SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ
De Securitatea şi condiţiile de muncă depind în integritate de faptul cît de desăvîrşite, sigure
şi nepericuloase sunt elementele acestui sistem şi în ce măsură, din punct de vedere ergonomic,
aceste elemente corespund unele altora. Aşadar, securitatea şi sănătatea muncii reprezintă
interconexiune omului cu uitilajul de producţie, factori periculoşi, situaţia şi mediul de producţie,
factori nocivi, organizarea muncii şi a activităţii de producţie.
Unul din obiectivele de bază al securităţii şi sănătăţii muncii reprezintă studierea actelor
legislative şi normative în baza cărora se desfăşoara activitatea de protecţie şi prevenirea riscurilor
profesionale, codul muncii, normele şi regulile de construcţie şi de igienă industrială, regulile ce
reglementează activitatea de protecţie şi prevenirea a riscurilor profesionale la locurile de muncă,
regulile şi normele de securitatea şi sănătatea muncii pentru tineri şi persoanele cu capacitatea
redusă de muncă, reguli ce reglementează activitatea organelor de supraveghere şi control în
domeniul de activitate.
Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii mediului
extern, ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie.
Prin caracterul procesului de muncă se subînţelege sarcinile musculare ce acţionează asupra
omului pe parcursul schimbului de muncă, cheltuielile de energie neuro-emoţională, poziţia de
lucru, tempoul şi monotonia lucrului. În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea
mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producţie la
necesităţile sale, iar mediul de producţie acţionează într-un mod sau altul asupra muncitorilor.
Acţiunea mediului de producţie asupra organismului omului este condiţionată de factori
fizici, chimici şi biologici.
Factorii fizici includ umiditatea relativă şi temperatura aerului ambiant, circulaţia şi presiunea
barometrică a aerului, radiaţia radioactivă şi termică, zgomotul şi vibraţia. Printre factorii chimici se
numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare şi praf toxic, mirosurile neplăcute, acizii şi
alcaliile agresive. Factori biologici sînt: microorganismele patogene, unele specii de fungi,
virusurile, toxinele.
Acţiunea factorilor enumeraţi mai sus asupra omului este condiţionată de caracterul activităţii
de muncă. Mediul de producţie poate influenţa în mod diferit capacitatea de muncă şi
productivitatea lucrătorilor.
Prin capacitatea de muncă se subînţelege capacitatea muncitorului de a rezista la anumite
sarcini pe parcursul zilei de muncă. Capacitatea de muncă este determinată de doi factori- mărimea
sarcinilor şi durata lor. Între aceşti factori există o dependenţă inversă: cu cît este mai mare sarcina,
56
Coala
cu atît este mai scurtă durata şi invers. E cunoscut faptul că capacitatea de muncă a unui om
antrenat este cu mult mai mare decît capacitatea de muncă a persoanei ce nu este supusă regulat
acestor sarcini. În ţara noastră sînt aplicate activităţi privind micşorarea timpului de muncă pe calea
reducerii zilei de muncă, cît şi prin mărirea duratei concediilor anuale remunerate.
Asigurarea oportună a locului de muncă cu toate cele necesare pentru o muncă înalt efectivă
micşorează pierderile timpului de muncă, crează o atmosferă normală de producţie în colectiv şi
prin aceasta contribuie la sporirea capacităţii de muncă a muncitorilor. Condiţiile meteorologice ale
încăperilor de producţie includ temperatura, umiditatea relativă, viteza de circulaţie şi presiunea
aerului. Aceşti factori determină microclima încăperilor de producţie. Asupra microclimei încăperii
acţionează nu numai factorii atmosferici externi, dar şi surplusurile de căldură şi umiditate,
eliminate de utilajul ce funcţionează, de materialele încălzite, de lucrătorii ce muncesc.
De condiţiile metereologice depind într-o mare măsură starea sănătăţii şi capacitatea de
muncă ale omului. În condiţiile optime omul elimină acea cantitate de căldură, care e produsă de
organismul lui.
Pentru determinarea nivelului de securitate a condiţiilor de muncă, concentraţia substanţei
toxice are o însemnătate primordială. Conform cerinţelor sanitariei de producţie, la întreprindere în
încăperile de producţie (secţia de producere a pieii artificiale) trebuie să efectueze controlul
sistematic al mediului aerian. În acest scop, după anumite perioade de timp, lucrătorii serviciului
sanitaro-epidemiologic al Ministerului Sănătăţii iau probe de aer pentru a determina conţinutul
amestecurilor de substanţe nocive în el.
Tabelul 5.1 Caracteristica condiţiilor igieno-sanitare, a factorilor periculoşi şi dăunători de
producere
Aprecierea condiţiilor de muncă
Factorii condiţiilor de muncă Vizuală După proiect
1. Condiţiile igienico-sanitare
1.1. Microclimatul HG 353 din 05.05.2010 n 18-24
- temperatura,°C 65-80 50-70
- umiditatea relativă a aerului,% n 0,2-0,3
- viteza mişcării aerului,m/s 1,5 1,5
4,0 4,0
1.2. Iluminatul de producţie: NCM C.04.02-2005 400 400
- natural lateral, FIN % 2 2
- natural combinat, FIN % 3 3
57
Coala
- artificial, lx 3 3
1.3 Ventilaţie: STAS 12.4.021-85

