Colegiul Grigore Antipa Bacău

Nume:Cadar;

Prenume:Jessica;

Liceul:Grigore Antipa;

Clasa: 12-D

Profesor coordonator:Nistor Monica;

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

1
 Maramureș Potențial Turistic

2
 Cuprins
Argument ...................................................................................................................................................... 4
Capitolul 1 ..................................................................................................................................................... 5
Prezentare Generala .................................................................................................................................... 5
Geografia Maramureșului ............................................................................................................................. 6
1.2 Prezentare istorică ................................................................................................................................ 8
Capitolul 2 Potențial Turistic .................................................................................................................. 11
2.1 Potential Natural ................................................................................................................................. 11
2.2 Potențial antropic ................................................................................................................................ 14
2.2.2 Potențial tehnico-economic.............................................................................................................. 19
2.4.Obiceiuri si traditii .............................................................................................................................. 25
Capitolul 3. Produsul Turistic ..................................................................................................................... 28
Farmec de Maramureș................................................................................................................................. 28
ITINERARIU TRASEU ................................................................................................................................... 28
Bibliografie ................................................................................................................................................. 30

3
 Argument
Am ales această lucrare deoarece mi să părut o temă foarte interesantă datorită zonei geografice
în care se află și turismul diversificat care se regăsește aici .
Atracția turistică de care se bucură este rezultatul numeroaselor posibilități de drumeție și mai
ales de practicare a sporturilor de iarnă.
Caracterul relativ izolat al Maramureșului a permis conservarea în satele acestei zone a
arhitecturii tradiționale, în special construcții din lemn: case, monumente, biserici, care păstrează
tradițiile milenare ale meșterilor cioplitori din zonă. Dar la fel de autentice sunt și alte elemente
precum portul popular, artizanatul sau folclorul care sunt unele din cele mai autentice și și
atractive lucruri care merită vizitate în Maramureș.
Această temă poate fi încadrată că fiind una din cele mai interesante teme legate de turismul din
România datorită turismului maramuresenean foarte variat. În afară de turism, acest județ se mai
remarcă și printr-o istorie deosebită și reprezentativă de-a lungul timpului.
În județul Maramureș se practică mai multe forme de turism și anume : turism de
pelerinaj, cognitiv, loisir, balnear, rural, de agrement, dar și turism de congrese.
Maramureșul a fost și a rămas până astăzi unul dintre nucleele "țări" de civilizație și habitat
aparte în spațiul geo-spiritual românesc. O călătorie în Maramureș este o încantare pentru turistul
dornic de cunoașterea valorilor morale și spirituale ale locurilor, specifice poporului român dar
uitate în alte zone. Maramureșul este prin excelentă izvorul cel mai bine păstrat al tradițiilor
strămoșești. Este locul în care simplitatea se îmbină armonios cu omenia, conferindu-le acea
noblețe dătătoare de har.
Maramureșul este o destinație unică, situată în inimă Europei, care a păstrat cu mare grijă
cultură, tradițiile și stilul de viață al țăranului din vremuri trecute. Regiunea ține locul unui
testament al traditionalului, al unei ere romantice a simplității și a valorilor morale despre care în
zilele noastre doar citim sau auzim de la bunicii noștri.
Puține obiceiuri s-au schimbat de-a lungul secolelor ce au trecut. Familiile rămân în aceleași sate
că și strămoșii lor. Meșteșugurile și tradițiile sunt transmise din generație în generație.
Îmbrăcămintea țesută manual este încă purtată cu mândrie. Biserică este în continuare sufletul
satului
Am ales această zonă că temă a lucrării deorace am fost atrasă de obiceiurile și tradițiile locale
unice care merită vizitate și descoperite în cele mai mici detalii

4
 Capitolul 1
Prezentare Generala

1.1 Prezentare Geografică:

Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul Românieiși Ucrainei

alcătuită din Depresiunea Maramureșuli, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții
munților care o înconjoară:Muntii Oașului,Gutâi,Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții
Maramureșului la est și nord.
Limitele regiunii se situează între paralela 47°33' N și 48°02' N (latitudine nordică) și între
meridianele 23°15' E și 25°03' E (longitudine estică). În lungime, între Hust la Pasul Prislop sunt
aproximativ 150 km iar lărgimea pe axa nord-sud de până la 80 km.
Sudul acestei regiuni aparține, în prezent, României, constituind partea de nord-est a județului
Maramureș, iar partea nordică, Maramureșul de Nord, este în estul regiunii Transcarpatia din
Ucraina (raioanele Hust,Rahău șiTeceu).

5
Geografia Maramureșului
Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic,
acoperind o suprafață de circa 10000 km², în nord Carpații Orientali, între munții Oaș, Gutâi,
Țibleș, Rodnei, Maramureșului și Carpații Păduroși. Este situată în partea de nord-est a munților
Carpați și este împărțită în două zone de o ramificație muntoasă în bazinul superior al râului
Tisa, numită culmea Pop-Ivanu (Vârful Pop-Ivan, 1937 m): partea sudică aparține României, iar
cea nordică Ucrainei.

Apele
În partea de sud, principalele râuri care alimentează Tisa sunt: Vișeu, Ronișoara, Iza, râul Cosău,
Mara și Valea Săpânței. Dinspre nord, după unirea Tisei Albe cu Tisa Neagră, Tisa primește
râurile Cosăuț (Kosivska), Săpurcea (Râul Șopurka|Șopurka), Apșița, Taras (Teresva),
Talabârjaba (Talaborul, Tereblia), Valea Neagului (Rika) și Bârjaba (Borzava).

