Sunteți pe pagina 1din 16

acă aş fi bănuit numai că din cauza părinţilor era el tot timpul atât de trist, l-aş fi luat de mână şi

l-aş fi dus în Franţa, la ai lui".

Un studiu din anul 2007 arată că 36% dintre


copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în
străinătate se simt singuri şi 20% cred că nimeni
nu îi iubeşte. 30% dintre ei sunt deprimaţi. Pe
lângă aceste statistici seci, ne mai izbeşte câte o
ştire ca aceasta: Florin, un băieţel din Satu Mare a
decis să-şi pună capăt zilelor de dorul părinţilor
plecaţi în Franţa. A fost găsit spânzurat de
unchiul său, într-un după-amiază de vineri, în
luna februarie a acestui an. Povestea lui Florin nu
este un caz izolat şi aceasta ne-o arată zecile de
sinucideri infantile din ultimii ani, un fenomen
dramatic, dar prea puţin cunoscut.

Anxietatea de separare şi
impactul asupra copilului
Potrivit Ministerului Muncii, în 2012, aproximativ 59.724 de familii, în care se află 83.658 de
copii, au cel puţin un membru plecat la muncă în străinătate, iar 23.924 de copii din 16.550 de
familii au rămas acasă fără niciunul dintre părinţi.

Dorinţa de a-şi determina părinţii să se întoarcă acasă îi face pe copii să aibă tentative de suicid,
care sunt - de regulă - cazuri extreme. În opinia psihologului Iuliana Dinu, de la Fundaţia Chance
for Life, există un complex de situaţii care duc la suicid, absenţa părintelui fiind mai degrabă
„picătura care umple paharul". Dorul faţă de părinţi se manifestă şi prin depresie, însingurare,
simţăminţe de neajutorare şi lipsă de afecţiune.

În ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii, şcolarii mici şi adolescenţii resimt fizic această
separare. Copiii se alimentează incorect, fiind chinuiţi de boli de stomac, migrene fără leac sau
chiar diabet. În plus, ei riscă să se îmbolnăvească de diferite maladii şi se adresează medicului
doar în cazuri de urgenţă.

La nivel social, impactul migraţiei se reflectă prin riscul ca aceşti copii să fie abuzaţi emoţional,
fizic şi sexual, la fel, să fie exploataţi prin muncă. „Copiii devin agresivi nu doar la nivel verbal,
dar şi fizic, devin foarte violenţi, apar conflicte. Asemnea copii nu sunt în stare să creeze nişte
relaţii de prietenie cu semenii", afirmă psihologul Oxana Revenco.

În plus, psihologul Parascovia Topada menţionează că foarte mulţi copii ai căror părinţi sunt
plecaţi la muncă peste hotare, au un comportament deviant, încep să fumeze, să se drogheze, să
fure, să renunţe la studii, să fugă de acasă, şi toate astea pentru a-şi aduce părinţii înapoi. Astfel
de copii ajung să nu mai respecte valorile obţinute la şcoală, văzând că părinţii lor, oameni cu
studii universitare, ajung să îşi câştige existenţa la cules căpşuni/

De cele mai multe ori educaţia copiilor ce provin din astfel de familii este pusă pe seama
profesorilor sau a bunicilor, dar cum numărul emigranţilor este în continuă creştere, instruirea
acestor copii devine o povară tot mai grea pentru dascăli. Referitor la vârstnicii în grija cărora se
află copiii migranţilor, impactul asupra lor se reflectă prin extenuare fizică şi psihică.

Soluţii
Migraţia forţei de muncă nu poate fi controlată, însă consecinţele pe care le are plecarea
părinţilor la muncă în străinătate pot fi însă abordate în aşa fel încît copilul rămas acasă să nu mai
recurgă la gesturi extreme. Atenuarea sentimentelor recurente pe care copilul le resimte frecvent
- stimă de sine scăzută, vinovăţie, angoasa de abandon, subaprecierea - devine posibilă într-un
mediu favorabil participării copilului la viaţa comunităţii în care trăieşte.

În plus, psihologul Karen Rosner spune că este o greşeală ca părintele să spună copilului că
pleacă pentru binele lui. Un alt sfat pentru părinţi e să se întoarcă acasă cât de des posibil. Orice
întâlnire e importantă pentru copii.

