”Văgăuna”

I
Şchiopul: Daţi, vă rog, nişte firimituri unui biet câine şchiop.
Mor de foame.
Taxa: Şchiopule, încetează.
Şciopul: Da’ ce-i?
Taxa: Toată lumea doarme.
Şchiopul: Dap’ eu mă pregătesc.
Taxa: Atunci pregăteşte-te mai în linişte.
Şchiopul: Clar. Am înţeles, nu sunt prost. Oameni buni,
ajutaţi un tată să-şi hrănească copii...
Căposul: Te rog, mai încet. E foarte târziu.
Şchiopul: Dar încerc să repet...
Căposul: La ora osta?
Taxa: O să tăceţi o dată sau nu? Căposule, Şchiopule, din
vina voastră nu mi-am încheiat visul
despre crenvurşti. Acum nu mai ştiu dacă le-am mâncat sau
nu!
Pitica: Salutare. N-aveţi somn?O, vai... Incredibil. Ce chestie!
Taxa: Pitico, poate ne culcăm? Lasă punga pe mâine.
Pitica: Cum să nu. Imediat! Să adorm, iar voi să mâncaţi
toate bunătăţurile? Nici într-un caz... Ia te
uită ce-am găsit!
Taxa: Ce-ai mai găsit?
Pitica: Vin-o să vezi singurică... Mamă, ce interesant!

1
Şciopul: Nu pune laba. Pune-o la loc. Las-o jos, îţi repet. Cine
ştie ce-o mai fi...
Pitica: Căposule, eşti cel mai deştept dintre noi, ia spune-ne,
ce-i?
Căposul: Nu ştiu.
Şchiopul: Hai, mergi o dată şi vezi!
Căposul: Scrie, casetofon.
Pitica: La ce foloseşte?
Şchiopul: Asta nu scrie!
Taxa: Poate e un aparat pentru a face crenvurşti şi safalade?
Toţi râd
Ce-i atât de amuzant? Am avut dreptate? Dacă da, să
mîncăm.
Pitica: Uite, sunt şi nişte butoane.
Negresa: Ce se întâmplă, idioţilor? Văd că vă arde cheful de
glumiţe. V-aţi împăştiat imediat! Pitico,
tu, mai stai un pic... Ce ai acolo?... Te-am întrebat ceva.
Pitica: Păi,... E aşa o chestie...
Căposul: E un casetofon.
Negresa: O chestie? Ai uitat cumva legile haitei? Tot ce
găsiţi, îmi daţi mie mai întâi. Sau ai uitat
cine e liderul? Ia, să aud, cine e liderul?
Pitica: Tu, Negresă!
Negresa: Atunci de ce e la tine? Dacă e periculos? Dacă va
dăuna haitei?
Pitica: L-am cercetat, nu e periculos!

2
Negresa: Gura, Pitico! Ca pedeapsă, nu mergi mâine cu noi
în patrula de noapte!
Pitica: Nu, Negreso, te rog! Dar dacă îmi este sortit mâine să
găsesc calea spre raiul câinilor şi voi
lipsi... Voi rămâne aici pentru totdeuna...
Negresa: Să-ţi fie de înăţătură, şi pentru tine, şi pentru
ceilalţi. Mergi de-aici! Şi nu cumva să se mai
uite că nu se atinge, nu se linge şi nu se miroase nimic
înainte să-mi arătaţ mie. Clar?
Toţi: Clar!
Negresa: Mândrule, n-am auzit. Clar?
Mândrul: Clar.
Negresa: Bine! Care-i situaţia în văgăună?
Taxa: În şanţul din pădurice a apărut o cutiuţă nouă.
Negresa: Ruginită?
Căposul: Da. Are şi două găuri.
Negresa: Să stea acolo, deci.
Căposul: Veniţi repede! În colţul meu a lăsat cineva o carte.
Negresa: Despre câini?
Căposul: Cu multe imagini interesante.
Negresa: Despre câini?
Căposul: Nu, despre oameni.
Negresa: Atunci, fă-o bucăţi...Eh, vorbesc aiurea, oricum o va
ascunde pe-undeva. Căposule, ia
spune-mi, la ce-ţi folosesc toate cărţile şi ziarele astea? Nu
vrei cumva să fii ca un om?