6
 Munții

Masivele muntoase care înconjoară zona depășesc înălțimea de 2.000 m - Pietrosul Rodnei 2.303
m, Hovârla 2.061 m în masivul Muntele Negru (Černahora) - și la această latitudine, de la 1.500
m în sus, își fac apariția pășunile alpine. Munții, care ocupă mai mult de jumătate din suprafața
regiunii, sunt acoperiți de păduri de stejar, fag și molid. Lemnul care se găsea din abundență și-a
lăsat amprenta aproape peste tot, de la arhitectura tradițională a caselor și bisericilor, până la
vestitele porți și unelte de gospodărie.

Munții Gutâi cu Creasta Cocoșului văzută din pasul Pintea

Principalele trecători care fac legatura cu zonele vecine sunt înalte și în trecut erau greu
accesibile: spre Moldova, pasul Prislop - 1.414 m; spre Năsăud, pasul din Dealul Ștefăniței -
1.254 m; spre Lăpuș și Cavnic, pasul Rotunda - 930 m; spre Baia Mare, pasul Pintea - 987 m
(odinioară, trecerea se făcea prin pasul Gutâi, la 1.109 m); spre Oaș, pasul Fărgău - 587 m, iar
spre nord pasul Frasini (Iasinia) - 931 m. Intrarea de pe valea Tisei, în dreptul orașului Hust, era
bine apărată de cetatea Hustului, pe un deal care domină intrarea în defileu.

7
În 1948-1949 a fost construită calea ferată Salva-Vișeu pentru a lega Maramureșul de Ardeal, în
condițiile în care legătura pe valea Tisei fusese pierdută după alipirea Maramureșului de Nord la
Cehoslovacia interbelică, apoi ca provincie a Uniunii Sovietice. Sectorul avea o lungime de
63 km, cu 8 viaducte și 5 tuneluri, cel mai mare dintre ele fiind Dealul Ștefăniței și Săcel, pe sub
Pasul Șetref, cu o lungime de 2400 m.

Relativa izolare a Maramureșului între acești munți a favorizat apărarea lui și conservarea
formelor de organizare locale pentru sute de ani, dar și păstrarea modului tradițional de viață
rustică până aproape de zilele noastre.

1.2 Prezentare istorică

Săpăturile arheologice atestă locuirea în Depresiunea Maramureșului încă din timpuri preistorice.
Urme sigure din paleoliticul superior și neolitic au fost găsite în Țara Oașului și la sud de munții
Gutâi. Din neolitic au mai fost găsite la Sighet, Câmpulung și pe malul stâng al Izei, între
Rozavlea și Strâmtura.

8
Cu aproximativ două mii de ani î.Hr. au pătruns și în acestă regiune triburi de indo-europeni,
încât epoca bronzului este bine reprezentată prin depozite mai importante din Săpânța, Sarasău,
Sighet, Tisa, Călinești, Șieu, Rozavlea, Ieud, Cuhea, Săliște și Moisei.

Din perioada dacică sunt atestate cetăți la Sighet (dealul Solovan), Oncești (dealul cetății),
Slatina și Călinești. Au fost găsite monede, vase și obiecte de proveniență grecească și romană,
ceea ce dovedește legăturile comerciale și culturale cu civilizațiile mediteraneene, dar mai ales
cu provincia romană Dacia. Deși regiunea a rămas în afara teritoriului cucerit de Imperiul
Roman, dacii locali au primit influențele civilizației romane. Datorită poziției mai ferite a
Maramureșului, în perioada marilor migrații, dintre triburile de goți, huni, gepizi, vandali și slavi,
numai slavii au avut un impact asupra populației locale.

Atestat documentar în anul 1199 (când se consemnează desfăşurarea unei vânători în pădurile
Maramureşului la care participa şi regele maghiar Emeric), Maramureşul a fost caracterizat, din
punct de vedere al organizării politico-administrative, de cnezateşivoievodateromâneşti(cnezatul
Cuhea al Bogdăneştilor, cnezatul Mara, cel al Cosăului etc) a căror evoluţie a fost întreruptă
de cucerirea maghiară, rezistenţa în faţa acestei ofensive fiind atestată documentar
cel maisugestiv în cazul lui Bogdan de Cuhea,numit în documentele maghiare ale anilor 1342
-1343 „fost voievod” şi „infidel”. De altfel, acelaşi Bogdan trece munţii în anul 1359 şi
contribuie la formarea statului medieval Moldova, având, de atunci, un loc aparte în tradiţia
istorică românească.

„Ţara Maramureşului” (termen întâlnit pentru prima dată într-un document din anul1299) se
remarcă după cucerirea maghiară şi introducerea instituţiilor medievale specifice, inclusi
v a comitatului, prin continuarea existenţei unei autonomii locale în care rolul nobilimii
româneşti, inclusiv în planul spiritualităţii, este bine documentat.

