UNIVESITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

Departamentul de Specialitate cu Profil Psihopedagogic

Abandonul școlar

Profesor îndrumător Student*1

1*
Nivel, Facultate de Știinţe Economice și Administraţie Publică, Specializarea Finanţe- Bănci

2
 CUPRINS

INTRODUCERE 4

1. Noţiuni generale privind abandonul școlar

1.1 Abordări generale privind abandonul școlar 5-6
1.2 Abandonul şcolar la nivel european 6
1.3 Cauzele abandonului școlar 6-7

2. Prevenirea şi combaterea abandonului şcolar

2.1 Prevenirea abandonului şcolar 7
2.2 Limitele prevenţiei 7-8
2.3 Implicarea cadrelor şcolare în activităţile de prevenire şi 8-9
combatere a abandonului şcolar
2.4 Programe de prevenire a abandonului şcolar în România 9-11

3. Abandonul scolar în România

3.1 Cauzele abandonului școlar în România 11-12
3.2 Statistici privind abandonul școlar în România 12-14

CONCLUZII 14
BIBLIOGRAFIE 15

3
 ABANDONUL ȘCOLAR

Rezumat:
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în
grădiniţă și școală prin intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin
puterea exemplului. O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuși procesul educativ pe
care-l desfășoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului școlar, care
a devenit din ce în ce mai frecvent.
Părăsirea timpurie a școlii reprezintă un potenţial pierdut. Acesta are costuri sociale
(ruptură socială, cerere mai mare în sistemul de sănătate și coeziune socială mai redusă) și
costuri economice
(productivitate mai scăzută, venituri fiscale mai mici și o creștere a alocaţiilor sociale
acordate). Cauzele abandonului școlar sunt multiple, acestea pot fi economice sau sociale.
În limbajul de specialitate se realizează o diferenţă între termenele de „părăsirea
timpurie a școlii” respectiv „abandonul școlar”.Termenul „părăsirea timpurie a școlii”
include renunţarea la toate formele de educaţie și formare profesională înainte de finalizarea
învăţământului secundar superior sau echivalentul în educaţia și formarea profesională
(ciclul superior al liceului, clasele XI – XII/XIII, precedat, după caz, de anul de completare)
până când „abandonul școlar” este utilizat cu un sens mai restrâns: ea se referă la
întreruperea unui curs în desfășurare în învăţământul general sau profesional și de formare.
Media celor 27 de ţări din UE are o rată de cuprindere în învăţământ de 78,5%
conform datelor din anul 2008, pe când ţara noastră are o pondere de 78,3%, respectiv rata
părăsirii timpurie a școlii de 14,9% în UE, iar în România de 15,9%. În urma analizelor
putem afirma că între variabilele participarea în educare și rata părăsirii timpurie a școlii
există o legătură puternică, respectiv între gradul de cuprindere în învăţământ și rata
șomajului, de asemenea, există o legătură perfectă.

Cuvinte cheie: abandon şcolar, prevenire, implicare, cauze, familie, bariere sociale.

INTRODUCERE
Această lucrare are ca temă abandonul școlar. Aceasta este structurată pe trei mari
capitole. Capitolul I intitulat Noţiuni generale privind abandonul școlar este referitor la
abordările conceptuale ale abandonului școlar, abandonul școlar la nivel european și care sunt
cauzele care îl generează.
Cel de-al doilea capitol Prevenirea şi combaterea abandonului şcolar surprinde aspecte
privind pevenirea abandonului şcolar, limitele prevenţiei, implicarea cadrelor şcolare în
activităţile de prevenire şi combatere a abandonului şcolar și nu în ultimul rând programele
de prevenire a abandonului şcolar în România.
În cel de-al treilea capitol am realizat un studiu de caz referitor la Abandonul scolar în
România în care am prezentat care sunt cauzele abandonului școlar în România și cum se
prezinta statisticile privind abandonul școlar în România.
Abandonul școlar timpuriu este atât o problemă individuală, cât și a întregii societăţi.