Soluţiile nu sunt nici simple, nici rapide. Cel mai indicat lucru în acest caz este ca părinţii să facă
tot posibilul pentru reunirea familiei, fie acasă, fie în ţara de destinaţie. Românii muncesc pentru
„ca să lase ceva în urmă", uitând că tot ceea ce lasa în urmă sunt copiii

Copiii cu părinţii plecaţi în străinătate reprezintă un grup


vulnerabil aflat în situaţie de risc, principalele efecte
negative ale migraţiei părinţilor fiind scăderea interesului
pentru şcoală sau întarzieri în dezvoltarea psihică, arată o
cercetare a Fundaţiei Soros, potrivit NewsIn.
Potrivit anchetelor şi interviurilor realizate de Fundaţia Soros, in cadrul programului "Migraţie şi
dezvoltare", absenţa părinţilor nu acţionează intotdeauna direct asupra copiilor, ci indirect, prin
producerea unor efecte care conduc la despărţirea familiei. O categorie de copii care sunt cei mai
expuşi riscurilor de diverse forme sunt cei care provin din familii destrămate şi, in special, atunci
cand mama este cea care pleacă la muncă in străinătate. In aceste situaţii, este cel mai probabil să
se producă abandonul copiilor sau expunerea acestora la abuzuri din partea adulţilor in grija
cărora răman.

Consecinţele negative ale plecării părinţilor sunt resimţite de copii, in primul rand, in plan
psihologic - dorul de părintele plecat poate avea drept consecinţă un sentiment de insingurare a
copilului pentru o anumită perioadă de timp. Sentimentul de deprimare poate fi atenuat dacă
copilul a fost obişnuit să trăiască intr-o famile extinsă. De asemenea, lipsa interesului pentru
şcoală şi pentru preocupările extraşcolare poate fi o consecinţă directă a absenţei părinţilor, insă
interesul scăzut pentru performanţă şcolară nu poate fi explicat doar printr-un singur factor
cauzal.

O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a privării copilului de afectivitatea parentală şi
de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. In condiţiile plecării părinţilor pe
perioade mai lungi şi a rămanerii copiilor in grija unor persoane care nu pot oferi sprijin
emoţional şi educativ, aceste două consecinţe pot produce la randul lor efecte negative in ceea ce
priveşte sănătatea şi dezvoltarea psihică a copilului, implicarea in activităţi şcolare şi rezultatele
acestora, angrenarea lor in comportamente deviante sau neconcordante cu varsta copiilor şi
supunerea la exploatare sau abuzuri de altă natură.

Efectele negative identificate prin cercetare sunt asemănătoare cu cele intalnite, in general, in
cazul copiilor care provin din familii dizolvate fie prin divorţ, fie prin decesul unuia dintre
părinţi, astfel incat copiii cu părinţi plecaţi in străinătate sunt o categorie suplimentară expusă
unor riscuri. In consecinţă, atenţia comunităţilor, in special a şcolii, dar şi a instituţiilor de
protecţie a drepturilor copilului, trebuie să se concentreze asupra acestor categorii de copii, in
aceeaşi măsură ca şi asupra copiilor proveniţi din familii foarte sărace, destrămate sau in care
părinţii nu-şi exercită rolurile pe care le presupune statutul de părinte.

Analizele prezentate de Fundaţia Soros au arătat că plecarea a cel puţin unuia dintre părinţi in
străinătate este, intr-adevăr, asociată cu rezultate şcolare mai slabe in randul copiilor rămaşi
acasă, decat in cel al copiilor fără părinţi emigranţi. Dar această performanţă şcolară mai slabă
este cauzată, aproape in totalitate, de statutul socio-profesional in medie mai scăzut al acestor
familii (părinţi cu un nivel mediu de educaţie) şi de structura lor (părinţii sunt separaţi, divorţaţi
sau văduvi).

Cercetarea mai arată că, in cazul in care doar un părinte este plecat, părintele rămas acasă preia
cu destul de mult succes o mare parte dintre funcţiile importante pentru performanţa şcolară. Insă
in cazul copiilor cu ambii părinţi plecaţi, rolul acestora nu este preluat cu succes de alte persoane
sau instituţii. Recomandarea societăţii civile este elaborarea de politici sociale care să se axeze
pe construirea unei reţele de sprijin cu persoane din afara familiei (profesori, asistenţi sociali,
consilieri şcolari) care să preia o parte din atribuţiile părinţilor in domeniul performanţei şcolare
(cum ar fi motivarea şi incurajarea copilului de a invăţa, discutarea strategiilor de a invăţa sau de
a-şi face temele). Acest tip de sprijin este necesar pentru copiii cu ambii părinţi plecaţi in
străinătate, dar este recomandat şi pentru copiii cu un singur părinte plecat, pentru a diminua din
responsabilităţile şi presiunea crescută la care este supus părintele care rămane acasă.

Copiii cu ambii părinţi plecaţi in străinătate sunt cei mai dezavantajaţi, din punctul de vedere al
rezultatelor şcolare. Astfel, cercetările au relevat faptul că lipsa ambilor părinţi produce un efect
negativ asupra rezultatelor şcolare in plus faţă de orice alte efecte negative ale statutului social
scăzut sau ale structurii destrămate a familiei. Rezultatele anchetei indică faptul că din doi copii
care provin din medii socio-economice identice, cel care are ambii părinţi plecaţi in străinătate va
avea rezultate şcolare mai slabe. Totodată, s-a constatat că efectul dotării materiale mai bune a
copiilor cu părinţii plecaţi nu este la fel de mare ca cel din grupul de copii fără părinţi emigranţi.

