Fitoterapia afectiunilor respiratorii

PRODUSE VEGETALE CU ACŢIUNE EXPECTORANTĂ

I. Date farmacodinamice
Expectorantele reprezintă un grup de substanţe naturale, semisintetice sau sintetice care produc
fluidificarea sputei prin modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale secreţiei bronhice, stimularea
mecanismelor de eliminare a sputei. Sputa este produsul evacuat din căile respiratorii prin tuse, un act
reflex, constituit din exudat, puroi, sânge.
Fluidificarea sputei are ca rezultat eliberarea celulelor glandulare şi îmbunătăţirea activităţii acestora,
deblocarea cililor şi favorizarea mişcării lor pendulare, uşurarea eliminării sputei.
În ceea ce priveşte mecanismul de acţiune, acesta poate fi mixt, direct şi reflex.
Spre exemplu saponinele şi extractul de ipeca se administrează oral, acţionează iritant, nespecific
la nivelul mucoasei gastrice, determinând reflex, creşterea secreţiei bronhice.
Produsele vegetale utilizate pentru acţiunea expectorantă conţin îndeosebi saponici triterpenice
cu caracter acid, greu solubile în apă, mai solubile în mediu alcalin. Cu apa dau soluţii coloidale care la
agitare produc o spumă persistentă. Se folosesc saponinele din Radix Primulae, Radix Saponariae, Radix
Senegae. Nu se absorb din tubul digestiv. Doze mici, administrate oral produc o stimulare nespecifică a
mucoasei gastrice, determinând prin mecanism reflex creşterea şi fluidificarea secreţiei bronhice.

Primula flos

III. Remedii vegetale utilizate în tratamentul tusei şi bronşitei

În funcţie de stadiul incipient de inflamaţie a bronhiilor (faza iritativă), sau în faza a doua de evoluţie a
bronşitei se utilizează două grupuri de plante:
- primele cu acţiune emolientă şi calmantă, conţin în special mucilagii
1 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

- a doua categorie de plante cu acţiune emolientă şi calmantă, conţin saponozide şi uleiuri volatile
Pentru faza incipientă iritativă se recomandă: Flores, Folium şi Radix Althaeae ; din flori şi frunze se
prepară o infuzie, se beau 1-2 căni pe zi.
Din rădăcini se prepară un macerat la rece din o linguriţă la o cană de apă, timp de o oră (se adugă şi un
vârf de cuţit de bicarbonat). Se strecoară, se îndulceşte şi se bea treptat în cursul unei zile.

Flores Verbasci (flori de lumânărică): infuzie din o linguriţă la o cană de apă, se bea în cursul unei zile.
Flores et Folium Farfarae (flori şi frunze de potbal): infuzie concentrată din 2-3 linguri la o cană de apă,
se bea o cană la 2-3 ore.
Flores Tiliae (flori de tei): infuzie din 1-2 linguriţă la o cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi.
Folium Plantaginis (frunze de pătlagină): infuzie din o lingură de frunze la o cană de apă, se bea în
cursul unei zile.
Folium Pulmonariae (frunze de plămânărică): infuzie din 1-2 linguriţă la o cană de apă, se beau 2-3 căni
pe zi.
Lichen Islanclicus (lichen de piatră): - decoct (prin fierbere 5 min) din o linguriţă de lichen la o cană de
apă; se beau 2 căni pe zi.
- tinctură din 20 g de licheni maceraţi 8 zile în 100 ml alcool; se
iau 30 – 50 picături, de 3 ori pe zi.
Flores et Radix Primulae (flori şi rădăcină de ciuboţica cucului) fluidifică secreţiile bronşice şi uşurează
eliminarea lor.
Din flori se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe la o cană de apă, se bea în cursul unei zile, treptat.
Din rădăcini se prepară un decoct din o linguriţă la o cană de apă, se bea până la o cană pe zi, în mai
multe reprize, câte 1-2 linguri la intervale de 2-3 ore.
Radix Saponariae, Radix Gypsophyllae – bogate în saponozide care le conferă proprietăţi expectorante.
Decoct din o linguriţă la o cană de apă, se iau 3-5 linguri pe zi.
Macerat la rece din o linguriţă la o cană de apă, 2-3 ore; cantitatea de macerat se bea în cursul unei zile.
(dozele sunt date pentru Radix Saponariae, pentru Radix Gypsophyllae acestea vor fi de 2-3 ori mai
reduse).
Radix Inulae (rădăcină de iarbă mare) are acţiune expectorantă şi calmantă a spasmelor.
Decot din 4 linguri de rădăcini la o cană de apă, se iau 3-4 linguri pe zi.
Infuzie din 2-3 linguriţe de rădăcini la o cană de apă, se iau 3-4 linguri pe zi.
Decoct din 10-20 g de rădăcini la un litru de apă, se beau 2 căni pe zi.
Herba Hyssopi
Herba Eryngii plani (scai vânăt) se numără printre plantele medicinale cele mai eficiente chiar în tusea
convulsivă.
Decoct din 2 linguri de plantă la o cană de apă, se beau 4 linguri pe zi (de preferinţă îndulcite cu miere).
Fructus Anisi (anason): infuzie din 1/2 linguriţă de fructe la o cană de apă, se beau 2 căni pe zi.
Fructus Foeniculi (fenicul): - infuzie din 5-6 fructe la o ceaşcă de apă pentru copiii mici.
- infuzie din ½ linguriţă de fructe la o cană de apă pentru adulţi, se beau 2-
3 căni pe zi.
Herba Serpylli et Thymi vulgaris – cu acţiune expectorantă şi de calmare a spasmelor bronşice.