4
1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR

1.1 Abordări conceptuale privind abandonul școlar

Eşecul şcolar constituie astăzi un fenomen întâlnit în toate sistemele de învăţământ.
Problematica eşecului şcolar este vastă, raportându-se nu numai la câmpul educativ, ci şi la
spaţiile culturale, economice, politice, sociale, la opţiunile fundamentale ale unei societăţi.
Implicaţiile eşecului şcolar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eşecului şcolar se
regăsesc în eşecul social. Randamentul economic este scăzut datorită incompetenţei
profesionale a indivizilor. Slabă pregătire a forţei de muncă induce efecte în plan social,
precum: marginalizarea, şomajul, delincvenţa etc. Eşecul şcolar are în vedere şi efecte
psihologice, cum ar fi: dificultăţi de adaptare, neîncrederea în forţele proprii, stres, anxietate
etc. Eşecul şcolar este indicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficienţelor întâlnite în
sistemul educaţional.
În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului şcolar abandonul şcolar, excluderea
socială şi profesională, analfabetismul. [1]
Abandonul reprezintă conduita de evaziune definitiva ce consta în încetarea frecventării
şcolii, părăsirea sistemului educativ înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale
complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Din punct de vedere legal se
specifică faptul că frecventarea obligatorie a şcolii încetează la sfârşitul clasei a X- a. Atunci
când statul controlează frecventarea şcolii abandonurile înaintea termenului legal al
şcolarităţii obligatorii sunt relativ rare, fiind adesea deghizate în absenteism intens.
Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar scoala drept principala instituţie
prin care societatea îşi perpetuează existenta.. Astfel şcoala este un “factor cheie “ al
dezvoltării.
De la scoala se aşteaptă astăzi totul: să îi ajute pe tineri să cunoască trecutul şi să
înţeleagă prezentul, să îi ajute să conştientizeze şi să îşi asume responsabilitatea pentru a se
implica în orientarea destinului colectivităţilor către un viitor dorit. Din acest punct de vedere
orice problemă cu care se confrunta acest sistem de învăţământ trebuie analizată, dezbătuta şi
trebuie căutate soluţii pentru o eventuală ameliorare. Pe această linie se înscriu şi problemele
de risc de abandon şcolar şi problemele comportamentale.
Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii înaintea obţinerii
unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii
început.
Abandonul școlar se caracterizează prin părăsirea prematură a școlii înaintea obţinerii
unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii
început. De multe ori abandonul se asociază cu delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri,
cu viaţa de familie dezorganizată. Fenomenul se înregistrează în special la sate și în
comunităţile de rromi,unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuţi ca indivizi cu
responsabilităţi în gospodărie.
Abandonul poate fi caracterizat prin absenteism total sau parţial. Cel parţial are cauze
diferite în funcţie de zonă, rurală sau urbană. Abandonul în zona urbană poate fi cauzat de
influenţa cercului de prieteni asupra copilului, de atracţiile pe care oraşul le exercită asupra
acestuia, cel rural este determinat de condiţiile satului, de ajutorul pe care copiii trebuie să-l
dea părinţilor în muncile agricole. [2]
Cercetările realizate în deceniile şapte şi opt referitor la abandonul şcolar pot fi grupate
în trei mari categorii, corespunzătoare perspectivelor de abordare / interpretare:
1. abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceia care abandonează şcoala
diferă de cei care îşi finalizează studiile în ceea ce prieşte unul sau mai multe atribute
psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii de această factură au investigat
rolul motivaţiei, inteligenţei, imaginii de sine şi agresivităţii în decizia de-a abandona şcoala.

5
 2. perspectiva interacţionistă interpretează abandonul ca pe o consecinţă a interacţiunii
dintre caracteristicile individuale ale elevilor şi cele ale mediului educaţional, în care se includ
ceilalţi actori sociali (profesori, colegi) şi variabile ale programelor educative. Tinto
argumenta în1979 că „abandonul şcolar este rezultatul unei interacţiuni personale insuficiente
cu ceilalţi membri ai colectivităţii” ceea ce reprezintă o consecinţă directă a sistemului de
aspiraţii al individului.
3. teoria constrângerii externe afirmă că abandonul şcolar nu este atât un produs al
sărăciei, cât un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla

1.2 Abandonul şcolar la nivel european

La nivel european, încercarea de a defini fenomenul abandonului şcolar este mai
dificilă datorită numeroaselor şi diferitelor definiţii utilizate. Fenomenul suportă
conceptualizări diferite, astfel încât este destul de dificil a se compara datele culese de diverse
instituţii, din moment ce nu folosesc aceiaşi indicatori. Astfel, rata abandonului şcolar pentru
aceeaşi ţară poate avea valori diferite în funcţie de organismul internaţional care a monitorizat
fenomenul.
În plus, pot apărea întrebări de genul: cât timp trebuie să fi lipsit un elev de la şcoală
pentru a se considera că a abandonat şcoala – câteva săptămâni, câteva luni? Ar trebui sau nu
incluşi şi cei care aleg să intre în câmpul muncii, cei care se reînscriu la cursuri ca şi adulţi
sau cei care nu au capacitatea cognitivă să obţină o diplomă de absolvire a liceului? Având în
vedere că fenomenul migraţiei a luat o amploare din ce în ce mai mare, mai ales în contextul
european al liberei circulaţii a persoanelor, cei care pleacă în altă ţară, continuându-şi educaţia
acolo, sunt înregistraţi în sistemele naţionale ca fiind persoane care au abandonat şcoala?
Acestea sunt doar o parte dintre întrebările cărora nu li s-a găsit încă un răspuns unitar.
Mai mult, ce se întâmplă cu cei care, deşi nu mai învaţă, nu mai acumulează nici un fel
de informaţii, sunt forţaţi să rămână la şcoală- reticenţii. A fi prezent fizic nu înseamnă în mod
automat plus cunoaştere sau dobândire de competenţe
Tot la nivel de rafinare a conceptului de abandon şcolar se pune şi problema celor cu
rezultate slabe la învăţătură (underachievers) care, în unele sisteme de învăţământ, sunt forţaţi
să aleagă o altă instituţie de învăţământ care să le ofere o calificare ce nu reflectă neapărat
talentul lor (de câte ori nu s-a întâmplat şi în România ca elevii „problemă” să fie determinaţi
să se mute la o şcoală mai slabă sau la o şcoală profesională? [3]

