Piketty (2014) a realizat una dintre cele mai importante lucrări din domeniul economic care

tratează inegalitatea veniturilor. Acesta arată, bazându-se pe date economice datate începând cu
câteva secole în urmă că avuția a crescut mai mult decât creșterea economică, ceea ce a condus
apoi la creșterea inegalității între indivizi. În condiții caeteris paribus, o economie care va crește
mai rapid decât avuția va diminua importanța bogăției, în timp ce o economie cu o rată de
creștere mai scăzută, va majora importanța bogăției în interiorul unui stat. Jones (2014) a studiat
lucrările relevante pe acest subiect din ultimul deceniu, întreprinse de către Thomas Piketty,
Emmanuel Saez, precum și alți autori importanți și a arătat care sunt legăturile cu distribuția
Pareto și care sunt principalele forțe determinante ale inegalității veniturilor.
Kahai și Simmons (2005) au utilizat coeficientul GINI ca măsură a inegalității pentru a explora
legăturile cu globalizarea. Pentru țările în curs de dezvoltare, au descoperit că globalizarea este
asociată pozitiv cu o creștere a inegalității veniturilor

După studiul lui Aradhyula, Rahman și Seenivasan (2007), folosesc coeficientul GINI ca
măsurătoare pentru inegalitatea veniturilor în cadrul unei țări. Coeficientul GINI (cunoscut și ca
indicele GINI sau raportul GINI) este o măsură de dispersie statistică destinată să reprezinte
distribuția veniturilor rezidenților unei națiuni și este cea mai frecvent folosită măsură a
inegalității. (Jakobsson A. (2006) , Trade Openness and Income Inequality)

Prin construcție, coeficientul este exprimat ca valoare procentuală cuprinsă între 0 și 100. Un
coeficient Gini egal cu 0 indică egalitatea perfectă a veniturilor; un coeficient Gini egal cu 100 ar
însemna că toate veniturile obținute în economie revin unei singure gospodării, ceea ce ar indica
inegalitatea perfectă a veniturilor. În UE, coeficientul Gini este de aproximativ 31 (2015) (a se
vedea figura 2).

Inegalitatea veniturilor a crescut într-o oarecare măsură în întreaga UE. În 2016, raportul S80/S20
a fost de 5,1 la nivelul UE, crescând de la 4,9 în 2010, ceea ce reflectă o creștere în multe, dar nu
în toate statele membre. Variația performanțelor școlare în funcție de statutul socioeconomic al
elevilor este un indicator secundar al tabloului de bord social. Coeficientul Gini prezintă o evoluție
similară, crescând de la 30,5 la 31,0 9 în aceeași perioadă. Această creștere este mai pronunțată
pentru inegalitatea veniturilor de piață (adică inegalitatea înainte de a lua în considerare
impozitarea și transferurile sociale), întrucât sistemul fiscal și de prestații sociale are un efect de
egalizare.

Inegalitatea rezultă din creșterea slabă a veniturilor în rândul gospodăriilor mai sărace. Deși
creșterea inegalității este provocată atât de creșterea mai rapidă a veniturilor în partea superioară
a scării de distribuție a veniturilor, cât și de creșterea mai lentă decât media în partea inferioară, în
perioada de după criză, cel mai mare efect asupra nivelului global al inegalității l-a avut creșterea
lentă a veniturilor în partea inferioară a scării de distribuție a veniturilor. Acest efect a fost deosebit
de puternic în România și Portugalia, dar și în Italia și Germania10 .

Privind dintr-o perspectivă internațională, distribuția veniturilor este unul dintre cele mai
importante și actuale subiecte discutate de economiști, șefii de state, factorii de decizie
macroeconomică și de fiecare persoană separată.

Întrucât inegalitatea veniturilor sa accentuat și economiștii au început să realizeze un mare impact

pe care l-ar putea avea asupra economiei globale, un număr crescut de autori bine-cunoscuți au
început să abordeze diferite aspecte ale problemei în lucrările lor

Astfel, Piketty (2014) a realizat una dintre cele mai importante lucrări din domeniul economic,
oferind o evaluare cuprinzătoare a problemei inegalității veniturilor, la scară globală. Autorul
demonstrează, pe baza datelor economice calculate istoric, că rata de creștere a averii a depășit
rata de creștere economică, ceea ce a contribuit în mod automat la inegalități mai mari în rândul
indivizilor. În condițiile ceteris paribus, o economie care va crește mai repede decât bogăția va
diminua importanța acesteia din urmă, în timp ce o economie cu o rată de creștere mai mică va
spori importanța bogăției într-o țară.
Jones (2014) a studiat câteva lucrări reprezentative pe această temă în ultimul deceniu, scrise de
Thomas Piketty, Emmanuel Saez și alți autori importanți și au arătat cum inegalitatea veniturilor
este legată de distribuția Pareto și care sunt principalele motoare ale inegalității veniturilor.

Galor (2011) susține că, în stadiile incipiente ale industrializării, când capitalul joacă un rol foarte
important în asigurarea dezvoltării economice, inegalitatea economică subliniază procesul de
îmbunătățire economică față de acei indivizi cu o tendință marginală mai mare pentru economii.
Cu toate acestea, în etapele mai avansate de dezvoltare economică, deoarece capitalul uman devine
un motor al creșterii economice, egalitatea, în prezența constrângerilor de credit, stimulează
formarea capitalului uman și creșterea acestuia.

Inegalitatea veniturilor se datorează în mod special ocupației pe care o îndeplinește fiecare individ,
deoarece societățile contemporane răsplătesc întrun mod foarte diferențiat ocupațiile existente, ele
fiind din ce în ce mai dependente de introducerea tehnologiilor avansate, ce solicită necesitatea
creșterii nivelului de instruire.