ANDR8 TUGULEA MIHAI VASILIU

GHEORGHE FRAŢILOIU MARIA CATANĂ

ELE' : 1 R-.1".
Manual pentru licee industriale
cu profil de eiKI.ralehnică, clasa a X-o

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICJi., BUCUREŞTI - 1983

•
 Prof. dr. doc. in .-·.ANDREI TUGdLEA:w~''"i ~' . .-
Şef de lucrări d:. ing; MI HAl YÂ;S(LftY'' · ' ..·"
1 Şef de lucrări Ing. GHEORGHE FRĂŢILOIU
Ing. prof. MARIA CATANA

ELECTROTEHNlQA
Manual pentru licee industriale
cu profil de electrotehn'ică, ' :.r•,iJ: ~1;~
- • • ,··h!ii
clasa a X-a

·--~

!~;'! ~,P:: . :_ "-"~,-

Editur-a didactică ŞI pedagogică, '!B'ilcur·~şti
 Capitolul 1

ELECTROTEHNICA REGIMULUI ELECTROSTATIC

A. SARCINA ELECTRICĂ ŞI FORŢA LUI COULOMB

1 . Sarcina electrică

Corpurile sînt alcătuite din atomi. Fiecare atom este un ansamblu de

particule microscopice, avînd un nucleu central în jurul căruia se rotesc una
sau mai multe particule identice numite electroni. Nucleul este cu mult mai
greu decît electronii, concentrînd practic întreaga masă a atomului. Această
imagine a atomului este numită .,model planetar"*, datorită asemănării ei
cu sistemul nostru planetar. In timp ce rotaţia în jurul soarelui se datorează
însă forţelor gravitaţionale de atracţie universală, rotaţia electronilor în jurul
nucleului se datorează fortelor electrice. Acestea se exercită deoarece atît nu·
el eul cît şi electronii au sarei nă electricii.
Despre orice corp care are sarcină electrică se mai spune că este încărcat
cu sarcină electrică. Aceasta este o mărime fizică ce se determină prin analiza
forţelor electrice. Simbolurile consacrate ale sarcinii electrice sint q sau Q.

2. Forta lui Coulomb

Cel mai simplu caz în care apar .forţe electrice este acela a două mici cor-
puri încărcate cu sarcină electrică şi situate în vid. Aceste forţe aufost cerce-
tate experimenta.! de fizicianul francez Charles Coulomb (1736 - 1806) şi se
numesc forJe coulombiene. Rezultatele cercetărilor experimentale ale lui
Coulomb pot fi sintetizate astfel: dacă două mici corpuri t.ncilrcate cu sarci-
nile q şi q' sînt aşezate ln vid la distanţa reciprocă R (fig. 1. 1, a şi b), asupra lor
1
i'~ >0 A t>l

, <0 r t'>O {4-l--.. ...,....g IJ<-1

re A
Il b
Fig. 1.1
* Modelul planetar al atomulul a fost Imaginat de fizicianul englez Ernrsl Rulher(ord
(1871-1937).

3
s r•e:xercilă forţele electrice F, .~i F~ (indicele "e" inseamnă electric), care au
urmiltoarele proprietăfi:
- for/ele sint egale şi de sensuri opuse şi se exercită pe directia dreptei care
uneşt e cele două corpuri (se mai spune că sint "forţe centrale") :
-+ __.,. -+ _...
F; = -F, sau F: + F. =O;
- mărimile fortelor sînt direct proporţionale cu produsul sarcinilor şi int1ers
prop;rtionale cu pătratul distantei :
' 1 qq' 1 .
F.=F.---, (1.1)
R2
- sarcinile electrice pot fi pozitive sau negative; corpurile încărcate cu sar-
cini de acelaşi semn (qq' > O) se resping, iar corpurile încărcate cu sarcini
de semne opuse (qq' < O) se atrag ;
- factorul de proportionalitate din relatia ( 1.1} este o ronstanli1 univer-
s ală, adică o mărime care nu depinde decît de sistemul de unităţi, fiind inde-
pendent de natura micilor corpuri sali de modul în care s-au încărcat. In
1
sistemul de unităţi SI acest factor se scrie :
1
- - = 9 x lOg unităţi SI.
47te:o
Forţa lui Coulomb este deci dată de relaţia :

F = F' = _I_Iqq'l (1.2)

' • • 4 Rz
:. ----~~
Mărimea:

Eo = = 8,85 X 10- 12 unităţi SI* (1.3)

8
.47t X 9 X 10
este de asemenea o constantă universală, care se numeşte permitivitate abso-
luld a vidului sau constanta electrictl absoluUI a vidului.

3. Unitatea efe sarcină electrică

Unitatea de sarcină electrică în siste,mul SI se numeşte coulomb (pre-

scurtat 1 C) şi se defineşte astfel : doud corpuri, situate în vid şi încllrcate
identic, fiecare cu sarcina de 1 coulomb, se resping cu o forfă de 9 X lOg N
cînd distanta dintre corpuri' este de 1 m.

* La studiul condensatoarelor vom vedea că unitatea S r de permltlvltate se numeşte

.- - ( prescurtat -:
farad F} .
metru m
 ln adevăr, dacă q = q' = 1 C şi R = 1 m, din expresia (1.2) a forţei
lui Coulomb rezultă :
1 2
F. = F; = 9 X 108 (u·SI) ( C) = 9 x. 108 N.
~ 1 m) 2

Coulombul este o unitate foarte mare. In practică se folosesc mai frec·

vent următorii submultipli zecimali ai coulombului :
1 microcoulomb = 1 f.LC = to- 6 C ;
1 nanocoulomb = 1 nC = w-e C ;
1 picocoulomb = 1 pC = w-u C.

4. Electri:~area corpurilor
• Oricare ar fi atomul unei substanţe., electronii si'ii sint identici şi la fel
încărcaţi, cu sarcina negativă
q, = -qo = -·1,6 X I0- 19 C.
Sarcina q0 reprezintă cea ·mai mică valoare a sarcinii cunoscute în natură
pînă in prezent.
Sarcina qn a nucleului este pozitivă şi egală cu Zq0 , unde Z este numă·
ruJ de electroni ce compun atomul considerat. De exemplu, pentru hidrogen
Z = 1, pe~tru heliu Z = 2, pentru Iitiu Z = 3 ş.a.m.d. (fig. 1.2).
Deoarece sarcina nucleului este egaW şi de semn con/rar cu suma sarcinilor
electronilor din acelaşi a/om, atomul apare in ansamblu neincărcat electric,
adică neutru.
Dacăun atom pierde sau cîştigă unul sau mai mulţi electroni, <>1 -;e în-
carcă in ansamblu pozitiv sau negativ şi se numeşte ion.
Orice corp care pierde sau cîştigă electroni apare la scară macroscopică
încărcat cu sarcină electrică.

De nemplu, dacă o baghetă de se frcacă cu o plnză de

sticlă mătase , bagheta se încarcă
pozitiv (pierde electroni), Iar ptnzn - negativ (ctştlgă electroni).

H
li
Z=f
Z=3
Fig. 1.::!

'
 Jntre corpurile încărca te ru sarei nă eleei riră se exe.rri tii f ori e electrice.
Pentru a studia aceste forţe se folosesc mici corpuri metalice sau metalizate
(de regulă de formă sferică) încărcate cu sarcină electrică. Ele se numesc cor-
puri de probă.

Aplll'n!ln 1. Două corpuri ele probă aiJÎnd sarcinile q, = q, 1 (LC sint = a.~ezate în vid la
distanta R = 2 m. Sti se calrulrze for/de electrice re se e:twrittl a supra lor .
Apllclnd formula lui Coulomb (rei 1.2) oh\inem :

<1o-·>·
F, 1 = F, = 9 2 X 10' - - - = 2,25 x 10- ' N.
2•
Apllcntla !!, Sd se calculeze (orfa coulombiană ce se exercitii intre nucleul şi electronu! unui
atom de hidro,qen, şllincl ră raza orl>itei circulare a r/eclronului este R= To - •0 m ; q, = - 1, 6 x
X 10-" C şi qn = 1, li · ]()-" C.

Aplicaţia3. Sti se l"alculcze 11itew ele mişcare a elet'tronului unui a/om ele hidrogen pe or-
bită (v . 2), ştiind r1i masa r/trlronului este m, = 9, 1 x 1o-" kg .
aplicaţia
Egalind forţa t•entrlfugi\ <'n forţa de !ftracţie coulmnhiană, ob~inem :

Tll,ll• q~
=--- ,
R 4rre:, R•

adicA

V o:= Qo = 1,59 X 10' m .

tlrrE 0 ·m,· R

Aplll'nţln 4. S1l se ct~lculeu forţo ele alracfie uni1'er.mlă F, din/re eleclronul şi nucleul a/omu-
lui de hidrogen , ştiind cum. = 1 84U m, ; valoarea constantei de atracţii· universală estey. 6, 6 8 x =
x 10-" Nm' tkg•.
m,mn 1 840 X (9,1 X J0- 31 )'
p fi = y, - - = 6.68 Y. J0-!1 -----'-----~- to-47 N.
R' to-••
Raportul dintre forţa de atracţie universali\ şi for\a coulombianii raiculat:'1 în apliraţia 2
este:

F, = - 10-•
7
- - - = 4,4 X 10' 40
F, 2,:3 x 10-•

O Observatle. Deoarece forţa de atracţie universală In nivel atomic este de 10" ori mai
mică derlt for\a coulomhlani\: In studiul atomului fnrţt'le de atracţie universali\ s_e neglijează în
raport cu cele electrice. lntrcaga s1ructu ră a atomu/ui 1•stc tleterminalll numai tie (or{l'i1• l'icctrtCI'.
Aplleotla 5. Sarcina unui corp de probă este q = 1, 11!-'-C. Sd se calculeze numl!rul de electroni
pe care i·a pierdut corpul, dacă /ntf/al a fost neutru.

q = nq,
şi deci

n =!!.. = 1,6 x w-• 10 13 electroni.

q0 1,6 X tQ-u

6
 B. CTMPUL ELECTRIC ŞI CARACTERIZAREA LUI

1. Intensitatea cîmpului electric

e Jn fizica modernă, existenţa forţelor electrice se explică prin inter-

mediul (•impu lui t' lrNril•.
Orice corp electrizat produce injurullui, chiar şi în vid, o stare {izicti numită
cimp eleclric fare se manifeslti prin {nr(e eleclrice; cu alte cuvinte, ori de cîte
ori se aduce in cîmp electric un corp incărcat CII sarcină electrică , asupra
acestuia se exercitii o forţă electrica.
e .Cîmpul electriC' este caracterizat printr-o mărime fizică numită intl.'n -
sitate~t l·impului riN•tril', a eărei definiţie est"e urmăl()area : inlensilalea cim-

pului r/eclric dintr -un fJllllfl M este n nuirimt' peclnrialti E eaalti cu raportul
din/re {or(a eleclri('(i ce se el'ercilli asupra unui corp de prn[Hi incrircat. ~i sarcina
~~·~;~!l~li~rtr.--------------------~--------~--~~----------~------

IE~ ~ ~ (11)

Din definiţie rez11ltă relaţia echi,·aten!rt

(1.5)
e Deoarece nu avem simţuri speciale pentru a pen·epe cîmpul-electric,
ni-l repn•zrntfun intuitiv prin linii dl" l.'Împ. O linie de eîmp rstc o curbli care
--+
este mereu frlll.Qenlti la vec/orul E in punc/Ple. prin care lrecP (fig. 1.3, a) . Un
mic eorp dl• probtt, de mas{t foart .. miett. pornind din repaus ~i mi~cîndu-se
numai sub acţiunra forţri l'lrdricl'. s-nr mişca t·u bună aproximaţil' chiar în
lui1gul unei linii de cîmp.
Un cllllp eleclric se numrşte omogen sau uniform dartt vectorul il este
at·t•la~ipeste lot, adicii an• în fircare punet acera~i mărime, direcţie şi sens
(fig. 1.3. b). Un dmp t'lcdrie oJJwgt•n sP reprrzinltt prin linii de dmp paralele
~i cehidistante.
Cîmpul eler.tric st' numl•şte. cimp electroslalir utunci cind corpurile elec-
trizalr nm· il produc sini imobilt•, iar sarcinilt• lor nu variaui în timp. Această
stare a cîmpului electric se numeşte regim electrostatic.

,;f
q b
Fig. 1.3

7
fi

...
R 11
2. Cîmpul electric coulombian

tz>O Formula lui Coulomb ne per-

mile să calculăm intensitatea cîm-
Fig. 1.4 pului electric produs de un mic
corp încărcat
__. cu sarei na q (fig. 1.4 ).
Fie M punctul în C!lre dorim sft-1 determinăm pe E .. În acest scop. aducem
--+
în punctul M un corp de probă cu sarcina q1 şi măsurăm forţa F, 1 • Conform
relaţiei (1.5): __.
__. F,, = q1 E. (1.6)
Dar F,, poate fi calculată şi cu formula lui Coulomb:
'Fe, = _I_Iqqd" ·17p' (t.7)
47tE 0 R-
_.
unde
Dacă
llp este versorul (vectorul unitar)
tJiq > O, atunci forţa - - forţei.

F,.1 este de respingere · şi din figura 1.4 rezultrt

-ll.p - n =R-
=U
R
şi

F,., -__l_qqlR
.,
17tE0 R- R
- . (l.7')
Egalînd expresiile (1.6) si (1.7') obţinem:
__.
~
!}Il~=----·-
1 q1q R
2
11tEo R R
Simplificînd cu q1 -=1 O, obţinem intensitatea cîmpului electric coulombian:
__.
--+ q R
E = --=----
2
.- (1.8)
17tE 0 R R
--+ --+
Dacă q > O vectorii E şi
R sînt paraleli şi liniile de cîmp ies din sar
cina q dispersîndu-se radial spre infinit (fig. 1 .!i, a). Dacă 11 < O vedorii

/ 1+ +1

)
( t·
1

a
Fig. 1.5 Fig. 1.6

8
 __.
E şi R sînt antiparaleli,
iar liniile de
cîmp converg dinspre infinit spre sarcina q
(fig. 1.5, b). Proprietatea liniilor de cîmp
electric de a izvorî din sarcinile pozitive şi
de a se scurge în sarcinile negative este ge-
nerală (fig. 1.6). Observăm de asemenea că
mărimea intensităJii ctmpului electric, adică :

E=-
1
-.w
4m:0R 2

este direct proporfională cu valoarea absolută

a sarcinii care produce cîmpul şi invers pro- ·
porfională cu pătratul distanJei (fig. 1.7).
- '

3. lnducţia electrică

e Mărimea

(1.9)

se numeşte inducţie electricA In vid. Din relaţia (1.8) rezultă că inducţia elec-
trică a cîmpului coulombian este :

-
D=-·-·-.
1
47t
q
R2
-R
R

e lnducţia electricA lntr•un mediu oarecare. Experienţa arată că dacă

se introduce corpul de probă cu sarcina q într-un mediu omogen (de exemplu
în ulei), intensitatea cimpului electric se schimbă faţă de vid, micşorîndu-se
de e:, ori (e:, > 1). Din (1.8) rezultă:

- 1
E=--·-·-
q R
47te:0e:, R- R
- (1.10) .

Mărimea e:, se numeşte permitivitatea relativă a mediului, iar produsul

se numeşte permitivitatea absolută a mediului. In acest caz, inducţia electrică

se defineşte cu relaţia :

-+ -+ - --+
.1 D = e:E = e:0e:,E (1.11)

-
/
Pentru cimpul coulombian rezultă

D=-1-
din (1.10)

._q_ R
47t R 2 R
-
adică aceeaşi expresie ca in vid.
După cum observăm, cimpul electric în fiecare punct poate fi caracterizat
..... .....
prin perechea de vectori D şi E al căror factor de propor(ionalilate c: = EoEr
depinde de proprietăfile mediului. O astfel de caracterizare a cimpului se nu-
meşte locală, deoarece se referă la fiecare punct din regiunea în care există
cimp electric.

4. Fluxul electric. Legea fluxului electric

e Fluxul electric. Considerăm un mediu omogen, în care Er este peste

tot acelaşi, iar in acest mediu - un cîmp electric uniform. ln acest caz,
..... ..... .....
vectorii E şi D = e0erE vor fi peste tot aceiaşi , iar liniile lor de cîmp se vor
suprapune. Considerăm de asemenea o suprafaţă plană de arie A înclinată
faţă de liniile de cîmp ; această înclinare poate fi definită de unghiul ot
-+
pe care-I face un vector unitar n normal pe
suprafaţă cu linia de cîmp (fig. 1.8).
Se numeşte flux electric prin suprafata
respectivă mărimea

j 'Y, = DA co~~ (1.12)

Se observă că (fig. 1. 9, a, b, c) :
'Y s = DA cos ot =
DA, (ot = O, cos O = 1)

= O, (ot = ~ , cos ~ = O)
{
Fig. 1.8 -DA, (ot = 7t, cos 1t = -1)

-
n

JT
OC=Ţ

Q b c
Fig. 1.9

10
 Fluxul electric este diferit de zero şi po-
zitiv cînd liniile de cîmp străbat suprafaţa
-+
în sensul versorului normal n (fig. 1.9, a),
este negativ cînd o străbat în sens contrar
(fig. 1.9, c) şi nul cînd nu străbat (nu înţeapă
sau nu traversează) suprafaţa (fi.g . 1.9, b). ..
e Legea fluxului electric. Dacă se con-
sideră un corp de probă încărcat cu sarcina q
şi o suprafa ţ ă sferică ~ de rază R şi con-
centrică cu el (fig. 1.1 0), atunci în fiecare
punct al sferei

D cos IX = D cos O = D = _q_2 = const.

47tR Fig. 1.10
Fluxul electric prin suprafaţa sferei va fi :

Relaţia:

(1.13)

este generală, se numeşte legea fluxului electric şi se enunţă astfel : fluxul

electric prin orice suprafaţă lnchişă este egal cu sarcina electrică din interiorul
suprafetei.
e Unitatea de flux şi de inducţie electrică. Din legea fluxului electric
rezultă:

<'Y> = <q> = 1 c.
.Deci, unitatea SI de flux electric este chiar unitatea SI a sarcinii.
Din definiţia fluxului rezultă unitatea inducţiei electrice :

Deci 1 u.SI de inducţie electrică = 1 C/m 2 •

5. Tensiunea electrică. Potenţialul electrostat~.c

e Tensiunea electricA. Dacă deplasăm intr-un cîmp electric, intre două

puncte A şi B, un mic corp de probă încărcat 'cu sarcina q, forţa electrică
-
F . ce se exercită asupra corpului de probă va efectua un lucru mecanic L_.B _

11

-
/
 (fig. 1.11 ). Prin definiţie, tensiunea electrică
U AB este raportul dintre lucrul mecanic efectuat
de forta electrică ce se exercită asupra corpului
şi sarcina sa :

~· (1.14)
~
Se observă că tensiunea electrică este numeric
egală cu lucrul mecanic efectuat de forJa electrică
ce se exercită asupra unui corp de probă încărcat
Fig. 1.i 1 cu unitatea de sarcină (1 C). Pentru un cîmp uni-
form şi o traiectorie rectilinie (fig. 1.12, a):
qEI,.B cos ~
u,.B = -=...___:.:..::..__ _ _ = El AB cos (1.15)
q q
sau, ca produs scalar :
-+ -+
u,.B = E·l,.B (1.15')
Dacă ~=O sau 1t (fig. 1.12, b), atunci:
UAB = ±ElAB•

Dacă ~ = ~ (fig. 1.12, c), atunci:

2
1t
u AB = El,.B cos 2' = o.

e Potenţialul electrostatic. In cîmp electrostatic, respectiv îu cîmpul

electric p.rodus de corpuri imobile încărcate cu sarcini cbnstante, lucrul me-
canic efectuat de forţa electrică la deplasarea unui corp de probă între două

_ 11L~
Fr
o c

b
1 '\J· l.lL

12
 puncte A şi B nu depinde de traiectoria
(drumul) după care se face deplasarea şi
este egal cu diferenţa energiilor potenţiale W P
ale corpului în cele două puncte (fig. 1.13) ~
L,.B = WpA- WpB· (1.16)
Mărimile:

.~WpB
ŞI B=-- (1.17) LA6 = WPA - apB
q
LAKB = LA SB = LATB ~ LAB
se numesc potentialele electrostatice din punc-
tele A şi !J. Din definiţia tensiunii (1.14) Fig. 1.13
rezultă:

u,.B = L,.B = wp,.- wpB V,.- VB·

q q q q

Aşadar, în cîmp electrostatic tensiunea electrici1 dintre două puncte nu de:

pinde de drum si este egală tu di erenfa poten/ialelor (sau "diferenţa de polen-
. ţial" dintre cele două puncte :

(1.18)

Ilustrăm această proprietate cu totul remarcabilă în cazul unui cîmp

uniform (fig. 1.14). Intre punctele A şi B alegem două drumuri: unul di-
rect, definit de segmentul l,.B, şi altul ocolit, definit de linia frîntă A CB
de segmente l,.c şi lcB· Vom putea scrie:

L,.B = qU AB -:- qEl,.B cos ct;

7t
LAcB = L.4 c + LcB = qEl,.c cos O + q ElcB cos 2 = q El..tc· ·

Dar l.,.c = l.,.B cos ce (vezi triunghiul drept-

unghic A BC) şi deci :
L.,.B = L,.cB• adică U.AB = U.ACB = V.,.- V B·
O consecinţă imediată a faptului că ten-
A .r.--{-~ ...... __._c .siunea electrică nu depinde de drum îl con-
------1/ _zAc-- stituie teorema potenţialului electrostatic, care
se enunţă astfel : tensiunea electrică pe un drum
Fig. 1.14 î_;!chis este nulăt f~ adevăr, considerînd intre

13

--
/
 punctele A şi B (fig. 1.15) un drum închis
care merge de Ia A la B prin M şi se întoarce
prin N avem :
UA MB + UBNA =(VA- VB) +
+ (VB- VA)= o. (1.19)
Aceasta înseamnă că un mic corp de probă
care este deplasat pe o traiectorie închisă în-
tr-un cîmp electrostatic nu primeşte energie
de la cîmpul electrostatic, lucrul mecanic al
forţei electrice fiind nul (cîmpul electrostatic
Fig. 1.15 este un cîmp potential sau conservativ ).