Soluţiile in scopul rezolvării problemelor cu care se confruntă copiii ai căror părinţii sunt plecaţi
la muncă in străinătate se plasează la nivelul identificării actorului care ar trebui să rezolve
problema sau să reducă impactul fenomenului, respectiv instituţiile statului. Primul pas
identificat este crearea unui cadru legislativ in conformitate cu realitatea existentă.

Cercetarea calitativă s-a desfăşurat pe bază de interviuri cu rudele care au grijă de copii, cu
asistentul social, directorul şcolii, poliţistul de proximitate şi cu preotul in localităţile Lugoj şi
Biled (Timiş), Negreşti Oaş şi Micula (Satu-Mare), Fieni şi Gura Vulcanei (Damboviţa), Piatra-
Neamţ şi Horia (Neamţ). Culegerea şi introducerea datelor pentru sondaj au fost asigurate de The
Gallup Organization Romania.

Potrivit studiului "Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă", dat publicităţii de Fundaţia Soros,
aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu aveau cel puţin un părinte plecat la muncă in
străinătate, la sfarşitul lunii iunie. Din aceştia, 80.000 aveau doar tatăl plecat, 55.000 aveau doar
mama plecată, iar in cazul a 35.000 dintre ei atat mama cat şi tatăl erau plecaţi la muncă in
străinătate, copiii rămanand in ingrijirea familiei restranse sau a altor persoane. Studiul mai arată,
totodată, că aproximativ trei sferturi din elevii participanţi la studiu au cel puţin un frate sau o
soră, ceea ce face ca cifra copiilor rămaşi acasă să se dubleze.

Fundaţia Soros a iniţiat in 2007 un program de cercetare cu privire la efectele migraţiei externe
pentru muncă asupra copiilor rămaşi in ţară. Programul "Migraţie şi dezvoltare" cuprinde cinci
acivităţi, primele două (un sondaj naţional pe un eşantion de elevi din clasele V-VIII,
reprezentativ la nivel naţional, şi o cercetare calitativă in opt localităţi cu incidenţă mare de
migraţie) fiind realizate in 2007. Anul acesta organizaţia şi-a propus să efectueze o analiză a
politicilor şi legislaţiei adresate copilului din Romania, să deruleze un program pilot de servicii
adresate copilului cu părinţi plecaţi la muncă in străinătate şi să elaboreze un set de politici
publice adresate copilului.

- See more at: http://stirile.rol.ro/copiii-ai-caror-parinti-au-plecat-in-strainatate-sunt-vulnerabili-


deprimati-si-slabi-la-invatatura-105517.html#sthash.YdXm36tG.dpuf

//
Părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi consecinţe psihologice asupra copiilor

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi


dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur,
cîştigurile obţinute sînt importante atît pentru familie cît şi pentru economia românească, însă
această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială şi
„abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologice grave în timp pentru
aceştia. Trecutul ne arată că şi în perioada comunistă foarte mulţi părinţi au fost nevoiţi să
lucreze pe şantiere, în alte oraşe, şi să lase copilul în grija bunicilor. Aceştia din urmă au avut
dintotdeauna un rol foarte important în educaţia şi creşterea copiilor, dar după revoluţie au un rol
şi mai mare, pentru că foarte mulţi români, aproape două milioane lucrează în prezent în
străinătate, dintre care majoritatea au şi unul sau mai mulţi copii.
Situaţia e mai accentuată în Moldova şi în zonele rurale, unde 30-50% din copii trăiesc la bunici
sau la rude apropiate. Sînt şi cazuri în care copilul cel mare de vîrsta adolescenţei este şi tată şi
mamă, avînd grijă de fraţii lui mai mici. În situaţii extreme copilul rămîne total abandonat şi
autorităţile trebuie să aibă grijă de el. Există o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi
mai bine să se rămînă în România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i
educe şi să-i îngrijească sau e mai bine să plece, eliminîndu-se problemele financiare, însă să
rămînă copii în grija altor persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb şi
negru, însă trebuie evidenţiate consecinţele psihologice care apar ca urmare a absenţei numai a
unuia din părinţi pe o perioadă mai lungă. Din momentul naşterii, copilul observă că există două
persoane în jurul lui cu roluri diferite. Împreună, părinţii îndeplinesc toate funcţiile familiale.
Funcţia instrumentală este legată mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În aceste condiţii
apare identificarea băiatului cu tatăl, iar a fetei cu mama, necesară constituirii identităţii de sine a
copilului. Această identitate este afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma
copilului.
Copii învaţă să accepte limitele şi disciplina pe care părinţii o impun. El poate manipula prin
dualitatea lui pe părinţii care nu sînt uniţi. De exemplu, cînd nu reuşeşte să obţină ceva de la unul
din părinţi încearcă de la al doilea şi reuşeşte astfel în cele mai multe cazuri şi invers. La vîrsta
de trei ani copilul crede că el este cel mai puternic. Omnipotenţa este o iluzie, o fantezie a
copilului, părinţii fiind cei care îl fac să revină cu capul pe pămînt prin educaţie şi prin limitele
impuse. În momentul cînd acestea nu sînt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă
în momentul cînd nu reuşeşte să facă faţă problemelor intervine dezamăgirea şi frustrarea.

Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor, conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea
de separare.
„Se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate“
Astfel fiecare despărţire pe parcursul vieţii lor va fi traumatică şi accentuată. Eforturile vor fi
îndreptate spre evitarea despărţirii, chiar dacă uneori aceasta este necesară. Astfel vor apărea
multe compromisuri şi tulburări afective. Intervine şi lipsa ataşamentului care nu poate fi
compensată în nici un alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensată prin
cheltuieli nejustificate şi prin imaginea afişată, însă banii nu pot compensa lipsa părinţilor şi rolul
lor în dezvoltarea copilului şi în viaţa de zi cu zi. Absenţa părinţilor sau doar a unuia poate
conduce şi la probleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine
neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze. Copilul suferă de
disciplină, de lipsa de limitare.
Părinţii plecaţi sînt de mai multe feluri: care sună des, care vin acasă la cîteva luni şi-l vizitează
sau care numai trimit bani. În această privinţă autorităţile trebuie să impună ca plecarea în
străinătate să aibă loc după ce s-a lăsat copilul pe mîini bune şi s-a luat angajamentul de a se ţine
un contact permanent cu copiii, cu toate că cele mai moderne mijloace de comunicare, telefonul
sau internetul nu ţin loc de căldură umană şi de un sfat dat de aproape, cu afecţiune părintescă.
Din păcate, această datorie se uită cînd se ajunge în străinătate şi dacă la început era în plan
rămînînerea pentru o perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte pînă se ajunge la instalarea unei
rupturi puternice între părinţi şi copii.
În concluzie, se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi de asemenea,
înainte de aceasta, cîteva întîlniri de consiliere psihologică care să stabilească relaţia dintre
părinţi după plecare şi relaţia între părintele plecat şi copil/copii, pentru a se evita apariţia de
probleme în familie şi la copii.
Altfel, se creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca odată ajunşi la maturitate să
abandoneze şi ei pe copii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propriilor părinţi.

S-a vorbit mult despre aceasta categorie de copii, considerata ca fiind in situatie de risc, o
categorie defavorizata si vulnerabila.

Trebuie de la inceput facuta o observatie: exista, de fapt, doua grupuri: copii care au avut sansa
sa fie lasati in grija unor persoane responsabile, constiente de sarcinile care le revin si copii
aproape abandonati, lasati in grija unor persoane incapabile sa faca fata situatiei.

Iata cazul copilului A.C. Este lasat in grija bunicii, o persoana responsabila, afectuoasa, care isi
dedica tot timpul ingrijirii nepotului. Acesta beneficiaza de conditii de viata si invatare optime,
este bine educat, are o comportare civilizata si rezultate scolare bune. Cu siguranta, ii lipseste
mama. Vorbeste cu ea aproape zilnic, cu toate acestea, daca este intrebat ce isi doreste cel mai
mult, raspunsul lui este intotdeauna acelasi: sa vina mama. Decizia acesteia de a munci in
strainatate a fost o decizie buna, altfel, familia monoparentala nu i-ar fi putut oferi copilului un
trai decent. Chiar daca mama nu este in permanenta langa el, incearca sa vina cat mai des si
pastreaza o stransa legatura cu copilul. Acesta este un caz fericit. Trebuie stiut ca exista si astfel
de cazuri , chiar daca nu foarte multe.

Din pacate exista si celalalt grup, al copiilor lasati acasa in grija unor persoane care, fie nu sunt
interesate, fie nu au autoritatea necesara, pentru a suplini lipsa parintilor.

Iata cateva din consecintele care deriva din despartirea temporara a familiei:
- copilul se simte abandonat, parasit, dorul de parinti il face sa se insingureze, sa se izoleze;
- devine irascibil, convins fiind ca i s-a facut o mare nedreptae;
- isi neglijeaza pregatirea pentru scoala;
- poate intra in grupuri periculoase;
- simte nevoia sa le arate colegilor ca nu le este inferior si incearca sa epateze prin diverse
gesturi, mai ales daca parintii ii trimit bani;
- situatia este si mai grava daca traverseaza adolescenta, la problemele varstei adaugandu-se si
problemele departarii de parinti;
- au fost cazuri extreme cand copiii au fugit de la persoanele in grija carora au fost lasati;
- lipsa afectivitatii parentale poate avea consecinte pe termen lung, poate influenta dezvoltarea
normala a copilului, atat in privinta dezvoltarii fizice, cat si celei psihice;
- pot ajunge sa fie supusi unor abuzuri din partea adultilor;
- risc de consum de droguri;
- lipsa posibilitatii de a se consulta cu cineva in luarea unor decizii importante;
- copiii pot ajunge sa aiba comportamente deviante sau neconcordante cu varsta de copil;
- de multe ori s-a intamplat ca familia sa se destrame, de aici decurgand o alta serie de efecte
negative asuora copilului.
- unii parinti se marginesc sa trimita bani din cand in cand, considerand ca in acest fel si-au
indeplinut statutul de parinte;
- se intampla ca familia la care ramane copilul sa fie interesata doar de avantajele materiale pe
care le are de pe urma acestuia, lasand libertate totala copilului;
-exista cazuri si mai grave, cand acesti copii sunt parasiti total.