9
În secolele următoare, Maramureşul, Chioarul sau Lăpuşul au aparţinut alternativ, din punct de
vedere administrativ, fie de principatul Transilvaniei, fie de Ungaria, un moment important
constituindu-l Unirea lui Mihai Viteazul (1599-1600), când o mare parte a zonei, inclusiv
Cetatea Chioarului, a intrat în stăpânirea sa

Organizarea administrativă a României din anul 1950, după model sovietic, a impus regiunile în
locul judeţelor, regiunea Baia Mare, ulterior Maramureş, incluzând atât teritorii din actualul judeţ
Maramureş, cât şi din judeţele Satu Mare şi Sălaj

După revenirea la formula tradiţională a judeţelor (1968) s-a constituit judeţul Maramureş în
structura organizatorică existentă şi în prezent, prin includerea în perimetrul său a localităţilor
din depresiunile Maramureş, Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, precum şi a câtorva de pe văile
Someşului şi Sălajului

Reşedinţa judeţului a devenit municipiul Baia Mare, oraş atestat documentar în anul 1329 şi care
a avut o evoluţie spectaculoasă, atât din punct de vedere demografic (de la 14.000 de locuitori în
anul 1930 la aproximativ 140.000 astăzi), cât şi economic, fiind un centru urban important în
această parte a ţării, cu o dezvoltare dinamică specifică.Dacă până în 1989 industria minieră,
chimică şi metalurgică au avut ponderea cea mai însemnată în economia judeţului, astăzi,
activităţile tradiţionale ale zonei au fost treptat înlocuite sau completate de cele derivând din
mediul concurenţial oferit de sistemul politic democratic şi de integrarea României în Uniunea
Europeană.

10
 Capitolul 2 Potențial Turistic

2.1 Potential Natural

Hidrografia este reprezentată de râuri ce se vărsa în Tisă: Vișeu (cu Cislă, Vaser, Ruscova), Iza
(cu Mara. Ieud, Botiza), Someșul în sud, cu afluenții: Lăpuș, Barsau. Lacurile sunt de mai multe
categorii și anume: artificiale (Firiza), glaciare (Iezerele Buhaescu, Tăul Pietrosu, Negoiescu),
lacuri sărate în foste ocne de sare (Ocnă Sugatag, Costiui), lac format prin prăbușirea unei galerii
de mînă (Lacul Albastru). Sunt prezente și o serie de izvoare minerale la Borsa și Botiza.
Lacul Albastru situat la 3 km de Baia Sprie s-a format în 1920 prin prăbușirea unei vechi galerii
de mînă în care ulterior s-a acumulat apa de ploaie. Lacul de formă circulară odată cu trecerea
timpului și datorită prezenței sulfatului de fier și a ionilor de cupru a căpătat o aciditate peste
medie și o culoare verzuie chiar albastră în anumite condiții-de aici provenind numele sau de
Lacul Albastru.
Lacul de acumulare Firiza se află lângă localitatea componența Firiza pe răul cu același nume.
Construită pentru alimentarea cu apa a orașului Baia Mare, în prezent acest lac este folosit și în
scop recreativ și de agrement fiind unul din locurile preferate a populației din Baia Mare.
În Maramureș există o mare diversitate de obiective ocrotite între care 19 rezervații naturale
însumând o suprafața de peste 5000 hă. Dintre acestea amintim:
• Rezervația Pietrosul Rodnei de 3300 hă, a fost declarată de UNESCO"rezervație a
biosferei". Aici trăiesc capră neagră și marmotă. Vegetația rezervației cuprinde și un număr mare
de endemisme, ce cresc în mijlocul unui minunat peisaj alpin, presărat cu lacuri glaciare.
• Rezervația de castan comestibil se întinde, pe o suprafața de 500 hă, pe dealurile ce
înconjoară Baia Mare.
• Rezervația geologică "Creastă Cocoșului" are în centru o culme îngustă de andezit,
porțiune dintr-un vechi crater vulcanic.
• Rezervația fosiliera Chiuzbaia . Aici se găsesc urme ale vegetației pliocene.

Parcul National Muntii Maramuresului

Parcul Natural Munţii

Maramureşului este situat
pe teritoriul adminstrativ al
oraşelor Vişeu de Sus,
Borşa şi al comunelor
Bistra, Petrova, Ruscova,
Repedea, Poienile de sub
Munte, Moisei, Vişeu de
Jos, Leordina. Suprafaţa
acestuia este de 148.850 ha.
Parcul are scopul de
menţinere a interacţiunii
armonioase a omului cu

11
natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor
tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii
tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism
şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.
Munţii Maramureşului sunt cel mai înalt masiv montan situat pe graniţa de stat a României.
In prezent, se menţionează existenţa a 4 rezervaţii naturale în munţii Maramureşului:
- Rezervaţia faunistică de cocoş de mesteacăn Cornul Nedeii-Ciungii Bălăsinei, 800 ha, înfiinţată
în anul 1971;
- Rezervaţia Farcău-lacul Vinderel-Mihailec, 150 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie
geologică, faunistică, peisagistică;
- Rezervaţia Tomnatec-Sehleanu, 100 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie floristică-
peisagistică (poiană cu narcise);
- Rezervaţia Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavele, 1,00 ha, înfiinţată în anul 1977 ca rezervaţie
botanică pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica var. borzaeana

Mlaştina Poiana Brazilor

Rezervaţia naturală situată în

comuna Giuleşti şi are suprafaţa
de 3 ha. Aceasta se află în
custodia Direcţiei Silvice Baia
Mare. Scopul principal al ariei
naturale Poiana Brazilor este
protectia si conservarea unor
habitate si specii naturale
importante sub aspect floristic,
faunistic, forestier si hidrologic.
Mlaştina este amplasată într-o
zonă depresionară, craterială de
pe cursul superior al Văii
Brazilor. Zona craterială are
diametrul de circa 2 km şi
umplutura vulcanică este
constituită din andezitele
piroxenice de Valea Brazilor (cu o grosime de peste 800 m) şi intruziuni polistadiale. Rezervaţia
Poiana Brazilor este un fragment situat la bifurcaţia a două mlaştini extinse: mlaştina împădurită
Valea Brazilor Stângă (lungime 1 km, lăţime 100-150 m) şi mlaştina cu turbă Valea Brazilor
Dreaptă (lungime 1 km, lăţime 150-200 m). Mlaştinile se dispun de-alungul cursurilor de apă.
Aceasta este staţiunea cea mai joasă în care vegetează jneapănul în România (970 m), a fost
descoperită de Emil Pop (1932) şi interpretată ca o staţiune relictă, la circa 80 km de cea mai
apropiată staţiune spre est, situată în mijlocul pădurii de fag.