6. Unitate de tensiune electrică, de potential electric

'i de intensitate a cîmpului electric

Din definiţia tensiunii electrice rezultă :

<V AB>-_ (LAB)

(q)
•
Deci :
1 joule J
1 u.SI de tensiune = = 1- .
1 coulomb c
In sistemul SI această unitate se numeşte voll:

1 voit = 1V= 1 joule

coulomb
Multiplii şi submultiplii cei mai uzuali ai voltului sînt :
1 kilovoll = 1 kV = 10 3 V;
1 megavolt = 1 MV = 106 V;
1 milivolt = 1 mV =10 - 3 V;
1 ·micro voit = 1 fJ. V = 10-6 V.
Deoarece tensiunea electrică este egală cu diferenţa de potenţial, rezultă
că şi potentialul electrostatic se mlfsoară în 11olti.
O Observaţie. Deşi se măsoară în aceleaşi unităţi, tensiunea şi poten-
ţialul sînt mărimi fizice cu semnificaţii diferite ca şi lucrul mecanic şi energia
potenţială cu ajutorul cărora s-au definit.
Din relaţia (1.15) rezultă

Deci:
. 1 voit V
1 u.SI de intensitate de cîmp electnc = = 1 -.
1 metru m

14
 Aplleaţla 1. Să determinăm inductta elec-
trică şiIntensitatea cimpului electric de o parte Şi
de alta a unei suprafete plane de arie A lncărcaie
cu sarcina q > O (fig. 1.16).
Din motive de simetrie, liniile de cimp vor
fi normale pe plan şi, deoarece sarcina este pozi-
tivă, vor izvorl din acesta. Considerăm o su-
prafaţă lnchisă paralellpipedică ~ care lmbracă
simetric planul. Deoarece liniile de cimp In ţeapă
numai bazele acestei suprafeţe, conform legii
fluxului electric (1.13) se poate scrie:

'l'I: = 2DA = q. Fig. 1.16

Rezultă D = = _!..: p,. p, fiind sarcina ce revine unităţii de arie sau densitatea superficială
2_ ·.!!....
2 A 2
a sarcinll (C/m'). Deci, de o parte şi de a/la a planului se formează cimpuri uniforme:
Aplleaţia 2. Considerăm două suprafete plane paralele de arii egale A, încărca/~ cu sarcini
egale şi de semne opu~e. q şi - q (fig. 1.17). Să determinăm cimpul electric compunind vec/orial
cimpurile celor două plane.
Se observă că In regiunea din afara planelor cimpurile sint de sensuri opuse şi se anulează
reciproc. ln regiunea dintre plane cimpurile au aceeaşi orientare, iar cimpul rezultant este:
1 q 1 q q
D = D+ + D_ =-- +-- =- = p•.
2 A 2 A A
Deci cimpul electric dintre plane este uniform şi are inducfia egală cu densitatea superficială
a sarcinll elecirice pe cele două pt'a'Îie.
:. ~
Ap/lcafle numerică: A = 1 in•, q = 1fLC, d = 10 cm (distanţa Intre planţ!), &, = 10.
Vom găsi:

D = .J.... = 10-• Cfm' ;

A

E = _!!_ = tO-• = 113

, X 1ru
v- ~ ,·
t 0 t, 8,85 X to-n x 10 m

U_.B = Ed = 1,13 X 101 X 10- 1 = 1,13 kV .

t t -e
lf_
a b c
Fig. l 17

15
 C. ECHILIBRUL ELECTROSTATIC AL CONDUCTOARELOR

e Conductoarele electrice sînt corpuri (substanţe pure sau compuse din

punct de vedere chimic) în care se găsesc particule microscopice încărcate
libere, capabile să se mişte în cuprinsul lor. Aceste particule se mai numesc
şi purtiltori de sarcini.
e Conductoarele metalice sînt formate dintr-o reţea de ioni pozitivi
legaţi printre care se pot deplasa electronii cei mai depărtaţi de nucleee, cine
se numesc electroni de conducfie (fig. 1.18). Intr-un model simplificat, aceşti
electroni pot fi consideraţi liberi în interiorul conductorului, mişcîndu - se
haotic sub efectul agitaţiei termice, ca particulele unui "gaz electronic".
Dacă ln conductor se stabileşte un cimp electric, acesta imprimă o mişcare
ordonată electronilor li beri şi produce un curent electric.
e Pentru ca să nu existe curent electric, care ar perturba regimul elec-
trostatic, trebuie ca forţa electrică ce se exercită asupra electronilor şi, ca
-urmare, intensitatea cîmpului electric din conductor să fie nule :

fi. = -q0 E = o => it = o. (1.20)

Această relaţie constituie condiţia de echilibru electrostatic al unui con-

ductor şi are două consecinţe importante :
- orice conductor în echilibru electrostatic este echipotenţial (fig. 1.19):
tn adevăr, considerind două puncte arbitrare A şi B se obţine :

(1.21)

deoarece forţa electrică este nulă şi nu se produce lucru mecanic. Deci toate punctele conducto-
rulul au acelaşi potenţial (conductorul este echlpotenţlal) .

sarcina electrică a unui conductor în echilibru electrostatic se repar-

tizează pe suprafaţa sa ;

Fig. 1.18 Fig . 1.19

16
 În adevăr, deoarece = D r.E
=O
In orice punct din Interiorul conduc-
torulul, fluxul electric prin orice su-

1 prafaţă lnchlsă :E, conţinută In con-

ductor (fig. 1.20) este nul.
Conform legii fluxului electric
se obţine:

Deci, nu există sarcină electrică In

interiorul suprafeţei 1: 1•
Aceasta înseamnă că dacă un
conductor este încărcat nega-
tiv, adică are un surplus de e-
Fig. 1.20
lectroni, aceştia se repartizează
numai în vecinătatea supra-
feţei saleexterioare; tot astfel, pentru un conductor încărcat pozitiv, lipsesc
electroni numai la limita suprafeţei exterioare.

D. CONDENSATORUL ELECTRIC. REŢELE DE CONDENSATOARE

1. Capacitatea electrică

e Se numeşte condensator electric un sistem de două conduc/oare separate

printr-un izolant ( dieleclric) (fig. 1.21, a).
Dacă între conductoarele condensatorului, numite armă/uri, echipoten-
ţiale în regim electrostatic, se aplică o diferenţă de potenţial V1 - V2 , acestea
se încarcă cu sarcini egale şi de semne opuse q1 = q şi q2 = -·q. Se nu-
meşte capacitate electrică raportul :

(1 .22)

In schemele electrice, condensatorul este reprezentat cu simbolul din

figura 1.21, b.
e Cel mai simplu şi mai utilizat condensator e~te condensatorul plan
(fig. 1.22), format din două armături plane avînd fiecare aria A, paralele în-
tre ele şi situate la dist;;1nţa d, separate printr-un strat de dielectric de permi-
tivitate e = e0e,.
Pentru condensatorul plan, cîmpul electric este omogen între armături
şi nul in afara lor (fig. 1.17, c) . Liniile de cîmp sînt perpendiculare pe supra-
faţa armăturilor. De aceea, tensiunea dintre armături, egală cu diferenţa
de potenţial, este (v. subcapitolul B, aplicaţia 2) :

Uu = V1 - Y 2 = Ed = D d = 'b._d.
e: ~A

2 - Electrotehnica clasa a x-a 17

 C!L~~u,z ="!- Vt
Q b
Fig. 1.21 Fig. 1.22

Rezultă astfel capacitatea condensatorului plan :

C ~ _1t_ ~ •Aq, . C - •A 1 (1.23)

ul2 q,d ' d

Capacitatea nu depinde de sarcinile armăturilor şi nici de diferenţa de

potenţial dintre acestea, fiind direct proporţională cu aria unei armături şi
invers proporţională cu distanţa dintre ele.
O Obsenaţie. Dacă între armături în loc de dieleetric este vid, atunci
capacitatea este :
_ o: 0 A
Co - o

d
Din raportul :
C e
- = - = e:,
Co <=o
se poate determina permitivitatea relativă a dielectricilor, prin măsurarea
capacităţii unui condensator cu şi fără dielectric.

e Unitatea de capacitate se numeşte {arad (F) : 1 F

1 c
1V
Din expresiile capacităţii condensatorului rezultă unităţile de permitivi·
tate a vidului şi de permitivitate absolută a unui corp:
(C) (d) F
(e:u) = = 1-
(A ) m
Aplleatln 1. Sd se calc~;leu capacitatea unui conclensator .,tiind că se 1ncarcă cu 4 4 O p.C
atunci cind 1 se ap/icci tensiunea de 2 20 V .

C ~ .!J._ = 440 X 10-• = 2 x 10-• F = 2 uF .

v ~o ·
Apllea!la 2. Ce tensiune trebuie aplicalcl condensatorului din aplica/la precedentd pentru ca
ace.9la s ă se Incarce Cll 80 1.1.C '?
U = .!!._ = 80 X 10-• = 40 V.
C 2 X 10-•

18
 Aplicaţia 3. Care este aria armăturii condensalotului cfin aplicaţiile precedente,. ştiind că acesta
este plan şi are drept dielectric o foaie de hirtie cu e , = 3,5 şi de grosime d = 0,2 mm egală cu dis•
tanţa Intre armături ?

Cd 2 X 10-• X 0,2 X 10-•

A= - - = = 12,9m 1 •
~.~, 8,85 X 10-u X 3,5
Aplicaţia .f•. Care este tntensllateq. cimpului electric şi inducfia electrică ce se .~tabilesc in die -
·lectricul condensatorului de mai sus, atunci cind i se aplică tensiunea de 500 V?

U 500 kV kV
E =- = = 2 500- = 25- ;
d 0,2 x 1o-• m cm

D = ~.e: , E = 8,85 X 10-" X 3,5 X 2,5 X 106 = 7,7 X 10- 5

c
m'
ApllcaJin 5. Ce tensiune maximă se poate aplica condensatorului ştiind că intensitatea cimpului
kV
electric care produce străpungerea dielectrtcului (rigiditatea dielectriciî) este E , 1 , = 2 500-?
Clll

U m« z = U, 1, = E,,, ·d = 2 500 X 0,02 = 50 kV.

2. Legarea condensatoarelor în serie

e In figura 1.23 sînt reprezentate două condensatoare de capacităţi C1
şi Ce legate in serie. Dacă Ia bornele ansamblului se aplică diferenţa de po-
tenţial V1- V2 , armătura pozitivă a primului condensator se încarcă cu sar-
cina q, iar armătura negativă a celui de-al doilea condensator se încarcă cu
sarcina -q.
Pe armăturile interioare se Yor separa corespunzător sarcinile -q şi q.
Ansamblul se comporti! ca un singur condensator echivalent a cărui capaCitate
se defineşte prin raportul :

Deoarece:

iar:

rezultă:

Y1- Yz Vl- VI'

+
c. q q

.v2,- Yz 1 1
+ q
=-+-
el c2 Fig. 1.23
sau

(1.24)

• Pentru n condensatoare legate in serie, se obţine similar:

1 1 1 1
1 -=-+-+···
C. C C
+-.
Cn 1 2 1
1
Deoarece:

rezultă:

Pentru cazul particular în care C1 = C2 = ... = Cn = C, se obţine :

(1.25)

Aplleatle. Condensatoarele C 1 = 2!J.F şi C, = 4!J.F sînt legate In serie. Să se calculeze

capacitatea echivalentă şi tensiunile ce se stabilesc la bornele fiecăruia atunci ctnd t se aplică ansam-
blului tensiunea U = 300 Y

C C 2 X 4 4
C, = ----=---=--
1 2
= - - = - !J.F ;
c. + c, 2 +4 3

4
q = C,U = - X 300 X 10-•c = 400 fLC ;
3
1
__ _q __ 400 X 10-•
Ul ----- = 200 V;
C, 2 X 10-•

q 400 X 10-•
U, = -- = = 100 V.
C, 4 X 10-•

O Se obser\'li eli -
u, c,
= - , adicA tensiunile slnt Invers proporţionale cu capacltiiţlle .
u, c.

3. Legarea condensatoarelor în paralel

e In figura 1.24 cele două eondensatoare sint legate In paralel. Capaci-

tatea echivalentă este:

20
deci: c,

~~c~
(1.26)

Pentru n condensatoare legate în paralel se obţine

similar :
c. = CI + c2 +· .. + Cn• l
1
v., - 2 ........ 11;
U=~-v
iar dacă CI= c2 = ... = Cn = c rezultă: 2 '2
Fig. 1.24
j c. =ne ) (1.27)
In acest caz :
C, > max (C 1, C2, ... ,Cn)·
Condensatoarele C, = 2fLF şt C, = 4fLF sînt legate în paralel. Să se calculeze
Apllcnţle.
capacitatea eclrivalentă şi sarcinile cu care se lncarcă fiecare atunci clnd ansamblului i se aplică
tensiunra U = 1 000 \'.
C, = C, + C, = 2 + 4. = 6 flF;

q = C,U = 6 X 10-• X 10' = 6 000 fLC;

q, = C,U =2 X to-• X 103 = 2 000 fLC;

q, = C,U = 4 X 10-• X 10 3 = 4 000 fLC.

O Observaţie. q = q, + q,. Sarcinile q, şi q, sint deci direct proporţionale cu capacită-
ţlle .

4. Legarea mixtă a condensatoarelor

I.n figurile 1.25, a, b sînt date doi.Iă exemple de legătmi mixte. Aplicînd
succesiv relaţiile deduse mai sus, se obţine :

C, = C1(C2 + C3) ·; (1.28, a)

el+ C2 +Ca
şi

(1.28, b)

J T~ Cz
c,-I,
~o------~--~--iF~ cj
o b
Fig. 1.25

21
 Aplicat le. Condens'atoarele _c, = 2[J.F. C, = 4[J.F şi C, = 6[J.F sint legate mixt In cele două
moduri reprellentate In figura 1.25, a, b. Să se calculeze capacităţile echivalente, sarcinile şi
tensiunile la bornele condensatoareior ln cele două cazuri, atunci cind ansamblului i se aplică
tensiunea U = 6 kV.
Cazul a:

C, =C,(C, + C,) 2(4 6) X 10-u 5

= - u.F;
+
C, + C, -f-C, (2 -f- 4 -f- li) X 10-• 3'
5 .
q ==' q, = C,U = - x 10-• x li X 103 = 101 u.C ;
3 . •

U, = !!.2_ = 10'flC = 5 000 \' = ii k\';

C, 2[J.F

V, = U, = U- U, = 6 000 -· 5 000 = 1 000 V = 1 k\';

q, = C,U, = 4 X 10-• X 103 = 4 000 f!C;

q, = C,U, = 6 X 10-• X 10 3 = 6000[J.C.

Ca:u/ b :

C,C, 4 X 6 X 10-u
C, = r:, + --'---"-- = 2 ;< 10-• -1- - - - - - - = 4,4 p.F;
c, + c, (4 + 6) x 10-•

q = C,U = 4,4 X 10-• X li X 10 3 = 2,64 X 101 [J.C ;

q, = C, U = 2 X 10-• X 6 X 10 3 = 1,2 X 101 [J.C ;

q, = q, = q - q, = 2,6'1 X 101 - 1,2 X 10' = 1,44 X 101 [J.C;

__ 1,44 x 101[J.C
q, __ __:____:__
[ 1, _ _.!..._ = 3, 6 k V ;
C, 4f!F

U, = q, = 1,44 X 10'f!C = 2 , 4 k\';

C, ll:..tF
U, + U, = U.

E.. FORŢELE ELECTROSTA TI CE. ENERGIA ELECTROSTATICA

1. Forţa electrostatică

Considerămun condensator plan (fig. 1.26) cu anpături de arie A situate

In vid la distanţa d, încărcate cu sarcinile ±q. Fiind încărcate cu sarci'ni de
semne. opuse, aceste armături Yor fi supuse acţiunii unor forţe de atracţie.
Fiecare dintre aceste forte ·rezultă din interacfiunea sarcinii electrice purtate
.<1~ .w:m<V.v.r.{l .f',l' .f',ţwpw/ .'lt'l.'l~'<~ 1 n~O'trh:.~ u:~ unmt)'llnr o~n'mi'. D!! exempt'u

22
E_ fiind cîmpul produs de armătura nega-
~ i vă. Aşa cum am văzut (aplicaţ.ia ·2, sub- ---~~­
cr.pitolul B), o armătură plană încărcată cu
sarcina -q produce cîmpul _
E~___..-
E_ = _q_'
2e: 0 A
orientat ca în figura 1.17, c. Deci :

I F,.~qE_~b 1 (1.29,a)
Fig. 1.26
La fel rezultă :

(1.29, b)

Se observă c.ă foria 1111 depinde de distanta dintre armtlturi.

Forţa pe unitatea de arie se numeşte presiune electrostaticli şi are expresia:

deoarece DA= q.conform legii fluxului electric (v. aplicaţia 2. subcapitolul B).
Apllrntln 1. Să se calculeze presiunea electrostatică pentm E = 30 kV fcm in llid.

p, = 0,5 X
' _
8,8:> X 10_ " (:l
-X-10')' ]'\
- = -11-.
w-· m•

. Apllentln 2. Să .~e calcule:e {arfa cu care este a/rasei armătura unui condensator plan la pre-
siunea p, de mai sus, aria armei/urii {line/ .-\ = 1 fi m•.

F, = p,A ~ 41 x 10 = 4101'\.

Apllentla 3. Armătura unul condensalor plan de aria A = 2 m' este atras el cu forta de 8, 8 J .Y .
.'fitilnd că dis/an/a dintre armcllurl este d = _1 cm
.~1 cel Intre ele este llid , .~cl . se afle ce lmsiune lrl'hlli e
aplitală Intre armălurl.

-
1
F, = -
2
t 0E 1 A ~ E =
V 2F,
- - = 10'-:
t 0A
V
m

U = Ed = '101 =
- ---"
X 10-• = 10' \' 10 k\'.
.

O NotA. Acesta este principiul electrometrulul, care prin măsurarea forţei măsoară ten-
siunea.

23
 2. Energia electrostatică

Să presupunem că Ia condensatorul plan din figura 1.27 lăsăm armătura

pozitivă să se mişte sub acţiunea forţei F, . pînă la alipir!'a c·(•lor două armături
şi neutralizarea lor . Se va efectua lucrul mecanic :

Deoarece forţa este produsă de cîmpul electric, arest Jurru meca11ic se va

efectua pe cheltuiala unei energii care trebuie atribuită cîmpului electric.
Ea se numeşte energie eleclroslalicil sau, mai general, energie electrică. Dacă
W, este valoarea iniţială a acestei energii, cînd armăturile se găsesc la dis-
tanţa d, valoarea ei finală Ya fi nulă deoarece prin alipirea armăturilor sar-
cinile se neutralizează şi cîmpul electric se anulează. Aplicînd primul principiu
al termodinamicii, Yom putea scrie :
w:•- W{ 1" = L
(în acest proces nu se dezvoltă căldură). Deoarece W!n = W, şi W{ 1n = O,
obţinem

1 q2 1 q2
W,=L=---=--
2 e: 0 A 2 C
d
. ă e: 0 A
(ştim c - - = C este capacitatea iniţială a condensatorului).
d
Ţinînd seama că q = CU, obţinem următoarele expresii echiYalente ale
energiei electrostatice acumulate in cimpul electric al unui condensalor.

q2 qU CU 2
W,=-=--=-- (1.30)
2C 2 2

. Din aceste expresii rezultă că energia electrostatică a unui condensator

creşte odată cu "'Creşterea sarcinii (deci a încărcării) acestuia. Energia electro-
statică este acumulată între armături, adică în spaţiul în rare se află cîmpul.
Se numeşte densitate de volum a energiei energia acumulată în unitatea
de volum:

W, qU ( J )
w, =V= 2Ad m3 '

Deoarece într-un condensato r plan

q . u
D =-Si E = -
Fig. 1.27 A' d

24
se poate scrie

1 w, ~ DE I (1.31)

Această expresie este valabilă şi in dielectrici, pentru care D = eE. Se

mai obţin expresiile echivalente.
r--------------------------,
1 1 D2
w. =-DE= -eE 2 = -
2 2 2e
ln electrotehnică condensatoarele se folosesc şi ca acumulatoare de ener-
gie electrică, pe care o acumulează prin i1_1cărcare şi o retrocedează prin des-
cărcare . ------
Aplicaţia 1. Să se calculeze energia electrostatică dintr-un condensator avind C = 1 (.LF şi
V= JOkV.
1 --..
W,= -CU• = 0,5 x 10-• x (tO•)• = 50.J .
2 '-. -
Aplicaţia 2. Să se determine densitatea de volum a energiei electrostatice din condensatorul de
mai sus, ştiind că .dielectricul său are &, = 2, 5 şi d = O, 2 mm .

U', = 2._ E0 E,E 1 = 0,5 X 2,5 X 8,85 X 10-u ( lO' )r = 2,77 X 101 _:!..._.
2 0,2 x to-• m•
Aplicaţia 3. Să se determine volumul de dielectric din condensatorul de mal sus.
50
V = w. = = 18,1 x to··• m•.
u•, 2,77 x 10'
Aplicaţia 4. Ştiind că rigiditatea dielectrică a izolaţtel este Ed = 2 500 kVfcm , să se deter-
mine ·ce energie maximă poate fi stocalt'i In condensatorul considerat.

1 CU 2tr = 1-
W,..;- X 10- • ( 2 f100 X 10' ) ' X (0,2 X 10- 3 ) 1 = 1 250 J.
1
2 2 to-•

Probleme

1.1. Se consideră trei condensatoare de capacităţi C, = 2 fLF, Cr = 4 fLF, C, = 6 fLF.

Ştiind că tensiunea maximă pe care o poate suporta fiecare dintre ele este V",= 500 V, se
cere :
a) tensiunea maximă ce poate fi aplicată cind sint legate In serie.;
b) tensiunea maximă ce poate fi aplicată cind sint legate In paralel ;
c) sarcinile condensatoarelor, tensiunile la bor-

r~;~fj
nele lor şi energiile acumulate In cazurile a şi b;
d) In cite moduri distincte pot fi conectate ·
cele trei condensatoare (serie, paralel şi mixt)
pentru a se obţine capacităţi echivalente distincte ;
care sint valorile acestor capacităţi ?
1.2. In circuitul _cu conctensatoare din figura
'0, o
c.
P.1.2 se dauC,=C 3 =4(J.F, C 1 =61J.F, C,=1 ,6f!F
şi sarcina q, = 2 (J.C . Fig. P. 1.2

25
 Să se . determine :
. a) tensiunile şi sarcinile tuturor condensatoarelor ;
b) tensiunea de alimentare U b;
c) capacitatea echivalentă;
d) energia electrostatlcă totală şi repartizarea ei pe condensatonre.
1.3. În circuitul din figura P.l.3 se cunosc C 1 = 2 !J.F şi C, = 1 !J.F. Se cere să se
calculeze :
a) capacitatea echivalentă ;
b) sarcinile, tensiunile şi energiile condensatoarelor atunci cind U 0 = 10 kV.

Fig. P. 1.3

1.4. Două condensatoare de capacităţi Cl = 10 f.!.F şi C2 = 20 f.!.F se alimentează· legate

..\~ .~e"~ie . .~ ,.\? o .fU•arsă /l~',',M lb-=- .1 J\.{,)9 ~~ /A1a'{A~ A~S~""~st··e ::re ~'\5\\"t\..'"'tes,:,t de ,1s ::fl\\...r~r :f~.1 ~.\n._'\f,..-
cate fiind se leagă In ..varalel.
a) Ce tensiune se va stabili la bornele lor legate In paralel ?
b) Ce sarcină vor avea In acest caz?
c) Ce se lntlmplă dacă după coneCtarea lor In paralel se mai adaugă, de asemenea In para-
lel, un condensator C, = 20 f.!.F nelncărcat?