3
Căposul: Ştiu să citesc ca ei.
Negresa: Tu ştii să citeşti ca oameni, eu ştiu să muşc ca un
câine
Pitica: Apropo, ieri, oamenii au aprins un rug şi au ars
crenguţa de care ne scărpinam.
Negresa: De-l găsesc pe cel care-a făcut-o, îl voi muşca de
pantalon. Iar tu, ia aminte şi învaţă
odată, câinele trebuie să fie câine. Iar acum plecaţi şi
căutaţi-vă de treabă. La treabă, am
spus!
Pitica: Deşteptule, cum eşti?
Căposul: Înţeleg desigur că ne poartă de grijă, înţeleg, dar de
ce să ne jupoaie în halul acesta?
Şchiopul: Fii tare.
Căposul: Mândrule, ia-mă în haita ta.
Toţi: Şi eu, şi eu vreau. Te rugăm.
Mândrul: Nu am haită. Într-o văgăună nu pot fi două haite.
Pitica: Atunci, condu-o tu, altfel vom sălbătici de tot.
Mândrul: Negresa e un lider bun. Are grijă de voi.
Toţi: Desigur, are grijă...
Căposul: Atunci de ce nu vrei în haita noastră? Ba umbli cu
noi, ba eşti singur.
Mândrul: Negresa nu poate fi liderul meu. De câteva ori am
sărit unul la celălalt şi a înţeles că am
nişte colţi cu nimic mai răi. De-atunci nu se mai atinge de
mine. Dacă mi-aş alege un

4
conducător, aş alege pe altcineva.
Toţi: Pe cine?
Mândrul: Nu are patru labe, ci două, şi nici coadă. Iar labele
din faţă le numeşte mâini. E omul. iar
Negresei nu-i plac oamenii.
Toţi: Negresei nu-i place de nimeni. Nici de mine. Nici de
tine..
Pitica: Ce scrie acolo, Căposule?
Căposul: Anunţ. Vând căţeluşi de rasă. Koker Sphaniol. Mama
o căţea de rasă pură.
Şchiopul: Vai. Sunt poze de-a mamei? Nu...
Taxa: Băieţi, mănânc.
Şchiopul: Ei şi ce? Dacă aşa scrie.
Pitica: Căposule. Unde ai învăţat să citeşti?
Căposul: Doi ani am trăit lka paznicul şcolii, Ivan Timofei,
până nu l-au dat afară. Printre altele, în
şcoală erau mai multe clase şi am trecut prin toate.
Mândrul: O!
Căposul: Şi mai vreau să învăţ.
Mândrul: La ce-ţi mai trebuie? Deja poţi citi ziare şi cărţi.
Căposul: Dar vreau să învăţ să scriu. Vreau să scriu despre
văgăuna noastră şi s-o public la ziar.
Voi scrie despre noi toţi, şi despre Negresă, şi despre omul
care a bătut-o şi asta a înrăit-o, şi
despre tine, Şchiopule, cum te-au schilodit, doar pentru că ai
cerut ceva de mâncare. Voi scrie