12
Peştera din Dealul Solovan

Este situată pe teritoriul

administrativ al
municipiului Sighetu
Marmaţiei şi are suprafaţa
de 1 ha.
Dealul Solovan este situat
în imediata vecinătate
sudică de municipiul
Sighetu Marmaţiei. Din
punct de vedere
fitogeografic se încadrează
în provincia Central-
europeană, subprovincia
Carpaţilor Orientali,
circumscripţia Munţilor
Oaş-Gutin-Văratec în care se include şi etajul colinar. Este bine individualizat între râul Iza şi
afluenţii săi: Şugău şi Valea Spinului până la Culmea Hotarului. Reprezintă o regiune de legătură
între munţii vulcanici şi Depresiunea Maramureşului. Este aliniată în direcţia SE-NV cu o
lungime de aproximativ 10 km. Energia de relief este de 352 m (între 264 - 616 m).
Dealul Solovan este format din roci sedimentare (gresii, argile, conglomerate) în general situate
orizontal. Pe abrupturi (cu pante de peste 30-40 grade) roca este la suprafaţă (la Ciredi, pe alocuri
pe serpentine, deasupra grădinii Bota), iar în câteva cazuri s-au format alunecări de teren (Lazu
Şesului, Valea Spinului). În partea superioară a serpentinelor se găseşte o peşteră săpată de ape
de precipitaţii în gresii oligocene.

Defileul Lapusului

Aria narurală protejată este

constituitaă din cursul mijlociu
ar râului Lăpuş intre localitatea
Groape, apartinand oraşului
Târgu Lăpuş, şi confluenta cu
rşul Cavnic, Împreunături,
comuna Remetea Chioarului,
având lungimea de 25 km.
Scopul administrării rezervaţiei
este cel de conservare a
habitatelor naturale, a florei şi
faunei sălbatice, diversităţii
biologice.

13
Defileul Lăpuşului este un defileu epigenetic considerat unicat în România prin dimensiuni şi
prin rocile în care se dezvoltă (şisturi cristaline cu nivele de calcar şi dolomite metamorfozate).
Defileul cuprinde sectoare de tip canion (Vima Mică - Sălniţa, Buteasa Râu - La Împreunătură) şi
are în versanţi custuri stâncoase (Custura Cetăţelii, Custura Vimei), pereţi şi pinteni stâncoşi,
cascade (La Pişătoare) şi peşteri.

2.2 Potențial antropic

Într-o simbioza multimilenar statornicita,cadrul natural al judetului Maramures si
locuitoriispatiului sau istorico-geografic au conlucrat la alcatuirea unui patrimoniu material si
spiritual de o marebogatie si originalitate.Potentialul teristic de natura antropica al judetului se
compune din urmatoarele grupe majore deobiective :
-edificii istorice
-edificii religioase
-edificii culturale
-monumente si lucrari de arta-obiective turistice propriu-zise-patrimoniu turistic etnografic
-obiective economice cu insusiri turistice

Mânastirea Bârsana
Sfântul lăcaș al Mănăstirii
Bârsana apropie, o data mai
mult, Valea Izei de Dumnezeu.
Trecând pe sub o frumoasă
poartă maramureșeană, se
răsucește în sus aleea care
duce lin spre mânăstire;
intrarea se face pe sub
semețul Turn-clopotnița,
dincolo de care, pe partea
dreaptă, biserică țâșnește
mlădioasă spre cer-până nu
demult, cea mai înaltă biserică
de lemn din lume. De la
biserică pornește aleea
pietruita și străjuită de flori ce
duce spre Stăreție, construcție
supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonică, remarcabilă transpunere creatoare a stilului
maramureșean al bisericilor de lemn.

14
Mânastirea Rohia

Printre valoroasele monumente

bisericeşti şi de artă religioasă,
care atrag admiraţia şi preţuirea
vizitatorilor din ţară şi de peste
hotare, un loc de frunte îl ocupă şi
Mănăstirea„Sfânta Ana” - Rohia,
din „Ţara Lapuşului”, judeţul
Maramureş. Aşezată într-un cadru
pitoresc, pe coama unui deal, în
mijlocul unei păduri de fag şi de
stejar, Mănăstirea Rohia constituie
locul privilegiat al căutătorilor de
linişte şi reconfortare sufletească,
al iubitorilor de frumos artistic şi
natural.

Mânastirea Budesti

Situată în localitatea Budesti,jud.Maramureș ,

mănăstirea Budesti este un schit de călugări
aflat în mijlocul pădurii de brad în locul numit
Roșia.Pentru a ajunge la ea se merge pe drum
de țara care pornește din centrul comunei ,
parcurgând un peisaj "parcă rupt din
răi".Oriunde te uiți,de-a lungul drumului, vezi
pădure de brad,izvoare de apa cristalină
curgind de-a lungul
drumului,dealuri,căprioare și alte anumale
sălbatice .