1.3. Se consideră circuitele lrLStea şi triunghi formate din condensatoare cu capacităţi egale
respectiv cu CJ... şi Ca (fig. P.1.5. a, 1>). Ce. relaţie trebuie să existe Intre CA şi Ca pentru ca fa\i\
de orice pereche de horne capacitatea echivalentă a stelei să fie egală ·cu capacitatea triunghi~I­
lui? Aplica tie : CA = 30 !J.F.

l e" c" t;,

~~~--------..
ti h
Fig.P. l.5

l.G. Intre armăturii~ unul condesator plan lncărcat cu sarcina q = 24 f.LC la tensiunea Uo =
= 6 V şi decuplat de la sursă (fig. P.1.6, a) se Introduce un dlelectrlc cu grosimea egală cu jumă-

26
 f· (l II JIJ)~
tate din distanţa Intre armăturl. Cunoscind dis-
tanţa Intre armăturl d = 6 mm şi permltivltatea
relatlvli a dlelectricului e:, = 4 să se determine:
a) Intensitatea· cimpului electric produs de
sarcina q In starea iniţială ;
b) intensitatea cimpului. electric după Intro-
ducerea dielectriculul şi tensiunea u~ dintre armă Il
turi (fig. P . 1.6, b);
l') capacitatea condensatorului după introdu-
cerea dielertricului. Să se argumenteze răspunsul.
1.7. Între armăturile unul condensator plan
conectate la bornele unei surse cu t .e.m. de 6 \'
se Introduce un bloc ·dielectric cu grosimea egală
cu jumătate din distanţa dintre armături (fig . P.1.7);
condensatorul rămlne · tot timpul cuplat la sursă. În
6
starea iniţială sarcina pe armături este de 24 fJ.C . Fig. P. 1.6
Cunoscind distanţa Intre armături d = 6 mm şi
permiti vitatea relativă a dielectrirului e:, = 4 să
se determine :
a) capacitatea condensatorului In starea iniţi­
ală şi intensitatea cimpului electric Intre armături ;
b) intensitatea cimpului electric după in-
troducerea dielectricului şi sarcina electrică pc
armături; Fig. P. 1.7
c) capacitatea condensatorului cu dielectric ;
să se argumenteLe răspunsul.
1.11. Armăturile unui condensator plan cu ca-
pacitatea C = 4 fLF sint conectate la bornele unui
generator cu t.e.m . U • = 6 V. Condensatorul ră­
mlnc tot .timpul cuplat la sursă . Între nrmăturl
se Introduce un dielectric de forma unui paraleli-
piped (fig. P . l.B) cu grosimea d = 6 mm egală cu
Fig. P. 1.8
distanţa Intre armături , ce ocupă jumătate din
volumul condensatorului. Se cere să se determine :
a) sarcina electrică pe armăturile condensatorulul ln starea Iniţială;
b) intensitatea cimpului electric produs de această sarcină, In starea Iniţială şi di1pă intro-
ducerea dielectricului ;
c) repartlţia sarcinii pe suprafaţa armăturii In starea Iniţială şi după Introducerea dlelec-
trlculul ;
d) sarcina totală a armăturllor In prezenţa dlelectrlcuml;
e) capnt'itntea echi\·alentă a condensatorulul cu dielectrlc ; -să se a.rgumenteze rezultatul
(permltivltntcn relativă a dlelectricului este e:, = 2).
1.9. Armăturile unui co~densator plan cu
aria A = 8 cm• sint lncărcate cu sarcina q = '24 fJ.C
sub o tensiune Ub = 6 V; condensatorul se decu-
plează apoi de la sursă. tn spaţiul dintre armăturl
se Introduce un dielectrlc ( E, = 4) cu grosimea .
d = 6 mm, egală cu distanţa Intre armătilrlle con-
densatorulul (fig. P.l. .9) ce ocupă jumătate dlh
volumul condensatorulul. Se cere să se determine : Fig. P. 1.9

27
 X

Fig. P. 1.10 Fig. P. 1.11

a) densitatea superficială a sarcini! electrice pe armăturl ;

b) repartlţla densităţii superficiale a sarclnll In prezenţa dlelectriculul;
c) repartlţla cimpului electric In spaţiul dintre armăturl In starea Iniţială şi modificarea
adusă de prezenţa dlelectrlcului ;
d) tensiunea V~ Intre armături şi capacitatea condensa.torului cu dielectrlc ; să se argu-
menteze rezultatul.

1.10. Două suprafeţe plane conductoare, In formă de dreptunghi, cu laturile a = 4 cm

şi b = 6 cm şi lncărcate cu sarcinile q, şi q, sint plasate In aer ca In figura P.1.10.
Să se afle proiecţia cimpului electric pe axa ox şi să se reprezlnte grafle, pentru cazurile :

a) q, = 6 f.i.C, q, = 8 f.i.C;

b) q, = -8 f.i.C, q, = 6 f.i.C;

c.) q, _= -8f.i.C, q,=-6f.i.C;

d) q, = 8 flC, q, = -6 f.i.C.

1.1. între armăturile unul condensator plan cu aria A = 48 cm• şi distanţa d = 6 mm se

Introduce un dlelectrlc cu grosimea egală cu jumătate din distanţa Intre armăturl (fig. P.1.11).
Se cere să se determine :
a) capacitatea condensatorulul cu dlelectrlc dacă Er = 2;
.b) tensiunea maximă ce se po!lte aplica Intre armăturl dacă rigiditatea dlelectrică a sub-
stanţei este Ed = 400 kV fcm (rigiditatea aerului este de 30 kV fcm) ;
c) sarcina electrică maximă cu care poate fi lncărcat condensatorul.
 Capitolul 2

ELECTROTEHNICA REGIMULUI ELECTROCINETIC STAŢIONAR

A. STAREA ELECTROCINETICĂ ŞI CARACTERIZAREA El

1 . Starea electrocineticti a conductoarelor

Aşa cum am arătat în cap. 1, subcapilolul C, în cazul conductoarelor me-

talicepurtătorii de sarcini sînt electronii de conducţie, adică electronii sufici-
cient de depă1'taţi de nucleele atomice fixe pentru ca forţele coulombiene
exercitate de nuclee asupra lor să fie neglijabile.
ln cazul conductoarelor electrolitice sau gazoase, purtătorii de sarcină sînt
ionii pozitivi şi negativi obţinuţi prin disociaţie electrolitică sau prin ioni-
zarea moleculelor gazoase.
La echilibru termic şi electrostatic, mişcarea purtătorilor de sarcină este
dezordonată (sau haotică), fiind determinată de temperatura conductorului.
Ea se mai numeşte mişcare de agitaţie termică. Ca urmare, numărul de pur-
tători dintr-un anumit volum de conductor rămîne în medie constant, ca şi
sarcina pe care aceştia o poartă. Dacă conductorul este supus unor acţiuni
externe care se manifestă prin forţe exercitate asupra purtătorilor de sarcină
într-un sens bine determinat, aceştia capătă o mişcare ordonată (adică efec-
tuată numai în anumite direcţii şi sensuri) care se suprapune peste. mişcarea
de agitaţie termică. Această mişcare ordonată a purtătorilor determină un
transport de sarcină electrică. In aceste condiţii se spune despre conductor
că se află în stare electrocinetică sau că este parcurs de un curent ·electric de
conducţie.

2. Curentul electric de conducfie. Intensitatea

curentului electric de conducţie

e Aşa cum am precizat mai sus, se numeşte curent electric de conducţie

fenomenul de transport al sarcinii electrice determinat de mişcarea ordonată a
purtătorilor de sarcină.
e Pentru a caracteriza cantitativ acest fenomen, se introduce mărimea
fizică numităintensitatea curentului ·electric de conducţie, care se notează
cu 1. Pentru definirea acestei mărimi considerăm un conductor rectiliniu

29
 A A

...I tJq<O
a a
I<O
b b
Fig. 2.1 Fig. 2.2

şi o secţiune transversală S prin acesta de arie A (fig. 2.1, a). Orice trecere a unui
purtător de sarcină prin această secţ.iune reprezintă un transport de sarcină
dintr-o parte în alta a secţiunii. Deoarece purtătorii se pot mişca în ambele
sensuri, pentru a urmări sistematic fenomenul este necesar să ne alegem un
sens de referinţă, pe care-I indicăm printr-o săgeată pe conductor. Acest sens se
numeşte sensul de referintei al intensilclfii wrentului şi se· indică în schemele
circuitelor electrice ca in figura 2.1, b.
Orice purtător de sarcină care traversează secţiunea în sensul de refe-
rinţă determină o creştere a sarcinii în partea secţiunii indicată de sens dacă
este pozitiv (fig. 2.1, a) şi o scădere a sarcinii dacă este negativ (fig. 2.2, a).
Dimpotrivă, orice purtător care traversează secţiunea în sens contrar sensului
de referinţă determină o scădere a sarcinii dacă este pozitiv (fig. 2.3, a) şi
o creştere a ei dacă este negativ (fig. 2.4, a). ln concluzie, ·din punctul de vedere
al transportului de sarcină mişcarea particulelor pozitive intr-un sens este echi-
valenUl cu mişcarea partiwlelor negatiile in sens contrar.
. Ne fixăm acum atenţia asupra fenomenului de transport al sarcinii elec-
trice în sensul de referinţ.ă ales, între două momente de timp t 1 şi t2 care
determină un interval l:lt = t 2 - t 1 • Fie Aq sarcina electrică (ca valoare şi
semn) care străbate în acest interval de timp, în s~nsul de referinţă considerat,
secţiunea S (fig. 2.1 ).

A A

...I11tz -o
V-
~

~o

a o
~ I~O
I<D
b b
Fig. 2.3 Fig. 2.4

30
 A

I<O

a b
Fig. 2.5

Prin definiţie se numeşte intensitate a curentului electric de' con-

ducţie mărimea

1i ~; 1
(2.1)

După cum se vede, intt'nsitatea curentului l'lectric nu esle altceva

decit sarei na eleclricii trans porlaili în unitatea de timp prin sec(i unea S,
adică este viteza de transport a sarcinii. Deoarece !:::.q poate fi pozitivă
sau negativă, iar !:::.t este pozitiv, rezultă că intensitatea curentului este de
asemenea o mărime algebrică. Dacă se schimbă sensul· de referinţă în
opusul său (fig. 2.5), intensitatea cmentului îşi schimbă semnul.
e Unitatea de intensitate de eurent în sistemul SI se numeşte amper şi
are simbolul A. Din -definiţie rezultă :

lA=~= 1 Cs- 1 •
ls
In electrotehnică se mai utilizează multiplii şi submultiplii următori :
megaamperul: 1 MA = 106 A ;
kiloamperul :. 1 kA = 10 3 A;
miliamperul : 1 mA = I0- 3
A;
microamperul : 1 fLA = IQ- A ; 6

picoamperul : 1 pA = IQ- 12 A.
ApllcatJa 1. Prin sec/lunea unui conductor metalic (linde purtătorii 'de sarclntl sint numai
~ /ectroni) trec In timpul dt= 1,6 s, N = 101 0 electroni !nsensu/ de r.e(erin/ă (fig. 2.2). Să se ca/cu-
·/fte intensitatea curentului electric de condurfle.
In acest caz :

I::J.q= -Nq0 = - 1020 x 1,6 x ~0- 10 = -16C

şi Intensitatea curentului de conducţle va fi :

t:J.q
1 = - = -10 A< O.
I::J.l

31
 Dacă se alege sensul de referinţă opus mişcării electronllor (fig. 2.4), atunci:

I = 10A >O.

ApllcaJla 2. Prin sec/lunea unui conductor electrolitic (unde purtătorii de sarcină sint de
exemplu ioni monovalen/i) trec In timpul llt= 1,6 s, N + = 102° ioni po:lllvl In sensul de re(erinfă
şi N _ = 10 10 ioni negativi ln sens contrar (fig. 2.1, a). Să se calcul~:e intensitatea curentului de
eonductie.
In acest caz :

flq= N+q• -[N_(-q 0 ~ ) = q0(N+ + N_) = 1,6 x 10- 18 x 1,1 x 102°C.

Rezultă:

17,6
1= -- = 11 A > O.
1,6

3. Densitatea curentulUI electric de conducţie

e Se numeşte densitate a curentului electric de conducţie raportul din-

tre intensitatea curentului şi aria secţiunii prin care trece acest curent :

~
~ (/ > 0).
- (2.2)

Dacă presupunem că toţi purtătorii de ace aşi semn au viteze ordonate

egale, putem obţine o expresie importantă a densităţii de curent. Considerăm
un conductor cu - purtători pozitivi care se mişcă în sensul de referinţă al
intensităţii curentului cu viteza ordonată ;+
(fig. 2.6). Fie q+ sarcina lor şi
n+ concentraţia lor (adică numărul de purtători pe unitatea de Yolum). In
aceste condiţii, purtătorii care Yor tra\'ersa secţiunea S de arie A a conduc-
torului în intervalul de timp !:it (fig. 2.6) vor ocupa \'olumul :

1::1 V = Av+!:lt.
Numărul lor va ~fi :

A iar sarcina pozitivă transportată în sensul

de referinţă va fi :

!:lq = q+n+Av +!:lt.

Intensitatea curentului \'a fi:

Fig. 2.6

32
 Densitatea de curent rezultă :

(2.3)

Din această expresie se observă c ă densitatea de curent este cu atît mai mare
cu cît concentra /ia purtătorilor, sarcina lor microscopiccl şi viteza lor de mişcare
ordonată sînt mai mari.
e In electrotehnică se mai defineş te şi vectorul densitate de curent prin
relaţia:

(2.4)

Dacă purtătorii sînt pozitivi (q = q+ > 0), atunci :

şieste orientată în sensul vitezei de mişcare (fig. 2.7). Dacă purtătorii sînt nega-
tivi (q = q ~ < 0), atunci :

şieste orientat în sensul opus vitezei de mişcare (fig. 2.8) . Dacă la producerea
curentului participă purtători de ambele semne, atunci suprapunîrid efectele
se obţine: ·

[J::::;++ n_qj (2.5)

e Unitatea de măsură !i densităţii curentului electric. Din definiţie

rezultă:

<.1>= < l > =~= 1 Am- 2

<A> 1 m2

! Fig. 2.7 Fig. 2.8

1
3 - Electrotehnlca clasa a X-a
33
 In electrotehnică se foloseşte mai ales multiplul acestei unităţi, numit
Afmm 2 :
-E2=~~m2
Aplicaţia 1. Ştiind că concentra/ia de electroni li beri intr-zm conductor de cupru este n =
= 1 0" electroni tm•, se cere să se determine viteza de mi şcare ordonată pent ru o densitate de curent
de 10 Afmm•.
J ;10 x 10' mm
J = n _ 1q_ l' v_ => v_ = -- = ------- = 0,625 - - .
11 1 q! 10" X 1,6 X 10··•• s
Aplicaţia 2. Ştiind c<1 conductorul de cupru din aplicaţia 1 (lre temperatura de zo•c. să se .
determine viteza medie de agitaţie termică a e/ectroni/or liberi.
Asimillnd comportarea electronilor cu aceea a moleculelor unui ga2. perfect, energia
cinetică medie este dată de :

m;;'•
~ = 3 kT ( k = 1,38 x J
10-•• .K, m, = 9,1 x 10-' · kg ) .
2
De alei :

- ,/-:::- v3kT . m mm
v ~ y v• = -- = 11,5 x 10'- = 0,115 x 10' - - .
m, s s

O Observaţie. Viteza de agitaţie termică este de aproximativ 1 o• ori mai mare decît viteza In
mişcarea ordonată.

~../'
~--
B. LEGILE ELECTROCINETICII

. - - - -- 1. Legea lui Ohm

e Legea lui Ohm. Dintre toate forţele care pot imprima o mişcare ordo-
nată purtătorilor de sarcină dintr-un conductor determinînd astfel apariţia
un\li curent efectric, cele mai importante şi mai frecvent întîlnite sînt forţele
electrice. Pentru a putea produce aceste forţe, este necesar să creăm un cîmp
electric în cuprinsul conductorului. Acest lucru se realizează, de exemplu,
introducînd conductorul între armăturile unui
IJ condensator, între care diferenţa de potenţial se
menţine constantă (fig. 2. 9). SP- spune că în acest
mod aplicăm conductoruiui o tensiune sau o
· diferenţă de potenţial. Sub acţiunea cîmpului
electric, .în conductor apare un curent electric de
intensitate 1 .. Deoarece cîmpul electric depinde
rle tensiunea electrică aplicată conductorului,
rezultă că există o legătură între intensitatea
curentului şi tensiunea aplicată. Această depen-
denţă a fost cercetată experimental de către fizici-
anul german Georg Simon Ohm şi se numeşte
Fig. 2.9 legea lui Ohm. Legea lui Ohm poate fi enunţată

34
astfel : tensiunea electrică (lplicată unui conductor este direct proporfională cu
intensitatea curentului care-[ străbate : _11..
~ -=.. j)_ { :::-- (2.6)~
e
1U = Rl 1'
, '

Rezistenţă şi rezistivitate electrică. Factorul de proporţionalitate R

depinde de natura şi de dimensiunile conductorului şi se numeşte rezistenţă
electrică. Cercetările experimentale ale lui Ohm au arătat că rezistenţa elec-'
trică a unui conductor omogen de lungime ~ l şi cu secţiunea transversală
constantă de aria A poate H exprimată prin relaţia :

·~
(2.7)
C2J
care arată că rezistenţa electrică este direct proporţională cu lungimea con-
ductorulili şi invers proporţională cu ar'ia secţiunii sale transversa]e. Factorul
de proporţionalitate p se numeşte rezistivitate electrică şi depinde de natura
conductorului; adică are o valoare pentru cupru, alta pentru argint, alta pen-
tru aluminiu etc.
e Variaţia rezistivităţii cu temperatura. Experienţa arată că rezistivi-
tatea conductoarelor metaJice depinde de temperatură şi de r~gulă creşte
odată cu temperatura. Pentru temperaturi nu prea mari (faţă de temperatura
ambiantă) este valabilă următoarea lege de variaţie:

lp= Po(l + cx6) 1

sau:
p = po[l + cx(T- T0 )],
unde p0 este rezistivitat~a la temperatura T 0 = 273 K, iar cx este coefi-
cientul de variatie a rezistivitciJii cu temperatura.
e Conductanţă şi conductivitate electrică. Legea lui Ohm mai poate fi
scrisă şi sub forma :

unde:

(2.9)

se numeşte conductanJă electrică.

Mărimea a =_!_se
p
numeşte conductivitate
.
etectrictJ..

35
 Din legea lui Ohm rezultă :

<R>= <V>'
<I>
adică

1 u. SI de rezistenţă=~= 1 n. (ohm).
1A
Din expresia rezistenţei rezultă :

< >= (R) (A)'

p (l)

adică:
2
1 unitate SI de rezistivifate = 1 n. 1 m = 1 n.m.
1m
Unitatea de conductanţă va fi:
1 unitate SI de eonductanfă = - 1- = 1 n.- 1 = 1 S (siemens).
n.
Unitatea de conductivitate va fi:
1
1 unitate SI de conductivitale = - - - = 1 n.- 1 m- 1 = 1 S m- 1 •
10.m
ln electrotehnică se folosesc frecvent şi următorii multipli ai ohm-ului:
1 kiloohm = 1 kO. = 10 3 n. ;
1 megohm = 1 MP. = 106 n..
Pentru rezistivitate se mai foloseşte unitatea:
2
1 n. mm = w-6 n.m,
m

care este deosebit de comodă cînd se măsoară lungimea .c onductorului în metri,

iar aria secţiunii sale în mm 2 •

Aplicaţia 1. Printr-un conductor avînd rezistenţa R = 1O .n circulă un curent de intensitate

1 = 5 A. Să se afle tensiunea aplicată.

U = R1 = 10 x 5 = 50 V.

Aplicaţia 2. Ce curent va străbate conductorul de mai sus dacă i se aplică tensiunea

U = 500 V?

1=.!:!_= 500 =50A .

R 10

36
 Aplicaţia 3. Ştiind că In aplicaţiile precedente conductorul este din cupru cu p = 1,75 x
x 10-• .nm, să se afle lungimea sa dacă aria secţiunii lui este A = 1 mm'.
1 RA
R = p- ~ 1 = - - = 571 m.
A p
Aplicaţia 4. Ştiind că rezistivitatea din aplicaţia 3 a fost dată pentru 20°C şi că a. =
4 X 1 o-• _2_ , sd se afle rezistivitatea cuprului la 0°C.
oc
Din :
p 1,75 X 10-•
p = Po(1 + a.6) ~ Po = --- = = 1,62 X 10-• il m.
1 + 0(6 1 +4 X 10- 3 X 20
Aplicaţia 5. Rezistenţa unui conductor de aluminiu la 0°C este Ro = 1 O .n. Ştiind că prin
lncălzire rezistenta lui a crescut la 1 o;
5 .n, să se afle temperat11ra la care s-a lncălzil.
1
O(,u = 4 x 10-•- ;
oc
1
Ro= Po - ;
A
.
. ./
1a ·= Pa ' 1~~ ~ 1. ._••
A Ra Pa
•;.
."
Deci:
Ra
Pa=--· Po = Po(1 + cx6);
Ro
Ra _ 10,5 -1
1
R. 10
e = ----=~- ---- = 12,5°C;

T = 12,5 + 2n = 285,5 K.

Pentru a înţelege mai bine legea lui Ohm, vom analiza aspectele micro-
scopice ale apariţiei curentului electric. ln adevăr, să considerăm un conductor
rectiliniu cu secţiunea constantă de -aîi e-A- şi de lungime l, căruia. j se a lică
tensiunea U. Intensitatea cîmpului electric care se stabileşte în conductor-· - - - -
va fi (fig. 2.10):
r--f E = U- . 1

Dacă
---
qm este sarcina unui purtător
l o

(pentru simplitate presupunem că există

un singur tip de purtător, . de sarcină
qm < 0), atunci asupra fiecărui purtător
se va exercita forţa electrică :
i'. · qmE;
-
~ v--
'lm,
..J.. -J;

ca urmare, toţi purtătorii vor căpăta o t

mişcare ordonată în sensul forţei ff•. Fig. 2.10

37
 Dacă mişcarea s-ar desfăşura fără obstacole, purtătorii ar fi uniform acce-
lera ţi, iar viteza lor ordonată ar creşte mereu. ln realitate, purtătorii se m:iş­
că prin intersfiţiile reţelei ionice a conductorului şi, datorită agitaţiei termice,
se ciocnesc frecvent de aceşti ioni pierzîndu-şi mişcarea ordonată. Acest
mecanism foarte complicat poate fi asimilat ct1 o forţă de frecare vîscoasă
(adică dependentă· de viteză) care se opune accelerării nelimitate a purtă­
torilor. Ca urmare, putem presupune că asupra fiecărui purtător se exercită,
în afară de forţa electrică F,, şi o forţă de frecare F1 opusă vitezei ordonate ;,
Atunci 'c înd forţa de frecare echilibrează forţa electrică

F, +FI= O,
purtătorii continuă să se mişte ordonat uniform. Forţa de frecare fiind opusă
vitezei, se poate exprima astfel : '
FI=
-kl;,
unde k1 este un coeficient de frecare. Din relaţia de echilibru al forţelor re-
zultă:

sau
1 qmiE
klv. =
Înmulţind. şi împărţind membrul drept al acestei egalităţi cu n 1qm 1·
)
obţinem:

.· kf" . 'k J k1 I
E = - -· ·nqm z i = -1- = -- · -.
nq;, · nq;, nq;, A
lnmulţ.ind această relaţie cu l (lungimea conductorului), obţinem:

U = El = _!:_t_ • _z · I.
nq;, A