5
despre noi toţi. Ca oamenii să ştie.
Şchiopul: MMM, Căposule, învaţă-mă şi pe mine.... Să citesc!
Taxa: Şi eu vreau.
Pitica: Învaţă-mă! Învaţă-mă!
Toţi: Învaţă-ne!
Căposul: Nu am nici măcar tablă.
Pitica: Te rugăm, învaţă-ne!
Căposul: Fără tablă, nu pot. E imposibil.
Şchiopul: Stai, găsim imediat una... Stai, să vezi... Imediat.
Pitica: O vom aduce şi vom învăţa. Să citim, să citim şi vom fi
cei mai, cei mai deştepţi.
Şchiopul: Vai!
Căposul: Bine, m-aţi convins.
Şchiopul: Asta zic şi eu treabă!
Căposul: Aşa... Aşezaţi-vă lângă tablă.
Pitica: Pot deja să citesc?
Căposul: Nu! Aşa... Mergeţi toţi după tablă.
Şchiopul: Înainte... Înapoi...
Căposul: Bună ziua, copii!
Pitica: (râde) Bună ziua, copii...
Căposul: Pitico, nu chicoti, treci la lecţie.
Pitica: Ce facem mai departe?
Căposul: Răspunde tema!
Mândrul: Cum adică, tema?
Căposul: Tema e aşa o chestie pe care trebuie s-o povesteşti.
Pitica: Ce să povestesc?

6
Căposul: Povesteşte ce vrei... Şi eu îţi voi da o notă.
Pitica: Doar imaginaţi-vă. Mergeam ieri în treaba mea. Era
soare, primăvara, în jur aleargau cîinii,
le lucea blana şi din senin, apare ea. O văd, şi mă iau la fugă
după ea. Era aşa grăsuţă,
cenuşie, aşa ca şoarecii care îţi plac, Şchiopule.
Şchiopul: L-ai prins?
Pitica: Nu. Cum alergam, alergam... Mai aveam mult până o
ajung, şi să n-o prind ar fi o ruşine. Păi,
sunt un câine deştept.
Şchiopul: Şi acolo nu era nimeni?
Pitica: Nu, a intrat în vizuină. A dispărut de tot.
Căposul: Bravo, îţi dau un zece. Taxa, treci la tablă.
Taxa: Când locuiam la vilă, avea multe, multe delicatesuri.
Mă hrăneau cu pârjoale, tifteluţe,
crenvurşti, după care mă relaxam.
Toţi: Hai, lasă... Spui poveşti!
Taxa: După care, iar mă hrăneau.
Toţi: Salam, crenvurşti, pârjoale şi după iar...
Căposul: Bravo. Zece.
Toţi: Bravo!
Pitica: Pot să povestesc iar despre şoarece?
Căposul: Acum tu, Şchiopule.
Şchiopul: Păi... A fost aşa... Păi... Cum... A fost aşa o
chestie...
Căposul: Bravo. Zece.

7
Şchiopul: Ei... Du-te tu...
Căposul: Mândrule, treci şi tu?
Mândrul: Trec. Iată ce aş vrea să vă zic. Nu am spus-o încă
nimănui, dar mi-am găsit un lider. Omul
meu e cel mai bun. Ne-am cunoscut în stradă. Mi-era foarte
foame şi s-a apropiat, m-a
întrebat ”nu cumva ai îngheţat, stimabile?” M-a scărpinat
după ureche, m-a servit cu pâine şi a
plecat... Uneori îl văd în stradă, însă nu mă apropii până n-o
să mă poată lua cu el, dar cred că
numaidecât vom fi împreună. Totuşi, s-a apropiat primul. Am
încredere în oameni, nu toţi sunt
răi.
Negresa: Ai încredere în oameni? Nu toţi oamenii sunt răi? Şi
eu am avut un om. Deşi mă bătea, îl i
ubeam, dar m-a trădat. Îi păzeam casa, mergeam cu el la
vânătoare, mă jucam cu fiii săi. Mă
ţinea legat cu lanţul. Când au demolat sătucul nostru, a
urcat în maşină şi a plecat. Am alergat
mult după maşină până nu s-a oprit. Am crezut că mă va lua
cu dânsul, dar mă alunga. Oricum
alergam după el. A oprit iar şi a început să arunce cu pietre
în mine. Eu, care l-am slujit, l-am
iubit, am avut încredere în el. E o poveste tristă. Ce notă-mi
vei da?
Căposul: Zece.