1.3 Cauzele abandonului școlar

Cauzele abandonului școlar pot fi evaluate din trei perspective:
1. Cauze psihologice- care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie
şcolară scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate,
autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate, abilităţi
sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii (reacţie la
presiunea exercitată de dorinţele adulţilor).
2. Cauze sociale- care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familie: sărăcia, stil
parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în
străinătate;
Alături de şcoală, familia reprezintă un instrument esenţial de reglare a legăturilor
copilului cu mediul. Familia este unul din factorii hotărâtori care contribuie la formarea
personalităţii acestuia, pregătindu-l astfel pentru viaţă. Familia trebuie să asigure copilului
propriu un mediu favorabil dezvoltării şi învăţării. Scopul principal al educaţiei părinteşti este
acela de a pregăti copilul pentru existenţa independentă ca adult. Un copil îşi începe viaţa
printr-o stare de totală dependenţă. Dacă educaţia lui este reuşită, tânărul său tânăra se va
desprinde din acea dependenţă, devenind o fiinţă umană cu respect de sine, responsabili faţă

6
de sine şi capabilă să răspundă cu entuziasm şi competenţă la provocările vieţii. Viitorul adult
va deveni "independent" nu numai din punct de vedere financiar, ci şi intelectual şi psihic.
Starea materială bună a familiei este un factor important al reuşitei şcolare,
disponibilităţile financiare existente putând susţine şcolarizarea (taxe, rechizite, cărţi etc.) şi
crearea condiţiilor necesare studiilor de lungă durată şi pentru profesii solicitate imediat pe
piaţa forţei de muncă.
Putem vorbi de adevărate bariere socio-economice care reduc şansele familiilor sărace
de a-şi trimite copiii la şcoală, cum ar fi:
· asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru şcoală.
· lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei sezoniere,
· lipsa condiţiilor locative necesare studiului,
· costurile/ cheltuielile educaţionale ridicate
3. Cauze psihopedagogice- care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia
profesor- elev): presiunea grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuasă elev-
profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu
colegii, practici educative percepute de elevi că fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate
între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii; formă de apărare –
împotriva disciplinei excesiv de rigidă şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la elevii din
clasele terminale (în şcolile de ,elită’’)
Factorii generali de ambianţă educaţională atrag atenţia asupra rolului contextului social
în care se face educaţia, respectiv asupra valorii şi importanţei pe care statul şi diferite alte
instituţii o acordă învăţământului în ceea ce priveşte integrarea, succesul profesional şi social
al elevilor.
a) Probleme de ordin financiar: resurse insuficiente alocate pentru învăţământ (repararea
şcolilor, dotarea claselor şi a şcolilor cu grupuri sanitare, instalaţie termică, etc.).
b) Probleme privind capitalul uman se referă la calitatea resurselor umane de care
dispune școala: problema cadrelor didactice din mediul rural, rolul cadrelor didactice. [4]

II. PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

2.1. Prevenirea abandonului şcolar

Activitatea de prevenire este complexă, deoarece presupune intervenţii concrete care să
ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de abandon şcolar, prin acţiuni menite să
limiteze sau să înlăture unde este posibil cauzele abandonului şcolar. De aceea este nevoie ca
să existe preocupări reale pentru prevenirea abandonului şcolar, atât din sfera politică, cât şi
din partea societăţii civile. Astfel, prevenirea abandonului şcolar s-ar îmbunătăţii prin:
· existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar.
La noi, există preocupări în acest sens, dar este nevoie ca aceste programe să fie mereu
îmbunătăţite, să se ţină cont de toţi factorii care pot determina abandonul şcolar şi în
consecinţă programele să conţină măsuri concrete de limitarea acţiunii factorilor de risc.
· existenţa unor programe iniţiate de ONG, care să urmărească reducerea sau chiar
eradicarea fenomenului de abandon şcolar;
· acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea
abandonului şcolar, precum şi cu ajutarea copilului aflat în situaţia de abandon şcolar;
· promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii şi combaterii
abandonului şcolar;

2.2. Limitele prevenţiei

Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Oricât de bine
gândită şi de fundamentată ştiinţific ar fi, limitele ei apar datorită multitudinii de fenomene