Dar conform legii lui Ohm, U · RI, deci coeficientul de proporţionalitate
între tensiune şi curent este :

cu
k
p =-~-.
nq;,
Observăm aşadar că rezistivitatea este direct proporţională cu
coeficientul de freca rl' ~i invers proporţională cu concentraţia purtăto -
rilor şi cu pătratul sarrinii electrice; rezistiY i-
latea nu depinde deci de se mnul sarcinii pur-
l ăforilor.
o-j}r-1L------J--~o
ln circuitele electrice, concluctoarele care au
o rezistenţă R şi la bornele cărora se aplică ten-
Fig. 2.11 siunea U se reprezintă ca în figura 2.11.

38
 Experienţa arată că
---------
4. 1Legea lui Jo le /:J.
un conductor parcurs de curent se încălzeşte (feno-
menul se numeşte efect Joule). Fizicianul englez James Joule a arătat că prin
trecerea unui curent electric de intensitate I printr-un conductor electric de rezis-
tenţă R, într-un interval de timp fl.t, se dezvolti/ o cantitate de cc1ldură

,, Qt:.t = RJ2fl.t. (2.10)

Aceasta este legea lui Joule.

Căldura dezvoltată în unitatea de timp, care se mai numeşte şi putere
Joule, va fi :

I P,~~ ~ RI' (2.11)

Deoarece conform legii lui Ohm V= RI şi I = GV, puterea Joule se

mai poate exprima şi astfel :

1 P, ~ RI' ~ (Rl)J ~ Ub R(%)' ~ f~ GU'. I

V nit alea SI de putere este wattul (1 W) :
1W=1D.·IA 2 •
Apllea!lu 1. Care este căldura degajată în zinitatea de timp de un conductor cu rezistenţa
R = 1 o 0 parwrs de un curent ct1 intensitatea cir. 5 A ?

PJ = Rl' = 10 x 5' = 250 W.

Apllea!la 2. Ce rezistenţă are un bec de 100 W alimentat la 220 V ?

PJ
u•
= --; R = -
u• = -220•
-= 48t n.
R PJ 100
Apllea!la 3. Ce căldură degajă în timp de 24 ore un radiator funcţionînd la tensiunea ele
220 V, dacrl absoarbe un curent 1 = :j A?
Qt:.t -' Rl 2 tlt = U/tlt = 220 X 5 x 24 X 3 600 = 9, 5 x - 101__,!__;

Qt:.t = 95 000 kJ.

Apllea!la 4. Ştiind că 1 kilowallrmi ( 1 k \rlz) este nilcluru dc:voltată într-o oră ele un con-
ductor care Ia tensiunea de 1 kV absoarbe 1 A, să se a{ le această cei/durei, c:rprimată In jou/c.

Qt:.t - · U/tll = 10' x 1 X 3 600 = ~.6 X 106 J = 1 kWh .

-
5. Interpretarea microscopică a legii lui Joule 1 '!

Din punct de vedere microscopic, orice creştere de temperatură este rezul-

tatul intensificării agitaţiei termice a particulelor microscopice ale substanţei.
Aşa cum am arătat în subcapitolul B.3, ciocnirile între purtătorii de sar-
cină aflaţi în mişcare ordonată şi reţeaua ionică a conductorului sînt inevita-

39
 l bile. Purtătorii de sarcină care suferă
ciocmn îşi pierd mişcarea · ordonată,
v_ - respectiv componenta vitezei în mişcarea
ordonată se anulează. Energia cinetică
corespunzătoare mişcării ordonate este
transferată mişc ă rii termice. Deoarece
A mişcarea ordonată· este determinată de
o forţele electrice, pînă la urmă lucrul
mecanic al acestor forţe se regăseşte în
creşterea energiei de agitaţie termică a
Fig. 2.12 particulelor substanţei, care se manifestă
prin creşterea de temperatură.
In adevăr, puterea mecamca a forţelor electrice dintr-un conductor de
lungime l şi cu secţiunea de arie A (fig. 2.12) este:

Pmec = (nF,v)Al = n(/ q"' / Ev)Al,

unde:
/ qm / Ev este puterea pentru un singur purtător;
n - concentraţia purtătorilor ;
Al - volumul conductorului.
Aranjînd altfel ordinea factorilor, mai scriem şi

Pmec = (n 1 qm / v)A(El) = JAU = IU .

Deoarece U = RI, obţinem :

Efectul Joule deci nu este altceva

efeclual.Jle GÎIRpHl eleetriG USJ.LP.r--ca......_,p...n....r....L...,ălu.....~!--!~o!J,<Jl..\o
~

Considerăm un conâuctor închis pe care îl introducem într-un cîmp elec-

tric. Constatăm că în conductor nu va apărea curent şi nici o transformare de
energie. In adevăr, aşa cum am văzut la regimul electrostatic, lucrul mecanic
al forţelor electrice pe orice drum închis este nul şi deci mi şc area purtătorilor
de sarcină numai sub acţiunea forţelor electrice pe drumuri închise nu este
posibilă.
Experienţa arată că printr-un circuit închis poate circula curent electric
numai dacă ,
pe lîngă forţele electrice asupra purtătorilor de sarcină acţio ­
nează forţe de altă natură (neelectrică) , care pot efectua lucru mecanic nenul
pe drumuri închise (se numesc forte neconservati11e).
Se numeşte generator electric sau sursă electrică orice ansamblu de con-
ducloare în care asupra purtătorilor de sarcinii se exercită forţe neelectrice capa-
bile să efectueze un lucru mecanic.

40
 a. Generatorul in gol şi tensiunea electromotoare a sursei
Să ne imaginăm o porţiune de conductor (deschisă) in care, pe lîngă .
--+
forţa electrică F,, asupra purtătorilor de . sarcină acţionează şi forţa neelec-
--+
trică F ,... Să presupunem un moment iniţial în care cimpul electric este
nul şi asupra purtătorilor (presupuşi pozitivi) acţionează numai forţele
neelectrice. Sub acţiunea acestor forţe, purtătorii de sarcină vor fi aglomeraţi
la unul dintre capetele conductorului (fig. 2.13), care se va încărca asifel
pozitiv ; celălalt capăt, avind lipsă de purtători, se va încărca negativ.
Această separare de sarcină va produce însă un cimp electric orientat dinspre
sarcinile pozitive spre cele negative. El va produce forţe electrice F. orien-
tate în sens invers faţă de forţele Fn•• care vor acţiona asupra purtătorilor.
Procesul de separare a sarcinilor încetează in momentul în care forţele
electrice echilibrează forţele nrelectrice. Ecuaţia dr echilibru al forţelor
se scrie :
sau, scalar :

Deoar,ece F. = qmE # O, observăm că în conductor se stabileşte un cîmp elec-

tric chiar cind purtătorii nu se mişcă ordonat şi deci nu există curent electric,
deci cînd generatorul "funcţionează în gol".
Existînd cîmp electric, între capetele conductorului apar e o diferenţă de
potenţial

:\[ărimca

(2.12)

se numeşte cîmp electric imprimat, iar produsul :

(2.13)

se numeşte tensiune electromotoare (t.e.m.) imprimată sau tensiune electromo-

toare a sursei.

A 8
It
ft
~Fe Aoo--~+~~~-----8oo o---- ---oo
A e 8
f+-
4-
-
E
6
e=~8/l=o
= ~8o
l
Fig. 2.13 Fig. 2.14

41
 Deoarece diferenţa de potenţial V A - V B este
egală şi
cu tensiunea U .AB din lungul conductorului
cînd curentul este nul, folosind notaţia:

V .A - VB = u .AB~I+O = u ABO
putem scrie :

e = U .ABO
Fig. 2.15
Rezultă aşadar că t.e.m. a unei surse este
egală cu tensiunea electrică (diferenţa de potenţial)
de mers în gol.
. ln schemele electrice, generatoarele se reprezintă ca în figura 2.14, t.e. m.
fiind orientată în sensul forţelor neelectrice, adică dinspre minus spre plus,
iar tensiunea U AB - în sensul forţelor electrice, adică de la plus la minus.
Cele mai vechi şi mai cunoscute surse de t .e.m. sînt sursele electrochimice
o (pilele electrice), în care forţele neelectrice se manifestă pe suprafaţa de con-
tact dintre electrozi şi electrolit (fig. 2.15). Particulele încărcate pozitiv asu-
pra cărora se exercită forţele neelectrice sînt ionii de cupru şi de zinc: Cu ++
şi , respectiv, Z ++.

b. Generatorul in sarcină

Dacă între bornele unui generator se conectează un conductor, se forme ază

un circuit închis, iar forţele neelectrice fac ca purtătorii de sarcină să aibă, pe o

traiectorii închise, o mişcare continuă (fig. 2.16). Pentru purt ă torii aflaţi în ge-
nerator, mişcarea este determinată de acţiunea simultană a forţelor neelec-
trice, electrice şi a forţelor de frecare. Mişcarea purtătorilor în conductorul
exterior este determinată de forţa de natură electrică şi de cea. de frecare .
ln mişcare staţionară (cînd purtătorii au viteze constante)forţele sînt
în echilibru :
F'. + .F,.. + F', = o
pentru purtătorii din generator ;
F. + "F, =o
pentru cei din conductorul exterior.
Purtătorii se mişcă în sensul forţei neelectrice şi deci relaţia între mări mile
forţelor este :
F,., = k 1 u + qmE.
lmpărţind cu qm, obţinem :

E1 = k, u
qm
+E = ...!!J__ • nqm IJ
nq'f,.
+E = p _!_
A o
+ E.
lnmulţind cu l, relaţia devine :
l
E 1l= p-1 +El.
A

42
 A 8
r
--"TI+
r - .., + -V J!l7
n
:
-
=:--..
,... !+ ·~:::""""~
,.- 1~ 1it 'F 'ii • r-. =
,_ l
-V
·'

- 'It.

Fig. 2.16 Fig. 2.17

. pl
Dar : El = U A B • E 1l = e şi-= R9 (rezisten ţa internă a generatorului)
A
şi obţinem:

. 1e = R 9 1
Aceasta este ecuatia generatorului în sarcină.
+ U AB 1 (2.14)

Circuitul echivalent este prezentat în figura 2.17.

Dacă 1 = O, se obţine a ş a cum am v ă zut,

e = VM;o.
Relaţia (2.14) se mai poate scrie:
. \U
A B = e- R 9 1. 1 (2.14')
Ea arată că tensiunea la bornele generatorului este mai mică decît t.e.m .,
scăzînd pe m(/surâ ce intens.itatea curentului creşte (fig. 2.18 ). Mărimea R 9 1
care se scade din t.e.m. se numeşte câdere de tensiune internă a generatrJrului.
Explicitînd relaţia (2.14) în raport cu curentul obţinem :
1 = e- UAB'
Rg
de unde se vede că valoarea maxima a curen u ui este aceea la care se anu-
lează tensiunea la borne. Acest lucru se poate realiza legînd bornele A şi . B
între ele (punîndu-le în scurtcircuit). Intensitatea curentului care rezultă se
numeşte curent de scurtcircuit şi se notează cu 1 s e :

(2.15)

c. Legea lui Ohm in circuite cu generator

Considerăm un generator (fig. 2. 17) de t.e. m. e

şicu rezistenţa internă R 9 , care alimentează un
conductor (pe care îl vom numi receptor) de rezis-
tenţă R. Fie A , B bornele lor de legătură.
Pentru generator putem scrie ecuaţia : r, r, 1
UAB = e- R 9 1. Fig. 2.18

43
 Pornind de la ecuaţia de echilibru al forţelor care acţionează asupra pur-
tătorilor iri mişcare prin conductorul exterior :
F. +F, =O,
prin transformări algebrice similare cu cele ce ne-au condus la (2.14'), obţi­
nem pentru conductorul receptor :
UAB = Rl.
Egalînd cele două · relaţii obţinem :
e - Rvl = Rl
sau
e
1= (2.16)

Această relaţie se mai numeşte şi legea lui Ohm pentru un circuit închis
cu sursă de t.e.m. şi receptor exterior.

In cazul generatorului în gol neexistînd curent, nu există transformare

de energie. Un generator în gol este un sistem de conductoare în stare de echilibru
electrostatic.
e Sursa in regim de generator. Scriind ecuaţia unui generator în sarcină :
e = Rl + Rvl
şi înmulţind cu l, ohţinem o relaţie între puteri :
el= Rl 2 +
Rvl2 = PJ PJv· .+
Se observă că puterea J oule dezvoltată în conductor şi în generator este aco-
perită de termenul el. De aceea :

(2.17)
trebuie considerată ca putere dezvoltată de generator. Ea se datorează lucrului
mecanic efectuat de forţele neelectrice, degarece ele determină apariţ.ia t.e. m.
a generatorului.
Cum lucrul mecanic al forţelor neelectrice se efectuează pe seama chel-
tuirii unei energii neelectrice (de exemplu chimice), spunem că o sursă în regim
de generator transformă energia sa internă ( neelectrică) în energie electrică.
Dacă procesul are loc într-un interval de timp !lt, obţinem:
eltlt = P J!lt + P Jvflt
sau
(2.18)
adică energia dezvoltată de sursă ln timpul !lt se transformă în căldură prin
efect Joule partial în sursă, datorită rezistentei ei interne, şi parţial în conduc-
torul exterior.
e Sursă In regim de acumulator. Dacă unei sursei se aplică din exterior
o tensiune la borne mai mare decît tensiunea sa la mers în gol, atunci curentul

44
va circula în sens contrar t.e.m. Schimbînd în ecuaţia e = U.AB + Rgl pe 1
cu -I, obţinem :

sau
u.AB = e + R,I.
lnmulţind cu 1 obţinem o relaţie între puteri:
U .ABI= el + Rgl 2
"şi înmulţind şi cu llt- o relaţie între energii :
u.ABIIlt = elllt + R,J21lt,
adică

(2.19)
In acest caz sursa primeşte din exterior energia electrică Il W .Ali (pe la borne),
din care o parte o transformă în energie ·internă neelectrică (o acumulează), iar
restul o transformă în căldură prin efect Joule.
O Observaţie. Un astfel de proces se numeşte "încărcare" şi este posi-
bil numai la anumite surse, care se numesc acumu·latoare. Spunem că în acest
caz încărcăm acumulatorul.
O De reţinut ! S~em că ori eî îte ori_ teJm ~şUn1eM.iJ. .a1ecu:..J.JJ:n!tului
.Q U acelaşi sens, geneţ"atorul cedea:z.,ă energie electrică şi ori de clte ori sînt de sen-
suri opuse, gener-alorul primeşte energie electrică.

e , Unsistem de corpuri se consideră izolat din punct de ve,dere electric

dacă în jurul său se poate delimita o suprafaţă închisă prin_..em.e nu trece
curent electric. Experienţa arată că sarcina electrică totală a unui astfel de
sistem este invariabilă în timp.Acest rezultat constituie legea conservării
sarcinii electrice şi se enunţă astfel : sarcina electrică a unui sistem izolat de
corpuri este constantă :
~2.20)

Conservarea sarcinii electrice este o consecinţă a faptului că particulele

elementare care intră în constituţia atomilor au sarcina constantă şi
invariabilă, egală cu un multiplu al sarcinii elementare q0 = 1,6 ·10- 19 C. De-
~arece un sistem de corpuri este izolat atunci cind nu pierde şi nici nu c(ştigă
electroni sau ioni, rezultă evident că sarcina sa rămîne constantă.
e J:<'orma generală a legii conservării sarcinii. Un corp conductor nu
este izolat dacă există o suprafaţă care-I înconjoară străbătută de curent elec-
tric · (fig. 2.19). Fie h:. intensitatea acestui curent şi qr, (i) sarcina acestui
conductor la momentul t. Intr-un interval de timp llt cuprins intre momentele
t şi t + llt, datorită circulaţiei curentului prin conductorul de legătură, la
exteriorul suprafeţei se va scurge sarcina :
llq = h:.llt.
Ca urmare, a acestei pier en de sarcină, sarcina conductorului din inte-
riorul suprafeţei ~ va scădea, astfel încît :
qr.(t + llt) = qr.(t)- llq.

45
 lr.=+l tzr: = +q,
Fig. 2.19 Fig. 2.20

Notînd cu:
ÂqE = qE(t. f Ât)- qr.(t)
variaţ.ia sarcinii din interiorul suprafeţei, obţinem:

ÂqE = -Âq = -]EÂt.

De aici rezultă :

(2.21)

care constituie expresia cea mai generală a legii conservării sarcinii şi se

enunţă astfel : 11iteza de sc(idere a sarcinii electrice qE din interiorul unei supra-
fete !: este egală CII intensitatea totalei h a curentului electric care iese din su-
prafal(i.
O Notă. In general, prin Ir. trebuie să înţelegem suma algebrică a
curenţilor care străbat suprafaţa !: (pozitivi cînd ies şi negativi cînd intră).
Aplicaţia 1. Un corp conductor avind la momentul 1 sarcina q = JOOfLC este legal cu alte
corpuri prin/rei conduc/oare prin care circule) curenţii 11 = 1 A, J, = 2 A şi 1, = 5 A cu sensurile
din figura 2. 211. Care va fi sarcina eleclriccl a corpului după S fLS .
Scriem :
lr. = 11 - 12 + 13 = 4 A; !:li = 5 x tQ-• s;

/:lqE = -JE/).1 = -4 X 5 X 10-• = -201.1-C.

Deci:

qr.(t + l:lt) = qr.(t) + l:lqr. = .100 ~.~-c - 20 fLC ~ so ~.~-c: .

Apllcatla 2. Armălur(le unui condensalor lncdrcal initial cu sarcinile ±q = ± SOfLC se
leagci Intre ele printr-un C'onduclor (v. fig . 2.1 !J ). Să se determine inlensilalea .curentului din con-
ductor şlllnd C'd In primele 2 1.1-s de la efectuarea legăturii armăturile se descarccl cu I% din sardna
iniţială.
lnconjurlnd armătura pozitivă cu o suprafaţă :E, putem scrie :
-50
-~.~-c
l:lqr. 100
l E = - - - = - - - - = 0,25A = 250mA.
/:li 21.1-S

46
 Capitolul 3

ELECTROTEHNICA CIRCUITELOR DE CURENT CONTINUU

A. ELEMENTE DE CIRCUIT

1. Caracterizarea elementelor de circuit

Prin circuite electrice de curent continuu înţelegem circuitele în care

curentii şi tensiunile au valori invariabile în timp. De regulă, aceste mărimi se
notează cu litere mari : 1, E* , V etc.
Componentele unui cirwit electric se numesc elemente de circuit. De
exemplu, circuitul simplu de curent continuu cuprinzînd o sursă cu t.e.m.
E şi rezistenţa internă R 1, care alimentează un rezistor aYînd rezistenţa R
(fig. 3.1), are două elemente: sursa şi rezistorul.
Elementele de circuit cu douli borne (terminale} de acces se numesc elemente
dipolare.
Atun ci cînd un element eli polar poate fi caracterizat printr-o singură mărime,
el se numeşte element ideal de circuit (de ext>mplu, rt>zistorul ideal este ca-
racterizat numai de rezistenţa sa, R). r----, r------,
e Elemente de circuit pash·e şi acthe.
Un element de circuit de curent continuu se
numeşte pasiv dacă nu poate ceda energie
electrică în circuit oricare ar fi sensul curen-
tului prin element (de regulă, un astfel de ele-
ment absoarbe energie electrică). Rezistorul
este un element pasiv de circuit.
Un element de circuit se numeşte activ dacă E
poate genera energie de natură electrică în anu-
mite regimuri de funcţionare (în alte regimuri
de funcţionare, un astfel de element poate, 1
eventual, primi en~rgie electrică, fiind un re- L l~l.O_ _J L
~e,E!,Iţ!'_ ..J
ceptor de energie). Sursele sînt elemente ac-
tive de circuit. Fig. 3.1

• In regim e/eclroslatic s-a utlllzllt notaţia E pentru Intensitatea cimpului electric.

47
 II LI

o
I
o
I

Fig. 3.2 Fig. 3.3

Un circuit electric format numai din elemente pasiYe se numeşte circuit

pasiv. Un circuit electric care pe lîngă elemente pasive are cel puţin un ele-
ment activ se numeşte circuit acliiJ.
e Un element dipolar de circuit este complet caracterizat prin relaţia
intre tensiunea U la borne şi intensitatea I a curentului prin element. Gra-
ficul acestei relaţii într-un plan de coordonate U-I se numeşte caracteristică
tensiune-curent a elementului de circuit. Elementele de circuit se numesc liniare
dacă caracteristica tensiune-curent este o dreaptă (fig. 3.2). Elementele de cir-
cuit se numesc neliniare cînd caracteristica tensiune-curent Este o curbă (fig. 3.3).
Elementele reale de ci"rcuit sînt, de regulă , neliniare, dar multe dintre
ele pot fi considerate în limite suficient de largi ale curentului şi tensiunii ·
ca fiind liniare.
Teoria simplificată a circuitelor electrice de c. c. se referă la circuite
alcătuite din elemente ideale de circuit : rezistorul ideal şi sursa ideală.
Utilitatea elementelor de Circuit ideale constă în faptul că permit o formulare
simplă a teoriei circuitelor, iar comportarea oricărui element real de circuit
poate fi descrisă (modelată) printr-o schemă echivalentă alcătuită numai din
elemente ideale. De aceea YOm începe studiul circuitelor de c.c. cu studiul
a două elemente ideale de circuit.

Rezistorul ideal este elementul de circuit care are tensiunea la borne pro-
porţională cu intensitatea curentului,oricare ar fi valoarea curentului. Factorul
de proporţionalitate este rezistenţa R a rezistorului.
Ecuaţia de circuit a rezistorului estr :

U = RI pentru orice I

Conductanţa G a unui rezistor este mărimea innrsă rezistenţei :

G=-1
R'

48
 I

I•GU
Fig. 3.4

Simbolul grafic al rezistorului ideal şi caracteristica tensiune-curent (o

dreaptă care trece prin originea axelor) sînt prezentate în figura 3.4.
Rezistorul ideal este un element pasiv :puterea Pn = U 1 = R1 2 = G U2 =
U2
= - este totdeauna pozitivă, fiind efectiv primită pe la borne. Rezistorul
R
ideal nu funcţionează decît ca receptor de wcryie rlcrtrirci. Puterea primită pe
Ia borne se regăseşte sub formă de căldură dezvoltată în unitatea de timp,
prin efect Joule.

3. Sursa ideală de tensiune

Sursa ideală de tensiune este un element de circuit care are tensiunea la

borne independentei de curentul care trece prin sursă.
Caracteristica U-1 a sursei ideale de tensiune se exprimă prin relaţia :

1U E, \ pentru orice 1.

Simbolul grafic şi caracteristica U-1 sînt reprezentate în figurile 3.5, a

şi b.
ln raport cu sensurile precizate, sursa funcţionează în regim de generator