2 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

1. Bolile infecto-contagioase
1.1 - Gripa
1.2 - Guturaiul
1.3 - Adenovirozele

Bolile contagioase sunt produse de un microorganism patogen (microb, virus, ciupercă) pătruns în
organism, pe care corpul nu reuşeşte să-l distrugă la poarta de intrare. Bolnavul este contagios în prima
parte a bolii şi poate răspândi boala fie direct, fie prin intermediul obiectelor pe care le atinge. Gripa şi
guturaiul, dar şi bolile contagioase ale copilăriei (varicelă, rubeolă, rujeolă, parotidită epidemică) sunt
cele mai frecvente din categoria bolilor infecţioase.

1.1. Gripa
Boală acută contagioasă cu durată de şapte-zece zile, caracterizată prin febră şi simptome ale aparatului
respirator - tuse, strănut, coriză. Este produsă de virusul gripal, care îşi modifică foarte rapid tulpina.
Poate fi periculoasă la copii şi bătrâni, persoane cu imunitate scăzută. Debutul bolii este brusc, cu febră,
frisoane, dureri de cap. Semnele bolii durează două-şase zile, iar în acest timp bolnavul este obosit, are
dureri mari de cap, dureri musculare, febră mare. Gripa se poate complica cu infecţii microbiene ale
plămânului - pneumonii, bronho-pneumonii, dacă nu este tratată la timp. Se recomandă repausul la pat,
regimul alimentar bogat în vitamine, combaterea febrei, a tusei şi a durerilor musculare.

Fitoterapie
Ca tratament complementar, pe lângă medicaţia prescrisă de doctor, se pot folosi cu succes o serie de
plante medicinale.
Ceai de flori de soc - are acţiune sudoripară şi combate febra. Se beau 3 căni pe zi, dintr-o infuzie cu 2
linguriţe de plantă la o cană de apă.
Infuzie de flori de tei - are acţiune antitermică şi calmantă. Se prepară din două linguriţe de plantă la o
cană de apă. Pentru un ceai mai concentrat se măreşte cantitatea de plantă şi perioada de infuzare.
Decoct de coajă de salvie - acţionează împotriva durerilor musculare. Decoctul se obţine din două
linguri de coajă de salvie pentru o cană cu apă şi se administrează câte trei linguri pe zi, îndulcit cu
miere de albine sau zahăr.
Ceai de ghinţură - combate rapid şi eficient febra. Planta (o linguriţă) se fierbe timp de 15 minute în o
jumătate de litru de apă. Se bea înainte de masă, îndulcit cu miere.
Infuzia de busuioc - are acţiune sudoripară şi calmantă şi se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană
de apă clocotită.
Scorţişoara şi cuişoarele - au o puternică acţiune antivirotică. Se face o infuzie combinată cu o linguriţă
din cele două plante pisate mărunt la o cană cu apă.

Apiterapie
Mierea de albine şi propolisul au o activitate antimicrobiană recunoscută de sute de ani. Ambele au rol
biostimulator şi o compoziţie impresionantă de microelemente - fier, zinc, cupru, calciu.
Tinctura de propolis 20% poate fi folosită cu succes datorită acţiunii sale antivirotice. Înainte cu o oră de
masa principală se iau 20 de picături de tinctură într-un pahar cu apă sau suc de fructe.

Masaj
Se face masaj cu oţet de mere diluat (cinci linguri la 500 ml de apă) la nivelul tălpilor şi al încheieturilor
mâinii. Remediul are efect împotriva durerilor musculare şi a febrei.
3 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

Masaţi uşor, cu vârful degetelor, gâtul şi umerii, insistând asupra punctelor unde simţiţi că muşchii sunt
încordaţi. Puteţi folosi câteva picături de ulei de lavandă. Inspiraţi apoi uşor, aspirând parfumul rămas pe
vârful degetelor.

Băi
Băi locale - la nivelul picioarelor, cu apă fierbinte în care se dizolvă sare de bucătărie.
Băi generale cu făină de muştar negru - 250 g de făină de muştar se pun într-un săculeţ care se agită în
apa de baie, aflată la o temperatură de 38 de grade Celsius.

Aromoterapia
Se pot folosi o serie de uleiuri volatile pentru inhalaţii şi masaje locale.
Uleiul de maghiran - are proprietăţi antispastice, iar cel din muguri de pin, proprietăţi emoliente.
Eucaliptul - care intră în compoziţia multor produse decongestive (picături pentru nas, drajeuri) - este un
remediu ideal pentru răceli, gripe, sinuzite şi bronşite. Ardeţi câteva picături de ulei de eucalipt într-un
recipient special sau adăugaţi câteva picături în apa din cadă, înainte de baie.
Uleiul de lămâie - datorită proprietăţilor lui antiseptice, are efecte în manifestările virozelor respiratorii.
Puteţi face masaj cu ulei de lămâie în zona sternului sau folosiţi-l la inhalaţii, în combinaţie cu ulei de
ceai verde.
Aceleaşi indicaţii sunt valabile pentru uleiul de bergamotă, şi el cu proprietăţi antiseptice. Mai puteţi
face gargară cu o soluţie obţinută din uleiuri de lavandă şi muşeţel (amestecaţi 2-3 picături de ulei cu 1
linguriţă de alcool dublu rafinat şi cu o ceşcută de apă caldă).

Remedii rapide:
1. Frecaţi între degete o frunză de mentă proaspătă, apoi inspiraţi adânc aroma
degajată.
2. Puneţi 8 picături de ulei de lavandă, eucalipt sau cimbru într-un vas cu apă
fierbinte. Acoperiţi-vă capul cu un prosop, apoi aplecaţi-vă deasupra vasului, astfel
încât să inhalaţi cea mai mare parte din aburi.
3. Zdrobiţi 3 căpăţâni de usturoi, pe care le amestecaţi cu două linguriţe de miere.
Lăsaţi circa 3 ore, apoi luaţi din când în când câte o linguriţă din amestec de-a
lungul întregii zile.
4. Faceţi un ceai dintr-o lămâie tăiată în patru şi fiartă timp de 10 minute. La final
adăugaţi o linguriţă de cimbru şi lăsaţi să se infuzeze încă zece minute. Strecuraţi şi
adăugaţi miere după gust. Se bea fierbinte, de preferat înainte de culcare.