15
 Mânastirea Peri

În localitatea Peri, la mică depărtare de comună

Săpânța, a existat o importantă mânăstire ctitorie a
dinastiei voievodale a Drăgoșeștilor. Mai înainte însă
că Sas Vodă și fii săi, Balcu și Drag, să întemeieze la
Peri prima mânăstire din Maramureș, luase ființă aici
o mică sihăstrie aflată în grijă înaintașilor lui Dragoș
Vodă cu hramul "Sfântul Arhanghel Mihail"
protectorul acestei familii. Voievozii Balcu și Drag,
nepoții lui Dragoș, au dăruit mănăstirii bunuri și
terenuri și au ridicat o biserică din piatră iar în 13
august 1391, la cererea lor, mănăstirea e ridicată la
rangul de Stavropighie Patriarhală cu drept de
jurisdicție asupra bisericilor din opt ținuturi.

Mânastirea Moisei

Pe Valea Izvorului Negru, lângă Moisei, o

mânăstire cu hramul Sf. Născătoare de
Dumnezeu Măria, a fost fondată la 1672 în
prezența Mitropolitului Transilvaniei Sava
Brancovici. Pictură a fost realizată la 1699,
azi fiind în cea mai mare parte distrusă. Se
păstrează icoane de valoare la tâmplă
altarului. La 1911 s-a construit o biserică
nouă și o casă cu 7 încăperi pentru
călugări. Hramul acestei biserici este
Adormirea prea curăței Vergură Măria
sărbătorită la 15 august al fiecărui an.

16
 Muzeul de Etnografie si Arta Populara Baia Mare

Situat pe Dealul Florilor, Muzeul de Etnografie și Artă

Populară ilustrează meșteșugurile și ocupațiile
tradiționale ale maramuresenilor, alături de portul
popular și obiecte de cult specifice culturii tradiționale din
Maramureș.
În 1978 se inaugurează Muzeul Satului ce vine să
completeze imaginea despre arhitectură și ocupațiile
tradiționale ale maramuresenilor din cele patru zone
etnografice ale județului: Chioar, Lăpuș, Codru, și
Maramureșul istoric.
Muzeul expune gospodarii specific maramureșene, o
biserică deosebită din lemn, precum și și o secțiune
dedicată morilior de apa.

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet

Memorialul nu este un loc liniștit și nici măcar

unul care să-ți inspire cea mai mică urmă de
bucurie. Cu toate acestea însă, este exemplul cel
mai ilustrativ al modului în care oamenii au
îndurat comunismul.Iar, vizitarea acestui loc nu
este nici pe departe o experiență impresionantă,
să spui acest lucru ar subestima realitatea celor
întâmplate aici.
Din aceste motive memorialul nu este un loc
liniștit și nici măcar unul care să-ți inspire cea
mai mică urmă de bucurie.Dar, este un loc pe
care cât mai mulți trebuie să-l vadă, pentru că
lumea să nu uite ce înseamnă să fii deținut,
torturat, forțat la muncă grea, interogat și într-
un final chiar ucis pentru ceea ce gândești sau spui.

Muzeul de Mineralogie

Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este diferit de alte

muzee de mineralogie din lume prin faptul că toate
mineralele expuse au fost extrase din Maramureș. Acest
muzeu constitue una dintre cele mai populare atracții
pentru turiștii ce vin în Maramureș.
Colectionarea mineralelor a în ceput în anul 1968, iar
muzeul a fost oficial inaugurat în 6 noiembrie 1989.

17
Colecția constă în peste 16000 de exemplare din care 1175 sunt expuse. În incintă muzeului la parter se
găsesc minerale hidrotermale găsite în zonă: galenă, stibină, calcita roz și neagră, rhodocrozit, barite
albastre, roșii sau galbene, cuarț. De asemenea există și o prezentare a zăcămintelor de minereu de la
minele : Borsa, Baiut, Răzoare, Cavnic, Baia Sprie, Herja, Sasar, Nistru, Ilba și Turt.

2.2.1 Potențialul cultural-istoric

În municipiul reședința de județ Baia Mare se păstrează vestigii ale vechilor fortificații
ceinconjoara zonă medievală a orașului,ridicat în secolul al XV-lea :Bastionul macelarilor numit
și Turnulde muniții.Monetăria veche.Piață Libertății,vechi centru al orașului,este un complex de
arhitectură modievala ridicat insecolele XVII-XVIII,cuprinzând o succesiune de stiluri
arhitecturale,gotic și baroc,cu unele modificarisuferite în timp.Cea mai veche clădire este « Casă
Iancu de Hunedoara »,construită pentru soția saElisabeta între anii 1446-1486

Cladirea din coltul de sud-est al pietei,construita in secolul al XVIII-lea a fost hanul

principal alorasului.O placa comemorativa aminteste ca « Aici a poposit Petofi Sandor la 8
septembrie 1847 ».Turnul lui Stefan ,cel mai reprezentativ monument de arhitectura medievala
din Baia Mare esteconstruit din initiativa lui Iancu de Hunedoara intre anii 1446 si 1468.