cînd curentul prin sursă este pozitiv şi în regim de receptor cînd curentul prin
sursă este negativ. Puterea la bornele sursei, Pb = UI =EI, este pozitivă
în primul caz (regim de generator) şi negativă în cel de-al doilea (regim de
receptor). Energia electrică schimbată de surs tt prin horne într-un inte:val
de timp (t, t + ~t) este~ W=
= Pb~t. Energia electrică este l
u
pozitivă (~ W > O) cînd este
efectiv cedată de sursă şi ne-
gativă cînd este efectiv pri- E
O~n.
mită de · sursă.
Intensitatea I a curentu- o l
lui prin sursă este dependentă
de elementele de circuit co- a b
nectate Ia bornele sale. Fig. 3.5

4 - Electrotehllica clasa a X-a 49

 ·'
, ... --- ' '
\ li
B. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF

1. Prima teoremă a lui Kirchhoff

Considerăm un punct de ramificaţie a curentu-

lui (punct pe care-I denumim nod) dintr-un circuit
Fig. 3.6
electric (fig. 3.6). Fie I 1, I 2 şi I 3 intensităţile cu-
renţilor prin conductoarele care se ramifică din
nodul respectiv. Înconjurăm nodul cu o suprafaţă ~ pentru care, conform
legii conservării sarcinii putem scrie :

şi

(sarcina electrică existentă pe suprafeţ.ele

conductoarelor parcurse de curent
tl.qr.
continuu este invariabilă in timp). Inlocuind în enunţul legii Ir. = - - - ,
tl.t
obţinem:

1 I1 + I2- Ia= O (3.1)

Această relaţie reprezintă prima teoremA a lui Kirchhoff referitoare la

nodul considerat. Ea se generalizează şi se enunţă astfel : suma algebricil
a intensitilfilor curenţilor din laturile care .se ramificil dintr-un nod al unui cir-
cuit de curent continuu (reţea de c.c.) este nulil :

(3.2)

O Precizare. După convenţia adoptată în formularea legii conservării

sarcinii, intensităţile curenţilor care pleacă din nod se iau cu semnul ·plus,
iar cele ale curenţilor care vin în nod - cu semnul minus.
Aplleatle. Din nodul (a) al unei retele de c.c. se ramifictl patru
conductoare. Ştiind ctl 1, = 1 A, 1, = 2 A şi / 3 = 5 A, ,,1 se determine
curent11l 1•.
Alegem pentru 1. un sens de referinţă arbitrar, ca In figura 3. 7, (CI} ~~-111-""'!"'
si aplicăm prima teoremă a lui Kirchhoff. Obţinem:

1, + 1, - 1, + 1. = O,

de unde rezultă :

1. = 1, - 1, - /1 = 5 - 1- 2 = 2 A.

Sensul curentului 1. coincide cu sensul de referinţă ales arbitrar . Fig. 3.7

50
 2. A doua teoremă a lui
Kirchhoff

Considerăm o succesiune (un

lanţ) de laturi* dintr-o reţea de
c.c., care formează un contur în-
chis pe care-I denumim ochi de
reJea (fig. 3.8).
Admiţînd că sensurile de re-
ferinţă ale curenţilor din laturi
(fig. 3.8) coincid cu sensurile de Fig. 3.8
referinţă ale t.e.m. şi considerînd
tensiunile de la bornele laturilor cu sensurile de referinţă din figura 3.8, vom
putea scrie :
U1 + E1 = R1l1
U2 +E 2 = R 2 12
+E =
1 U3
U,
3
+ E, =
R 3 13
R,I,
(3.3)

Scriem şi relaţiile de legătură între tensiunile la bornele laturilor şi poten-

ţialele bornelor, respectiv :
ul = v.. - vb
Uz=Vc-Vb
1 Us = Ve- Vd
U, = Vct- Va
(3.4)

lnmulţind cu (-1) relaţia a doua şi adunînd parte cu parte se obţine:

1 U1- U2 + U + U, =O
3 (3.5)

Procedînd la fel cu sistemul de ecuaţii (3.3) şi ţinînd cont de rezultatul

stabilit prin (3.5), obţinem şi relaţia :

1 E,- E2 +Ea + E, = R1l1- R 2 12 +R 3 1a + R,I4 (3.5')

Am obţinut astfel dou.ă formulări diferite pentru teorema a doua a hii

Kirchhoff (echivalente numai pentru circuite ce conţin în exclusivitate ele-
mente liniare de circuit). Avem deci pentru teorema a doua a lui Kirchhoff
următo~rele enunţuri :
- suma algebrică a tensiunilor la bornele laturilor ce alcătuiesc un ochi
de reJea este nulă :

(3.6)

• Prin latură se Inţelege orice porţiune de reţea nerarnlflcată cuprinsă Intre două no-
duri.

51
----~~~----- ·~---

- suma algebriCll a t.e.m. ale surselor din laturile unui ochi de retea este
egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune pe rezistoarele laturilor :

(3.7)

Sumele sînt algebrice, deoarece adoptînd un sens arbitrar în care

parcurgem ochiul, tensiunile la bornele laturilor care au sensul de referinţă
opus sensului ales pe ochi intervin în sume cu semnul minus. Aceeaşi regulă
de stabilire a semnelor se aplică şi pentru
t.e.m. şi căderile de tensiune pe rezistoa-
rele din laturile ochiului.

Aplicaţia 1. Să se aplice teorema a doua a lui

Kirchhoff pentru reţeaua din figura 3. 9.
Conform primului enunţ vom scrie :

u, - u, + u, =o,
iar după al doilea :

Fig. 3.9 E, - E, + E, = R 1 11 - R,I, + R,I,.

Apllcat1a 2. In ochiul de retea din figura 3. 1 O

se dau U, = 200 V, U, = 50 V şi U, = 400 V. Se
cere tensiunea U., cu sensul de referlnfă din figură.
Aplicind prima formă a teoremei a doua a lui
Kirchhoff, obţinem :

u +u
1 1 - u' - u. = o,
de unde rezultă :
Fig. 3.10 .
u, = u,- u,- u, = 400- 200- 50 = 150 v.

Aplicaţia 3. In ochiul de reţea din figura 3.11

se dau : R, = 10 Q, R, = 20 Q, R, = 1 !l şi cu-
renţii i, = 5 A, I, = 1 A şi I, = .10 A . Se cere
t .e.m. E,.
Scriind a doua formă a teoremei a doua a lui
Kirchhoff obţinem :

E, = R,I, - R,I, + R,I, = 50-

Fig. 3.11
- 20 + 10 = 40 V.
52
 C. STUDIUL CIRCUITELOR ELECTRICE DIPOLARE
CU AJUTORUL TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

1. Reguli de asociere a sensurilor de referinţă

ale curentului Ji tensiunii la borne

Să analizăm
circuitul din figura 3.12 : o sursă ideală de tensiune care
alimentează un rezistor liniar. Deoarece tensiunea la bornele sursei este
aceeaşi cu cea de la bornele rezistorului (U = E şi respectiv U = Rl), pu-
tem deduce curentul prin circuit :
E
1=-·
R
Puterea electrică dezvoltată de sursă

este cedată rezistorului, unde energia se transformă în căldură prin efect

J oule. Deci :
Pg = EI = RJ2 = Pn.
Faţă de bornele A, B, curentul prin borne şi tensiunea între borne au sensu-
rile asociate în moduri diferite, după cum ne referim la partea din stînga
unde este sursa de energie sau la partea din dreapta unde este receptorul
de energie.
Pentru un circuit dipolar se spune că sensurile tensiunii şi curentului sînt
asociate dupc'i regula utilizată pentru generatoare dacă sensurile lor sînt cele
pentru sursa eleclrici1 în regim de generator (fig. 3.13). Tensiunea şi curentul
au sensurile de referinfcl asociate dupcl regula utilizatc'i pentru receptoare daccl
sensurile lor sînt cele utilizate pentru un rezistor (fig. 3.14).
O Important ! Precizarea regulii de asociere a sensurilor de referinţă
ale tensiunii şi curentului la bornele unui element dipolar este obligatorie.
Numai în raport cu aceste sensuri au semnificaţ.ie valorile numerice ale acestor
mărimi , care pot fi pozitive sau negative.

I A I I
I
1 -
k
Circvif Circvif
dipolor
u u dipolor
E ~ 1
\
I
o
-
Kegvlo de /o Kegvlo tie /o
8 generofoore rece;Jioore

fig. 3.12 Fig. 3.13 Fig. 3.14

53
 ,.. E 2. Conexiunile re:z:istoarelor

Circuit _,.. Rezistenţa echivalentă a unui

pasiv circuit dipolar liniar şi pasiv este
raportul dintre tensiunea aplicată
la borne şi intensitatea curen-
Fig. 3.15
tului prin circuit (fig. 3.15).

Relaţia de calcul este :

V
R,=j·
Să analizăm, pe această bază, asocierea în serie şi în paralel a rezistoarelor.

a. Asocierea in serie
Pentru început să considrrăm două rezistoare legate în serie (fig. 3.16)
Deoarece V= V 1 +V 2, unde V 1 = R 1 1, V 2 = R 2 1, iar V= R,l, ob -
ţinem:

RJ = R 11 + R 2 1
de unde, simplificînd cu 1 '# O, se obţine :

R, = Rt + R2 1 (3.8)
1 1 1
Deoarece R, = -: R 1 = - şi R 2 = - , obţinem:
G, ....-__;:G;;.J,__ _ ___, G2
1 1 1
-=-+-
Gt G G
(3.9)
1 2
sau :

(3 .10)

G
Dacă elementele sî ni identice, R c = 2IJ şi Gc = - .
2

Fig. 3.16

b. Asocierea in paralel
Dacă cele două rezistoare sînt conectate în paralel, at unci rezistenta
echivalentă se determină punînd condiţia ca pentru aceeaşi t ensi une între
borne curentul prin borne în cele două variante să fie acelaşi (fig. 3.17).
 Curentul prin rezistenţa echi· l l
valentă este I = .!!_ şi, conform l
primei teoreme
R,
a lui Kirchhoff, I, J - ~
,.1
u ......
,
este dat de:
Rl Rz Re
I = I1 + I2 u
unde I 1 =.!!_şi
U 2 = ..!!___
t 7 ;
R1 R2
T
Făcînd înlocuirile şi simplifi - Fig. 3.17
cînd cu U 1= O, obţinem :

1 1 1
-=-+- (3.11)
R. R1 R2
sau sub altă formă :

(3.12)

Mai obţinem, evident,

(3.13)
R
Dacâ elementele sint identice, atunci G, = 2G şi R,. = ~
2-'"
11

c. Generalizarea relaţiilor de calcul

al rezistenţe/ar echivalente
Procedînd la fel putem stabili relaţiile de calcul pentru cazul în care sînt:
asociate în serie sau paralel un număr n de rezistoare diferite.
e Astfel, pentru n rnistoarc în scrie (fig. 3.18) teorema a do~a a lui
Kirchhoff ne dă:
u= VI + u2 + ... + Un,
unde U = R,I şi Uk = IR, (k = 1, 2, ... , n).
Făcînd înlocuirile se obţine, după împărţire prin /, relaţia

1 R. = R1 + R2 + ... + Rn, 1
J R1 Rz Rk Rn I Re

u(~······ · ·y······ Yj-u(:J

Fig . 3.18

55
 [ pe care o mai scriem

sau

(3.14)

Fig. 3.19
Dacă rezistoarele sînt identice, R, = nR
G
şi G, = -.
n
e Dacă vom considera aceleaşi elemente legate in paralel (fig. 3.19),
atunci prima teoremă a lui Kirchhoff ne dă :

i = 11 + 12 + . . . + 1"'
un d e 1 =-ŞI
u . 1~; = -
u (k = 1, 2, n).
R, R~c
Inlocuind curenţii şi împărţind prin tensiunea U obţinem :

1 1 1 1
-=-+- + ... +-.
R. R1 R2 R"

relaţie care se mai scrie :

(3.15)

sau

R
Dacă rezisloarele sînt identice, G, = nG şi R, = -.
n
Aplicaţia 1. Rezlslenţele rezisloarelor
din figura 3. 20 au valorile R. = 1 !1, Rz
R, = 2 O, R, = 6 .n. Sti se afle rezl~lenfa
echivalentă .
în cazul de faţă Intilnim o asociere
mixtA: R 1 cu R, In serie şi, ImpreunA, In
paralel cu . R, . Utilizind relaţiile (3 .8) şi
(3.12), aflăm :
---
.-]R, = -(R. + R,)R, - ...2 !1.
Fig. 3.20
l R 1 + R, + R,
56
 Aplicaţia Rezlslenţele

-
2. rezlstoarelor
din figura
R, = 3 il, R,
echlvalenltl .
3. 2 1
= 6
au valorile R, = 4 il,
il. Stl se afle rezislenfa
IJ
_]
-", liz
~

ŞI alei se identifică asocierea mixtă ;

R, In serie cu R, şi R, In paralel. Utilizind KJ
relaţiile de asociere aflăm :
t
R, = R,
R,R,
+ --=--=- 4 + ~=6!1 . hg . J .:2 1
R, + R, 3 + 6

3. Diviz.oarele de tensiune Ji curent

a. Divizorul de tensiune
Prin divizm· de tl'nsiune se înţelege circuitul alclituit din două rezistoarc in
sene in scopul de a ubjine o tensiune mai miCli decît tensiuma V de la bor 11 1'/e
sistemului (fig. 3.22).
Curentul care trece prin df'vizor este :

iar tensiunea care ne interesează, să zicem V2 , este

V
V2 = R2l = R2 ,
R1 + R2
respectiv:

V 2 -V R2 1 (3.16)
- R1 ~-R~
adică o fracţiune din tensiunea la borne.
Aplicaţie. Imaginaţi un dispozitiv care stl permlttl obtinerea unei tensiuni ajusta bile intre zero
şi o valoare /imlttl U.
Futem utiliza un reostat cu un singur sul de rezistenţă R, prevăzut cu un cursor mobil ..
Simbolul grafle al dispoziti vului este cel din figura 3.23. 1Tenslunea dintre cursor şi horna O, pre-
supusă de potenţial nul, este Uz= U!...., unde .t· este rezistenţa reostatulullntre Ct)rsor şi borna
R
de masă. La deplasarea cursorului de jos In sus, tensiunea Uz creşte de la zero la U .
I

u
u

Fig. 3.22 Fig . 3.23

57
 r, ",
-·
Fig. 3.24

b. Divizorul de curent

Prin divizor de curent se înţ e leg~ circuitul format din douii rezistoare tn
paralel plasat intr-o latură a unui circuit cu scopul de a ob/ine prin unul dintre
elemente un curent mai mic decit curentul principal 1 (fig. 3.24).
Cele două elemente asociate în paralel prezintă o rezistenţă echivalentă
R1R2
R. = şi deci tenshmea comună Ia bornele lor este :
R1 R2 +
U = IR •.
Curenţii prin fiecare dintre elementele divizorului sînt :

(3.17)

şi

Aplicat la 1. Un galvanometru CII rezistenta de 9, 9 n

indicd 1 mA pe diviziune. Sct~la apa-
ratului posedd 50 div. Sd se determi ne rezistenta şuntului dacd dorim ca Instrumentul sd poatd fi
folosit pentru a mdsura curenţi pln d la 1 A (fig . 3.25).
Din formula dlvl:zorulul de curent

1, = 1 R,
R, + R,
1 ,, deducem :
R,
R, = --;
n,. -1·
unde n .. = -1
este raportul tn care se demultlpllcă curentul
1,
prin galvanometru tn prezenţa şuntulul. Deoarece
1, ,... =o 50 x 10-• = 5 x 1o-• A, rezultă :
1 101
Fig. 3.25 n = --=-=20
.. 5 · 1(} 1 5

58
şi deci:
9,9 ,...
R, = --- = 0,521 u .
20-1

ApllcaJia 2. Să se determine rezistenta ampermetrului din problema precedentă.

Rezistenţa ampermetrulul este rezistenţa echivalentă a celor două elemente conectate In
paralel : galvanometrul şi şuntul.

RA = R,R,
.
= o,52t x 9 ,9 = 0•495 n.
R, + R, 0,521 + 9,9
ApllcaJia 3. Să se determine tensiunea la bornele ampermetrului dacă acul deviază la jumătatea
~cal ei.
Curentul prin ampermetru este jumătate din curentul maxim pe care-I poate Indica şi deci
tensiunea la borne este :
UA = 0,5 X 0,495 = 0,247 V.

AplleaJI!j. -1. Ce rezistentă trebuie conectatd în serie

cu un galuanometru aulnd rezistenta de 9,9 pentru a dis- n
pune de un uollmetru capabil să măsoare tensiuni plnă la
30 V (fig. 3. 26)? (ICI capătul scai ei cunntul este de 50 mA).
Cind acul deviază la capătul scalel, tensiunea la
bornele galvanometrulul este U 1 = 50 x 10-• x 9,9= 0,495V.
Utlllztnd formula dlvlzorulul de tensiune, scriem :
Fig. 3.26
U
1
= U R,
R, + R 44
de unde se obţine rezistenţa adlţlonală :

R.a = R,(n. - 1),

u
n. = - este raportul de dPmultlpllcare al dlvlzorulul de tensiune format cu R ,. şi R _4 • Pentru
u,
30
n. = - - = 60,61 rezultă:
0,4{'5

u •• = 9,\) x (60,61 - 1) = 590,1 n.

Apllealla 5. Să se determine rezistenta llu lttw t : u ' 11 · .tu• up/icalia ' · ····•c/entd.

R. = R-, + R. 4 = 590,1 + 9,9 = 600 O,

sau, după legea lui Ohm :

R,=
u 30
-=--- 3 x 1o• = 600 n.
1, 5 ·10-· 5

4. Sursa reală de tensiune

O surşă reală de tensiune este un generator care are rezistentii internl1. Am

văzut că un astfel de generator funcţionînd îil sarcină este caracterizat de
ecuaţia: ·
U..tB = e - R ~1,

59
 l

~.--Rt~.,
0

cpE u

o.O---~o 1
Fig. 3.27
a b
sau, cu notaţiile adoptate pentru circuitele de c.c. :

~ E-Rtl (3.18)

unde R, = Rv este rezistenta internt'f a generalorului.

Teorema a doua a lui Kirchhoff ne permite să stabilim schema echiva-
lentă cu elemente ideale care este descrisă de această ecuaţie (fig. 3.27, a).
Observăm că spre deosebire de sursa ideală de tensiune, pentru care U nu
depinde de /, tn cazul sursei reale tensiunea la borne scade cînd curentul creşte.
La functionarea ln .gol (1 = O) :
Ujr,.o = U0 = E.
La functionarea fn scurtcircuit (U =O):
E Uo
llu=o= I,c = -= -.
R, Rt
Caracteristica tensiune-curent este o dreaptă (fig. 3~27, b).
Aplicaţia 1. O sursd reald de tensiune are U, = 12 V Şi I,.= 120 A. Se cere schema eclli-
valenl{l cu elemente ideale.
Elementele Ideale sint :
U0 12 n
E = U = 12 V;
0 R, = - = ·- - = 0,1u.
1., 120
Aplicaţia l!. O sursd reald de tensiune debitea:d 11 =.10 A la U1 = 100 V şi 1 2 = 20 A
la U 1 = 50 V. Se cere schema ei echivalentd, tensiunea de mers In gCJl ~~ intensitatea curentului de
scurtcircuit.
Din ecuaţiUe U1 =E - R,11 şi U, = E- R,I, obţinem :

R ,-- 1,u,- u.
- 1,
100- 5o
20- 10
= 50.

Din prima ecuaţie rezultA :

E = U 1 + R,1, = 100 +5 x 10 = 150 V= U 0 •

60
 I J
I

Iso )u Recepfor
lsc
6enerofor

o u

Fig. 3.28 Flg. 3.29

Obţinem de asemenea :
E 150
lu =- =- = 30 A,
Ri 5

5. Suna reală de cur nt

fmpărţind ecuaţia (3.18) cu R,, obţinem:

U E
-=--1=1oc-1
R, R,
sau
1,. = -
u +1 = 11 + 1.
R,
Prima teoremă a lui Kirchhoff ne permite să stabilim o schemă echiva-
lentă (fig. 3.28), în care elementul ideal care debitează curentul 1 .. se nu-
meşte sursă ideală de curent. Pentru o sursă ideală de curent R, = oo, (1 1 =
= O) şi 1 =
1,. pentru orice U (fig. 3.29). De regulă I ,. se mai notează_ şi
cu 1 ~·
Ansamblul format din sursa ideală de curent 1n paralel cu rezistenta in-
ternă a generatorului' se numeşte sursă reală de curent.
Caracteristica curent-tensiune a sursei reale de curent este reprezentată
în figura 3.30. Se observă că pe măsură ce tensiunea creşte, intensitatea
curentului debitat de sursă scade pînă la valoarea 1 = O cînd U = F 11 ~
= R,1, •.
Apllcaţla 1. Un generator are t.e.m. E = 100 V ş,
l
rezistenţa interni! R, = O, 5 O. Sil se determine sursa echi-
valentil realii de curent.
E 100
lu ·= - = -
R, 0,5
= 200A; R, = 0,5 O.
Aplleaţla 2. Un generator are U, = 200 V şi ---::-+-------~~~U
I,. = 200 A. Srl se determine sursa realii ·echlvalentil df
cur.ent.
200
I, = 1,. = 200 A; R, = !!!_ = = 1 O. Flg. · 3.30
11 200
•
61
 l I Putem rezuma astfel re-
zultatele obţinute mai inainte:
E orice generator electric avtnd
tensiunea de mers tn gol U0
şi curentul de scurtcircuit
u I.c poate fi reprezentat fie prin-
tr-o sursif realif de tensiune ale
cifrei elemente ideale se deter-
q minif prin:

Fig. 3.31 ~şi IR~=R~~~Uo

~ 1,.
(fig. 3.3l,a),'- - - - - . . . J
fie printr-o sursi1 realil de curent ale ci1rei elemente i.dede !le determinif prin :

(fig. 3.31, b).

6. Asocierile surselor ideale

a. Asocierea surselor de tensiune

Două surse de tensiune ideale şi asociate tn serie în montaj adiţional

(fig. 3.32, a) admit o sursă echivalentă cu t.e.m. E, = E 1 E 2• +
Dacă sursele sînt în opozitie (montaj diferenţia)) ca în figura 3.32, b,
t.e.m. a sursei echivalente este E, = E 1 - E 2 • Prin urmare, un sistem de surse
ideale de tensiune asociate în serie admit o sursi1 echivalentă cu t.e.m. egalif
cu suma algebrică a t.e.m. a surselor componente :

(3.19)

O Atenţie ! Două surse ideale de tensiune se pot conecta în paralel

numai dacă tensiunile lor electromotoare sînt egale (E 1 = E 2 = E). T.e.m.
a sursei echivalente este atunci, E. = E.

I I
El

Ez )u- {]
Ee

b
Fig. 3.32

62
 1 1

Fig. 3.33

b. Asocierea surselor de curent

Două surse ideale de curent asociate in paralel admit o sursă echivalentă
de curent cu curentul I g e = I 91 + I 92 cînd sursele sînt conectate în montaj
adiţional (fig. 3.33, a).
Dacă sursele sînt în opoziţie (montaj diferenţiat) (fig. 3.33, b) curentul
sursei echivalente este I 90 = I 91 - I 92 •
Prin urmare : un sistem de surse ideale de curent asociate in paralel admit
o sursă de curent echivalentă a11lnd curentul egal CII suma algebrică a curenfilor
surselor componente :
n
1g. = E± lgk
k=l
(3.20)

O Atenţie ! Două surse ideale de curent se pot conecta in serie numai

dacă au curenţii egali (I 91 = I 92 = I g)· Curentul sursei de curent echivalente
cu sursele în serie este curentul lor comun, I 9 , = I g·

7. Asocierea surselor reale

a . Asocierea în paralel a surselor de tensiune
Fie circuitul din figura 3.34 pentru care căutăm elementele E, şi R, ale
unei surse echivalente.
Determinarea elementelor se face pe o cale simplă, transformind sursele
de tensiune in surse de curent (fig. 3.35).
I
1
I

Fig. 3.34 Fig. 3.35

63
 Cele două surse ideale de curent, cu curenţii
E 1 = E 1G1 şi E:l = E 2G2
Rl R2
se pot înlocui cu o singură sursă avînd curentul E 1G1 + E 2G2 = 1 ge·
Rezistenţa internă a sursei de curent (respectiv conductanţa ei) rezultă
din asocierea în paralel a celor două rezistenţe (conductanţe). Scriem deci :

(3.21)

sau

Revenim acum la o sursă de tensiune, care va avea rezistenţa internă R.

şi t.e.m. echivalentă :

(3.22)

O Concluzie. T.e.m. a sursei echivalente este valoarea medie ponderată a

t.e.m. ale surselor componente, ponderile fiind conductan(ele interne. Rezistenta