In ultimul timp problema copiilor cu parintii plecati pentru a munci in strainatate a intrat in
atentia forurilor responsabile si a opiniei publice. Scoala, institutiile pentru protectia drepturilor
copilui au inceput sa-si faca simtita prezenta.
Astfel exista parteneriate intre scoli si alte institutii care au ca scop sustinerea din toate punctele
de vedere a acestor copii. In alte unitati de invatamant s-au organizat dupa terminarea cursurilor,
programe de pregatire a lectiilor. Li se ofera asistenta psiho-pedagogica ori de cate ori este
nevoie. Acolo unde exista psihologi, acestia ii consilieaza daca este cazul.
Familiile care au in grija astfel de copii trebuie sa stie ca pot apela oricand la consilierul scolar,
pot beneficia de servicii de consiliere si orientare si centre de zi.

S-au realizat si se realizeaza campanii de constientizare pentru parinti, dezvoltarea serviciilor de


consiliere pentru persoanele care au grija de copii, extinderea retelei de consilieri scolari si a
programelor de tip „scoala dupa scoala”.
Conform ultimelor date de la ANPDC, în România sunt 82.464 de copii ai caror parinti sunt
plecati la munca în strainatate. 24.406 provin din familii în care ambii parinti sunt plecati, 47.154
din familii în care este plecat doar un membru, iar în 8.904 cazuri, singurul sustinator legal este
plecat. 2.500 de copii sunt în sistemul de protectie sociala.

Cu toate acestea trebuie sa recunoastem calipsa parintilor nu poate fi suplinita de nimeni si


nimic. Ei sunt cei care pot face cu adevarat un copil fericit.
Copiii abandonati in tara de parintii care si-au
gasit de lucru in strainatate sunt mai vulnerabili decat colegii lor, inregistreaza intarzieri in
dezvoltarea psihica, iau note slabe si in general nu sunt interesati de scoala.

Potrivit anchetelor si interviurilor realizate de Fundatia Soros, in cadrul programului “Migratie si


dezvoltare”, diferenta in ceea ce priveste rezultatele scolare ale copiilor supravegheati fata de cei
care au parintii plecati la munca in strainatate “nu este extrem de mare, dar este semnificativa
statistic”. Astfel, copiii cu cel putin un parinte plecat in strainatate au avut in medie note de final
de semestru cu aproximativ 10 sutimi mai mici decat ceilalti copii. Cercetarea mai constata ca
“daca se iau in calcul si comunicarea copilului cu parintii sai si importanta pe care copiii o
asociaza cu notele bune la scoala, efectul negativ al emigrarii parintilor dispare in totalitate. Prin
urmare, in medie, un copil dintr-o familie cu parinti emigranti nu are rezultate scolare
semnificativ statistic diferite de un copil dintr-o familie fara parinti emigranti daca ambii copii
provin din familii cu acelasi tip de structura si acelasi nivel socioprofesional”. Cu alte cuvinte,
mediul in care creste modeleaza educatia copilului mai mult decat evenimentele de parcurs.
Pe de alta parte, potrivit studiului dat ieri publicitatii de Fundatia Soros, plecarea unuia dintre
parinti, in special a mamei, nu duce doar la ruperea relatiei cu copilul, dar si la o deteriorare a
relatiei dintre cei doi parinti, care poate culmina cu divortul. Cercetarea atrage insa atentia ca
“pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este doar o strategie de imbunatatire a veniturilor,
ci si una de solutionare a unei vieti de cuplu conflictuale”, situatie in care copilul ar putea fi
expus si la “riscul unor abuzuri din partea tatilor, ale caror comportamente inadecvate au
determinat plecarea mamelor”. Una dintre concluziile studiului scoate in evidenta tocmai acest
risc “confirmat in anumite cazuri”: ca plecarea temporara in strainatate a mamei “se transforma
intr-o abandonare definitiva a familiei si copiilor ramasi in tara”. z S.F.