18
Peretele sudic păstrează un relief alcavalerului Roland,iar cel vestic stemă orașului.Turnul a fost
o anexa a bisericii Sf.Ștefan,construită în stilgotic și menționată în diplomă regală din 1347
perioadă în care această era în construcție.Biserică adainuit până în 1769 când a ars.Municipiul
Sighetu Marmației grupează în centrul sau principalele edificii de interes.Clădirea cuturnuri a
fostei prefecturi este acum sediul Muzeului Maramuresan ;sediul primăriei construită
dupaplanurile arhitectului vienez Julius Wagner,terminată în anul 1899 ; sediul secțiilor de științe
naturale siistorice ale Muzeului Maramuresan se află în fostul gimnaziu cu limbă de predare
latină construit in1775 ;vechea clădire administrativă a comitatului Maramureș construită în
1690-1692 și reconstruită apoiin stilul barocului vienez,după un incendiu din 1859.În localitatea
Oncesti ,pe dealul Cetateaua se păstrează resturile unui turn de piatră medieval(sec.XIV)
aparținând familiei Vancea care s-a bucurat de înalte funtii, un Ștefan Vancea devenind în
anul1238 cancelar regal, iar în anul 1243 primul cardinal al Ungariei.Săpăturile arheologice au
descoperit în localitatea Ieud reședința Bogdanestilor și fundațiile uneibiserici de piatră(sec.al
XIV-lea) aparținând aceleiași familii.Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului atesta
prezența omului pe aceste meleaguri incadin comună primitivă.Unelte,obiecte casnice și arme
din epocile de piatră și bronz s-au descoperit la Suciude Sus,Lăpuș,Sighetu
Marmației,Sarasau,Oncesti,Tautii de Sus,Busag,Seini,Baia Mare,Hovrila,CurtuiusuMare,etc

19
 2.2.2 Potențial tehnico-economic
Statiunea balneoclimaterica de interes local Ocna Şugatag Se află în județul
Maramureș, la 20 km de
Sighetul Marmației, la 490
m altitudine la poalele
munților Tibles-Gutai.
Stațiunea cu funcționare
permanență este parte
componența a comunei
Ocnă Sugatag alcătuită
din 4 sate cu o populație
de aproximativ 4500
locuitori.
Localitatea este
menționată documentar
pentru prima data în 1355,
fiind un important loc de
extragere a sării. Odată cu
încetarea exploatării apele
s-au infiltrat și au
provocat prăbușirea tavanului minei și astfel au apărut lacurile cu apa sărată pentru care
localitatea este renumită.
Alături de apele minerale sodice și clorurate cu o concentrație ridicată (119 g/l), climatul
specific de depresiune intramontană cu veri răcoroase și ierni reci constituie un factor de cură
important.
În stațiunea Ocnă Sugatag se tratează afecțiunile reumatismale degenerative și abarticulare,
afecțiuni neurologice periferice (pareze, sechele după polineuropatii), afecțiuni ginecologice
(insuficiență ovariana, cervicite).
Bază de tratamant din Ocnă Sugatag permite efectuarea unor băi calde în cadă, electroterapie,
hidroterapie, termoterapie, aerohelioterapie și masaj medical

Statiunea balneoclimaterica si de odihna Borşa

Se află în nordul României
în județul Maramureș, la
poalele Munților Rodnei la
850 m altitudine.
Localitatea Borsa este
menționată pentru prima
data în anul 1365 iar în
1968 este declarat oraș, în
zilele noastre are 27100
locuitori.
Complexul turistic Borsa
aflat la în apropiere de oraș
beneficieaza de o clima

20
propice atât tratamentului cât și practicării sporturilor de iarnă. Aerul este curăț, lipsit de alergeni și
puternic ozonizat. Sunt prezente și izvoare de ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene,
feruginoase folosite în tratarea afecțiunilor renale și a cailor urinare.
Complexul turistic Borsa este un loc ideal de petrecere a vacantelor atât vară (se pot practică drumețiile
existând în acest sens poteci marcate) cât și iarnă stratul de zăpada menținându-se până târziu în
primăvară. Există numeroase părții de schii de diferite grade de dificultate precum și o trambulină
naturală (113 m) pe care se pot efectuă sărituri cu schiurile. Instalațiile de transport pe cablu includ linii
de teleferic și teleschii ce leagă stațiunea cu vf Runcu Stiolului (1611 m).
2.3. Cimitirul Vesel si bisericile din lemn

"Bisericile de lemn”din arealul maramureșean se remarcă prin planimetrie, tehnică îmbinărilor

din lemn și a realizării învelitorilor de șindrilă, fiind o dovadă certă a ingeniozității soluțiilor
constructive performate la cel mai înalt nivel de exprimare artistică.
Ele au fost ridicate pe înălțimi unde verticalitatea a impus soluții constructive specifice
vizibile în realizarea sarpantelor și turlelor prevăzute cu foișor în care de regulă se află clopotnița
acoperită cu o cupolă prelungită provocator spre cer, în vârful căreia este fixată o cruce din fier
forjat de formă elaborată. Construcțiile se remarcă nu numai prin soluțiile tehnice ci și prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor-ce se susțin pe stâlpi
zvelți-simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire,
crestare, horjire ori traforare.
În timp s-a ajuns la o adevărată artă a îmbinărilor în lemn numite și rosturi ce reprezintă
o tehnică specifică de îmbinare a lemnului fără cuie sau cu ajutorul cuielor de lemn în anumite
situații impuse de locul și rezistentă îmbinărilor. Prin urmare, ansamblul arhitectural bisericesc
din Maramureș a evoluat în timp în funcție de priceperea, experiență și fantezia constructorilor
locali, ei reușind să impunaun anume stil în redarea plastică a formelor și motivelor ornamentale
care s-a extins și în zonele limitrofe: Bistrița, Sălaj, Satu Mare și Cluj.