1.2. Guturaiul
Boală acută, infecţioasă şi contagioasă a căilor respiratorii, caracterizată prin rinoree şi simptome
generale uşoare: febră, indispoziţie generală de câteva zile. Debutul se caracterizează cu o ridicare a
temperaturii până la 38 de grade, senzaţie de uscăciune a mucoasei nazale, strănuturi, nas înfundat. Apoi
apar o rinoree abundentă, cefaleea, indispoziţia. Boala se poate complica cu sinuzită, bronşită, laringită.
Este indicat repausul la pat pentru 2-3 zile şi evitarea aglomeraţiilor. Regimul alimentar trebuie să fie
bogat în lichide, vitamine, dulciuri şi făinoase.

Fitoterapie
Ceai de flori de tei - are acţiune antitermică şi calmantă. Se prepară din două linguriţe de plantă la o
cană de apă.
Infuzie de flori de soc - se beau 3-4 căni pe zi dintr-o infuzie, cu o linguriţă de plantă la o cană cu apă.

4 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

Inhalaţii
Infuzia de fructe de ienupăr - din două linguriţe de plantă la o cană cu apă. Se pune lichidul fierbinte
într-un vas adânc, se acoperă capul cu un prosop şi se aspiră aburii fierbinţi.
Inhalaţii cu apă fierbinte şi sare - se face un amestec concentrat, apoi se acoperă capul cu un prosop şi
se inhalează vaporii de apă sărată, timp de 5-7 minute.

Aromoterapie
Uleiul de mentă - are efect calmant al mucoasei nazale. Se frecţionează uşor, cu degetele înmuiate în ulei
de mentă, zona narină şi fruntea.

Remedii rapide:
Pentru infecţiile gâtului şi guturai este eficient piperul negru. Într-o cană de ceai
fierbinte de busuioc sau cimbrişor se pun 2-3 vârfuri de cuţit de piper negru. Se lasă
câteva minute, după care se bea cu înghiţituri mici. Efectele sunt aproape imediate -
gâtul se descongestionează, nările se desfundă, iar răceala trece mult mai repede.
În cazul în care guturaiul este însoţit de tuse, se prepară un macerat de piper negru.
Se pun într-o jumătate de litru de rachiu tare 4 linguri de piper negru măcinat, după
care se lasă la macerat 5 zile. Preparatul se filtrează, apoi se pune o linguriţă de
macerat într-un pahar cu apă şi se amestecă. Se ia câte o linguriţă sau o înghiţitură
de 3-4 ori pe zi.

1.3. Adenoviroze
Sunt infecţii larg răspândite, cauzate de un grup de virusuri numite adenovirusuri care provoacă rinite,
faringite, pneumonii, adenite, meningite. De cele mai multe ori sunt însoţite de febră ridicată şi stare
generală proastă. Pot da complicaţii grave, dacă nu sunt tratate la timp, datorită inflamării glandelor
adenoidale. Tratamentul naturist este doar un adjutant al tratamentul medicamentos.

Fitoterapie
Infuzia de muşeţel - are acţiune calmantă şi decongestivă. Se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană
cu apă şi se pot bea două-trei căni pe zi. Se poate face şi gargară, într-o concentraţie mai ridicată.
Infuzia de scorţişoară şi cuişoare - cu o puternică acţiune antivirotică. Infuzia de prepară dintr-o
linguriţă din fiecare substanţă, măcinată fin, la o cană de apă fiartă.

Inhalaţii
Într-un vas cu apă fierbinte se pune câte o linguriţă de chimen, una de busuioc şi un mănunchi de flori de
tei. Se acoperă capul cu un prosop şi se inhalează vaporii fierbinţi.

Apiterapie
Tinctura de propolis, 20%, este folosită datorită acţiunii sale antivirotice. Se beau 20 de picături diluate
într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi.

Remedii rapide:
Infuzia de usturoi - se amestecă 50 g căţei de usturoi, 50 g seminţe de chimen, 30 g
flori de muşeţel, 20 g rizomi de valeriană. Se pune o lingură din amestecul de mai
sus la 1 pahar de apă clocotită, se acoperă vasul 15 minute, apoi se strecoară. Se bea
câte o jumătate de pahar dimineaţa şi seara.
5 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

2. Bolile aparatului respirator

2.1 - Bronşitele
2.2 - Astmul bronşic
2.3 - Abcesul pulmonar

Aparatul respirator este format dintr-un grup de organe care asigură aportul de oxigen necesar
metabolismului şi eliminării bioxidului de carbon rezultat.

2.1. Bronşita
Este inflamaţia mucoasei care căptuşeşte arborele bronşic. Cauza bronşitei acute este fie o infecţie
cauzată de frigul umed, fie o sensibilitate a mucoasei bronşice la un element alergen (praf, polen, fum,
substanţe chimice). Simptomele bronşitei sunt înfundarea nasului, strănutul, senzaţia de usturime în gât,
răguşeala. În câteva zile apar febra, durerile de cap, senzaţiile de oboseală şi tusea uscată, chinuitoare.
Tusea este permanentă pe toată durata bolii, chiar şi după celelalte simptome au dispărut şi, de aceea,
trebuie să fie tratată corespunzător. Dacă boala nu cedează în câteva zile, este indicat să consultaţi un
medic specialist, mai ales pentru că o bronşită acută se poate transforma cu uşurinţă în bronşită cronică
sau poate avea alte complicaţii la nivelul aparatului respirator. Durata bolii variază, în funcţie de
rezistenţa organismului, până la 10-15 zile. Copiii mici şi persoanele vârstnice se îmbolnăvesc mai uşor,
se vindecă mai greu şi boala recidivează adesea.