STATISTICa
Rezultatele anchetei indica faptul ca din doi copii care provin din medii socioeconomice identice,
cel care are ambii parinti plecati in strainatate va avea rezultate scolare mai slabe.
Totodata, s-a constatat ca efectul dotarii materiale mai bune a copiilor cu parintii plecati nu este
la fel de mare ca cel din grupul de copii fara parinti emigranti.

STUDIU
Potrivit studiului Fundatiei Soros, aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu aveau cel putin un
parinte plecat la munca in strainatate, in iunie 2007. Din acestia, 80.000 aveau doar tatal plecat,
55.000 aveau doar mama plecata, iar in cazul altor 35.000 atat mama, cat si tatal erau plecati la
munca in strainatate, copiii ramanand in ingrijirea familiei restranse sau a altor persoane. Studiul
mai arata ca aproximativ trei sferturi din elevii participanti la studiu au cel putin un frate sau o
sora.

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

IMPACTUL PLECARII PARINTILOR IN STRAINATATE

ASUPRA COPIILOR RAMASI ACASA

Introducere………………………………………………………………….

Cap. I – Problematica migratiei

1.1 – Definitia migratiei

1.2 – Amploarea fenomenului in Romania

1.3 – De ce pleaca romanii?

1.4 – Consecinte positive si negative ale migratiei

Cap. II – Familia, celula de baza a societatii

2.1 – Rolul familiei in protectia si educarea copiilor

2.2 – Cum este perturbat acest rol de plecarea parintilor

2.3 – Principiile protectiei copilului

2.4 – Institutii care pot interveni in situatii de abuzz si neglijare

Cap. III – Abuzul si neglijarea ca efecte ale migratiei

3.1 – Definirea abuzului, forme de abuz

3.2 – Definirea neglijarii


3.3 – Abandonul

3.4 – Teorii privind abuzul si neglijarea copilului

Cap. IV – Impactul plecarii parintilor asupra copiilor

4.1 – Consecintele abuzului si a neglijarii

4.2 – Efectul “abandonului emotional” asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului

4.3 – Reactiile de aparare ale copilului la abuzz si neglijare.

Cap. V – Statistici privind numarul de personae plecate in strainatate

5.1 – Date privind numarul de copiii care au parintii plecati in strainatate

5.2 – Date privind abuzul in familie asupra copiilor ai caror parinti sunt plecati in
strainatate.

Cap. VI – Evolutia fenomenului in presa

6.1 – Cazuri mediatizate in presa

6.2 – Cum au intervenit institutiile in aceste cazuri.

Cap. VII – Cercetare

Cap. I – Problematica migratiei

1.1 – Definitia migratiei.

Fiecare dintre noi stim ca principala functie a familiei este aceea de a creste tinerele
generatii, de a le face capabile sa duca o viata autonoma si de a-si asuma la randul lor
responsabilitatea de a creste noi generatii. Insa acest rol al fmiliei, este puternic perturbat de
plecarea unuia sau a ambilor parinti in strainatate pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp
si care, din dorinta de a le oferi un trai mai bun, lasa cresterea si educatia copiilor lor in grija
altor personae. Departarea copiilor de parinti, lipsa de atentie si de dragoste pe care o simt
acestia, precum si neglijenta din partea persoanelor care ar trebui sa suplineasca lipsa parintilor,
duc la comportamente deviante pentru copiii lasati singuri. Din pacate, acesti parinti ajung sa
constientizeze riscurile actiunilor lor abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc
sentimente de culpabilitate si responsabilitate parentala.

Astfel, in acest capitol, vom prezenta amploarea fenomenului de migrare in


strainatate in Romania, cauzele care determina plecarea parintilor de acasa, precum si
consecintele positive si negative pe care le determina acest fenomen atat asupra societatii,
familiei, individului si in special asupra copilului.

Multe din definitiile fenomenului de migrare sunt foarte starns legate de factorii
care determina acest fenomen. Astfel, fenomenul de migratie este definit ca fiind “evenimentele
de plasare a unor personae sau grupuri sociale in afar comunitatii lor de rezidenta in vederea
schimbarii domiciliului stabil si/ sau locului de munca principal”1[1]. “Migratia fortei de munca
apare ca raspuns la diferentele dintre nivelurile medii de castig din diferite arii; prin intermediul
acesteia – in conditii de competitie perfecta se asigura un echilibru intre cererea si oferta de forta
de munca”2[2].

“Migratia mai este definite ca fiind “ miscarea oamenilor dintr-o tara in alta
tara, cu intenti de a se intoarce in tara sa de origine. Emigrarea se refera la miscarea persoanelor
in afara tarii. Persoana imigranta este aceea persoana care a trait in afara tarii sale de origine cel
putin un an.”3[3]

1[1] Dumitru Sander, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii Socialiste
Romania, Bucuresti, 1984, pag. 15.

2[2] Dumitru Sander, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii Socialiste
Romania, Bucuresti, 1984, pag. 13.