- aeraţie naturală, Kdv
- infiltrare naturală, Kdv
- artificială, Kdv 1
2. Caracteristicele încăperilor
2.1. Grupa încăperilor după lucrul vizual NCM C.04.02- H2 H2

2005
2.2. Gradul de rezistenţă la foc a I III
clădirii NCM E.03.02-2014
2.3. Clasif. conditilor de lucru după gradul de Г Г
electrosecuritate.
2.4 Categoria industriei dupa pericol explosiv si

incendiar NCM E.03.04-2004
3. Factorii periculoşi şi nocivi de producere
alternativ alternativ
3.1. Electrici STAS 12.1.019-79 380/220 380/220
- Genul curentului 50 50
- Tensiunea,V - -
- Frecvenţa, Hz 75 65
3.2. Mecanici STAS 12.1.012-78 + +
- Vibraţii
- Zgomotul ,dBA NCM E.04.02-2014 + 120
- Mişcarea părţilor maşinelor şi mecanismelor + 10
- Zborul aşchiilor de metale
3.3. Termici STAS 12.3.003-86
- Foc deschis,°C + +
- Metal topit, °C ţigară, scîntee ţigară, scîntee
3.4. Chimici ,mg/m3 STAS 12.1.007-88
3.5. Praf, mg/m3
58
Coala
4. Posibilitate izbucnirii incendiului
- substanţa inflamabilă.
- surse de aprindere
59
Coala
CONCLUZIE
La îndeplinirea acestui proiect de an a fost proiectat sistemul de alimentare cu energie

electrică al combinatului textil. A fost elaborat un complex de măsuri tehnice, organizaţionale
şi economice pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a întreprinderii.
Date iniţiale pentru proiectare au fost coeficienţi şi mărimi din îndrumarea caracteristicei
ramuri acestei industrii. Sarcinile de calcul ale secţiilor întreprinderii sunt determinate după
metoda coeficientului de cerere, iar pentru secţia cu calcul detailat după metoda coeficientului
de maximum cu folosirea maşinii de calcul electronice.
Toate deciziile aprobate în proiect sunt bazate pe calculul tehnico-economic (alegerea
tensiunii, alegerea schemei de alimentare interioare).
Alegerea aparatajului şi părţilor conductoare este îndeplinită conform curenţilor de scurt
circuit ce acţionează cu verificarea aparatajului ales la acţiunea curenţilor de scurt circuit.
60
Coala
BIBLIOGRAFIE
1. Ю.Г.Барыбин и др. Справочник по проектированию электроснабжения. –М.:

Энергоатомиздат, 1990.
2. Ю.Г. Барыбин и др. Справочник по проектированию электрических сетей и
электрооборудования. -М: Энергоатомиздат, 1991.
3. А.А. Федоров, Л.Е. Старкова. Учебное пособие для курсового и дипломного
проектирования. –М. :Энергоатомиздат, 1987.
4. Л.Л. Коновалова, Л.Д. Рожкова. Электроснабжение промышленных предприятий и
установок. –М. : Энергоатомиздат, 1989ю
5. А.А.Федоров, В.В. Каменева. Основы электроснабжения промышленных предприятий. –
М. : Энергия, 1979.
6. А.А. Ермилов. Основы электроснабжения промышленных предприятий. М: Энергия, 1976.
7. V.Arion, S.Codreanu. Bazele calcului tehnico-economic al sistemelor de transport şi distribuţie a
energiei electrice, Chişinău, 1998
8. Правила устройства электроустановок. -М: Энергоатомиздат, 1985.
9. Б. Ю. Липкин Электроснабжение промышленных предприятий и установок, -М: Высшая
школа, 1990.
10. Н.П. Постников, Г.М. Рубашов Электроснабжение промышленных предприятий, -М:
Стройиздат, 1989.
11. В.М. Блок Пособие к курсовому и дипломному проектированию для
электроэнергетических специальностей вузов. -М: Высшая школа, 1990.
61
Coala