Fitoterapie
Siropul de smochine - este foarte eficient în combaterea tusei persistente. Se fierb 500 de grame de
smochine într-un litru de apă. După ce cantitatea de apă scade la jumătate, lichidul se strecoară şi se
adaugă 250 grame miere. Din siropul rezultat se iau două-trei linguriţe pe zi. În acelaşi mod se poate
prepara sirop de dovlecei sau gulii, recomandate, şi ele, în bronşite.
Infuzie de cimbu sau cimbru de grădină - din 2 linguriţe de plantă la o cană cu apă. Se bea, pe parcursul
unei zile, câte o cană din ceaiul îndulcit cu miere de tei sau salcâm.
Infuzie de scai vânăt - este cea mai eficientă în cazul tusei uscate. Se pot bea 2-3 căni pe zi, dintr-o
infuzie preparată cu o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită.

Aromoterapie
Se face un amestec din ulei de brad, molid, pin şi mentă, într-o soluţie alcoolică de 2 la sută. Se
pulverizează camera de două ori pe zi cu această soluţie.
Uleiul volatil de brad este expectorant, antiseptic. Poate fi administrat intern, câte 2-4 picături de 3 ori pe
zi, în miere şi apă, în ceai sau pe un cub de zahăr. Durata tratamentului va fi de cel mult trei săptămâni.
Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături de ulei de brad în 100 ml de apă fierbinte sau băi cu 10 picături
în cada de baie.

Apiterapie
Mierea este remediul cel mai eficient pentru tratarea tusei uscate şi a celei expectorante specifice în
cazul bronşitei. Datorită acţiunii sale expectorante, calmante, antimicrobiene şi antiinflamatorii, mierea
de tei, în combinaţie cu ceaiuri sau lapte cald, poate rezolva cu succes accesele chinuitoare de tuse.

Inhalaţii
Se fac inhalaţii cu infuzie fierbinte de muşeţel, rozmarin, levănţică, cimbru de grădină. Plantele pot fi
combinate sau folosite câte una. Inhalaţiile de vapori aromatici se pot face de două ori pe zi şi au ca
6 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

efect fluidificarea secreţiilor bronşice.

Medicina tradiţională chineză

Apa de usturoi - o căpăţână de usturoi se striveşte şi se ţine în apă timp de 10 ore, apoi se strecoară şi se
adaugă o lingură de zahăr sau de miere. Este recomandată şi ca mijloc de prevenire al afecţiunilor
respiratorii, dar şi pentru tratarea bronşitelor acute - câte trei linguriţe de trei ori pe zi, înaintea meselor.
Tehnica "celor două linguriţe fierbinţi" - puneţi două linguriţe de metal în apă clocotită. Dupa 2-3
minute luaţi una din linguriţe şi atingeţi scurt şi repetat cu dosul ei zona dintre degetul gros şi cel
arătător al mâinii stângi. Când linguriţa se răceşte, puneţi-o la loc în apă şi luaţi-o pe cealaltă pentru a
repeta procedura şi la mâna dreaptă. Repetaţi de 3 ori la fiecare mână.
Tratamentul cu frunze de muştar - se fierb 5 g de frunze împreună cu 10 g seminţe prăjite de ridichi, 5 g
coajă uscată de portocală şi 5 g de lemn dulce în 250 ml apă. Se bea acest decoct de 2-3 ori pe zi. Cu
acest preparat puteţi trata şi laringita.

Remedii rapide:
Sirop de muguri de pin sau de brad - Se culeg ramuri mici de pin cu muguri şi
câteva ace. Se pun la fiert cu 3-4 l de apă, timp de 4 ore pe zi, trei zile la rând.
Lichidul obţinut se strecoară şi se amestecă cu miere (75 g de miere la o cană de
sirop). Se consumă 5-6 linguriţe pe zi, la intervale de 2-3 ore.

2.2 Astmul bronşic

Boala se caracterizează prin accese de sufocare determinate de spasmul bronhiolelor. Fenomenul este
determinat de apariţia factorilor alergeni (polen, peri, praf). De obicei criza survine brusc, de cele mai
multe ori noaptea, bolnavul fiind trezit din somn de o sete de aer. El are impresia că se sufocă, că
respiraţia îi este blocată. Remediul cel mai bun este identificarea factorului alergen şi îndepărtarea lui,
dar în timpul crizelor de astm se pot folosi câteva tratamente naturiste eficiente.

Fitoterapie
Trei fraţi pătaţi - este planta cu cea mai puternică acţiune antialergică. Se face o infuzie cu o linguriţă de
plantă la o cană cu apă fierbinte. Se pot bea 2-3 căni pe zi, în cure de o lună.
Feniculul - este antispastic, expectorant şi antibronşitic. Se face o infuzie din 20-25 de fructe zdrobite la
o cană cu apă. Ceaiul se bea după mesele principale, câte trei căni pe zi.
Infuzia de isop - are efect bronhodilatator şi expectorant. Se pot bea 2-3 căni pe zi, îndulcit cu miere sau
cu zahăr, cu înghiţituri mici.
Ceaiul de coada şoricelului - este un puternic antispastic bronşic, are acţiune antialergică, antiseptică şi
bronhodilatatoare. Se prepară o infuzie din trei linguriţe de plantă la o jumătate de litru de apă şi se bea
pe parcursul unei zile întregi.