3[3] David Jary si Julia Jary, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995, pag. 414.
“Migratia pentru munca reprezinta un tip particular de migratie. Migrantii
pentru munca sunt straini admisi de catre statul de destinatie in scopul specific de a exercita o
activitate economica remunerate pe teritoriul statului de destinatie. Durata de sedere este in mod
obisnuit restrictionata la durata angajarii pe care strainii o detin.Definitia are in vedere numai
migratia realizata pe cale legala, darn e ajuta la intelegerea migratiei pentru munca ca deplasare
al carei scop este prestarea unei activitati remunerate pe teritoriul unui stat diferit de cel de
origine.”4[4]

1.2 – Amploarea fenomenului in Romania

Acest fenomen de migrare al romnilor in strainatate a existat si inainte de ’89,


dar s-a remarcat o crestere accentuate dupa ’90 si mai ales odata cu intrarea Romaniei in Uniunea
Europeana. In aceasta perioada, s-au intetit acordurile intre guvernele altor state si guvernul
roman cu privire la contingentele de lucratori care pot munci in tarile respective. Recunoasterea
unor drepturi cu privire la plati si asigurarile sociale si de sanatate au incurajat migrarea fortei de
munca.

“Numarul celor care muncesc legal sau illegal peste granite este estimate la 2 –
2,5 milioane de oamnei. Migratia fortei de munca se concentreaza in zona Moldovei.”5[5]

Potrivit studiului “Efectele migratiei: copiii ramasi acasa”, realizat de Fundatia


Soros, “aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu au cel putin un parinte plecat la munca in
strainatate, copiii ramanand in grija familiei restranse sau a altor personae. In cazul copiilor care
au ambii parinti plecati din tara, peste o treime (34%) traiesc fara acestia de cel putin doi ani, iar
peste jumatate (54%) de mai putin de un an.”6[6]

4[4] Monica Serban, Melinda Stoica, Politici si institutii in migratia internationala: migratia
pentru munca din Romania. 1996 – 2006, Martie 2007, Bucuresti, pag. 8.

5[5] http://www.osf.ro/ro/index.php

6[6] http://www.osf.ro/ro/index.php
Asta arata ca, odata cu integrrea tarii noastre in Uniunea Europeana, a crescut
numarul familiilor care merg impreuna la munca afara, lasandu-si copiii acasa. Cele mai afectate
regiuni de migratie sunt vestul tarii (Banat, Crisana, Maramures), urmat de Moldova.

1.3 – De ce pleaca romanii?

Acest fenomen este favorizat de cateva cauze. Tinand cont de perioada de


plecare a romanilor din tara, putem sa-i impartim in doua categorii: cei ce pleaca temporar (la
studii, la munca – cu contract sau fara) si cei care pleaca definitive. Categoria celor care pleaca
definitiv din tara trebuie sa ridice numeroase semne de intrebare autoritatilor competente pentru
gasirea cauzelor si a factorilor care-i indeamna la aceasta decizie si pentru luarea masurilor
necesare pentru eliminarea acestor factori.

Silvia Lomaca si Constantin Lomaca in Emigrarea foaie de parcurs, ne prezinta


cativa factori care ar putea determina plecarea oamenilor definitive din tara. Astfel, ei considera
ca “oamenii pleaca definitiv pentru ca s-au saturat de viata pe care au dus-o si vor sa-si incerce
norocul in alta parte, pentru ca si-au pierdut speranta intr-un viitor mai bun sau macar mai drept,
pentru ca se revolta impotriva vremilor sub care sunt, pentru ca si-au pierdut privilegii, pentru ca
au facut potlogarii si vor sa-si ascunda urma, pentru ca vor sa inceapa totul de la zero, pentru ca
i-au chemat copiii sau pentru a-si salva copiii, pentru ca au ramas singuri sau pentru ca vor sa
ramana singuri, pentru ca sunt tineri sau pentru ca sunt mature sau pentru cate si mai cate.”7[7]

Acesti factori prezentati mai sus pot fi sintetizati astfel:

- Lipsa unui loc de munca sau dorinta de a gasi unul mai bun: Statul are obligatia sa
asigure cetatenilor sai locuri de munca, posibilitatea ca acestia sa-si castige existenta prin
prestarea unor servicii liber alese. De asemenea, oamenii trebuie platiti cu un salariu
echitabil cu munca pe care o depun. Dorinta romanilor de a pleca in strainatate apare in
momentul in care aceeasi munca, prestata intr-o alta tara, este mai bine platita decat in
tara de origine sau atunci cand statul nu este capabil sa le asigure un loc de munca.