internă a sursei echivalente se determină ca şi cînd rezisten(ele surselor ar fi în
paralel.
Aplicaţia 1. Sd se determine elementele sursei de tensiune echivalente cu doud surse identice
rn paralel.
Conform relaţUlor stabilite :
2EG R
E, = - - = E şi R, =- •
2(; 2
I I Aplicaţia 2. ln circuitul din figura
r----.----o 3. 36 putem considera cd sint figurate doud
surse In paralel, una dintre ele avind
t.e.m. nuld (E 2 = 0). Sd se determine
(/ elementele sursei echlPaleilte de tensiune._
Aplicăm relaţia :

1 1
E,- +E1 -
R1 R,
E, = ----~----~
1 1
Fig. 3.36 --+~
R1 R1
ln care se lnlocuieşte E1 . - O,
Obţinem :

E, R,R, E R,
E .-=-·
R R, + R
1 1
== 1
R1 +R 1
•

Rezistenţa internă este :

R, = R 1R 1 •
R, + R 1

64
 b. Asocierea in serie
a surselor de tensiune

Două surse de tensiune aso-

ciate în scrie admit o sursă echi-
valentă cu E. ş i R , (fig. 3.37)
care se determină punînd condi-
ţia ca pentru aceeaşi tensiune
la borne bornele să fie traversate
de acela ş i curent. Putem scrie re- Fig . 3.37
laţiil e 'evidente : '
U = E,- R , l şi

din care obţinem identificînd termenii :

E . = E, +E 2
şi

Pentru n surse, relaţiile de asociere rezultă imediat:

(3.23)

(3.24)

Dacă cele n surse sînt identice atunci :

E , = nE;
şi R . = nR.

c. Asocierea in paralel a surselor de curent

Putem interpreta sistemul formal din n surse reale de curent conectate

in paralel ca fiind alc ă tuit din n surse ideale de curent şi n rezistoare în
paralel. Elementele sursei echivalente rezultă atunci imediat

(3.25)

şi

(3 .26)

5 - Electrotehn!ca clas' a x-a .. 65

 Pentru n surse identice relaţiile devin:
1 ge = ni g
şi G, = nG.
v, A, a v, .a
I 1

{/

Fig. 3.38 Fig. 3.39

Apllcnpe. Sâ se afle sursa de tensiune echivalentă cu sistemul de surse din figura 3. 3 8.

Se transform:\ sursa de tensiune în surs1 de curent, după care se aplică regu Ilie de
asociere In paralel a surselor reale de curent. Obţinem :

E 10
1 •• = -
R
+ 1, = -
1
+ 6 =:: 16 A;

R, = 1 X 0,5 = 0,5 = 2._ il.

1 + 0,5 1,5 3

Sursa de tensiune echivalentă (flg. 3.39) are deci elementele :

1
E, = 1.,R, = 16 X - = 5,33 V;
3

R, = o,33 n .

D. ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE

CU AJUTORUL TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

1. Diagrame orientate de curenţi şi tensiuni

Tensiunile la bor.nele laturilor şi curenţii prin laturile unei -reţele electrice

satisfac teoremele lui Kirchhoff. Prima teoremă a lui Kirchhoff se referă la
curenţii prin laturile care se ramifică dintr-un nod. A doua teoremă se re-
feră la tensiunile la bornele laturilor ce alcătuiesc un ochi.
Să urmărim modul de aplicare a teoremelor lui Kirchhoff la analiza
circuitelor de c.c.

66
 a. Aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff
După cum ştim, prima teoremă stabileşte că suma algebrică a intensi -
tăţilor curenţilor din laturile care se ramifică dintr-un nod este nulă :

~ ~± 1 1. = O, 1
unde cu R s-a notat mulţimea indicilor lalurilor care se ramifică în nodul (b).
Apllt>o!lu 1. intr-un circuit cu trei noduri şi şase laturi
( N = 3, L = 6) se cunosc valorile curenţilor aşa cum se indicti BA
In figura 3. 4 o. Să se verifice prima teoremă a lui Kirchhoff.
Aplicind teorema pentru fiecare nod scriem identităţile· (ajo~ o(b)
(a) 4 +8 - 11 - 1 = O;
~~,: r~A/J
(b ) 5 +7 -

(c)11 -1- 1 -
4 -

5 - 7
8 =

= O.
o;
"~pA
(c)
ceea ce dovedeşte d intensit i'1ţile curenţilor sint in acord cu Fig. 3.40
enunţul primei teoreme a lui Kirchhoff.
O Observatie. Pentru Yerificarea primei teoreme a lui Kirchhoff nil este
necesar să se reprezinte circuitul cu toate detaliile sale. Este suficient să se figu-
reze- numai nodurile şi laturile circuitului cu sensurile curenţilor figuraţi pe
laturi. O asemenea reprezentare simplificată a circuitului se numeşte diagranu1
orientată de curenţi. ·
Apllt>oţlo 2. Se dă diagrama de curenţi elin figura 3. 41 . Se cere să se determine curen/ii necu-
noswţi.

Scri1nd prima teoremă In nodurile (a), (b) şi (c) obţinem :

(a) J, + 2- 1 - 3 = O;
(b) I , + 1 + 1 - / 1 - 2 =O;
(c) · 1, + 1 + 3 =O.

Rezolvind sistemul , rezultă :

1 1 =2A, 1, = 2A, l , =-4A.
Deoarece 13 < O, sensul reala! curentului prin latura respectivă este opus sensulul de refe-
rinţt\ales arbitrar.
În figura 3.42 se indică diagrama completă a curenţilor (toate valorile sint indicate In
amperi) .

2 A

{c) (d)
Fig. 3.41 Fig. 3.42

f.i7
 (a)

Fig. 3.43 Fig. 3.44

In vederea rezolv ă rii unui circuit este necesar să cunoaştem num ă rul
ecuaţiilor independente ce se obţin prin aplicarea primei teoreme a lui Kir-
chhoff. Pentru a gă si acest număr să analizăm două circuite simple, ale căror
diagrame de c urenţi sînt prezentate în continuare.
Se verific ă imediat că pentru circuitul cu două noduri din figura 3.43 se
obţine, în ambele noduri, aceeaşi ecuaţie: I 1 - I 2 + Ia= O sau, ceea ce
este acelaşi lucru - I 1 + I 2 - Ia = O.
Pentru circuitul cu trei noduri din figura 3.44 se pot scrie ecuaţiile :

(a) I1 + I + Is =O;
2

(b) I4 + I ; - I l - I2 =o;
(c) -Ia-I~-1 5 = 0 .

Dintre cele trei ecuaţii, numai două sînt independente (de exemplu, a treia
ecuaţie se obţine înmulţind primele două ecuaţii cu (- 1) şi adunîndu-le).
Rezultă, prin generalizare : intr-o reţea electrică cu N noduri se obţin, aplicind
prima teoremcl a lui Kirchhoff, N-1 ecuaţii independente. Deci :

>'±I~:=O (b=1 ; 2, . . . , N-1).

~

b. Aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff

e Reamintim aici enunţul sub prima formă : suma algebrică a tensiuni-

lor la bornele laturilor unui ochi este nulă . Scriem deci :

1 ~± U~:=o.J
unde prin P s-a notat mulţimea indicilor laturilor ce intră. in componenţa
ochiului (p) . In suma respectivă semnul este plus dacă sensul de referinţă
al tensiunii coincide cu sensul in care parcurgem ochiul. In caz contrar,
semnul tensiunii este minus.

68
 Aplicaţia 1. Sd se verifice teorema a doua a lui Kir-
chhoff pentru ochiurile specificate pe diagrama de tensiuni
din figura 3.45 Toate tensiunile sint Indicate In volţi .
Pentru ochiurile ( 1), ( 2), ( 3) se obţin Identităţile :
( I) 8 + 17 - 25 = O;
( 2) 15 +
10 - 25 = o;
(3) 17- 10- 7 =o.
O Observaţie. Pentru aplicarea celei de-a doua
teoreme a lui Kirchhoff conform primului enunţ, nu este
necesar să se figureze circuitul electric In amănunţlme .
Este suficient să se figureze numai nodurile şi laturile cu
sensul tensiunilor la borne marcat pe acestea (fig. 3.45). Fig. 3.45
O asemenea reprezentare se numeşte diagramd orlentatd
de tensiuni.

Fig. 3.46 Fig. 3.47

Aplicaţia 2. Intr-un circuit cu L = 6 laturi şi N = 4 noduri (fig. 3.46) se cunosc trei ten-
siuni la borne. SIJ. se determine tensiunile necunoscute şi stJ. se lntocmească diagrama de tensiuni.
Să construim direct diagrama de tensiuni (fig. 3.47). Reprezentăm mal Intii tensiunile
cunoscute. Din ochiul 1 rezultă apoi U, = 40- 10 = 30 V, Similar se obţine U, = 10 V şi
U, = U, - U , "; 30- 10 = 20 V.

Numărul ecuatiilor independente de tensiuni pe ochiuri este egal cu numărul

ochiurilor independente.
un ochi se numeşt·:! independent în raport cu alte ochiuri dacă nu poate
fi constituit din laturile acestora. De exemplu, în figura 3.48 ochiurile for-
mate din laturile 1, 3, 6 ; 6, 2, 4 şi 3, 4, 5 sînt independente deoarece fiecare
dintre ele are cel puţin o latură pe care . .---
celelalte nu o au. In schimb ochiul for-
mat din laturile 1•. 2, 5 nu mai este in-
dependent în raport cu primele trei deoa- .--
('f~
"" · ' '
) .-- 11, o ~
_..."...-&] ! ~ UZ
.1
--..,
, ,
rece este constituit din cîte o latură a \ o (7} U. (21 ° )
fiecăruia dintre aceste ochiuri. Deci dacă , ~ ~1 /f{
f' / /
L este numărul total de laturi ale unei '\ \ f'" /
0
o
u'fl
~
1
reţele şi N - numărul total de. noduri, ' ~ rs-/ ·
conform teoremei lui Euler numărul de ' , ..... ~ / /
ochiuri independente este : - _ __ _
(3.27) Fig. 3.48

69
 In cazul reţelei din figura 3A7 (L = 6, N = 4) :

e = 6-4 + 1= 3.
Aşa cum un ochi oarecare rezultă din ochiurile independente, ecuaţia
pe un ochi neindependent rezultă printr-o sumă algebrică a ecuaţiilor ochiu-
rilor independente. Să verificăm această proprietate pe circuitul din figura
:~.48 cu L = 6, N = 4, e = 3 , pentru care ecuaţiile pe ochiurile indepen-
dente sînt :

vl + v6- v3 =o, pentru ochiul 1 ,.

v2- v4- v6 =o, pentru ochiul 2 ;
V3 + V,.,....- V:; = O, pentru ochiul 3.
Pentru alte ochiuri, de exemplu ochiul 4, obţinem

Ultima ecuaţie rezultă adunînd ecuaţiile 1, 2 şi 3.

Prin aplicarea celei de-a doua teoreme a lui Kirchhoff într-un circuit
cu L laturi şi N noduri se obţine deci un sistem de e = L - N 1 ecuaţii +
independente de tensiuni pe ochiuri:

:E ±
meP
Vm =O (p = 1, 2, ... , e).

e Utilizarea teoremei a doua a lui Kirchhoff in cea de·a doua formulare.

Adesea circuitele de c.c. conţin numai rezistoare şi surse de tensiune. După
echiYalarea elementelor reale de circuit cu elemente ideale, o latură oarecare m
a unui astfel de circuit poate fi compusă, cel mult, dintr-un rezistor ideal
şi o sursă ideală de tensiune legate în serie. -
Putem atunci utiliza teorema a doua a lui Kirchhoff sub forma: suma
algebrică a t.e.m. din laturile unui ochi de reţea este egală cu suma alge-
brică a căderilor de tensiune pe rezistenţele laturilor ochiului. Putem deci
scrie :

:E ± Em = mEP
mEP
:E ± Rmlm (p = 1, 2, .... e).

La aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff sub această formă, ochiul

de reţease parcurge de două ori : odată pentru t .e. m., a doua oară pentru
căderile de tensiune pe rezistoare.
O Precizare. Semnul unui t.e.m. este plus dacâ sensul ei coincide cu sens ul
ales pe ochi {în caz contrar semnul este minus). Semnul un ei cilderi de tensiun e
Rmlm este plus dacă sensul curentului prin rezistor coincide cu sensul ales p e ochi
(in caz contrar semnul este minus).
Aplleaţla 1. St'i se deduct'i ecuatiile sa/isft'icute de lnten sllt'i/ile curen/ilor prin cele trei laturi
ale circuitului de c.c. din figura 3.49.
Circuitul are L ·= 3 lattmi şi N = 2 noduri. Rezultă Ci = L - N + 1 = 3 - 2 + 1 = 2
ochiuri independente. Ce!' trei curenţi J" J" 10 au sensurile precizate In figură . Ecuaţiile obţinute

70
prin aplicarea celor două teoreme ale lui Kirchhoff (O)
sint următoarele :
(a} 1 1 + 1,- 1, = O ;
(1} E,- E , = R,/ R,1,;
1 -

(2} E, + E, = R,J, + R,1,.

Să detaliem modul de aplicare a celei de-a doua E:J

teoreme a lui Kirchhoff, de exemplu, pentru primul
ochi. La prima parcurgere a ochiului se constată
~--~~~-----J~
că sursa E, ure acelaşi sens al t.e.m. cu cel ales pe
Fig . 3.49
ochi, pe cind sursa E, are sensul contrar. în
membrul sting al ecuaţie!, t.e.m. -E, va fi cu
semnul plus, iar t.e.m. E , - cu semnul minus . La rezistoare, căderile de tensiune au ace-
laşi sens cu cel al curenţilor. Prin urmare tensiunea R,l, are semnul plus deoarece sensul curen-
tului 1, coincide cu cel a l ochiului, In timp ce tensiunea R,1, are semnul minus deoarece sensul
lui 1, este opus sensului ochiului. Astfel, la a doua parcurgere completă a ochiului se obţine
suma algebrică a celor dou ă căderi de tensiune pe rezistoare, CII semnele respective, sumă care
reprezintă membrul drept al ecuaţie!.

O Obser\'Rlle. Forma particulară obţinută pentru cea de-a doua teoremă a lui Kirchhoff
este valabilă şi pentru circuite linia re care au surse de curent. în acest ca?, pentru ochiurile
care conţin şi surse de curent se aplică forma generală · a celei de-a doua teoreme a lui Kirchhoff,
In care se Inlocuiesc tn funcţie de curenţi numai tensiunile la bornele rezistoarelor şi se păstrează
ca necunoscute tensiunile la bornele surselor de curent.
Apllcnţiu 2. Să se obţină
ecuaţiilecircuitului din figura 3. 5 O
aplicind, acolo unde este posibil,
forma parlicu/arti a celei ele-a doua
teoreme a lui 1\.irchhoff.
Ecuaţiile care rezultă folo-
sind prima teoremă a lui Kirchhoff
rlimln nemodificate . Deci :

(a) 11 = 1, + 1, + 1, ;
(b) -1, + 1, +1, + 1 9 =O.

În ecul)ţii s-a efectuat sub-

10= l g' unde lg este curen-
stituţia
tul debitat de sursa ideală de
curent. De ..uirece laturile care formează primele trei ochiuri nu conţin surse de curent, a doua
teoremă a lui Kirchhoff poate fi aplicată direct In forma sa particulară . Se obţine :

(2) O= R,I,- R,l , - R,l,.;

(3) - E, = R,1,- R,1, .

Ultima ecuaţie, pentru ochiul 4, re z ultă pe baza formei generale şi este :

- R,l, - Ug = O.

71
 2. Rezolvarea circuitelor cu ajutorul teoremelor
lui Kirchhoff

Obţinerea valorilor numerice ale intensităţilor curenţilor şi tensiunilor

dintr-un circuit de c.c. cuprinde trei etape şi anume :
- stabilirea sistemului de ecuaţii al circuitului ;
- rezolvarea sistemului de ect.wţii ;
- verificarea s o luţiei.
Pentru stabilirea sistemului de ecuaţii, rezumînd cunoştinţele insuşite
din subcapitolul D .1, desprindem următoarele concluzii:
- pentru un cirwit de c.c. cu L laturi şi N noduri se pot scrie :
- N-1 ecuaţii între cele L intensităli ale wrenţilor prin laturi ;
- L-N +1 ecuaţii între cele L tensiuni la bornele lalurilor;
Se obţine sistemul de ecuaţii : ·

E ± lm =O (a= 2, ... , (N-1));

l
1,
meA
E±Vm=O(p=1,2, ... , (L--N+1)),
meP

format din L ecuaţii cu un număr dublu, 2L, de ·necunoscute, şi

anume:
Im (m = 1, 2, ... , L) - intensit'ăţile curenţilor prin laturi;
V m (m = 1, 2, . .. , L) - tensiunile la bornele laturilor ;
- sistemul de ecuaţii trebuie completat cu încă L ecuaţii pentru a putea fi
rezolvat.
Dacă circuitul este liniar, sistemul se completează cu L ecuaţii liniare
între perechile de mărimi 1m şi V m· Astfel, de exemplu, dacă cirwilul are
numai rezistoare şi surse de tensiune, ecuaţiile de legătură sînt :
E;n +V ," = Rm Im (m = 1, 2, ... , L),
scrise .pentru toate cele L laturi. Aceste ecuaţii includ şi situaţiile particu-
lare în care latura este alcătuită numai dintr-un rP.zistor (cînd se va consi-
dera Em = O) sau numai dintr-o sursă de t.e.m. (cînd se va considera.
R 111 = 0). Pentru un astfel de circuit, prin aplicarea teoremelor Kirchhoff
se obţine sistemul :
E ± h =O (a= 1, 2, ... , (N -1));
. keA (3.28)
{ E ± Em = E ± Rmlm (p = 1, 2, ... , (L- N + 1)),
meP meP .
alcătuit din L ecuaţii, cu tot atîtea necunoscute: curenţii / 1 , / 2 , ••• , IL prin
cele L laturi.
Dacii circuitul are şi surse de curent, atunci :
- fiecare sursă de curent determină curentul prin latura respectivă,
adică reduce numărul curenţilor necunos c uţi cu o unitate, dar adaugă o nouă
necunoscută, tensiunea la bornele sursei;
- num ă rul de ochiuri pe care se poate scrie a doua teoremă a lui Kir-
chhoff în forma sa particulară .se reduce, dar, pentru ochiurile rămase se
poale aplica a doua teoremă a lui Kirchhoff în forma sa generală. Prin ur-

72
mare, ŞI m acest caz rezultă un sistem de L ecuaţii cu L necunoscute, care
sînt toate tensiunile la bornele generatoarelor de curent şi toate intensită­
ţile curenţilor prin laturile de circuit care nu conţin surse de curent.
Să urmărim parcurgerea acestor etape prin analiza a două circuite de
curent continuu . ·
Apllcntln 1. Sti se determine inten·
sitdfile curenţilor debitall de cele dowi Iz
surse de t.e.m. ale circuitului din figura
3.51, In care E, = l9 V, E , = 7 l" ,
R , = 2 11, R , = 1 11, R, = 3 11.
Stabilirea sistemului efe ccuafii. Cir-
cuit ).Il are L = 3 laturi, N = 2 noduri şi
deci O = L - N + 1 = 3 - 2 + 1 = 2
ochiuri Independente . Alegem sensurile
celor trei curenţi. Alegem ochiurile şi
Fig. 3.51
precizăm sensurile lor de parcurgere .
Putem acum trece la aplicarea·teoremelor
lui l{irchhoff. Se obţin trei ecuaţii :
(a) 1, + 1, = 1,;
(1) E, = R,1 1 + R,1,;
(2) E , = R,1, + R,1,.
Efectulnd Inlocuirile numerice se obţine sistemul de ecuaţii :
1, +1 1 = 1,;
19 = 21, + 31, ;

S-a Incheiat astfel prima etapă, prin

1 7 = 1, + 31, .
obţinerea unul sistem de trei ecuaţii necunoscute : cel trei
curenţi.
Sti re:olvtim acest sistem. Se elimină Intensitatea · 1,, substltuind expresia acesteia din prima
ecuaţie In celelalte două ecuaţii :
Se obţine sistemul :
19 = 21, + 3(1, + 1,) = 51, + 31, ~
{ 7 = 1, + 3(1 1 + 1,) = 31, + 41" ·
care are două ecuaţll cu două necunoscute . Să rezolvăm acest ultim sistem (de exemplu, prin
metoda reducerii). Vom obţine :

1, = 5 A. l , == - 2 A.

Rezolvarea sistemului de ecuaţll (a V

doua etap ă ) se Incheie cu deter:nlnarea 10 (a) 2

~1·~/
curentului 1,, din prima ecuaţie.
Rezultă :

1, = 5- 2 = 3A.
o
Cu valorile cunoscute ale lntensită­
ţilor curenţilor se pot Intocmi diagra-
b (b)
mele orientate de curenţi şi, respectiv,
de tensiuni (fig. 3.52). Fig. 3.52

73
 .-\plll'atla 2. In circuitul din
figura 3. 5 .3 valorile tensiunilor eleei ro·
motoare ale surselor de tensiune, inten-
sităţii curentului sursei .de curent şi
15 valorile re:istenJelor sint indicate direct
In dreptul elementelor respective. Să
se rfectuc:c ana/i:a cirrui/u/ui .
Deoarece / . = ti şi N = •i se
vor scrie trei ecuaţii de curenţi ş i trei
ecua 111 de tensiuni. Se obţine sis-
temul :
Fig. 3.53
(a) 11 = 1,+ 1,;
(b) I , +
0,25 = I. :
(c) I, +Ia= 0,25;
( 1) 9 = 10 1 1 + 5/, ;
(2)- 6,5 = 51,- 151,- 20/,
(3) u. - 15/~ =o.
Diagramele de curenţi şi tensiuni sînt reprezentate în figurile 3.54, a,
b, avînd soluţiile marcate pe figuri în amperi şi respectiv în volţi.

V
G,S fa) 3 (b)

)\j:-6~
. ~i)
{d)
a
(c} (d} b {C)

Fig. 3.54

O serie de circuite liniare pot fi analizate direct, întocmind concomi-

tent cele două diagrame, de curenţi şi de tensiune. Să urmărim acest mod
de analiză printr-o aplicaţie.
Apllratle. Să se determine intensităţile curenţilor prin laturile circuitului reprezentat in fi-
gura 3.55, a. Xalorilcl.e.m. şi al e rc:islcnţrlor sint notate direct pc schemă .
Circuitul are X = 3 noduri şi /. = 7 laturi. Nodul (c) este conectat la masă. Între nodu-
i'lle (a) şi (c); respectiv Intre (b) şi (c) s't nt conectate cele două surse cu t.e.m ., de 12 \'şi respectiv
6 \ ' , astfel că potenţialele nodurilor (a) şi (b) faţă de masă sint cunoscute : v. 2! 12 \' şi V b =
= · 6 V; diferenţa de potenţial Intre nodurile (a) şi (b) este \ '• - \ ' b = 6 \'(fig. 3.55, b).
Rezlstoarele de 3 kil şi
6 kil sint legate Intre nodul (a) şi masă. Intensităţile curenţilor
12 V 12 \' ·
prin aceste rezlstoare au valorile - - = 4 mA şi respectiv - - = 2 mA . Similar se calculează
3 '<il 6 kil
curenţii prin rezistorul de 1 kil legat Intre nodul (b) şi masă, precum şi prin rezlstoarele de 2 kil
şi 6 kfl legate Intre nodurile (a) şi (b) (fig. 3. 55, c) . Curenţii debitaţl de sursele de t.e.m. rezultă

74
 3

(a)o~ l o(b)
(c}

Fig. 3.55

prin apllcarea primei teoreme a lui Kirchhoff pentru nodurile a şi b; astfel că diagrama de curenti
este completă (fig. 3.55, d). Diagrama de tensiuni completă (dig. 3.55, e) justifică valorile curen-
ţllor obţinuţi în diagrama de curenţi.

Adesea, rezolvarea unui circuit de c.c. se simplifică dacă elementele

conectate în serie sau în paralel sînt înlocuite prin elementele echivalente.
Să exemplificăm aceasta pe un exemplu.

Apllea!le. Să se determine căderea de tensiune la bornele rezistorului de 15 o !l şi intensitatea

curentului prin rezistorul de 300 !l din circuitul de c.c. repreuntat 111 figura 3.56, a.