Aromoterapie
Inhalaţiile cu ulei de isop - 10 picături turnate în apă fierbinte - s-au dovedit calmante ale crizelor
astmatiforme.
De asemenea au efect calmant inhalaţiile cu ceai de muşeţel sau salvie sau cu ulei de brad, pin sau
molid, datorită acţiunii calmante şi antiinflamatoare asupra căilor respiratorii.

Apiterapie
Un efect demn de luat în consideraţie este cel al produselor apicole, folosite sub diverse forme.
Mierea de tei - folosită sub formă de inhalaţii sau consumată ca atare are acţiune antiinflamatoare,

7 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

antimicrobiană, calmantă.
Lăptişorul de matcă şi propolisul - sunt, de asemenea, folosite cu succes în ameliorarea crizelor de astm.

Remedii rapide:
Pentru prevenirea şi tratarea crizelor de astm se foloseşte vâscul de măr macerat la rece. 3-4 linguriţe de
plantă mărunţită se lasă într-un pahar cu apă rece, de seara până dimineaţa. A doua zi se strecoară şi se
bea soluţia pe parcursul întregii zile.

2.3 Abcesul pulmonar

Colecţie purulentă produsă în plămân în urma pătrunderii prin căile respiratorii a unor microbi
(stafilococi, streptococi, pneumococi). Poate fi o complicaţie a unei pneumonii sau bronhopneumonii.
Debutul bolii este brusc, cu frisoane, junghiuri toracice şi tuse, însoţită sau nu de expectoraţie. În
vindecarea abcesului pulmonar este obligatoriu tratamentul medicamentos, dar fitoterapia poate avea
efecte spectaculoase.

Fitoterapie
Cura de o lună de zile cu roua cerului şi lichen de piatră, într-o soluţie infuzată, de patru linguriţe de
plante la o cană cu apă fierbinte.

Apiterapie
Tratamentul cu miere de albine, consumată ca atare, câte două-trei linguriţe pe zi, după mesele
principale.
Cura de tinctură de propolis - se iau câte 20 de picături dizolvate într-un pahar cu lapte sau apă, înainte
de mesele principale.

Balneoterapie
Apele sulfuroase din staţiunile Govora, Pucioasa, Mangalia sunt recomandate bolnavilor cu sechele ale
abceselor pulmonare.

Remedii rapide:
Pisaţi o căpăţână de usturoi şi adăugaţi apoi o cană cu apă fierbinte. După răcire se
strecoară şi se beau câte 10 linguri pe zi, după mese.

8 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

PRODUSE VEGETALE CU ACŢIUNE EXPECTORANTĂ

IPECACUANHAE RADIX
Produsul vegetal este constituit din rădăcinile recoltate de la specia Cephaelis ipecacuanha.

Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 1,8 - 4% alcaloizi (emetina, cefelina, psihotrina şi o-metilpsihotrina), emetina
reprezentând 60 - 75% din totalul alcaloidic. Alcaloizii se acumulează mai ales în scoarţa rădăcinilor, dar
au fost identificaţi şi în celelalte organe ale plantei. Conţinutul în alcaloizi totali şi în emetină creşte cu
vârsta plantei.
Acţiune şi întrebuinţări
În doze mici emetina are acţiune expectorantă crescând volumul şi fluiditatea secreţiilor bronşice. În
doze mari este emetică. Emetina acţionează şi imunomodulator.
În tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii superioare preparatele din Ipecacuanhae radix acţionează
nu numai expectorant, ci şi imunostimulator.
Proprietăţi expectorante are şi cefelina. Unii autori sunt de părere că emetina este principalul alcaloid
răspunzător de acţiunea expectorantă, acţiunea emetică fiind datorată, mai ales, cefelinei.
Produsul vegetal este datorat se administrează în bronşită acută şi cronică; se recomandă administrarea
în faza incipientă a bronşitei acute în cazul în care tusea este seacă, cu secreţie bronşică moderată, dar

9 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

foarte consistentă. Nu este indicată administrarea produsului vegetal în situaţiile în care secreţia bronşică
este fluidă şi abundentă.

Toxicitate
Emetina este toxică; produce hipotensiune, aritmii cardiace, slăbiciune musculară şi tulburări
gastrointestinale.
În prezent, emetina nu se mai utilizează de dehidroemetină - compus de sinteză, mai puţin toxic.

Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează frecvent sub formă de infuzie sau tinctură.Extracte din Ipecacuanhae
radix intră în compoziţia mai multor preparate cu proprietăţi antitusive şi expectorante, precum şi în
componenţa unor preparate homeopate utilizate ca antitusive (ex. STODAL®).