8
Negresa: Căposule, ia aminte, la fel şi ceilalţi, nu e sens sa
înveţi limba oamenilor până când ei
vor fi aşa. Aranjarea! Mândrule, şi pe tine te priveşte. Hai,
scoală. Urmaţi-mă.
II
Şchiopul: Oameni buni, am picioarele din spate şchioape.
Ajutaţi-mă să-mi hrănesc familia, vă rog.
Negresa: Apropie-te, Şchiopule.
Şchiopul: M?
Negresa: Priviţi, ne-am înmulţit. Frumuşico, ce cauţi aici?
Ăsta e locul nostru.
Toţi: E teritoriul nostru.
Nova: Îmi aştept stîpânul.
Negresa: Şi unde e?
Nova: M-a lăsat singură aici. Imediat se întoarce.
Negresa: Aţi auzit? Îşi aşteaptă stăpânul. Crede că se va
întoarce. Cum îţi spune, domnişoară?
Nova: Juju.
Negresa: Pâi, uite ce-i, Juju. Te-au aruncat în stradă ca pe o
cârpă folosită. De altfel, ca şi pe noi
cândva. Te vei numi de-acum înainte, Nova. Ce ştii să faci?
Nova: Iertaţi-mă, dar nu vă înţeleg.
Negresa: Să supravieţuieşti într-o haită, trebuie să ştii să ceri
mâncare. De exemplu, Şchiopul, face
mutră foarte tristă.
Şchiopul: Mensieur, Je ne mange pas six jour... Vă rog! Atât?

9
Nova: N-am nevoie să cerşesc, ştiu că stăpânul se va
întoarce după mine.
Negresa: Nici n-ai idee cât îţi va fi de folos. Nu-i nimic, te voi
învăţa. Câinii nu-şi părăsesc semenii.
Hai cu mine. Dacă vei asculta de mine, totul va fi înregulă.
Nova: Iertaţi-mă, dar sunt obişnuită să ascult doar de
stăpânul meu. Aşa am fost educată. Nu pot
să ascult de oricine.
Negresa: ”Oricine” e omul, tu pentru el eşti un loc gol. Nu-i
nimic, dulceaţo, îţi voi arăta cine este
lider.
Mândrul: Lasă fata în pace.
Negresa: Nu te băga, Mândrule.
Mândrul: Ţi-am zis s-o laşi în pace. Va înţelege singură, că
omul nu va mai veni după ea. Se va
cere singură, mai târziu, în haită.
Negresa: La o parte, altfel îmi pierd controlul.
Mândrul: Crezi că mi-e frică de tine? Ce-mi vei face, mă rog?
O să latri la mine? Îmi vei ţine
morală? Ce?
Negresa: Imediat o să afli.
Toţi: Las-o în pace!
Negresa: Lasă-mă în pace.
Mândrul: Dă-te la o parte, nu te băga.
Şchiopul: Mmm, tu.... Mmm, hai cu mine.... Te voi ascunde...

10
Negresa: De ce vă holbaţi? Îmrăştiaţi-vă. Credţi că va veni
singură la voi? Ce mai vreţi? Nu m-aţi
auzit?
Pitica: Iar începi? Iar te apuci de răutăţi? Ai promis, fără
cruzime. Ai spus că va fi altfel, de dragul
nostru, de dragul haitei.
Negresa: La o parte! Vreau să fiu lăsată singură.
Pitica: Te rog, ascultă...
Negresa: Pleacă o dată, vreau să mă lăsaţi singură.
Pitica: Ba nu, Negreso, fă ce vrei, dar îţi voi povesti cum am
trăit la vilă.
Negresa: Ştiu prea bine cum ai trăit acolo. Erai sătulă de
cârnaţi. La ce bun istoria asta acum?
Pitica: Nu, Negreso. Cârnaţul nu e cel mai important lucru în
viaţă. Important e să ai un om alături.
Era un profesor. Mi se părea că mă adora, şi eu la rândul
meu îl adoram, doar ştii cât de
devotaţi sunt câinii. Iar acum mi se pare tot ce a fost un vis.
Într-o dimineaţă, profesorul şi-a
făcut valiza şi a urcat în maşină. A plecat. Eu, însă, ca o
proastă alergam din urma lui şi
strigam ”Vă rog, întorceţi-vă. Cum rămâne cu mine?” ...
Strigam fel de fel de aiureli
sentimentale. Aşa am ajuns în această râpă, la tine. Eram
nedumerită la început. Cum se