<;.lrcultul dat poate fl echivala t cu cel din figura 3.56, b dacă se ţine cont că :
- rezlstoarele de 100 !l şi 200 !l sint In serie şi sint echivalente cu un singur rezl!tor de
3oo n ;
- re:dstoarele de 300 !l şi 600 !l sint legate In paralel şi sint echivalente cu un rezistor
de 200 n;

75
 v,n
(a) 200
,- -- --- .....

!50 ~

Fig. 3.56

sursele de 200 V şi 55 V, ln serie, slnt echivalente cu una singură , cu sensul celei de

200 V, de valoare 145 V.
Circuitul echivalent (fig. 3.56, b) este mai simplu şi poate fi rezolvat mal uşor . Are tot
N = 2 noduri, dar numai L = 3 laturi, cu una mal puţin . Fără a intra In detaliile de rezolvare
a acestui nou circuit, prezentăm soluţia din figura 3.57 .
Soluţia obţinută pentru circuitul echivalent este suficientă pentru determinarea mărimllor

t·erutc. În figura :l. f>i . sint repre zentate diagramele de curenţi ş i tensiuni ale circuitului dat;
deduse direct din diagramele circuitului" echivalent.

(a) A

Fig. 3.57

3. Metode şi teoreme de rezolvare a circuitelor liniare

de curent continuu

o. Metoda superpoziţiei

Considerăm circuitul din figura 3.58, a. Intensitatea curentului prin

circuit este :

76
 1 I' !"

E,

E2
R
=E
•[]R +E,[]R
a b c
Fig. 3.58

~
Observăm că 1 este suma a doi termeni, 1' = E 1 / R şi 1" = E 2 / R, ce
pot fi caiculaţi din circuitele din figurile 3.58, b şi c, în care fiecare dintre
cele două surse ideale, E 1 şi E 2 , se află pe rînd singură în circuit.
Această metodă de calcul poate fi aplicată oricărui circuit liniar, pentru
care este valabilă următoarea teoremă de superpozitie : intensitatea curen-
tului electric prin orice latură este suma algebrică a intensităfilor curenti lor pe care
i-ar stabili in acea latură fiecare dintre sursele de t.e.m. ale circuitului, dacă s-ar
afla singură in circuit.
Aplleatle. - V n circuit cu două surse ideale de tensiune şt trei re:tstoare are schema din
figura 3. 5 9. Să se determine intensllăflle curenfllor prin laturile circul/ului aplicind teorema super-
pozlfiei _şi să se verifice solutia ob/inută cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff.
Pentru circuitul din figura 3.59 obţinem două circuite, reprezentate de asemenea In fi-
gura 3.59, In care se află pe rind sursele de 24 V ş118 V.

Fig. 3.59

Circuitul cu sursa de 24 V poate fi r~olvat determinind mal Intii rezistenţa echiv!llentă

faţă de bornele sursei :
3·6
R, = 2 + - - = 4 n.
3+6

Curentul debltat de sursă are Intensitatea 24 V /4 !l = 6 A. Faţă de acest curent,

rezlstoarele de 3 n ~1 6 nformează un divizor, astfel că 3/(3 + 6) = 1/3 din curent, adică
2 ~re'ce prin rezlstorul de 6 !l, restul de 4 A lnchlzlndu-se prin rezlstorul de 3 !l. Aceste rezul-
tJte sint cuprinse In diagramele din figura 3.60, a. Un calcul similar conduce la valorile repre-
zentate In figura 3,60, b, pentru circuitul cu sursa de 18 V.

77
 6Amt.A ~-5Am2,5A 4,5Af t \ 1 , 5 A

(V +\1)=9\l)
a b c

Fig. 3.60

Curenţii reali pot fi acum calculaţi efectulnd sumnren algebrică a curenţilor corespunză­
tori din cele două circuite. Astfel, curenţii ,.parţlali" de 2 A şi 1 A, stabiliţi prin rezlstorul
dt> 3 !l de sursa de 24 V, respectiv de cea de 18 V, au acelaşi sens prin rezlstor şi deci curentul
reni, cu acelaşi sens, este efectiv suma lor, 2 + 1 = 3 A. Curenţii ,.parţinll " prin rezlstorul de
2 ·n nu lnsă sensuri opuse . În consecinţă, curentul real este dat de diferenţa lor, 6-1,5 = 4,5 A
şi va avea sensul curentului mal mare, adică al celui de 6 A. Soluţia corespunzătoare circuitului
dat prin enunţ este reprezentată In figura 3.60, c.
Compararea diagramelor de tensiuni pentru cele trei circuite (fig. 3.60, d, e, () arată că
nu numai orice curent este suma algebrică a curenJi/or ,.parJia/1" , ci şi orice tensiune la borne este
o sumă algebrică a tensiunilor ,.parJiale".
O Observaţii. 1) Metoda superpozi ţi ei se poate aplica similar şi pentru
circuite conţinînd surse de curent, eliminarea unei surse ideale de curent în-
trerupînd latura în care este situată.
Aitllentle. In circuitul din figura 3. 61 sursele ideale de curent avind intensllă/ile 111 şi 1,,
debitea ză pe rezislorul de rezislenf ă R . Sti se afle curentul 1 prin re:islor.
Aplicind prima teoremă a lui KirchhoCC In nodul (a) obţinem:
1 = 1 ,, + 1 •"
adică superpoziţia curenţilor care corespund sche·m elor din figura 3.61, b.

Ig, - ~g, +
(6)
- - 91 +T.!Z
I-I'+T"-I.
-
o b

Fig. 3.61

78
 2) ln cazul cînd circuitul cuprinde şi surse reale de tensiune (sau de
curent), acestea trebuie considerate ca surse ideale de tensiune în serie r.u
rezistoare (sau surse ideale de curent în paralel cu rezistoare), astfel încît,
cînd se elimină din circuit o sursă anulăm de fapt tensiunea sa electromotoare,
rezistenţa internă rămînînd în circuit.

Apllenţle. O sursă reală de tensiune avind E = 1 o \' şi R 1 = 1 n.şi o sursă reală de curent
avind 1 • = 1 O A şi R • = 2 il debl/ea:ă In paralel pe un receptor cu rezistenta R = 2 il . Se
cere intensitatea 1R a curentului din receptor .

E +

Fig. 3.62

În figura 3.62 se prezintă schema circuitului şi cele două circuite cu cite o singură sursă,
aşa cum cere teorema superpozlţiei. Obţinem mai Intii :

10
1, = E = = 5 A; 1, = 1 • Rt = 10 ..!_ = 5 A.
R1 + R, 2 R, + R. 2

Aplicind superpoziţia rezultă :

1, = 11 + 1, = 10 A.

Aplicind formula divizorului de curent, obţinem :

n. 2
1R = 1, ----''-- = 1 0 - - = 5 A.
R1 + R• 2 +2

- b. Metoda curenţilor de ochiuri (ciclici)

Considerăm circuitul din figura 3.63, a. Prin aplicarea teoremelor lui

Kirchhoff obţinem sistemul de ecuaţii :

79
 1 1
lt= 1; It= Iz
IT,/Îtt0'
® r 1' 2

b
a
Fig. 3.63

Să rezolvăm sistemul prin metoda substituţiei. Eliminînd curentul / 3

obţinem sistemul

8/1 +2(11 +12)= 16;

{ 412 + 2(11 + 12) + 20,
care poate fi pus sub forma :
(8 + 2)I1 + 2I2 = 16;
{ 211 + (4 + 2)I2 = 20.
Din a doua ecuaţie deducem :
20-61.
11 = . = 1o - 3 I 2>
2
care, înlocuit în prima ecuaţie, dă :
. 84
10(10- 3I2) + 21 2 = 16; I. = -
- 28
= 3 A.

Calculînd şi ceilalţi curenţi , obţinem :

I1 = 1 A şi 13 = 4 A.
Reducerea numărului de ecuaţii, obţinută prin metoda substituţiei,
poate fi realizată direct prin alegerea unor nJi ne.cunuscute, astfel încît
prima teoremă a lui Kirchhoff să fie automat satisfăcută. Noile necunoscute
sînt curenţi fictivi, numiţi curenti de ochiuri sau curenti cicli ci ; fiecare parcurge
toate laturile ce alcătuiesc un ochi independent.
Să admitem că prin cele două ochiuri ale circuitului din figura 3.63, b
circulă curenţii de ochiuri I~ şi /~ ,cu sensurile din figură. Curenţii reali prin
laturile circuitului pot fi exprimaţi în funcţie d~ aceşti curenţi fictivi. Astfel
/ 1 = 1~, I 2 = I;, iar 13 = I~ +
1;, deoarece prin latura a treia trec în ace-
laşi sens ambii curenţi de ochiuri.
Aplicînd a doua teoremă a lui Kirchhoff pe cele două ochiuri, obţinem :
8I~ + 2(1~ + 1~) = 16 ;
{ 412 +2(I1 + I2) = 20,
adică :
(8 ,+ 2)/~ + 21~ = 16;
{ 2/1 + (4 + 2)I 2 = 20.

80
 Acest sistem este identic cu cel obţinut mai sus, prin aplicarea t em·e-
melor lui Kirchhoff, după substituirea curentului / 3 • Sistemul admite î nsă o
interpretare diferită . Astfel observăm că ecuaţiile curenţilor de ochiuri au
forma:
R 11 li R12/~ = Ei; + (3. 29)
{ R 21/1 R 22/2 = E2, +
unde R 11 şi R 22 se numesc rezislen(ele proprii ale ochiurilor, R 12 = R 21 este
rezistenta comuni! a ochiurilor, iar E~ şi E; sînt t.e.m. de ochiuri.
Rezistenţa proprie a unui ochi, întotdeauna pozitivă, este suma rezis-
tenţelor Iaturilor ochiului. Rezi~tenţa comună a două ochiuri este rezistenţ a
laturii comune celor două ochihri dacă latura comună este parcursă în a-
celaşi sens de curenţii celor două ochiuri. Rezistenţa R 12 = R 21 este egal ă
cu rezistenţa laturii comune cu semn schimbat dacă latura este pa rcursă
în sensuri contrare. T.e.m. de ochi este suma algebrică a tuturor t .e.m.
din acel ochi şi se calculează la
fel ca în cazul scrierii formei par- TA JA BV 12V

"~]:Jav
ticulare a celei de-a doua teoreme ~
a lui Kirchhoff.
Soluţia sistemului e c uaţiilor dr A
ochiuri este :
1~ = 1 A ; 1; = 3 A (] b
şi poate fi verificată întocmind Fig. 3.64
diagramele de tensiuni şi curenţi
(fig. 3.64).
Aplicaţie. Considerăm circuitul în punte
elin figura 3. 6 5, avînd valorile · mărimi/ar
marcate pe circuit. Să determinc1m wrenfli
aplicind metoda curen/ilor de ac/riuri.
Circuitul are L = 6, N = 4 deci O =
= L - N + 1 = 6 - '1 + 1 = 3 ochiuri in-
dependente. Fie 1~. 1~ şi 1~ curenţii ciclici
asociaţi acestor ochiuri alese ca In figură .
Ecuaţiile generale pentru trei ochiuri
se vor scrie :

Fig. 3.65

In care, In conformitate cu regulile stabilite mai sus , vom avea

R 11 = R, + R , + R, = 10 !l ; R ., = R, + R, + R = 13 !l ; R ,. = R, + R, + R =
5
=12 n; 6

R 12 = R,. = R 5 ~ 4!1 Ru = R,. = -R, = -4 !l; R., = R 32 = R, = 6 !l;

E~ =O; E; = O E~ = E = 80 V.
O Observaţie . R" = R 31 =- R , < O deoarece latura 2 este parcursă In sens opus d e
1~ şi 1~.

6 - Electrotehn!ca cla~.a a x-a 81

 A Substltulnd In ecuaţii obţinem :

101~ + 41; - 41~ = o ;

41~ + 13!; + 61~ = o;
- 41; + 61~ + 121~ = 80.
Rezultil:

Intensltilţlle curenţilor dln laturi rezultil din super-

poziţia curenţilor clrllcl care parcurg laturile :
1 1 =1~=10A.
Fig. 3.66 l,=- 1;+1~= - 10+15=5A ; 1, = - 1;=10A;

1, = 1; + 1~ = - 10 + 15 = 5 A;
1, = 1~ + 1; = 10 -· 10 = o; I 6 = 1~ = 15 A.
Diagramele orientate ale acestor curenţi şi ale curenţilor de ochiuri sint prezentate In
figura 3.6.6.
O Obsen·Aru că rezolvarea aceleiaşi probleme cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff ar fi
necesltat rezolvarea unul sistem de şase ecuaţii cu şase necunoscute .

c. Metoda potenţialelor nodurilor

Să rezolvăm circuitul din figura 3.67 alegind ca necunoscută potenţialul

nodului (a), şi considerînd nul potenţialul nodului (b) (V,, = 0). Tensiunile
ht bornele celor trei rezistoare şi curenţfi prin ele pot fi exprimaţi în funcţie
de potenţialul Va = U, aşa · cum se poate urmări pe diagramele de tensiuni
şi curenţi din figurile 3.68, a şi b.
Constr.tăm că a doua teoremă a lui Kirchhoff este automat satisfăcută
Rămine de indeplinit numai pri~a teoremă a lui Kirchhoff, adică :
Va
E 1 ........" U +E 2 - U _ .!!._ = O. _ ___.--.,_ ;__.--.,__~
R1 R2 Rs
Ordonind, obţinem :

(
_1 + _1 + ~) U = E1 +E 2
•

t
~ ~ ~ ~ ~ ..L ''()
lfb'=
Cu valorile numerice date (fig. 3.67.) : 1..11.

(~ +: +~)u=Is6+~o. JJ_
de unde rez uită u~s
:
v.
+L-_1_6_v_ _ _,.___
r31 1
__,...._..,.---ol20 V
Notind nodul cu indicele 1, ecuaţia:
obţinută se poate pune s·ub forma :
Fig. 3~67
GaU 1 = I,. 1•

82
..
 ~z-'-U
E,-U (a} Eru (a) Rz ·

\(ljJ o
(b)
.
{b)
a b
Fig. 3.68

Dacă circuitul ar fi avut trei noduri, atunci notînd cu V1 şi V 2 poten-

ţ. ialele nodurilor (1) şi (2), şi alegînd V 3 = O, s-ar fi obţinut similar un sistem
de două ecuaţii :

unde tensiunile U 1 şi U2 sînt respectiv egale cu potenţialele V1 şi V2 (U 1 =

= Vt-Va; U2 = V2-Va)· ·
Conductanţele Gu şi G22 se numesc conduclanfele· proprii ale nodurilor.
Ca şi mai sus, o conductanţă proprie a · unui nod, întotdeauna .pozitivă, se
calculează făcînd suma conductanţelor laturilor legate la acel nod. Conduc-
tanţa G12 _:__ G21 este conductanfa comuni! între nodul (1) şi nodul (2), egală
cu suma cu semn schimbat a conductanţelcir la.t urilor ce leagă direct nodu-
rile (1) şi (2). Curenţii I •c 1 şi I IC 2 se numesc curenti de ~curtcircuit_ Un cu-
rent de scurtcircuit se calculează prin adunarea. algebrică a curenţilor pe care
i-ar injecta în nod sursele din iaturile legate la acel nod, dacă laturile ar fi
scurtcircuitate la borne.
n,v
Apllcaţle. St'l se rezolve circuitul
din figura 3. 6 9 cu ajutorul metodei
tensiunilor ../a no!furl.
Ecuaţiile tensiunilor la noduri
sint:

1 1 1)
(-+-+- u, - -1 u. =32-
4 8 2 2 4

i
--U,+
2
( -+-:-+-
1
2
1
4 . 4
20
u.=-,
4
i) Fig. 3.69
adiel :
7 1
- U , - - U, = 8;
8 2

1
-- u., + u. = 5.
2

83
 V
75,2 :J.'f 6,S

~tJ o b
Fig. 3.70

Rezolvind sister obţinem:

~~ = 16,8 V şi U, = 5 + U,
= 13,4 V.
2
Calculăm curenţii ş ; h . t. ocmim diag ram ele din figura 3. 70, ma i Intii cea de tensiuni şi a ;Joi
cea de curenţi. '4 .
Deoarece teoremele lui K irchhoff sint verificate Identic, soluţia obţinută este cea corectă .

d . Metode de transfigurare

A transfigura un circuit înseamnă a-1 transforma într-un circuit echi-

valent cu el. De eL ·mplu, un lan ţ. de rezistoare legate în serie poate fi sub-
stituit printr- un singur rezistor avin d rezistenţa egală cu suma rezistenţelo r
rezist oarelor; un generator rea l de tensiune se poate echi v-ala cu un generator
real de cu rent ş . a . m .d. I n elec t rot eh ni că , metodele de transfigurare se uti-
lizează pent ru simplificarea circuitelor şi uşura re a stu9,iului lor.
Transfigurarea triunghi-stea şi stea-triunghi. Circuitul din fi-
gura 3.71, a, şe numeşte ci rwit în stea, iar cel din figura 3.71 , b se numeşte
ci rcnit în triunghi. Elementele lor s înt R 1 , R 2 , R 3 (pentru stea) şi R 12 , R 23
şi R 31 (pentru triunghi).
A transfigura triunghiul in stea înseamnă a găsi elementele R 17 R 2 şi
R 3 ale unei reţele în stea care poate înlocui în orice condiţii reţeaua 1n triun-
ghi (deci care este echivalentă cu triunghiul). Prin urmare, se dau R 12 , R 23
şi R 31 şi se cer R 1 , R 2 şi R 3 • Trebuind să fie echivalente în orice condiţii ,
cele două circuite sînt echivalente şi atunci cînd se alimentează numai la
(T}
(!)
I
I
7
R,=G
' u

(3) (2)

. Fig. 3.71

84
cîte o singură pereche de borne, de exemplu între bornele (1) şi (2), borna (3)
fiind în gol (liberă) (fig. 3. 71 ). l n acest caz cele două rezistenţe echivalente
trebuie să fie egale :
_ RdR~3 + R31)
R1 +R 2-
R12 + R23 + Rs1
•

ln mod analog, alimentînd pe la bornele (2), (3) şi (3, (1) se obţin:

R2 + Rs = R2~ (Rsl + R!2) ;

R 12 + R + R 31
23

Rs +R = 1
R~1(R12 + R2s) •
R 12 + R 3 + R31
2

Adunînd cele trei ecuaţ.ii obţinem:

R +R + Rs = R12R2a + R23Ra1 ~~ -R31R12

1 2
R12 + R23 + R31
Scăzînd pe rînd din această relaţie cîte una dintre ecuaţiile precedente,
obţ.inem:

(3.30)

Pentru cazul particular în care rezistenţele din laturile triunghiului sînt

egale:

se obţine:

Apllcatle. Se dă triunghiul cu R,. = 2 !l, R,. = 3 !l şi Rs = 5 !l ; se cer rezlstenţele stelei

1
echivalente.
Obţinem, cu relaţiile de mnl sus :

R1 = 1 .Q;

R2 = 0,6 .Q;
R, = 1,5 n.
H5
 u

a b
Fig. 3.12

Pentru a · transfigura steaua in triunghi,' alimentăm pe rînd cele două

reţele ca în figura 3.72, de exemplu . pe la bornele ( 1) şi (2) cu bornele (2)
şi (3) în scurtcircuit. Calculăm conductanţele echivalente, care trebuie să
fie egale; obţinem .succesiv :

G12 . + G31 _- G1(G2 + Ga) •

,
G1 +G2+ Ga
_ G2(Gs + G1) •
G23 + G12 - ,
G1 + G2 + Ga
Gs(Gl + Ge)
G31 + G2 3_- •
· G1 + G2 + Ga
Rezolvînd acest sistem de ecuaţii ca şi in cazul· preceden,t, obţinem:

(3.31)

Pentru cazul particular în care conductanţele circuitului în stea sint

egale:
' 1
G.1 = G2 = G3 = GA = - ,
·RJ..
obţinem:
. 1 GJ.. 1
G12 = Gu = Gat = - = - = -,
RA .3 3RÂ
de unde rezultă RJ.. = RA ca şi in aplicaţia anterioară.
3

86
 Aplica! la 1. Se dd steaua cu G, = o, 2 S, G, = o, 3 s- şi G, = o, 6 S ; se cer elementele triun-
ghiului echiva/eni.

0,2 X 0,3 0,15 0,1

Gu = = 0,06 S; G., = -- = 0,15 S : G11 =- = 0,2 S.
0,2 + 0,3 + 1,5 1 1
Reznltă şi:

20
R" = - n ; R., = 5 n.
3
Aplica! la 2. Se dd reţeaua In punte din figura 3. 7 3, In care valorile rezistenfelor sint indi-
cate 1-e (igurd . Se cere sci se calculeze cur:entul debilal de sursei .

E=80V E

a b

Fig. 3.73

Transflgnrăm trlnnghiul format din re:..lstoarele R, ; R, şiR, In stea şi obţinem reţeaua din
figură, In care :

R,R, = 2 x 4 = o,8 n;
R~ =
R, + R, + R, 10

R,R, = 2 x 4 = o,8 n ;·
R; =
R, + R, + R, 10

R,R, 4 X 4
R; = = - - = 1,6fl.
R, + R, + R, 10

Rezistenta echivalentă e circuitului astfel obţinut este si'mplu de cAlculat :

R, =Re+ R~ + (R2 + R,)(Rs + R,) = 2 + 0, 8 + (0,8 +

3)(1,6 + E-) = 16 il;
R2 + R, + Rs + R, 0,8 + 3 +
1,6 + 6 3
E 81)
1 = 16 = - = - = 15 A.
R, 16
~

Se obţine acelaşi rezultat ca la apllcaţut privind curenţll de ochiuri, dar mult mal rapid .

87
 e Transfigurarea reţelelor in genl.'ratoare echi valentl.'.
Generatorul echivalent de tlmsiune ; teorema Hl.'lmholtz-Thevenin. Con-
siderăm o sursă avînd t.e.m. E şi rezistenţa internă R 1, care alimenteaz 5. un
recep tor de rezistenţă R.
Conform legii lui Ohm, intensitatea curentului va fi :

1 = E
R +R1
Ne punem urnJ.:t toarea întrebare: dacă nu se cunosc parametrii sursei,
ce î ncercări (măsurări) ar trebui să facem pentru a putea calcula intensi-
tatea curentului pentru orice receptor R dat? Observăm că dacă receptorul
este -deconectat (sursa este în gol : R = oo) obţinem 1 =O, iarU ABa = E,
U Ano fiind tensiljnea la bornele sursei în gol. Da că bornele sursei sînt scurt-
circui tate (R = 0), atunci U An = O, iar intensita tea curentului de scurtcircuit
va fi

Ded ucem deci că :

Ob ţinem a şadar:

1= _ U.ABO
___:.=--:.._

R + UA,BO
1.oc
a di c[t es t e suficient să măsurăm tensiunea de mers în gol UAno şi intensi-
tatea curentului de scurtcircuit. Observă m îns ă că R 1 este rezistenţa sursei
pasi vizate, adi c ă rezistenţa ce se obţine anul înd t.e.m. (pă strînd numai
rezistenţa internă). Această rezistenţă o n otăm cu R.An r1 • O bţinem deci:

1 = U A BO
R+ R .1BO

Ace astă rel aţ i e exprimă teorema lui Helm holtz şi Thevenin şi este foarte
g'l'nerala in sensul u rm ttl.ur: dacii la doui'i bornc .\. lJ ale un ei rcfelc liniare active
coneclilm un receptor R , atunci intensitatea curentului din latura AH se ca lcu-
lra:zii cu relajia :

UABO
1 AB = --C.:..::..=---
R + R ABO
·'· ._,
un de :
U Ano este tensiunea ce se stabileşte la bornele A, B cî nd se scoate din
circuit rezistenţa R (funcţionare în gol) ;

88
 rezistenţa reţelei pasivizate faţă de bornele A, B , adică re-
zistenţa reţelei (mai puţin latura AB} cînd se anulează t.e.m.
ale suJ;selor, păstrînd rezistenţele lor interne.
Aplicaţie. Considerăm două generatoare reale (fig. 3. 74, a) legale in paralel şi debilind
pe un rezislor de rezistenţă R. Se cere inlensilalea curentului 1 AL.

A A

f,ll"
A

Rr Rz
~~8 N~· o

~~.,
R
R -
<bE, <bE2 cbE
8 8 8
a b c
Fig. 3.74

Aplicind transfigurarea generatoarelor de tensiune in paralel (fig. 3. 74, b) obţinem:

u - E,R, + E,R, şi RABO = R,R,

ABO - .R 1 + R, R, + R,

Rezultă:

E,R, + E,R,
_
1AB-
R, + R,
.
E,R, + E,R,
R+ R,R, RR, + RR, + R,R,
R, + R,

Aplicaţie numerică : E, = E , = 10 V; R, = R, = 1 Q; R = 9,5 O.

Se obţine :

10
J AB = - - - - = 1 A.
9,5 + 0,5

Formula lui Helmholtz şi Thevenin sugerează schema echivalentă din

figura 3.74, c, în care E = V ABo şi R; = RABo· Această schemă echivalentă
activă se numeşte generatorul echivalent de tensiune al circuitului tn raport
czz bornele A,B.
Putem enunţa deci următoarea teoremă a generatorului echh·alent de
tensiune al unei reţele aethe; în raport cu două bor11e A ,B, orice ref ea liniari'i aciiVl1
de curent continuu se poate . transfigura intr-un generator echivalent de tensiune
avînd t.e.m. E = V ABa şi rezistenta interni! Ri = RABa·

89
 A
o