10 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii
ALTHAEAE FOLIUM
Produsul vegetal reprezintă frunzele recoltate de
la specia Althaea officinalis, din familia
Malvaceae, denumită popular nalbă mare.
Compoziţie chimică
Frunzele de nalbă mare conţin un mucilag de
natură pectică, dar s-au mai identificat şi substanţe
flavonoide şi urme de ulei volatil cu o compoziţie
necunoscută.
Acţiune şi întrebuinţări
Prin mucilagul obţinut produsul vegetal are un
efect emolient şi expectorant, fiind indicat în
tratamentul tusei iritative.
Mod de utilizare
Datorită prezenţei mucilagului produsul vegetal se
prelucrează sub formă de macerat.
Maceratul se prepară prin tratarea a 2 g produs
vegetal mărunţit cu 150 ml apă rece, se lasă
amestecul la temperatura camerei pentru 1 - 2
ore, agitând frecvent, după care se filtrează. Se
bea o ceaşcă de macerat proaspăt preparat de
mai multe ori pe zi. Preparatul filtrat poate fi
uşor încălzit înainte de administrare.
ALTHAEAE RADIX
Produsul este constituit din rădăcinile decorticate ale speciei
Althaea officinalis, din familia Malvaceae, denumită popular
nalbă mare. Produsul medicamentos se recoltează de la
exemplarele de 2 - 3 ani (plante de cultură).
Compoziţie chimică
Rădăcina de nalbă mare conţine, în principal, mucilag (5 - 15%)
constituit dintr-un amestec de polizaharide acide .
Acţiune şi întrebuinţări
Produsul, sub forma maceratului, are acţiune emolientă, fiind indicat
în tratamentul tusei iritabile; extractul total şi fracţiunea polizaharidică
s-au dovedit a avea un efect antitusiv, semnificativ statistic. Pentru
mucilagul din rădăcinile de Althaea s-a pus în evidenţă o acţiune
imunostimulatoare de bună calitate.
Mod de utilizare
Intră în compoziţia unor preparate industriale care conţin
produsul pulverizat sau extracte din acesta (Bronchostad ®,
Risinetten®) care sunt indicate în afecţiuni inflamatorii ale
căilor respiratorii superioare.
Produsul vegetal se prelucrează prin macerare, datorită conţinutului în
mucilag: 3 - 10 g produs vegetal mărunţit se tratează cu 150 ml apă
rece, se lasă la temperatura camerei 30 minute, agitând frecvent, după
care se filtrează. Se bea o ceaşcă de macerat de mai multe ori pe zi.
Nu se prepară decocturi din rădăcini de nalbă, deoarece datorită
conţinutului ridicat de amidon, care, la fierbere se transformă în cocă;
11 / 26
Fitoterapia afectiunilor respiratorii

extractul astfel obţinut ar avea o consistenţă vâscoasă.

12 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

ANISI FRUCTUS
Anisi fructus sunt fructele recoltate de la specia Pimpinella anisum, din familia Apiaceae, denumită
popular anason.

Compoziţia chimică
Cel mai important principiu activ al fructelor de anason este uleiul volatil (1,5 - 5%); fructele de anason
mai conţin ulei gras format din: gliceride, cumarine, flavonoide, acid cafeic, poliholozide, pectine.

Acţiune şi întrebuinţări
Uleiul volatil este principala componentă bioactivă a fructelor de anason. În doze mici, uleiul volatil
prezintă activitate secretolitică şi secretomotoare, de unde şi efectul expectorant al anasonului.

Mod de utilizare
Fructele de anason se prelucrează sub formă de infuzie, iar sub formă de extracte sunt constituente a
numeroase preparate industriale, în special remedii antitusive.
Infuzia se prepară prin tratarea a 1 - 5 g produs vegetal, zdrobit înainte de utilizare, cu 150 ml apă fiartă,
repaus 10 - 15 minute în vas acoperit şi filtrare. Ca expectorant se bea o ceaşcă de infuzie proaspăt
preparată dimineaţa şi/sau noaptea, înainte de culcare.

13 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

FOENICULI FRUCTUS
Foeniculi fructus reprezintă fructele recoltate de la specia Foeniculum vulgare din familia Apiaceae,
popular denumită fenicul (anason dulce).

Compoziţia chimică
Fructele de fenicul conţin 2 - 6% ulei volatil, precum şi furanocumarine, acizi polifenolcarboxilici,
flavonoide, glucide, proteine şi ulei gras.

Acţiune şi întrebuinţări
Datorită uleiului volatil, produsul vegetal are acţiune antiseptic-expectorantă (prin mecanism
secretomotor şi secretolitic), fiind indicată administrarea sa în afecţiuni ale căilor respiratorii superioare.
De asemenea, fructele de fenicul împreună cu fructele de chimion, se administrează ca sirop în terapia
pediatrică în afecţiuni ale tractului respirator.

Mod de utilizare
Produsul vegetal este component al unor medicamente industriale antitusive / expectorante, în special
pediatrice (ceaiuri sau siropuri).
Infuzia din fructe de fenicul se prepară prin tratarea a 2 - 5 g (chiar şi puţin mai mult) de produs vegetal,
zdrobit sau mărunţit imediat înainte de utilizare, cu 150 ml apă fiartă, se lasă 10 - 15 minute în repaus în
vas acoperit şi apoi se filtrează.

14 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

MALVAE FLOS MALVAE FOLIUM

Produsul este constituit din florile recoltate de la Produsul este constituit din frunzele recoltate de la
speciile de Malva silvestris şi Malva glabra, din două specii de Malva, Malva silvestris şi Malva
familia Malvaceae, denumită popular nalbă. neglecta, ambele din familia Malvaceae, denumite
popular nalbă.

Compoziţia chimică Compoziţia chimică

Conţin mucilag şi o antocianozidă numită malvină. Frunzele de nalbă sălbatică conţin mucilag (1%) şi
tanin.
Acţiune şi întrebuinţări
Ca emolient, sub formă de infuzie şi decoct. Acţiune şi întrebuinţări
Ca emolient

15 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

LIQUIRITIAE RADIX
Este produsul vegetal constituit din rădăcinile şi stolonii plantei Glyczrrhiza glabra, din familia
Fabaceae, denumită popular lemn dulce.

Compoziţia chimică
Cel mai important grup de principii active present în rădăcinile de Glyczrrhiza glabra este reprezentat
de saponinele triterpenice. Principala componentă din acest grup este glicirizina (2,3 – 12%), o saponină
triterpenică glicozidată, care prin hidroliză pune în libertate agliconul (numit acid gliciretinic) şi două
molecule de acid glucuronic.
O a doua grupă de compuşi farmacologic importanţi o reprezintă flavonoidele (ele sunt responsabile de
culoarea galbenă a rădăcinilor).
În rădăcinile de lemn dulce au mai fost puse în evidenţă o serie de componente din grupa cumarinelor,
precum şi o componentă poliholozidică.