7
care condiţionează prin interacţiunea lor abandonul şcolar. Făcând analogia între abandonul
şcolar şi predelincvenţă, eficacitatea acţiunii preventive este subminată de limite interne şi/său
limite externe.
Dintre limitele externe putem enumera:
· abandonul şcolar a existat şi există în orice tip de societate, deci el nu poate fi eliminat.
· eliminarea tuturor cauzelor care determină abandonul şcolar este practic imposibilă.
Măsurile de prevenire nu-şi pot propune decât intervenţii asupra factorilor responsabili de
abandonul şcolar în vederea limitării acţiunii lor nocive;
· deseori măsurile preventive nu sunt bine coordonate şi ele nu-şi ating scopul.
Limitele interne se referă la:
· scăderea eficacităţii acţiunilor preventive, datorită neimplicării în acţiunea preventivă
a tuturor forţelor sociale interesate;
· nu toţi actorii sociali reacţionează la metodele de prevenţie, mai ales datorită
caracteristicilor de personalitate;
· prevenţia nu poate depăşi anumite concepţii şi comportamente pe care societatea le
construieşte prin promovarea anumitor valori şi practici sociale;
· activităţile preventive fac apel la diverse tehnici, dar nu toate din cale utilizate sunt
pertinente. Unele solicită costuri prea ridicate ceea ce le face greu aplicabile.
Evaluările calitative a persoanelor aflate în situaţia de abandon şcolar presupun
parcurgerea următorilor paşi:
· diagnoza situaţiei - trebuie să fie corectă şi atent plasată în contextul factorilor
determinanţi care au făcut posibilă evoluţia/ starea lucrurilor;
· depăşirea laturii sensibile, emoţionale, atunci când situaţia este pe cale să influenţe
negativ procesul de educaţie dirijată şi controlată;
· examinarea să se bazeze pe rezultate, pe date concrete şi nu pe reprezentări sau
imagini culese / oferite de medii ostile, nefavorabile, rău voitoare sau subiective;
· complementaritatea acţiunii agenţilor evaluatori interni şi externi ai situaţiilor
existente ca obiective ale analizei;
· identificarea şi promovarea tipurilor de proiecte / programe educative care urmăresc
prevenirea şi combaterea abandonului şcolar;
· evidenţierea progreselor în claritatea, coerenţa, relevanţa şi economicitatea
obiectivelor orientate spre prevenirea şi combaterea abandonului şcolar. [4]

2.3. Implicarea cadrelor şcolare în activităţile de prevenire şi combatere a abandonului

şcolar
Fiecare caz de abandon şcolar are o „istorie” proprie care presupune o analiză complexă,
o interpretare psihogenetică, dinamică şi funcţională a situaţiei particulare a fiecărui subiect
aflat în această situaţie. Astfel, o parte din cei care au abandonat şcoala provin:
· din familii dezorganizate cu domiciliul instabil;
· din familii dezinteresate de şcoală sau are au în concepţia lor de a-şi lăsa copiii să
urmeze doar 4 clase:
· din familii cu situaţie financiară precară şi nu au posibilitatea susţinerii costurilor
şcolare;
· din familii rezultate din părinţi divorţaţi, caz în care copiii au părăsit domiciliul, pleacă
la fraţi mai mari, apoi pleacă din localitate, stau în concubinaj sau se căsătoresc;
· din familii monoparentale – prin divorţ, separare sau prin deces;
· tată sau mamă alcoolici;
· navetă grea –copiii care nu au rezistat fizic navetei au abandonat şcoala.

8
 Cadrul didactic poate fi promotorul unor programe al căror scop este prevenirea şi
cmbaterea abandonului şcolar.
Abandonul şcolar al multor elevi este din nefericire o certitudine. El este unul din
problemele mari cu care se confruntă instituţia educativă şi este deci nevoie ca şcoala să
întindă o mână celorlalte instituţii implicate în monitorizarea acestui fenomen.
În acest sens este necesar elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi
individualizată a elevilor aflaţi în situaţia de a abandona şcoala. Dar pentru punerea în aplicare
a unor astfel de strategii e nevoie însă de o bună cunoaştere a particularităţii psihologice ale
elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care permit realizarea unor
dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăţi şcolare. Variaţiile mari de ritm intelectual şi stil
de lucru, de rezistenţă la efortul de durată, de abilităţi comunicaţionale şi nevoi cognitive,
existente în general între elevi, impun acţiuni de organizare diferenţiată a procesului de
predare-învăţare, pe grupe de elevi, în care să primeze însă sarcinile individuale de învăţare.
Un alt aspect important al activităţii de înlăturare a abandonului şcolar îl reprezintă
crearea unor situaţii speciale de succes pentru cu dificultăţi şcolare, deoarece succesele şi
recompensele dezvoltă iniţiativele elevului şi sporesc încrederea acestuia în propriile
posibilităţi. [4]

