Tema 11 Aprovizionarea cu mărfuri în comerț
11.1 Locul Aprovizionării în politica economică a agenților comerciali
11.2 Gestiunea aprovizionării cu mărfuri
11.3 Operațiunile de aprovizionare cu mărfuri
Una din cele trei grupe principale de activitati ale intreprinderii de comert cu
amanuntul este aprovizionarea cu marfuri.
Acoperirea desfacerilor de marfuri se realizeaza din stocurile existente in depozitele
intreprinderii comerciale cu amanuntul si din intrarile de marfuri de la diferiti furnizori.
Intrarile de marfuri reprezinta cantitatile de produse cu care - se aprovizioneaza
societatea comerciala intr-o perioada de timp. Acest indicator se fundamenteaza pe baza
vanzarilor cu amanuntul planificate, pe stocul existent la inceputul perioadei si pe cel planificat
pentru sfarsitul acesteia.
I= Vz + Sf - Si
In planul intreprinderii comerciale aceste intrari se stabilesc la nivel de an, cu defalcate
pe trimestre si pe grupe de marfuri.
Achizitionarea marfurilor de la diversi furnizori si aprovizionarea cu aceste produse a
unitatilor de desfacere constituie activitati de baza ale intreprinderii comerciale. Sursele,
cantitatile, structura sortimentala si calitatea marfurilor achizitionate influenteaza in mod direct
volumul vanzarilor, nivelul stocurilor, viteza de circulatie si in final rentabilitatea intreprinderii
comerciale cu amanuntul.
Sursele principale pentru aprovizionarea marfurilor pot fi:
v societati comerciale din ramura industriei si a agriculturii;
v intreprinderi de comert cu ridicata;
v import de marfuri.
Schimbarea treptata si constanta a raportului dintre cerere si oferta in favoarea ultimei la tot mai
multe marfuri lasa loc initiativei sporite a intreprinderilor comerciale in achizitionarea fondului
de marfa necesar.
Formele principale de aprovizionare a marfurilor sunt:
v achizitionarea marfurilor direct de la firma producatoare. Aducerea marfurilor direct de la
intreprinderile producatoare reprezinta calea cea mai scurta, rapida si ieftina.
v aprovizionarea magazinelor din depozitele proprii ale intreprinderii comerciale cu
amanuntul. Aceasta forma este des intalnita in reteaua comerciala cu amanuntul la legume si
fructe. In cazul aprovizionarii prin depozit, mar 646e47g furile achizitionate de la furnizori sunt
aduse in depozitele de legume si sortate si pastrate, de unde ulterior sunt livrate magazinelor.
Exista si pentru aceste produse si forma de aprovizionare prin tranzit, cand marfurile sunt aduse
direct de la furnizori la magazine.
Achizitionarea marfurilor si aprovizionarea retelei comerciale cu amanuntul trebuie sa
aiba la baza respectarea unor principii si cerinte de eficienta, astfel:
1. Volumul, structura si particularitatile cererii de marfuri din raza de activitate a
intreprinderii comerciale cu amanuntul trebuie sa constituie principiul de baza in achizitionarea
fiecarui articol sau sortiment. Se va avea in vedere caracteristicile si particularitatile cererii
determinate de zona geografica, mediul rural sau urban etc., unde unitatea comerciala isi
desfasoara activitatea.
2. Aprovizionarea retelei comerciale de catre intreprinderea comerciala cu amanuntul sa se
efectueze conform planului intrarilor de marfuri. Caracterul planificat al aprovizionarii asigura o
mai buna corelare a ofertei de marfuri cu cererea populatiei. Organizarea planificata a
achizitionarilor de marfuri include caracterul ritmic al primirilor si livrarilor de marfuri
astfel incat sa se asigure vanzarea continua a marfurilor catre populatie. Ritmicitatea intrarii
marfurilor de la furnizori, respectiv a livrarilor de marfuri catre magazine se stabileste prin
grafice - instrumente ale planificarii curente. La marfurile unde se incheie contracte cu furnizorii
graficul intrarii marfurilor se anexeaza la acestea. Devansarea acestor grafice conduce la
suprasolicitarea spatiilor de depozitare, imobilizari de capital, iar depasirea lor are efecte
negative prin crearea unor goluri in vanzare, aparitia unor stocuri de marfuri nevandabile.
3. Cantitatea si structura sortimentala a marfurilor ce urmeaza a se achizitiona trebuie sa
corespunda volumului si structurii vanzarilor preconizate. Concordanta de sortiment trebuie
asigurata pe grupe si subgrupe de marfuri, pe articole, dimensiuni, culori etc.