Acţiune şi întrebuinţări
În medicina tradiţională chineză acest produs vegetal este extrem de frecvent utilizat. Se consideră că ar
fi al doilea produs vegetal, ca frecvenţă a utilizării, după ginseng.
Se apreciază că administrarea de preparate de licviriţia ca antitusive este la fel de eficientă ca şi
administrarea de codeină, siguranţa pacientului fiind totală, deoarece nu există riscul unui abuz, iar
durata tratamentului este limitată.
De asemenea, prezenţa în produsul vegetal a unei mari cantităţi de mucilag face ca extractul apos,
respectiv picăturile antitusive preparate din acesta, să calmeze iritaţiile mucoaselor respiratorii; totodată
este un bun expectorant deoarece determină o creştere a secreţiilor bronşice. Toate aceste aspecte
farmacologice justifică eficienţa tratamentelor cu preparate din licviriţia în congestii pulmonare,
laringeale şi în bronşite.

16 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

SAPONARIA OFFICINALIS
Produsul este constituit din rădăcinile plantei Saponaria officinalis, denumită popular săpunariţă sau
ciuin.

Compoziţie chimică
În rădăcina de Saponaria se găsesc 2 - 5% saponozide triterpenice;

Acţiune şi întrebuinţări
Produsul se foloseşte ca expectorant.
Nu se supradozează fiind toxică; rădăcina de săpunariţă se utilizează marunţită(tăiată în bucăţele foarte
mici), nu se pulverizează, pulberea este iritantă pentru mucoasa nazală. Popular acestei pulberi i se
spune praf de strănuntat.

17 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

FARFARAE FOLIUM

Reprezintă frunzele recoltate de la planta Tussilago farfara din familia Compositae, denumită popular
podbal, podbal de munte.

Compoziţia chimică
Conţine 6 - 10% mucilag, 5% taninuri, flavonoide, acizi polifenolcarboxilici, triterpene şi urme de
alcaloizi pirolizidinici.

Acţiune şi întrebuinţări
În medicina tradiţională orientală frunzele de podbal se administrează în astm, bronşită şi alte afecţiuni
respiratorii.
Produsul vegetal are proprietăţi antitusive fiind utilizat în tusea de diferite etiologii, bronşite, traheite,
bronhopneumopatie cronică, astm bronşic.
În inflamaţiile de la nivelul tractului respirator superior mucilagul acţionează emolient; sub forma unei
pelicule fine acoperă mucoasa, calmând instalaţia şi diminuând reflexul de tuse.

Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează sub formă de extracte apoase (infuzie, suc de presare din planta
proaspătă, sirop). Infuzia se prepară din aproximativ 2 g produs vegetal şi 150 ml apă la fierbere, după
10 minute se filtrează.
Nu se recomandă administrarea produsului Farfarae folium şi a extractelor preparate din acesta pe o
perioadă mai mare de 4 - 6 săptămâni.

18 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

PLANTAGINIS FOLIUM

Produsul medicamentos este constituit din amestecul frunzelor ce se recoltează de la trei specii de
Plantago: Plantago lanceolata, Plantago media, Plantago major din familia Plantaginaceae, denumite
popular pătlagină. Din această cauză este considerat un drog colectiv.

Compoziţia chimică
Frunzele de pătlagină conţin un mucilag, precum şi pectine, vitaminele A, C şi K, tanin, flavone, acizi
polifenolici, acizi organici.

Acţiune şi întrebuinţări
Produsul vegetal are proprietăţi emoliente şi imunostimulatoare.
Intern Plantaginis folium se utilizează în tratamentul afecţiunilor respiratorii (bronşite cronice, faringite,
laringite). Acţiunea emolientă a extraselor apoase din Plantaginis folium este datorată mucilagului.
În ceea ce priveşte acţiunea expectorantă, aceasta este datorată mucilagului care exercită o acţiune
iritantă slabă asupra mucoasei gastrice declanşând, pe cale reflexă, o hipersecreţie traheobronşică.

Mod de utilizare
Produsul vegetal se tratează fie cu apă la fierbere, fie cu apă rece când se aduce la fierbere pentru câteva
secunde; se lasă în contact timp de 10 minute şi apoi se filtrează.
Pentru combaterea tusei la copii se recomandă un sirop preparat prin amestecarea unor volume egale din
sucul de presare obţinut din frunzele proaspete sau congelate şi dezgheţate şi miere de albine. Amestecul
se fierbe 20 minute; se poate păstra timp îndelungat în sticle bine închise. Nu este necesară adăugarea de
agenţi conservanţi deoarece compuşii polifenolici prezenţi în sucul de presare împiedică dezvoltarea
microorganismelor.
Extractele apoase din Plantaginis folium (infuzie, decoct) se administrează sub formă de gargară în
faringite, traheite, laringotraheite.
Numeroase preparate medicamentoase cu acşiune expectorantă condiţionează extracte din Plantaginis
folium: Sirop de pătlagină, Tusimun, precum şi în compoziţia ceaiului antibronşitic.

19 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

VERBASCI FLOS

Sunt florile speciilor de: Verbascum thapsus, Verbascum thapsiforme, Verbascum Speciosum, Verbascum
phlomoides, din familia Scrophulariaceae; popular este denumită lumânărică.

Compoziţia chimică
Principiul activ este un mucilag; florile mai conţin lipide, flavone, glicozide şi saponozide (care concură
la acţiunea expectorantă).

Acţiune şi întrebuinţări
Florile au actiune expectoranta in bronsite si tuse, precum şi proprietăţi emoliente.
se utilizează sub formă de infuzii

20 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

PRODUSE VEGETALE CU ACŢIUNE VASOCONSTRICTOARE

EPHEDRAE HERBA

Reprezintă părţile aeriene recoltate de la mai multe specii de Ephedra: Ephedra sinica, Ephedra
equisetina, Ephedra intermedia, Ephedra geriardiana, Ephedra distachya, Ephedra major din familia
Ephedraceae.

Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 0,5 - 2% alcaloizi, alături de componente volatile, flavone, acizi
polifenolcarboxilici, glicani, acizi organici.

Acţiune şi întrebuinţări
Produsul vegetal este utilizat de peste 2000 ani în medicina tradiţională chineză în tratamentul astmului
bronşic, tusei, gripei, febrei, a migrenei şi congestiilor nazale.
Efectele farmacologice şi utilizările terapeutice ale produsului Ephedrae herba sunt datorate
conţinutului în alcaloizi.
Efedrina şi pseudoefedrina acţionează la nivelul aparatului respirator (bronhodilatator).
Efedrina se administrează în tuse seacă, bronşită, congestie nazală, forme uşoare de astm, rinită alergică,
sinuzită, răceli banale.
Pseudoefedrina intră în componenţa unor preparate folosite în tratamentul congestiilor nazale.
Efedrina şi pseudoefedrina induc o serie de efecte adverse (tahicardie, insomnie, anxietate).

Mod de utilizare
Astăzi, în scop terapeutic, se administrează efedrina de sinteză, şi mai rar, extracte din Ephedrae herba.

21 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

PRODUSE VEGETALE CU ACŢIUNE IMUNOSTIMULATOARE

ECHINACEAE RADIX / HERBA

Reprezintă rădăcinile recoltate de la speciile Echinacea purpurea, Echinacea augustifolia şi Echinacea
pallida, din familia Asteraceae, cunoscute sub denumirea de pălăria soarelui.

Compoziţie chimică
Din rădăcinile speciilor de Echinacea au fost izolate polizaharide, compuşi volatili, urme de alcaloizi
pirolizidinici.

Acţiune şi întrebuinţări
Preparatele din Echinacea sunt utilizate în profilaxia şi tratamentul infecţiilor, în special a celor de la
nivelul tractului respirator superior, fiind eficiente mai ales în infecţiile produse de germeni rezistenţi la
antibiotice, recidivante şi chiar generalizate.
Efectele favorabile sunt datorate, în primul rând, creşterii capacităţii de apărare a organismului.
În cazul speciilor de Echinacea se poate vorbi de un fitocomplex cu proprietăţi imunostimulatoare.

Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează numai în cadru casnic sub formă de infuzie; infuzia se prepară dintr-o
jumătate de linguriţă de produs vegetal (aproximativ 2,5 g) peste care se adaugă 150 ml apă fierbinte,

22 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

dup 10 minute se filtrează. În gripă, pentru creşterea capacităţii de apărare a organismului, se recomandă
administrarea unei căni de infuzie, proaspăt preparată, de câteva ori pe zi, de preferinţă între mese.

23 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

TILIAE FLOS

Florile de tei se folosesc în tuse, răceală, având acţiune emolientă şi sudorifică.

24 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

Macul de camp (Papaver rhoeas)

Codeina, numită şi metilmorfină, este un alcaloid natural din opiu. Concentraţia sa în extractul de opiu
(meconat) variază între 0,7% şi 2,5%. Sinteza industrială a codeinei se face prin O-metilarea morfinei.
Are proprietăţi analgezice mult mai slabe decât morfina, dar este mai avantajoasă decât aceasta în
privinţa acţiunii antitusive.

Cel mai frecvent se administrează oral, sub formă de săruri de codeină: sulfat sau fosfat. Este inclusă în
multe combinaţii alături de paracetamol, aspirină şi alte antiinflamatoare nonsteroidiene, deoarece în
aceste asocieri componentele îşi potenţează reciproc efectul analgezic.

Indicaţii
 Tuse fără expectoraţie. În prezent codeina se foloseşte doar la cazurile rebele şi foarte grave.
 Diaree
 Dureri moderate sau severe

Contraindicaţii
 Sensibilitate la codeină sau la alte opiacee
 Insuficienţă respiratorie
 Insuficienţă hepatică, renală, cardiacă
 Nu se admnistrează la sportivi, deoarece pozitivează testele de dopaj
 Femei care alăptează
 La gravide se impune prudenţă, este mai bine să fie evitată
 La copii sub 5 ani poate produce convulsii

Efecte adverse
 Sedare
 Greaţă, vărsături
 Constipaţie
 La doze mari sau la copii există riscul de deprimare respiratorie, până la stop respirator
 Rezistenţă (diminuarea efectelor odată cu administrarea de doze din ce în ce mai mari pe timp
îndelungat). Dependenţa este posibilă, însă riscul este mult mai mic decât la morfină.

25 / 26
 Fitoterapia afectiunilor respiratorii

Interacţiuni
 efectul deprimant al codeinei este potenţat de fenotiazine, antidepresive triciclice, sedative
hipnotice, alcool. Codeina potenţează analgezicele, efectele codeinei sunt scăzute de caolin
(scade absorbţia)
 modifică testele de laborator: creşte concentraţiile serice ale LDH, amilazei, lipazei, TGO, TGP

Disponibilitate biologică: între 30% şi 60% (la administrarea orală a sărurilor de codeină)
Metabolism: hepatic
Timp de înjumătăţire: 3-4 ore
Excreţia: renal şi biliar

Bibliografie selectivă

Farm. Maria Alexandriu-Peiulescu şi Ing. Horia Popescu, Plantele medicinale în terapia modernă,
Editura Ceres, Bucureşti, 1978
Dr. Nic. N. Mihăilescu, Mierea şi sănătatea, Editura Ceres, Bucureşti, 1977
Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Plantele medicinale şi aromatice de la A la Z, Bucureşti, 1983
Diferite surse web

26 / 26