11
poate aşa ceva? După care, m-am obişnuit. Acum doar
această fundiţă îmi aminteşte de trecut,
n-o voi scoate niciodată. Însuşi profesorul mi-a legat-o, cu
mâna sa de trădător. Să ştii că-l
aştept şi acum. Îmi imaginez cum vine cu maşina, deschide
portiera şi mă cheamă. Dacă va
veni după mine, neapărat voi evada din această groapă... Să
nu îndrăzneşti să mă-mi
reproşezi.
Negresa: Ce tot îndrugi? Taci! Doar ştii că nu există oameni
buni. Dacă profesorul tău e un om atât
de bun, de ce nu te-a scos până acum de-aici? Aaa... Taci?
Hai că-ţi spun eu: Nu are nevoie
de tine. Eu în schimb, am. Voi găsi pentru fiecare o portiţă
îngustă spre raiul câinilor şi în
fiecare seară vom mânca cele mai bune cărnuri, cât o să
încapă în noi.
Pitica: Încetează. Oare mai crezi în minciuna asta? NU există
nici un Rai, nu avem pe nimeni în
afară de noi înşine. Dacă o vei ţine tot aşa, vor fugi toţi şi nu
va supravieţui nimeni. Cum de nu
poţi înţelege?
Taxa: Da, vom pieri toţi dacă vei fi aşa...
Negresa: Gata! Ajunge! Să mergem!
Şchiopul: Imediat. Suntem aproape.
Nova: Unde mergem, Şchiopule?

12
Şchiopul: Păi... E secret! TU... Stai un pic aici... Mă întorc
repede.
Nova: Pot să deschid ochii?
Şchiopul: Aici. Gata! Stai jos..
Nova: Eşti aici Şchiopule?
Şchiopul: Aici, aici... Tu, hai... Deschide ochii. E pentru tine.
Nova: Ce frumoasă e.
Şchiopul: Mulţumesc. Da tu eşti frumuşică.
Nova: Îţi mulţumesc că m-ai apărat.
Şchiopul: Hai, lasă... Tu... Nu asculta... Ascultă, numai pe
mine. Nu te teme. Eu-s bun. Când o să
te...
Nova: Poftim?
Şchiopul: Îţi voi arăta totul aici. Să mergem... Acolo e un
pârău. Poţi să bei din el, vrei?
Nova: Nu.
Şchiopul: Uite-acolo, mmmm, cum se numeşte... Drumul ăla
care merge în cerc... Păi, acolo , în
spate e gunoiştea. Ţi-e foame?
Nova: Nu, mai povesteşte ceva, eşti atât de nostim. E foarte
interesant să te ascult.
Şchiopul: Păi... Da..,.. Păi... Sunt... Priceput în astea... Cum se
numesc... Ah, da, cuvinte.Ba, chiar
pot să citesc. O să-ţi arăt mai târziu. Dar acum, te voi
învăţa... Mm, să do-bân... deşti