Următoarele opt biserici de lemn din judeţul Maramureş au fost introduse în patrimoniul
mondial al UNESCO în decembrie 1999:
-Biserica de lemn din Budeşti Josani, Budeşti

- Biserica de lemn din Budeşti Josani, Budeşti -Biserica de lemn din Bârsana, Bârsana

21
Biserica de lemn din Deseşti, Deseşti -Biserica de lemn din Poienile Izei, Poienile Izei

-Biserica de lemn din Ieud Deal, Ieud - Biserica de lemn din Şurdeşti, Şurdeşti

22
-Biserica de lemn din Rogoz, Rogoz -Biserica de lemn din Rogoz, Rogoz

Bisericile de lemn din Budesti Josani, Desesti, Mănăstirea Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal
se află în Maramureșul istoric, cele de la Surdesti și Plopiș sunt din vechea Tară a Chioarului, iar
biserică Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Țara Lăpusului.
Impreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse
soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și
lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularitătii locale a peisajului
cultural al acestei zone montane din nordul României.
Se remarcă prin tehnică imbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din sindrilă, prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor-ce se susțin pe stâlpi
zvelți-simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire,
crestare.

23
 Cimitirul Vesel
Cimitirul Vesel
este un cimitir din
localitatea
Săpanta, județul
Maramureș,
faimos pentru
crucile
mormintelor viu
colorate, picturile
naive
reprezentând
scene din viață și
ocupația
persoanelor
înhumate. Pe
unele cruci există
chiar versuri în
care sunt amintite,
deseori cu nuanțe
umoristice,
persoanele
respective.
Ineditul acestui cimitir este diferențierea fată de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră
moartea că un eveniment foarte solemn. Uneori, cultură aparte a acestui cimitir a fost pusă în
legătură cu cultură dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire și pe considerația că moartea
era un motiv de bucurie, persoană respectivă ajungând într-o altă viată, mai bună.
Cimitirul își are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătras. Astfel, în 1935, Pătras a
sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel
de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție
turistică.
Fiecare cruce este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn infătisează în mod naiv una din
caracteristicile vieții celui îngropat acolo iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de
obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoană I, că o spovadă a răposatului însuși.

24
2.4.Obiceiuri si traditii

Portul barbatesc

Bărbații purtau pe cap

o căciulă de blană (cu
două forme principale:
lungă, ascuțită sau mai
joasă, cu fundul plat),
care se scotea doar în
timpul lunilor
călduroase, fiind chiar
înmormântați cu ea.
Pălăriile de pâslă au
fost introduse mai nou,
sub influențele
orășenesti.
Cămașa era destul de
largă și lungă până
aproape de genunchi
(în special în sud).
Uneori era scoasă peste pantaloni, dar putea avea în partea de jos o fustă scurtă, încinsă pe
mijloc.
Pantalonii se numeau ițari sau cioareci, erau înguști și se confecționau vară din în sau cânepă și
iarnă din postav. Ei sunt uneori mai lungi decât picioarele, stând incretiti jos (Moldova), alteori
lungi și cu o lărgime normală sau sunt până la genunchi, având o lărgime mare (gacii, în
Maramureș).

Portul femeiesc

Femeile purtau pe cap diferite învelitori, dintre care se disting prin frumusețea lor maramele,
foarte fine, lucrate din borangic și ornamentate.
Cămașa (ia) constituie prin ornamentație și cromatică cea mai importantă piesă de vestimentație
femeiască. Cămășile sunt întotdeauna strânse la gât, cu exc din Maramureș, mai lărgi și nu au
mâneci scurte, ci se poartă eventual suflecate.
Cămășile femeilor erau acoperite de la talie în jos de fotă (țesătură mare,
dreptunghiulara, care înconjura corpul) de catrință (țesătură dreptunghiulara purtată în față și în
spate că un sorț) sau de opreg (un sorț scurt cu franjuri).
Principalele decorații ale costumului femeiesc pot fi regăsite în jurul gâtului, pe umeri
(altiță), pe mâneci, pe piept și pe marginea poalelor. Motivele folosite sunt în principal
geometrice.
Iarnă, atât femeile cât și bărbații purtau cojoace, cu sau fără mâneci, care acopereau fie tot
trupul, fie doar partea de sus. Încălțămintea era formată din opinci, piciorul fiind înfășurat în
obiele (învelitoare din benzi de țesătură de lâna ce apărau piciorul).

25
 Maramuresul este o zona
foarte cunoscuta datorita
traditiilor si obiceiurilor
locale.
Maramureş este o
civilizaţie a lemnului,
încurajată, fără îndoială, de
bisericile splendide din
lemn şi de numeroasele
clădiri întemeiate după o
arhitectură seculară. Chiar
dacă viaţa în Maramureş se
adaptează vremurilor
moderne, câteva elemente
s-au păstrat neclintite,
dovadă a puternicei
mentalităţi colective. Din păcate, materialele moderne de construcţie înlocuiesc parţial tradiţia
caselor din butuci, dar biserica, Golgota şi poarta au rămas aceleaşi de-a lungul perioadelor, în
ceea ce priveşte materialele, tehnica şi simbolurile. Cel mai bun lemn de construcţie este
prelucrat în timpul iernii, când este mai puternic.