NE Chenar Bur

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NE Chenar Bur

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4

1.1. Caracteristica a întreprinderii

Întreprinderea cu răspundere limitată SRL Art-Lemn, își desfășoară activitatea în domeniul

Procesul de fabricatie cuprinde urmatoarele etape:

- debitarea lemnului masiv si a semifabricatelor superioare

Prelucrarea mecanica a acestora, asamblarea, furniruirea pe fete si conditionarea, prelucrarea

Succesiunea tehnologiilor de prelucrare formeaza fluxul tehnologic al materiilor prime si

Urmatoarele fluxuri tehnologice sunt:

Ca urmare a practicarii pe scara larga a cooperarii si specializarii in productie, procesul de

- spintecarea materialului lemons

- indreptarea le o fata si un cant

- calibrarea panourilor la grosime

- prelucrarea mecanica a panourilor

- pregatirea pentru furneruire si finisare

Tehnologia de prelucrare se desfasoara in flux continuu, folosind liniile de prelucrare semiautomate

SRL Art-Lemn proiectat în ansamblu va fi atribuită la categoria II de alimentare cu energie

Tabelul 1.1- Sarcina secțiilor întreprinderii

Tabelul 1.2 - Caracteristica secţiilor

Sarcinile electrice de calcul al întreprinderii se recomandă de determinat prin metoda

unde, K ca - este coeficientul de cerere a puterii active;

Pn - puterea nominală sau instalată, kW.

Exemplu: pentru secţia 1

unde, F - este aria suprafeţei secţiei corespunzătoare, m 2 ;

K c, il - coeficientul de cerere a sarcinilor de iluminat electric;

Pcil  F  Po  Kcil  1800  0,014  0,85  21,4 kW ;

Qc  Pc  t g  495 1, 02  504,9 k var ;

Puterea aparentă pentru receptoarele din secţiile întreprinderii se va determina:

U  4,34  5,5  16  3,518  43,1 kV

S p  P 2  Q 2  7036 2  1970 2  7306 kVA

X  x0  L  0,42  5,5  2,31 Ω;

35 60 AC-70 297 594 1,7 22,87

110 38,3 AC-70 94 188 0,17 2,31

În rezultatul calculului tehnic pentru sistemul de alimentare exterior aprobăm

Cel mai des SPC al întreprinderii se construieşte cu două transformatoare. Alegerea

Alegerea puterii transformatoarelor din secţii se efectuează din condiţiile încărcării

Pentru compararea analizăm două variante:

I variantă: Determinăm sarcinile de calcul şi alegem secţiunea cablului pentru

Pc - puterea de calcul al cablului;

U n - tensiunea nominală a cablului, U n  10 kV ;

Pierderile de putere în liniile în cablu 10kV se determină conform relaţiei:

I c - curentul de calcul al liniei corespunzătoare, A;

Iadm - curentul admisibil al liniilor corespunzătoare, A;

Po - pierderile de putere în cablu la sarcina nominală, kW/km;

l- lungimea liniei în cablu, km.

Linia în cablu W2 SPC-PT10:

Linia în cablu dublă W3 SPC-PT11:

Pierderile sumare în linii vor fi:

II variantă: Determinăm sarcinile de calcul şi alegem secţiunea cablului pentru toate

Figura 7.1 - Schema de calcul și schema echivalentă necesară la calculul curenților de

iş  2  k s  I '' =1.41*1.608*4,892=12,232 (7.3)

Mărimile necesare pentru punctul de scurtcircuit K2.

iş  2  k s  I '' =1.41*1.6*4,814=11,235 (7.6)

Mărimile necesare pentru punctul de scurtcircuit K3.

iş  2  k s  I '' =1.41*1.6*4,330=7,593 (7.9)

Rezultatele calculelor sunt reprezentate în următorul tabel

Punctul de I’’ , iȘ Isc ,

K1 4,892 1,608 0.02 12,232 7,223

unde e  /Ta=0,2; determinăm după curbe /7 figura 3.25/

Alegerea transformatorului de curent la tensiunea de 10 kV

Tabelul 3.8 - Datele de calcul şi din catalog a transformatorului de curent

Tabelul 3.9 - Sarcina secundară a transformatorului de curent

Alegerea transformatoarelor de tensiune 10kV

Alegerea siguranţei fuzibile în reţeaua 10kV

iş  2  k s  I '' =1.411.6084,892=12,232 (7.3)

iş  2  k s  I '' =1.411.64,814=11,235 (7.6)

iş  2  k s  I '' =1.411.64,330=7,593 (7.9)