13
mâncare.Aşează-te! Trebuie să mergem la staţii- e important.
Acolo sunt mulţi darnici. Ce-i
drept, ieri mi-a nimerit unu... Stai că-ţi povestesc. Îi spun:
”ajutaţi sărmanul câine şchiop!” La
care el: ”Şi-ai dzîs?” Şi eu: ajutaţi, sau vă zgârciţi? El: ” ba
deloc. Ţine, ţine.” ”ţi-ai căutat-o cu
lumânarea. Ham, ham, ham!” La care el: ”dă-mi pace. Ia
pâinea asta şi pleacă de-aici. Şi-am
luat-o, avea chiar şi ceva unt. Când te-am văzut cum stai la
staţie, mi-am amintit de o
cunoscută- ea nu mai este aici, dar ... De fapt... Pffff... Ei,
fie... Ai prieten?
Nova: Pofim?
Şchiopul: Poftim, poftim... Ce rasă eşti? Nu cumva un Cocker
Spaniel?
Nova: Nu ştiu. De ce?
Şchiopul: Poate vrei să mănânci?
Nova: Sincer, nu am mâncat de dimineaţă.
Şchiopul: Păi, hai să mergem... Să-ţi arăt cum lucrează
profesioniştii.
III
Taxa: Vai, ce minunat. Asta-i adevărata fericire câinească.
Căposul: Da, fericire.
Pitica: Atât de mult am mâncat încât îmi tremură lăbuţa...
Mândrul: Trebuia să le lăsăm ceva Şchiopului şi fetei astea
noi.

14
Căposul: Lasă-l. E specialist la noi. Poate să-şi dobândească
singur de mâncare. A luat-o pe cea
nouă cu el la staţie. I-am văzut fugind într-acolo.
Pitica: Da? Văd că cineva şi-a găsit a doua jumătate.Doar
imaginaţi-vă: parapam-pam-pam.
Şchiopule, eşti de acord să o iei de soţie? ”iată mă gândesc
că aş vrea” ”şi eu sunt de acord”
Mândrul: Şi ce vezi amuzant în asta? Încă nici nu te-ai
născut, când Şchiopu rămăsese
vâduv(singur). A avut cândva o prietenă, o numeam
Năpârlita. Îi plăcea foarte mult să alerge
după maşini, se distra aşa. Dar într-o zi, n-a reuşit să se
ferească.
Pitica: Nu a povestit niciodată despre asta.
Mândrul: Cine şi-ar fi dorit să-şi amintească despre aşa ceva?
Negrsa: Încotro? Aici nu se poate!
Pisica: Aham! Cum să nu! Salut băieţi. Bună, Mândrule.
Mândrul: Bună, Tărcato. Unde te grăbeşti?
Pisica: De unde-aţi luat că mă grăbesc? Sunt o pisică liberă.
Pot să mă plimb peste tot pe unde-mi
trece prin cap. Şi nu mi-e frică de nimeni. Auzi, Negreso?
Negresa: Tărcato, pisică afurisită. Iată unde eşti! Stai că te
prind. Ce cauţi aici? Ştii că în văgăuna
noastră nu e loc pentru pisici. Nici pentru tine.
Pisica: Uite-o cum îmi vorbeşte. Nu ştiam, Negreso, că voi,
câinii, aveţi o memorie atât de scurtă.

15
Cine vă avertizează mereu de pericole? Cine vă spune în ce
magazine s-a adus carne
proaspătă? Cine v-a salvat de sute de ori? A?
Negresa: Iartă-mi, Tărcato. Nu sunt în apele mele de la o
vreme. Ce vrei?
Pisica: Scuzele sunt acceptate! Am o noutate pentru voi, şi
nu una tocmai fericită. Am auzit oamenii
vorbind despre văgăuna voastră. Mâine vor începe să o
acopere şi să o niveleze, vor aduce
maşini mari şi s-a zis cu văgăuna, şi cu voi.
Taxa: La ce bun să niveleze văgăuna? E casa noastră...
Pisica: De unde aţi luat că e a voastră? Asta voi aţi decis.
Oamenii, în schimb, au hotărât să
construiască un bloc locativ aici.
Mândrul: Pe bune? Nu minţi?
Pisica: Mândrule, când am minţit vreodată mutrişoarele
voastre drăgălaşe? Mi-aţi devenit apropiaţi,
chiar dacă sunteţi periculoşi.
Pitica: Dar oraşul e plin de blocuri din astea înalte. Chiar nu
le ajung atâtea?
Pisica: Uite asta, nu ştiu. Misiunea mea era să vă avertizez.
Mai departe decideţi singuri. Pe
curând. Negreso, nu e nevoie să mă conduci!
Căposul: Negreso, ce ne facem acum?
Negresa: Trebuie să ne ţinem împreună. Mândrule, eşti cu
noi?