A Generatorul echivalent de eu-
rent ; teorema lui Norton. Trans-
figurînd generatorul echivalent de
tensiune în generator echivalent
de curent (fig. 3.75), obţinem ge-
neratorul echivalent de curent al
reţelei în raport cu bornele A, B.
Putem enunţa deci şi următoarea
teoremă a generatoruhi.i · echhralent
dP. eurent al unei retele active: in
raport cu dQuă borne A, B orice re/ea
'--------o liniarii activă de c.c. se poate transfi-
8 8
a b gura într-un generator echivalent de
curen t avzn u ABO
• df g= J srAn= - - şz. con-
RAna
Fig. 3.75 . 1 .
ductanfa echivalentă GAno = - · -.
. RABO
Aplleatle. Generatorul ecllivalent de tensiune alune/ releie de c.c. are U,. 8 o = 100 V Şi R,. 8 o =
= 10 !l. Să se .determine generatorul echit•alent de curent .

1 = UABO = 100 = lOA; GABO = _1_ = !_ = 0,1 s.

R,.w 10 R,. 8 o 10

Considerăm generâtorul echivalent de curent al unei reţele care debitează

pe un receptor de
.
conductanţă G = _!_.
R
Să calculăm tensiunea U AB la bornele
receptorului.

Folosind teorema divizorului de curent, obţinem :

Inlocuind în expresia tensiunii, obţinem:

IAB RC
U A B = _ ____;.;.;;;_...;.__ (3.33)
G +
GABO

Această relaţie exprimă matematic teorema lui Norton, care se enunţă

astfel : tensiunea la bornele unei la.turi pasive de contluctan{li G conectdte fntre
bornele A. 13 ale unei ref ele li ni are active de c.c . este egală cu raportul dintre intensi-
tate wrentuiui care se stabileşte la scurlcircuitarea bornelor şi suma dintre conduc-
Lan/a G. a laturii şi conduclanfa G,. 80 a retelei pasivizale {a(ă de bomele A, B.

90
 Aplicaţia 1. Douli re/de A
avind U~so = 100 V, R~so==­

'··n)'.:
I:li I'
= 2 Q şi u::ao = 200 V şi
R::ao = 40 debitează In paralel
'
~
pe la~ura AB de rezistenfă R= Q.;"'
= 4 !l (fig . 3. 76). Să se deter-
mine tensiunea U AB şi intensi-
tatea curentului din laturir. 8
Considerăm generat 0arele
echivalente de curent avind Fig. 3.76
parametrii :.

1• = U~so = 100 = 50 A şi 1 .. = u::ao = 200 = 50 A.

g • 2 g .. 4
R,cao · R,cso
Conductanţele lor vor fi :
• 1 1 .. 1 · 1
GABO = - - = - = 0,5 S şi GABO = - - = - = 0,25 S.
R~BO 2 R'.:ao 4
intensitatea curentului de scurtcircuit (fig. 3.76) va fi :
1,. AB = 1; + 1;• = 50 + 50 = 100 A,
conductanţa reţelei paslvlzate va fi :
GABO = G~ao + G'.:ao = 0,75 s,
Iar conductanţa laturii AB va fL:
1 1
G= - = - = 0,25 S.
R 4
Aplicind formula lui Norton obţinem :

100
UAB = = lOOV şi1AB = GUAB = 0,25 X 100 = 25A.
. 0,25+0,75
O Oblervn!le. Din schema din figura 3.76 mai rezultă :

loO . - lJ
-.~B
, UAB · 100 - 25 A '
1R = -.- = -.- = 50 A şi 1" - - -- --
1/.~BO :! R U'..;so 4
A
dec,!. reţea
.,.. prima nu debiteazA curent
In receptor.

Apllea!la 2, In. reţeaua din figura

3. 7 7, n generatoare rea e de tensiune
diferită avind t .e.m. E,. E,, .. . , E. ~i re-
zisten/tle Interne R., R,, . . . R. debitează
In comun pe latura A B de rezisltn/6 R.;~.s ·

Se cere tet:~sl"mea la bornele laturii.

Rezolvăm problema cu formula
Fig. 3.77 lui Norton.

91
 Punind bornele A, B In scurtcircuit, obţinem evident :

Conductunţa reţelei pasivizate faţă de bornele A, B In gol va fi Gtt.llo=G,+G•+· .. + G.

(laturile sint paralel). Aplicind formula lui Norton obţinem :

(3.34)

Această relaţie
mal este cunoscută şi sub denumirea de {ormula lui Millmann .
Pentru cazul particular In care
1
E, = E, = ... = B.,G, = G, = .. = G. = G = R ,

se obţine:
_ nGE GE
V AB-
nG + GAB

şi deci :
E
IAB =--
VAII
=----
R R
RA·+-
n
relaţie cunoscută de la legarea surselor de tensiune Identice In paralel.
Aplleatla 3. Două surse req.le functionind In paralel alimentează un receptor de rezistentă· R.
Ce relatie trebuie să exi~te tntre t.e.m·. ale surselor şi rezistentele lor interne pentru ca prin receptor
sCi nu treacă curent ?
Deoarece:
VAB
]AB =- -= 0 .=> VAB = 0.
R
Din formula lui Mlllmann rezultă :

sau
E,
- + E,
- = O, adică
E,
- = -- -.
E,
R, R, R, R,
T.e.m. trebuie ·să fie orientate In opoziţie şi să albă valori direct proporţionale cu rezlsten-
ţele lor Interne.

e. Teorema transferului maxim de putere

e Puterea maximA absorbitA de receptor. Considerăm o sursă reală de

tensiune, avînd t.e.m. E şi rezistenţa internă R,, care debitează pe un re-

92
ceptor de rezistenţă R (fig. 3.78). Presupunînd că sursa
este dată, se ·pune întrebarea în ce situaţie puterea ab-
sorbită de receptor va fi maximă.
Pentru a răspunde la întrebare, considerăm puterea
absorbită de receptor :

p = RJ2.
Conform legii lui Ohm :
E Fig. 3.18
1=---
R +R 1
astfel că puterea se exprimă prin :

p
RE 2
= -(R-+-R-t)- = (j~ + JR
2
E~

r.
T.e.m. E fiind dată, puterea va fi maximă cînd numitorul va fi minim.
Pentru a găsi minimul numitorului, observăm că produsul termenilor este
consta nt:
Rt J-
JR · R = R 1•

Din matematică se ştie că dintre toate perechile de numere al căror

produs este constant, suma numerelo~ e minimă cînd ele sînt egale: (de
ex. 1 x 16 = 2 X 8 = 4 X 4-+ 4 4 < 2 8 < 1 + +
16). Prin urmare, +
deoarece produsul termenilor din paranteza de la numitor este constant,
suma lor va fi minimă cînd ei sînt egali :

Rt
JR. = J-R-+ R = R1

! n acest caz puterea maximă va fi:

(3.35)

Ajungem astfel la următorul enunţ al teoremei transferului maxim de

EZ
putere : un generator transferă unui rezistor o putere maximă - - atunci
4 R,
cind rezistenţa rezistorului este egală cu rezistenta internă a generatorului.
Putem reprezenta puterea ca funcţie de R, (fig. 3. 79), observînd că:
pentru R = O, P = O ;
pentru R = Rt, P = Pmaz;
pentru R = oo, P = O.
Un receptor care satisface condiţia de transfer maxim de putere se nu-
meşte adaptat sursei. Adaptarea receptoarelor se utilizează de obicei în teh-
nica semnalelor (radiotehnică, televiziune etc.).

93
 e Dacă definim randamentul transferului energiei ca :
Pdt P
1)=--=--
.•
P,dt P,

unde este puterea totală dezvoltată de sursă, ob·

ţinem :

Se observă că randamentul este cu atlt mai mare cu clt R, ~ R. Pentru

P = Pmax• R = Ri şi se obţine randamentul

·r, (p)l p 1 =
=- o-
,;) r::oo:, o.
= ,)
· ma:r 2
Acest rezultat este natural deoarece atunci cind rezistenţa receptorului
este egală cu reziştenţ~ internă a sursei, acestea fiind străbătute de acelaşi
curent disipă pu'teri egale RF = R 1 12 şi deci puterea dezvoltată de sursă
se consumă jumătate în sursă şi jumătate în receptor.
In tehnica energiei electrice,_ (centrale, reţele etc.) randamentul de 50%
este total nesatisfăcător şi deci receptoarele nu se adaptează surselor .
.\pllt'atla 1. O sursă avind t.e.m. E ;= 5 O V şi R1 = O, 5 !l debitează pe un, receptor adaptat
de rezistenţă R. Să se determine Il şi P .ax · ·

E' 2 500
R = Il , =c 0,5 !l ; P mar =- = =· 1 250 W .
. 4R 1 4 X 0,5

:\pllt'atJa 2. Două surse reale de tensiune avind E 1 = 50 V; E, = 100 \' ; R11 = = 1 !l şl

R., = 2 !l debi;ea :<i pe un receptor adaptat . Să se determine R si P ma•·
Generatorul echivalent va nvea :
50 100
+ E ,G;
-+-·
E = E 1G'1 1 2 = 100 V;
G1 + G, 1 1 1,5 .
-+
1 2

R.R, . = ~ --· .3_ !l.

R' =· _..,:_..:..._
R 1 + R, 3 3
Deci:
2
R = R 1 = - !l;
3

(100}
1

E• 1,5
P., 40 = - = - - = 1 667 W .
4R 1 8
3
Aplleatla 3. O sursă avind E = 100 l' şi R 1 = 1 il debitează pe un receptor puterea P =
= 1 000 W. Stl se determine rc2isttn/a receptorului .şi randamentul transferului.

94
 s ·crlem :
RE'
P=---
(R + R 1)'
Din aceast~ . relaţie rezultă ecuaţia de gradul 2

PR• +(2 PK~· - E•)R + PR~ =O,

avln.d sol11ţllle :

Ecuaţia are soluţU reale numai dacă dlscrlmlnantul li!Ste nenegativ, adică dacă este lnde·
· pllnltă co~:~diţla :
(2 PRt-- E')'- 4P•R~;;. O.
Dezvoltind · şi Jlmpllflclnrl cu E' >O obţinem: .

-E'. = P,..~;;. P > O.

4RI
În cazul nostru,
E' 1001
P .,.% = - = .- - = 2 500 > 1 000 = P.
4R I 4
Deci problema are două solu\11 :

R.' = 7,87 n; R " = o.121 n.

Cele douA ranttamente vor fi :

7 87 0 127
'l ' = • =0,88 (88%); 1}:' = ' =0,11 (11%).
1 + 7,87 1 + 0,127
Aceste două soluţii
sint evidenţiate clar In
figura 3.79, unde dreapta
P=const tale curba P=((R) P
111 două .Puncte, A' şi
A ", cărora le corespund
.w = 0,121 n şi R " =:
=7,87 D.

f. Teorema conservărli p
puterilor

· Considerăm o sursă
R
de tensiune avînd
Fig. 3.79
t.e.ni. E şi rezistenţa
internă R 1, care debi-
tează pe un receptor de rezistenţă ..R. Conform legii lui Ohm vom putea·
sene:

95
lnmulţind cu 1 obţinem:

sau
Pg = P1 + P,
unde:
P g este puterea. dezvoltată de sursă;
P1 puterea disipată în rezistenţă internă a sursei ;
P puterea absorbită de receptor.
Mai luăm în considerare exemplul din figura 3.80 pentru care, aplicînd
a doua teoremă a lui Kirchhoff, obţinem :
E1- E 2 = R1l +R 2 1 I
r----=-<----.
sau, înmulţind cu I :

respectiv o
sau
FJg. 3.80
P!g = P2u + pl + P2.
Observăm ca m primul caz puterea dezvoltată de generator este disi -
pată în rezistenţa sa internă şi în receptor. 1n cel de-al doilea caz, puterea
dezvoltată de primul generator acoperă puterile disipate în rezistoare şi
puterea primită de cel de-al doilea generator.
Aceste relaţii se numesc reia/ii de conservare a puterilor sau relatii de bilanţ
de puteri. Ele se pot generaliza pentru o reţea cu L laturi active :

(3.36)

şi· reprezintă exprimarea matematică a teoremei de conservare a puterilor,

care se enunţă în felul următor: suma algebrice/ a puterilor dezvoltate de sur-
sele de tensiune este egală w suma puterilor disipate în rezistenfele retelei.
O Observaţie. Puterea unei surse intervine cu semnul ( +), adică este
efectiv cedată, dacă intensitatea curentului şi t.e.m. sînt ~Jozitive şi coincid
ca sens; puterea unei surse intervin cu semnul (-), adică este efectiv primită,
dacă intensitatea curentului şi t.e.m. sînt pozitive şi opuse ca sens; puterile
disipate în rezistenţe (inclusiv în rezistenţele interne ale surselor) sînt întot-
deauna poz itive.
De regulă, pentru a verifica corectitudinea rezolvării unui circuit electric
se alcătuieşte relaţia de bilanţ de puteri. Neverificarea bilanţului arată cu
siguranţă - că rezolvarea este incorectă.

96
 Aplicaţie. ln reţeaua din figura 3,81,
prin aplicarea teoremelor lui ](irchhof( s-au
obţinut 1, = 1 A, 1, = 2 A şi 1, = 3 A cu
sensurile din figură. Să aplicăm teorema
conservării puterilor.

E,1, + E,1, ,- E,1, = R,Jr+ R,1: + R,Ji.

Fliclnd Inlocuirile, obţinem :

20 X 1 + 10 X 2- 2 X 3 = 12 X 1 1 -1

+1 X 2 +2 X 3 1 1
,

adică
Pig. 3.81
34 w= 34 w.
Bilanţul de puteri se verifică . Observăm că numai sursele E, şi E, dezvoltă energie, In timp
ce E, consumă energie.

Probleme
3.1. Să se calculeze rezlstenţcle echivalente ale reţelelor dlpolare din figura P.3.1.
Il : CI) 2 Q; b) 2 Q ; c) 10 Q ;
r1. _j-
311
711
712 311
t-
312

a b

sn
I:a Iasa ~sa
= c

e
Fig. P. 3.1

- - Electrotehnica clasa a X-a 97

 3.2. Se dă reţeaua dlpolnrii din figura P.3.2 căreia 1 se aplică In bome tensiunea U = 40 V.
Să se determine repartlţla curelt\llor şi să se deseneze diagrama orientată . Ce tensiune ar trebui
nplir~t,, pentru ca l AB = 10 A ?

Fig. P. 3.2

3.3. Se dă reţeaua din figura P.3.3 In care I, = lA. Se cer ceilalţi curenţi şi tensiunea ce
trebuie npllrată la borne.

Fig. P . 3.3 Fig. P.H

3.-1. Se dă reţenun din figura P.3.4 In care E, = 20 V; R, = 2 O; E, = liO V ; R, = 10 O;

n, = 1 o.
a) Să se găsească curenţii folosind teoremele lui Kirchhoff, metoda curenţilor cicllci,
metodn poten\inlelor In noduri; teoremele generntonrelor echivalente.
h) Să se verifice bilanţul de puteri.
c) Să se determine R, astfel Incit puterea dislpată In acest rezlstor să fie maxlm:l.
d) În serie cu care sur5ă trebuie Introdusă u rezistenţă suplimentară şi de ·ce valoare pen-
tru ca puteren dlsipntă In R; să fie nulă?
3.5. Se dă reţeaua din figura P.3.5.
a) Să se rezolve reţeaua utilizind metoda potenţialelor la noduri.
b) S:' se verifirt> hilnnţul putt>rilor .
c) Să se vt>riflre 1. • cu teorema lui Helmholtz şi Tn~venin.
Date nume.rice : E 1 = E2 = 20 V; E 3 = 30 V ; R 1 = R3 = 1 fl; R2 = 2 fl;
R-1 = R6 = R6 = 12 il.
3.G. Se dă reţeaua din figura P,3.6. Sli. se determine expresia curentului 1,. SA se giseaseli.
condiţia pe care trebuie să o tndt>pllnească rezlstenţele R,, R., Rj şi R, pentru ca 1, = O (echi-
librul punţll Wheatstone) .
R, R,
R: -=-·
n. n.
98
 E

Fig. P. 3.6

3.7. Ştiind că R, = 10 il; R, = 20 il; R, = 30 il; E = 40 V şi că puntea este In echl·

llbru, să se determine 1/• şi Intensităţile curenţilor; să se verifice teorema conservărll puterilor.

:tB. Sedă reţeaua din figura P.3.8.

a) Să se determine curenţii şi să se lntoc-
meascll bllan!ul de puteri.
b) Cum se vor modifica curenţii dacă in
laturile 4, /i, 6 se Introduc trei surse Ideale de
tenslun<> cu E = 1 000 V, orientate la fel faţă
de nod'!
Date numerice : E 1 = 10 V; E 2 = 20 V ;
E 3 =30 V ; R1 =R3 =1 0: R4 =R 5 =R6 =6 0 .
3.9. Zece rezlstoare egale slnl legate mal
lnlll In scrie şi supuse unei tensiuni lJ şi apoi
In paralel şi alimentate cu aceea~! tensiune U. Ce
raport există Intre puterile absorbite 111 cele două
cazuri?
R:.!:..:... = 100·
Fig. P. 3.8
Pp
:1.10. Handamenhtl de transrer al puterii de la un generator de tensiune este lJ 0,75. =
Ştiind că rezlsten!a Internă a generatorulul este R 1 = 1 il şi E = 100 Y, se cere să se afle rezls-
tenţa receptorului şi să se verlrlce teorema conserviirll puterilor.

R: R = 3 il ; P = 1 875 W; J> • = 2 500 W .

r 68
Ţ-
l 1
Indică
3.11. Jn circuitul din figura P .3.11 voltmetrul
300 mV atunci cind curentul prin circuit este fixat
la 1'0 mA (lndlcâţla maximă a ampermetrulul pe scara
de 10 mA).
a) Să se calculeze rezistenţa ampermetrulul pe
scara de 10 mA.
b)' Dacă tensiunea la bornele ampermetrulul rămlne
Fig. P. 3.11 constantă şi egală cu 300 mV, atunci cind curentul prin

99
 circuit este fiXat pe rln:lla valorile de 30 mA, 100 mA, 300 mA
şi 1 A pe scările respective ale ampermetrulul. Să se determine
rezistenţa ampermetrului pe aceste scări.

3.12. Să se determine Indicaţia voltmetrului conectat In

circuitul dht figura P .3.12, dacă rezistorul serie are valorile:
a) R = 0,06 !l;
Fig . P. 3.12
b) R = 6o n;
c) R = 60 k!l .
Voltmetrul are rezistenţa Internă 5 000 !l/V şi este utilizat pe scara de 12 V.

1
3.13. Să se determine Indicaţia voltmetrulul pentru circuitul din figura P.3.13. Voltme·
Irul are rl'z.stenţa Jnternd 5 000 !l/V.

20
12V a
12D

Fig. P. 3.14

3.H. Pentru circuitul din figura P.3.14 se cere:

a) să se calculeze Intensităţile curenţilor In laturi şi tensiunea la bornele generatorulul de
cur.ent cu ajutorul teoremelor Kirchhoff :
l>) să se lntocmeas c ă diagramele orientate de curenţi şi tensiuni ;
c) să se calculeze , tensluneu In bornele rezlstorulul de 12 !l cu ajutorul teoremei potenţl­
alelor In noduri.

:t.U. Un vollmetru v· şi un nmpermetru A conectate ca In figura P.3.J5 mdsoară ten·

siunea la horne şi Intensitatea curentului printr-un dispozitiv electronic de circuit. Să se speci-
fice dacă puterea este primită sau cedată de dispozitiv atunci cind :
a) Indicaţiil e Instrumentelor sint pozitive :
b) ampermetrullndlcă o valoare negativă, Iar voltmetrul o valoare pozitivă;

c) nmpermetrul Indică o valoare pozitivă, Iar voltmetrul o valoare negativă .

d) Indicaţiile Instrumentelor sint negative.

3,16. O baterie solară are caracteristica dată In fi gura P.3 .16:

a) să se determine un model liniar de dlpol generator de tensiune care să reprezlnte bate•
ria pentru curenţi plnă la 40 mA ;
b) dacă bateria va allmenta un rezlstor de 25 O să se calculeze cur~ nlul debitat.
Soluţia obţinută cu ajutorul modelului va fi verificată pe grafle .

100
 .1
+
OispozlfiY
'ieclronic
tlipolor

Fig. P. 3.15 Fig. P. 3.16

3.17, O sursă electronică stablllzată cu protecţie la scurtcircuit are caracteristica tensi-

une-curent reprezentată In figura P.3.17, 1> . Ce moctel de circuit se poate adopta dacă:
a) 100 !l < R < 300 !l ;
b) 10 n< Il<. 40 n.
u
1
30
SurstJ
el•clronicli
slti/Jllizllltl
)u Il 20
10
o
41 43 as 1
a b
Fig. P. J.17

3.18. O bobină, alimentată de la o sursă de c.c. consumă o putere de 0,25 W 1~ un curent

cu Intensitatea de 10 mA . Să se calculeze rezistenţa boblnel.
Se va ţine seama că In curent continuu puterea primită prin bome de o bobină este chiar
puterea dislpată In rezistenţa firului bobinel.
 CUPRINS

Cap. 1. Eleetrotehnlea regimului eledrostatle . .

3
A. Sarcina electrică şi forta lui Coulomb 3
1. Sarcina electrică . . . . . . 3
2. Forţa lui Coulomb . . . . . 3
3. Unitatea de sarcină electrică 4
4. Electrizarea corpurilor 5
B. Cîmpul electric şi caracterizarea li!i 7
1. Intensitatea cimpului electric 7
~. '
2. Cîmpul electric coulombian· . 7
3. Inducţia electrică . . . . . 9
4. Fluxul electric. Legea fluxului electric . . 10
5.
6.
Tensiunea electrică. Potenţialul electrostatic
Unitatea de tensiune electrică, de potenţial electric
.. . 11
şi de intensitate a
cîmpului electric . . . . . . . . 14
C. Echilibrul electrostatic al conductoarelor 16
D. Condensalorul electric. Refc/e de condensatoare 17
1. Capacitatea electrică . . . . . . . 17
2. Legarea condensatoarelor în serie 19
3. Legarea condensatoarelor în paralel 20
4. Legarea mixtă a condensatoarelor . 21
E. Forţele electrostatice. Energia electrosta/ică 22
1. Forţa electrostatică . . . . . . . . . 22
2. Energia electrostati~ă . . . . . . . . 24

Cap. 2. Electrotehnlca regimului t'lt'etroelnetle staţionar 29

A. Starea electrocine/ică şi caracterizarea ei 29
1. Starea electrocinetică a conductoarelor . . . . . . . . • . . 29
2. Curen,tul electric de conducţie. Intensitatea curentului electric de conducţie 29
3. Densitatea curentului electric de conducţle 32
B. Legile electrocineticii . . . . . . . . . . : : . . . . . • . . . . . . • 34
1. Legea lui Ohm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2. Unităţi de măsură pentru rezistenţă, rezistivitate, 'conductanţă şi conduc-
tivita te . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3. Interpretarea microscopică a legii lui Ohm 37
4. Legea lui Joule . . . . . . . . . . . . 39
5. Interpretarea microscopică a legii lut Joule 39
6. Generatoare electrice· (surse electrice) 40
7. Energia electrică dezvoltată de g1merator . 44
8. Legea conservării sarcinli electrice 45

102

L
Cap. 3. Electrotehnlca elrcultelor de curent continuu 47
',
A. Elemente de circuit 47
1. Caracterizarea elementelor de circuit 47
2. Rezistorul ideal 48
3. Sursa ideală de tensiune 49
B. Teoremele lui Kirchhoff ; . 50
1. Prima teoremă
a lui Kirchhoff
2. A doua teoremă a lui Kirchhoff 51
C. Studiul circuitelor electrice dipolare cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff 53
1. Reguli de asociere a sensurilor de referinţă ale curentului şi tensiunii la
borne . • . . . . . ·. . 53
2. Conexiunile rezistoarelor 5i
3. D!vizoarele de tensiune şi curent 57
4. Sursa reală de tensiune . 5\:1
5. Sursa reală de curent f\1
6. Asocierilc surselor ideale 62
7. Asocierea surselor reak . 6:l
D . •o!nali:a ciri:uilelor electrice c11 ajutorul teoremelor lui Kirchhoff 66
1. Diagrame orientale de curen!i şi
tcrisiuni . . . . . . 66
2. Rţ!zolvarea circuitelor cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff . 72
3. ~Ietode şi teoreme de rezolvare a circuitelor liniare de curent continuu 76

'
,,~,,
 lei 6,35

•
•