2.4. Programe de prevenire a abandonului şcolar în România

Printre acţiunile ce pot fi întreprinse pentru reducerea ratei de abandon în ţara noastră:
integrarea elevilor cu risc de renunţare la educaţie şi menţinerea acestora în sistemul şcolar,
creşterea responsabilizării cadrelor didactice, reintegrarea elevilor deja aflaţi în abandon,
monitorizarea stării sistemului pentru prevenirea timpurie a crizelor şi identificarea periodică
a modificărilor în ceea ce priveşte factorii de abandon şcolar. [5]
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
· identificarea elevilor aflaţi în abandon său risc de abandon şcolar în vederea menţinerii
acestora în sistemul învăţământului guvernamental de zi;
· implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
· creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de
abandonşcolar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
· în măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai
reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie
bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte îndelungată.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la
programul educativ, fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor
sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă
fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi determină să îndrăgească
mediul şcolar.Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are
valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o
mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui
copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
[6]
Printre cele mai importante programe de prevenire a abandonului şcolar în România
cunoaştem:
"Alege Şcoala! 2"
La 1 septembrie 2010 a fost lansat proiectul "Alege Şcoala! 2", derulat de Patriarhia
Română în parteneriat cu Fundaţia World Vision România, un program de prevenire şi
combatere a abandonului şcolar şi delincvenţei juvenile care va fi extins la naţional, în toate
eparhiile din ţară.

9
 "Alege Şcoala! 2" s-a desfăşurat pe parcursul a trei ani şi a dezvoltat soluţii educaţionale
alternative de tipul şcolii de duminică, necesare motivaţiei pentru educaţie a copiilor din
mediul rural şi urban cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani. Biserica s-a străduit să suplinească
lipsa de afecţiune părintească şi a atmosferei de familie, să descopere copiii talentaţi şi să îi
încurajeze să-şi cultive talantul. [7]

„Vreau să termin şcoala şi eu !”

Este un proiect iniţiat de Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie şi este
implementat din 2010 până în 2012 împreună cu inspectoratele şcolare judeţene Cluj, Bihor,
Satu Mare, Alba şi Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii
Babeş-Bolyai. În cadrul acestui proiect, în jur de 400 de copii care aparţin grupurilor
vulnerabile vor fi ajutaţi să nu abandoneze şcoala. Obiectivul proiectului este de a facilita
accesul la educaţie şi de a creşte nivelul de educare a elevilor care provin din medii
defavorizate şi sunt în risc de abandon şcolar sau în risc de eşec şcolar, în vederea viitoarei
includeri a acestora pe piaţa muncii. Activităţile cu copiii se desfăşoară în centrele de zi unde
copiii defavorizaţi sunt îngrijiţi de personal care să îi ajute să treacă peste greutăţile de acasă
şi peste dificultăţile de la şcoală. [3]

„Şcoala şansa mea!”

Proiectul este implementat de Universitatea din Oradea, Departamentul pentru
Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar
Judeţean Bihor şi se derulează la nivelul a cinci unităţi de învăţământ.
Proiectul ”Şcoala, şansa mea” urmăreşte prevenirea şi corectarea abandonului şcolar în
localităţile unde locuiesc elevii vizaţi în cadrul grupului-ţintă prin facilitarea accesului la
educaţie a grupurilor vulnerabile, cu risc de părăsire timpurie a şcolii. [8]

„Împreună vom reuşi!”

Fundaţia „Filocalia” din Iaşi, alături de Fundaţia „Copii fericiţi” din Cluj şi Centrul
Judeţean de Asistenţă Psiho-Pedagogică Iaşi au demarat în august 2010 un proiect structural,
intitulat „Împreună vom reuşi”, în valoare de 10.295.725,10 RON.
Proiectul are ca obiectiv general creşterea frecvenţei şi menţinerea într-un sistem de
educaţie atractiv şi de calitate a elevilor din învăţământul primar şi gimnazial expuşi riscului
de părăsire timpurie a şcolii, scop realizat prin intermediul unor activităţi remediale, de
consiliere şi orientare. [9]

„Să învăţăm împreună!”

Asociatia P.A.V.E.L. a demarat un nou proiect educativ, "Sa invatam impreuna! care
vizeaza promovarea accesului copiilor si tinerilor cu boli somatice grave la forme de educatie
formala si informala, pe perioada spitalizarii.
Proiectul se va desfasura pe parcursul anului 2014 si este finantat de Fundatia Vodafone
Romania, prin programul „Fondul pentru Fapte bune”. Proiectul este implementat in
parteneriat cu Institutul Oncologic "Prof. Dr. Al. Trestioreanu" si Institutul Clinic Fundeni.
Scopul proiectului "Sa invatam impreuna!” este prevenirea abandonului scolar pentru copiii si
tinerii bolnavi cronic, in vederea reintegrarii in sistemul public de educatie. [10]

„Educaţie pentru toţi, educaţia este şansa ta!”