16
Mândrul: Da!
Negresa: Haită, adunarea! Ne-au dat o dată afară, acum vor
s-o facă din nou. Vă amintiţi, v-am
spus mai demult, dacă oamenii nu vor mai avea nevoie de
noi, atunci se va deschide uşa
spre Raiul câinilor, şi vom pleca acolo cu toţii? Acolo e o cu
totul altă viaţă.
Taxa: E cald, frumos şi multă multă mâncare gustoasă.
Pitica: De jur împrejur păduri şi câmpii.
Căposul: Ziare şi cărţi!
Mândrul: Şi Cel mai important, acolo sunt doar câini.
Negresa: Acest timp a sosit. Din această clipă declar sarcină
primordială găsirea uşii spre Raiul
Câinilor.
Nova: (plânge)
Negresa: Cine te-a supărat? Oamenii?
Nova: Şchiopul... E acolo... L-au...
Negresa: Ce-i cu Şchiopul? Spune..
Nova: Mă învăţa la staţie să cerşesc, dar un om l-a lovit cu
un băţ... N-a reuşit să fugă, doar e
şchiop.
Negresa: Unde e? E viu?
Nova: I-au schilodit labele...
Negresa: Mândrule, hai cu mine. Ceilalţi, calmaţi-o.
Şchiopul: Nu le-am făcut nimic, doar m-am apropiat.
Mîndrul: Linişteşte-te. N-ai voie să vorbeşti. Ţi-e foame?

17
Şchiopul: Vreau un pic de iarbă sărată.
Taxa: Năpâlita, a cerut şi ea iarbă sărată înainte să moară.
Mândrul: Rabdă, Şchiopule, o să găsesc pentru tine iarbă
sărată.
Pitica: Ţi-am adus ambalaje de la bomboane. Ele încă mai
miros a ciocloată. Ţi-aş fi auds
bomboane, dar nu le am... Le văd doar în vis fiecare noapte.
Căposul: Uite, cartea mea iubită. Îmi pare rău că nu poţi citi.
Cel puţin vezi imaginile.
Taxa: Şchiopule, îţi dau fundiţa mea, te va încălzi, tremuri
tot.
Şchiopul: Mulţumesc! Dar promite-mi că o vei lua înapoi
când voi muri.
Nova: Şchiopule, sunt eu, Juju. Nu am nimic, dar vreau să-ţi
fiu alături, să-ţi mulţumesc.
Şchiopul: Juju, nu mi-ai mai răspuns dacă ai sau nu prieten.
Nova: Nu am.
Şchiopul: Acum ai. Atunci, mi-am amintit de prietena mea...
Te-am plăcut din prima!
Nova: Şi eu te-am plăcut, Şchiopule.
Negresa: Şchiopule, cel mai important este să nu-ţi fie frică.
Îţi vom fi alături până la urmă.
Şchiopul: Nu mi-e frică, deloc. Ce să mai... Adio!
Mândrul: Şchiopule, am găsit-o.
Negresa: Trebuie să ne luăm rămas bun de la prietenul
nostru, Şchiopul.