7[7] Silvia Lomaca, Constantin Lomaca, Emigrarea foaie de parcurs, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 2004, pag. 7.
- Lipsa banilor: Acest factor este strans legat de stadiul in care se afla economia
Romaniei de azi, a salariilor si pensiilor foarte mici. Intr-o tara in care preturile cresc de
la o luna la alta, cigar si oamenii care au slujbe stabile nu reusesc din remuneratia primita
sa-si acopere necesitatile de baza.8[8]

- Lipsa locuintei: Multe din personae locuiesc cu chirie la orase pentru ca salariul nu le
permite sa puna deoparte sau sa plateasca un credit pentru locuinta. Plecarea in strainatate
le dau macar posibilitatea de a strange bani pentru un posibil avans la banca.

- Dorinta de a oferi familiei o viata mai buna: Studiile au aratat ca majoritatea persoanelor
care pleaca in strainatate au cel putin doi copiii in intretinere. In conditiile in care
cheltuielile nu le ajung nici pentru strictul necesar, acesti parinti din dorinta de a le oferi
un trai mai bun copiilor lor pleaca in strainatate.9[9]

- Convingerea ca munca este recompensata la adevarata valoare: Diferentele de salariu


primit pentru prestarea acelorlasi servicii intareste increderea persoanelor in acest lucru.

- Imitatia sociala: Unii din romanii care parasesc tara pleaca la alte rude sau prieteni care
au reusit prin munca prestata in afara granitelor tarii sa-si imbunatateasca conditia sociala
in tara de origine.

La acesti factori se pot adauga multi altii. Statul ar trebui sa ia masuri


pentru mentinerea fortei de munca in tara.

1.4 – Consecinte pozitive si negative ale migratiei

Migratia populatiei contribuie la redistribuirea sociala a populatiei prin


intermediul mobilitatii sociale. “Ca orice alt fenomen social bazat pe comportamentul individual
– familial, migratia isi desfasoara influenta asupra diferitelor sfere ale vietii sociale prin

8[8] Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate, Ed.
Curtea Veche, Bucuresti, 2006, pag. 185-191.

9[9] Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate, Ed.
Curtea Veche, Bucuresti, 2006, pag. 195- 200.
intermediul caracteristicilor ei de volum, intensitate, ritm, selectivitate si tip (modul calitativ de
realizare a fenomenului respectiv).”10[10] Fiecare dintre aceste fatete ale migratiei pot avea
efecte specifice.

Efectele migratiei sunt strans legate de :

- “spatiu: locul de plecare (origine) la locul de sosire (destinatie)

- timp: efecte sincronice sau intarziate ale migratiei

- domeniul reproductiei siciale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii


volumelor si structurilor demografice, activitatilor economice, de refacere a capacitatilor
de munca si de organizare socio-culturala.”11[11]

Acest fenomen prezinta atat consecinte positive, cat si negative. In primul


rand, plecarea persoanelor in strainatate atrage dupa sine, in majoritatea cazurilor, cresterea
nivelului de trai al familiei si rezolvarea problemelor, cel putin pe termen scurt. Pot face rost de
suma de bani sau o parte din aceasta pentru cumpararea unei locuinte. Persoana poate face
economii pentru viitorul copiilor lor cu privire la studiul intr-un centru universitar. Este multumit
ca munca pe care o depune este platita corespunzator.

Pe langa aceste consecinte positive, apar si anumite efecte negative, particulare


pentru fiecare caz. Individul poate avea dificultati de adaptare la mediul social nou sau probleme
de adaptare profesionala. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu intotdeauna ce care pleaca la
munca in strainatate profeseaza meseria lor, ci ajung sa munceasca in alte domenii decat cel
pentru care au specializare. Persoana poate avea dificultati de relationare cu colegii de munca sau
cu alte personae si poate ramane izolat.

10[10] Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala,
Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed. Stiintifica,
Bucuresti, 1989, pag. 9.

11[11] Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala,
Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed. Stiintifica,
Bucuresti, 1989,pag. 10.
Cele mai grave probleme se intalnesc in mediul familial, apar probleme in
relatia cu partenerul, de cele mai multe ori ramas acasa cu copii, care sunt scapati de sub control.
De multe ori societatea se confrunta cu cazuri de abandon familial, abandon scolar, indisciplina,
performante scolare scazute, copii atrasi spre fapte penale. In unele cazuri, contractile de munca
sunt o cale de lansare pentru prostitutie, trafic de persoane, de droguri. Dintre toate aceste efecte
cele mai importante sunt asupra copilului pentru ca acestea influenteaza buna lui dezvoltare
fizica, mentala, sociala si morala.

Bibliografie:

1. http://www.osf.ro/ro/index.php
2. Jary David si Jary Julia, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995
3. Lomaca Silvia, Lomaca Constantin, Emigrarea foaie de parcurs, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 2004
4. Rostas Zoltan, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate,
Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2006
5. Sander Dumitru, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii Socialiste
Romania, Bucuresti, 1984
6. Sandu Dumitru, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala,
Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1989
7. Serban Monica, Stoica Melinda, Politici si institutii in migratia internationala: migratia
pentru munca din Romania. 1996 – 2006, Martie 2007, Bucuresti