Proiectul este realizat de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, în parteneriat cu
Universitatea „1 Decembrie 1918” – Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale, ONG ASMEA,
Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara, Inspectoratul Şcolar judeţean Gorj şi Asociaţia
Pakiv România. Proiectul are ca obiectiv creşterea numărului de elevi menţinuţi şi reintegraţi

10
în educaţie prin elaborarea şi aplicarea de metode şi instrumente specific educaţiei remediale
în unităţi şcolare care se confruntă cu fenomenul de părăsire timpurie a şcolii. Este un proiect
confinanţat de Fondul Social European prin programul POSDRU 2007-2013.

“Cornul şi laptele”
Programul“Cornul şi laptele”, a fost reglementat prin H.G. nr. 932/2002 pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 96/2002 privind acordarea de produse
lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I - IV din învăţămîntul de stat (actualmente
abrogat de HG nr.714/2008 privind actualizarea limitei valorii zilnice pentru produsele lactate
şi de panificaţie acordate pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat, precum şi
pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore. [3]

“Bani de liceu”
Programul “Bani de liceu” este reglementat prin H.G. nr. 1488/2004 privind aprobarea
criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul
Programului naţional de protecţie socială “Bani de liceu” (M.O. nr. 860/ 21 sept 2004),
cu modificarile si completarile ulterioare, şi prin Ordinul nr. 4975/2005 privind desemnarea
membrilor Comisiei pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 1488/2004 privind aprobarea
criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului
naţional de protecţie socială “Bani de liceu”, cu modificarile ulterioare.

“Achiziţia de calculatoare pentru elevi”

Programul referitor la “Achiziţia de calculatoare pentru elevi” este reglementat prin
Legea nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimularii achiziţionării
de calculatoare, şi prin O.U.G. nr. 28/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de
calculatoare. [3]

III. ABANDONUL ȘCOLAR ÎN ROMȂNIA

3.1. Cauzele abandonului școlar în România

Problemele în familie şi lipsurile materiale sunt printre cele mai frecvente cauze ale
abandonului şcolar în mediul rural, se arată în studiul-diagnostic privind situaţia abandonului
şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii în mediul rural, realizat de Fundaţia Soros România.
Apartenenţa la o familie dezorganizata, lipsa de educatie a părinţilor, neglijenţa acestora,
lipsa unui loc de muncă sau consumul excesiv de alcool sunt dificultăţi din familie cu impact
important asupra parcursului şcolar al unui copil.
Conform studiului, copiii proveniţi din astfel de medii tind să urmeze modelele oferite
de părinţi şi concepţiile acestora, conform cărora educaţia nu este o prioritate iar frecventarea
şcolii nu sporeşte şansele unui viitor mai bun.
Sărăcia este o altă cauză pentru abandonul şcolar. Acest factor acţionează în două
sensuri: fie copiii nu se pot prezenta la şcoală din cauza neputinţei părinţilor de a le cumpăra
haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie sunt nevoiţi să contribuie la întreţinerea
familiei, ceea ce nu le maipermite să aloce timp învăţăturii.
În cazul familiilor cu mulţi copii, adeseori fraţii mai mari sunt nevoiţi să aibă grijă de cei
mai mici sau să se ocupe de gospodărie, în timp ce părinţii muncesc. Fetele sunt cele care
renunţă mai des la şcoală din acest motiv.
Conform interviurilor realizate în cadrul cercetării, o cauză a abandonului şcolar
întâlnită mai ales în rândul copiilor rromi este faptul că aceştia nu stăpânesc foarte bine
limba romană. Atunci când copiii sunt înscrişi în sistemul de învăţământ direct în clasa a I-a,

11
ei întâmpina dificultăţi majore de adaptare la viaţa şcolară şi, adeseori, părăsesc timpuriu
sistemul de învăţământ, odată ce au învăţat să scrie şi să citească.
O situaţie aparte relevată de către acest studiu o reprezintă copiii cu cerinţe educative
speciale, pentru care fie nu există în şcoala resursele materiale sau umane necesare educării
lor, fie părinţii nu doresc obţinerea unui certificat medical care să ateste faptul că aceştia au
cerinţe educative speciale, considerându-l stigmatizant şi, astfel, nu există condiţiile formale
pentru adaptareacurriculum-ului sau pentru crearea serviciilor de care ar avea nevoie aceşti
copii.
Alte cauze ale abandonului şcolar identificate în cadrul studiului sunt lipsa comunicării
dintre părinţi şi cadrele didactice sau dintre părinţi şi copii, plecarea părinţilor în străinătate şi
lăsarea copiilor în grijă unor persoane cu mai puţină autoritate (bunici sau vecini) sau
influenţa negativă a anturajului tinerilor. [11]

3.2. Statistici privind abandonul școlar în România

Rata abandonului şcolarreprezintăun indicator important prin care se evaluează
performanţele sistemului educaţional, pe niveluri de educaţie. Din altă perspectivă de analiză,
acesta semnalează şi unele aspecte ale vieţii sociale şi economice, care pot influenţa accesul
populaţiei la educaţie.
În ultimii ani, problematica abandonului şcolar a devenit un subiect uzual de analiză şi
dezbatere. Pe de o parte, documentele de politici educaţionale propun strategii concrete de
ameliorare a fenomenului, în acord cu ţintele strategice europene.