18
Taxa: Adio, Şchiopule!
Pitica: Pe curând, amice.
Mândrul: Ai găsit uşa spre Raiul câinesc? Ai meritat-o mai
mult decât noi. Iartă-ne dacă am greşit
cu ceva. Pe curând, Şchiopule!
Negresa: Suntem o haită liberă! Trăim în văgăună! Aici e
văgăuna noastră, noi o numim a noastră,
deoarece e ultima cetate a câinilor vagabonzi. Trebuie să
apărăm cu colţii casa noastră.Jurăm
să fim ca un zid unul pentru celălalt!
Toţi: Jurăm!
Negresa: Jurăm să nu uităm de prietenul nostru!
Toţi: Jurăm!
Negresa: Jurăm să ne răzbunăm pentru moartea lui!
Toţi: Jurăm!
Negresa: Şchiopule, dacă mă auzi, vreau să ştii. Îl voi găsi pe
cel cu bâta, şi când îl voi găsi să-i fie
frică. Până acum n-am atacat oamenii, dar oamenii o caută
singurei. Dacă va fi nevoie să
muşc o sută de jigodii, nu mă voi opri. După mine, haită!
Pisica: Negreso, Căposule, Mândrule. Aţi căpiat? La ce bun
aţi făcut asta?
Nova: Ei au început.
Negresa: Nu te îndreptăţi! Au căutat-o. N-am omorât pe
nimeni. Doar am lătrat la câţiva şi am
muşcat o pereche de pantaloni. Atât!

19
Pisica: Nu ştiu ce şi cui aţi rupt sau lătrat, dar anunţul ăsta
atârnă pe toţi stâlpii. Căposule, citeşte. E
timpul s-o şterg de-aici, şi vouă, vă recomand acelaşi lucru.
Căposul: Ştiri proaspete în oraş. La marginea râpei s-a
adunat o haită de maidanezi turbaţi. După
spusele martorilor, şase câini au atacat trecătorii, care sunt
grav pătimiţi. În cel mai apropiat timp,
câinii vor fi prinşii şi nimiciţi.
Pitica: Ce înseamnă asta?
Mândrul: Că trebuie s-o ştergem de aici cât mai repede.
Negresa: Văgăuna e casa noastră, suntem obligaţi s-o
apărăm până la sfârşit.
Taxa: Negreso, ce-i asta?
Pitica: Salvează-mă, nu vreau să mor.
Negresa: Lăsaţi-mă. Daţi-mi drumul.
Nova: Vă rog, nu mă lăsaţi.
Mândrul: Ce vom face, Negreso?
Negresa: Vor veni alte vremuri, câinii vor fi duşmanii
oamenilor.Se va deschida portiţa Raiului
Câinilor şi vom păşi cu toţii într-acolo. Acolo e o cu totul altă viaţă. E
cald şi e frumos. Sunt o
groază de delicatesuri. De jur împrejur doar păduri şi câmpii. Au venit
vremurile grele, dar cel
mai important este să nu ne fie frică. Rupeţi plasa, roadeţi plasa.
(se aud împuşcături)
Şchiopul: Sunteţi bine?
Negresa: N-am putut să vă apăr. N-am reuşit să găsesc Raiul Câinesc.
Sunt lider prost.

20
Şchiopul: Negreso, ai fost un conducător bun. N-ai găsit Raiul câinilor,
el te-a găsit, şi pe tine, şi pe
noi toţi. Cât de frumos e aici! Ca la Vilă! O grădină mare unde poţi
alerga în voie... Doar că
nu-mi va lega nimeni o fundiţă nouă.
Căposul: Multe cărţi şi ziare... Le pot citi în orice clipă. Nu înţeleg de ce
tânjesc după şcoală şi
copii.
Pitica: Cât de multe bomboane... Şi propria căsuţă. Dar nu sunt copii
mici şi nimeni nu mă hrăneşte
cu bomboane..
Şchiopul:Mi s-a vătătmat laba. Sunt atât de bucuros să nu fiu singur.
Sunt cu prietenii mei. NU mai
sunt nevoit să cerşesc, dar nimeni nu mă compătimeşte.
Mândrul: Aici e cu totul altă viaţă. Câinii sunt stăpâni, dar nimeni nu
mă numeşte ”stimabile” şi nu
mă scarpină după ureche...
Negresa: Deci ăsta-i Raiul Câinesc. Nici nu ştiu, fericire e oare asta, şi
în ce constă de fapt fericirea
câinească? Haită, după mine.

21