Distileria pentru horincă

reprezintă o operă de artă a
metalurgiei tradiționale.
Făcut dintr-un aramă
bătută cu ciocanul și
stransă cu nituri, aparatul
de distilat are o capacitate
între 100 și 500 de litri.
Este echipat cu un apărat
de amestecat, a cărui
acțiune depinde de roată
hidraulică, pentru a stoarce
fructul. Distilatorul este
așezat în vârful vetrei
deschise, unde focul este
mereu aprins, necesar la distilarea fructului pentru obținerea băuturii. Sunt două perioade și,
implicit, două tipuri de băutură care pot fi obținute: horincă, făcută la sfârșitul verii din prune, și
rachiul de mere, făcut în primăvară.
eptia celor

26
 Incă se mai produc și se mai folosesc
în zonă produsele ceramice. Ceramică
este făcută din diferite forme și mărimi, în
funcție de utilizarea lor. Vasele sunt
colorate în verde viu, roșu, sau albastru,
pe un fond albicios. Dacă cineva vrea să
vadă singurul loc din Europa în care
ceramică roșie nesmăltuită incă se mai
produce, ar trebui să meargă în
Maramureș, spre sursă râului Iza. Toți
pașii au fost păstrati într-o formă
neschimbată: felul preparării lutului, care
presupune mai întâi frămantarea cu
picioarele și apoi pisarea cu ciocane din
lemn, formele vaselor, prepararea pigmenților din pietre abrazive, care conțin oxid de fier,
șlefuirea cu piatră de rău, decorațiile pictate, formă cuptorului și tehnicile de ardere.

Un vârtej este făcut din

scânduri care formează un butoi
desfăcut, în formă unui con
trunchiat. Apa este lăsată să între
în butoi, vârtejurile în jurul ei,
stropind prin crăpăturile dintre
scânduri. Mișcarea centrifugă a
apei răsuceste stofă de jur
împrejur

27
 Capitolul 3. Produsul Turistic

Farmec de Maramureș
Pentru a descoperi tot ceea ce are de oferit superbă zonă a Maramureșului, cu frumusețile sale
naturale greu de descris în cuvinte și bogatul patrimoniu cultural istoric, este nevoie poate de o
viată intreagă. Pentru cei care au la dispoziție doar un weekend, un traseu prin Maramureș poate
însemna începutul unei frumoase legături sentimentale cu această zonă ce indeamnă la
reîntoarcere către traditi

Bisericile de lemn de pe Valea Izei

Nu poți ajunge în Maramureș și să nu vezi câteva dintre celebrele biserici din lemn. Pe cele mai
multe le găsești pe Valea Izei. Biserică din lemn din satul Ieud este cea mai veche din
Maramureș (1364) și a fost construită pe ruinele unui castel. Biserică din lemn din Rozalvea este
una dintre cele mai frumoase creații ale arhitecturii maramureșene. Construcția actuală a fost
ridicată la 1700 pe locul unei alte biserici. Biserică din lemn din Surdesti datează din anul 1721
și este cea mai înaltă construcție de lemn de stejar din lume. Turnul are 54 m, iar înălțimea totală
este de 72 m.

Un colt de rai
Mănăstirea din Bârsana este situată la numai 22 km de Sighetul Marmației. Complexul este
ridicat la începutul anilor '90 pe locul unei vechi mânăstiri. La valoarea lui spirituală se adaugă
frumusețea de neegalat a locului. Aici natură s-a întrecut pe șine, oferind vizitatorului peisaje
greu de descris și o lume aparte, plină de magie.

La plimbare cu celebra Mocanita

Din Vișeu de Sus poți face o plimbare inedită cu mocăniță. Fostul tren care pe timpuri transporta
lemnul de la munte este utilizat acum în scop turistic. Linia construită în 1933 are 56 de km
lungime și leagă Viseul de Sus de Izvorul Comanului. Traseul, cu un urcuș la o altitudine de
peste 1.000 de metri, va fi cu siguranță de neuitat.

Cimitirul Vesel din Sapanta

Nu poți trece prin Maramureș fără să treci prin Cimitirul Vesel din Săpânța, aflat la 18 km de
Sighetul Marmației. Muzeul în aer liber este unic în Europa, iar turiști de pretutindeni străbat mii
de kilometri pentru a-l vedea. Cum bine știm deja, este faimos pentru crucile pictate cu scene din
viață celui dus pe lumea cealaltă și pentru epitafele încrustate în ele. Primele cruci au fost pictate
în 1935 de meșterul Stan Ion Patras, iar muncă să este continuată și astăzi.

Un muzeu mai putin obisnuit

Odată ajuns în Sighetul Marmației, nu trece pe lângă Memorialul Victimelor și Rezistenței
28
Anticomuniste fără să te oprești aici pentru o scurtă vizită. Aici și-au găsit sfârșitul, printre alții,
Iuliu Maniu și I. Brătianu. În 2000, fiecare celulă a fost transformată într-o sală tematică ce
poartă un nume și conține o serie de materiale informative,care de care mai deosebite: scrisori,
acte, fotografii, ziare, cărți, manuale și albume.

ITINERARIU TRASEU

Bacau – Piatra Neamt – Manastirea Varatec – Manastirea Agapia – Humulesti – Manastirea Neamt –
Manastirea Secu – Manastirea Sihastria – Gura Humorului – Manastirea Voronet – Manastirea Humor
– Suceava – Manastirea Arbore – Radauti – Manastirea Putna – Radauti – Manastirea Sucevita –
Manastirea Moldovita – Campulung Moldovenesc – Pasul Prislop – Borsa – Viseul de Sus –
Sighetul Marmatiei – Cimitirul vesel Sapanta – Borsa – Campulung Moldovenes – Gura
Humorului – Roman – Bacau

29
 Bibliografie

 www.wikipedia.ro
 www.visitmaramures.ro
 www.mmnet.ro
 www.muntiimaramuresului.ro
 www.infopensiuni.ro
www.infotr avelromania.ro/maramures

30