Analiza ratei abandonului şcolar pe niveluri de educaţie şi sexe

În perioada 2005-2007, rata abandonului şcolar calculat pe baza metodei „intrare-ieşire”
a înregistrat un trend continuu ascendent, atât pe ansamblul învăţământului obligatoriu, cât şi
la nivelul fiecărui ciclu de şcolaritate. Începând cu anul şcolar 2007/2008 s-a înregistrat o
tendinţă de scădere a ratei abandonului şcolar, de la 2% în 2006/2007 până la valoarea de
1,5% în anul şcolar 2009/2010. Scăderile din ultimii ani au fost înregistrate atât la nivelul
ciclului primar, cât şi la nivel gimnazial. Cu toate acestea, se evidenţiază nivelul mai ridicat al
indicatorului în cazul învăţământului gimnazial (pe total populaţie, dar şi pe genuri),
comparativ cu învăţământul primar.

Table nr. 1. Rata abandonului scolar în învătămantul obligatoriu, pe niveluri de sexe si educaţie

Rata abandonului şcolar la nivelul învăţământului primar, mai redusă decât cea
corespunzătoare învăţământului gimnazial, a avut o creştere constantă imediat după anul
trecerii la 10 ani de şcolaritate obligatorie. Situaţia s-a ameliorat în ultimii patru ani şcolari,
rata abandonului scăzând la acest nivel de studiu cu 4 puncte procentuale (de la 1,7% în
2006/2007 la 1,4% în 2009/2010). Se înregistrează un decalaj continuu între fete şi băieţi, în
favoarea fetelor: mai mulţi dintre elevii băieţi din ciclul primar abandonează şcoala,
comparativ cu fetele.

12
 În aceeaşi perioadă, în învăţământul gimnazial, valoarea cea mai ridicată a indicatorului
se înregistrează în anul şcolar 2006/2007 (2,3%). Începând din anul următor, se observă o
tendinţă continuu descendentă până la finalul intervalului când rata abandonului ajunge la
1,7%. La nivelul segmentului de populaţie şcolară masculină, indicatorul variază între 1,8%
(în 2009/2010) şi 2,5% (în anii 2006/2007 şi 2007/2008), iar la populaţia feminină între 1,5%
şi 2,1%. După cum se observă din datele prezentate în tabel, tendinţa descendentă este
prezentă atât în cazul fetelor (reducerea fiind de 0,6 p.p.), cât şi al băieţilor (0,7 p.p.). Valorile
indicatorului evidenţiază avantajul fetelor în comparaţie cu băieţii şi în ciclul gimnazial.

Analiza ratei abandonului şcolar pe clase şi medii de rezidenţă

Rata abandonului şcolar pe clase şi medii de rezidenţă înregistrează valori oscilante,
tendinţa generală fiind, însă, mai degrabă, de reducere.

Tabel nr. 2. Rata abandonului şcolar în învăţământul obligatoriu, pe clase şi medii de rezidenţă

Comparaţia valorilor ratei abandonului şcolar pe clase relevă faptul că ratele cele mai
ridicate ale abandonului se înregistrează la clasele de început de cicluri de şcolaritate: clasa I,
respectiv clasa a V-a – peste 2%, la celelalte clase valorile ratei fiind de +/-1,5%.
În mod cert, acest aspect evidenţiază drept cauză dificultăţile de adaptare şi de învăţare
cu care se confruntă elevii la debutul şcolarităţii, respectiv la debutul în ciclul gimnazial.
Aceste treceri de nivel de la învăţământul preşcolar la cel primar, respectiv de la învăţământul
primar la cel gimnazial presupun eforturi sporite de adaptare la contexte educaţionale noi
pentru copil: alte stiluri de predare, strategii didactice diferite, solicitări mai complexe în plan
curricular – atât din punct de vedere al conţinuturilor de învăţare, precum şi din perspectiva
resurselor de timp. Relevante din acest punct de vedere sunt diferenţele de număr de ore din
planurile de învăţământ dintre ciclurile de şcolaritate : de la învăţământul preşcolar la clasa I,
respectiv de la clasa a IV-a la clasa a V-a.

Analiza ratei abandonului şcolar pe medii de rezidenţă şi genuri

După cum a mai fost menţionat, rata abandonului şcolar pe total populaţie înregistrează
o evoluţie oscilantă, cu tendinţă de reducere în ultimii ani şcolari. Tendinţe similare se
constată şi în cazul segmentului de populaţie şcolară din mediul urban, valorile cele mai
reduse, caracteristice anilor 2008/2009 şi 2009/2010, fiind de 1,3%, respectiv 1,5% (faţă de
2,1% în 2006/2007). În mediul rural, tendinţa este relativ constantă, valoarea cea mai
frecventă a ratei abandonului şcolar fiind de 1,4%. Diferenţele dintre populaţiile şcolare

13
rezidente în urban, respectiv rural, se manifestă de cele mai multe ori, în favoarea copiilor din
zonele rurale.
Analiza ratelor abandonului şcolar pe sexe reflectă, de asemenea, o evoluţie oscilantă,
cu aceeaşi tendinţă de reducere în ultimii doi ani şcolari. La nivelul fiecărui an şcolar analizat,
diferenţa este în favoarea fetelor: ponderea fetelor care abandonează şcoala este mai redusă,
comparativ cu cea a băieţilor atât pe ansamblu, cât şi pe fiecare nivel de învăţământ în parte
(diferenţa este de 0,3 puncte procentuale atât pentru învăţământul primar, cât şi pentru cel
gimnazial).

Tabel nr. 3. Rata abandonului şcolar în învăţământul primar, pe sexe şi medii de rezidenţă

În ceea ce priveşte valorile abandonului şcolar pe sexe şi medii de rezidenţă, se constată

că, în general, cele mai ridicate rate ale abandonului şcolar din învăţământul primar sunt
specifice băieţilor din mediul urban (cu rate cuprinse între 1,5%-2,3%), urmate de cele
caracteristice fetelor din acelaşi mediu de rezidenţă (1,1%-1,8%). Totuşi, dezavantajul
populaţiei şcolare masculine, respectiv feminine din ariile urbane faţă de segmentele
corespunzătoare de populaţie din mediul rural nu se manifestă în toţi anii intervalului de
referinţă. [12]

CONCLUZII
Abandonul şcolar este o problemă socială care se afla sub incidenţa unor factori de
natură: individuală, familială şi socială. Astfel încât pentru reducerea ratei abandonului şcolar
trebuie lucrat atât cu elevul, cât şi cu familia şi cadrele didactice. Trebuie deci pornită o
campanie de informare şi responsabilizare e reprezentanţilor legali ai copiilor privind riscul la
care se supun în cazul în care copilul nu frecventează şcoala, cât şi informarea cu privire la
necesitatea asigurării unei baze educative care va avea efecte atât pe termen scurt, mediu cât
şi lung. Gândindu-ne pe termen lung nefrecventarea cursurilor şcolare la timp poate avea
repercursiuni în ceea ce priveşte asigurarea unei meserii şi a unei stabilităţi economice şi
sociale.
Există multe motive de ce unii tineri renunţă la educaţie înaintea terminării studiilor:
dificultăţi de învăţare, probleme sociale sau lipsă de motivaţie, de orientare sau de sprijin.
Nivelurile scăzute de educaţie nu au consecinţe grave numai pentru tinerii în cauză, dar
implică folosirea ineficientă a cheltuielilor de învăţământ, în plus, având în vedere
schimbările demografice actuale, și anume îmbătrânirea populaţiei, ţările europene nu își pot
permite risipa de talente.

14
BIBLIOGRAFIE

[1] http://bibliotecă.regielive.ro/referate/pedagogie/abandonul-scolar-la-ciclul-gimnazial-in-
romania-12260.html?ref=doc3
[2] http://bibliotecă.regielive.ro/referate/pedagogie/abandonul-scolar-201175.html
[3] http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Parte%20de%20Carte-Raport%20de
%20Cercetare.pdf
[4] http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/2h.%20Prevenirea%20si%20combatarea
%20abandonului%20scolar%20lb%20romana.pdf
[5] http://familie-relatii.acasă.ro/relatii-de-familie-52/abandonul-scolar-cauze-solutii-
statistici-si-obiectivele-uniunii-europene-149836.html#ixzz32evjP9Xr
[6] http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-
prevenire.html
[7] http://ziarullumina.ro/educaţie/prevenirea-abandonului-scolar-o-prioritate
[8] http://www.educatie-oradea.ro/DOCS/Proiecte/PliantFINAL.pdf
[9] http://www.isjiasi.ro/documente/comunicate/IMPREUNA%20VOM%20REUSI.pdf
[10] http://www.portalinvatamant.ro/articole/proiecte-educationale-93/sa-invatam-impreuna-
programul-care-permite-accesul-la-educatie-copiilor-cu-boli-cronice-grave-1701.html
[11] http://www.ziare.com/scoala/elevi/saracia-si-familia-cauze-ale-abandonului-scolar-in-
mediul-rural-studiu-soros-1145526
[12] http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Copiii-care-nu-merg-la-scoala.pdf

15