4. Frecventa aprovizionarii trebuie sa fie corelata cu frecventa cererii pentru anumite produse.
Marfurile de cerere curenta (paine, legume, carne s.a.) se aduc zilnic in magazine iar cele de
cerere periodica se aduc la anumite intervale de timp (saptamanal, lunar). Indiferent de natura
marfurilor criteriul principal ce se are in vedere la stabilirea frecventei aprovizionarii il constituie
realizarea unei viteze de circulatie a marfurilor cat mai ridicata.
5. Marimea cheltuielilor de circulatie sa fie cat mai redusa. Cheltuielile de transport,
manipulare, pastrare in depozite, perisabilitatile etc., formeaza o buna parte a cheltuielilor de
circulatie. De aceea, reducerea cheltuielilor legate de aprovizionarea marfurilor contribuie in
mod direct la cresterea rentabilitatii unitatii comerciale.
6. Aprovizionarea cu marfuri a magazinelor sa se faca tinand cont de capacitatea de
depozitare a lor.
7. Distribuirea produselor noi se recomanda a se face la magazinele reprezentative, amplasate
central.
Principalele documente pe baza carora are loc primirea marfurilor sunt contractele
economice si comenzile de marfuri.
Contractele economice se incheie pe sezoane pentru marfurile de sortiment complex
supuse oscilatiilor sezoniere sau modei si pe an la celelalte marfuri.Contractul economic incheiat
intre furnizori si beneficiari reglementeaza prin continutul sau toate elementele principale ale
achizitionarii si intrariilor: cantitatea, calitatea, sortimentul, pretul etc.
La marfurile de sortiment complex contractul este insotit de o specificatie amanuntita a
sortimentului, iar pentru toate marfurile - graficul de intrare.
Comenzile de marfuri reprezinta o modalitate operativa si elastica de aprovizionare a
intreprinderii comerciale. Ele ofera unitatilor comerciale posibilitatea de a achizitiona cantitatile
si sortimentele necesare in functie de intensitatea vanzarilor, miscarea stocurilor, evolutia modei
sau alti factori. Ele pot fi transmise prin fax, telefonic, delegati sau alte forme scrise.
Contractele in activitatea de comert
Contractul economic este un acord de vointa, concretizat intr-o forma economica si
juridica adecvata, prin intcrmediul careia se realizeaza circulatia marfurilor intre diverse feluri de
intreprinderi, executa si presteaza diverse lucrari de constructii, prestari de servicii etc.
Intreprinderile comerciale cu ridicata incheie contracte economice in calitate de beneficiari si de
furnizori iar intreprinderile comerciale cu amanuntul incheie contracte economice in calitate de
beneficiari. Se mai incheie contracte intre intreprinderi comerciale, de o parte, si intreprinderile
de transport, de constructii etc., pe de parte, pentru transportul marfurilor, executarea diverselor
constructii etc.
Contractul economic este un mijloc de precizare, concretizare, anticipare a planificarii in functie
de specificul cerintelor: sezon, moda, particularitati locale etc., de corelare si sincronizare a
cererii populatiei cu oferta de marfuri.
In contractul de aprovizionare cu marfuri se reflecta cerintele populatiei cu privire la
sortimente, calitate, timp de livrare, specific local etc.
Contractul influenteaza productia ajutand la orientarea si stabilirea structurii ei (ce marfuri si ce
sortimente urmeaza a se produce, .la ce termene urmeaza a se livra marfurile produse etc.).
Contractul si disciplina contractuala ajuta la imbunatatirea calitatii produselor. In contract se
stabilesc cantitatea si calitatea produselor pe sortimente, conditii de respectare a stasurilor, a
normelor de receptie, termenele de livrare etc., precum si sanctiunile economice in caz de
nerespectare a clauzelor contractuale.
Contractul economic reprezinta un instrument economic adecvat, prin care partile contractante
exercita, una asupra celeilalte, un control organizat si multilateral. Controlul rezulta din
urmarirea reciproca a indeplinirii sarcinilor stabilite in contract. Posibilitatea de a reclama si de a
aplica sanctiuni, in cazul in care una din parti nu si-a indeplinit sarcinile economice asumate,
total sau in parte, mareste eficienta controlului exercitat.
Contractul economic este un puternic instrument de intarire a disciplinei financiare si de
accelerare a vitezei de circulatie a mijloacelor circulante.
Intreprinderile contractante exercita una asupra celeilalte un control financiar reciproc,
concretizat in decontarile ce trebuie facute, in plata de penalizari si daune in caz de nerespectare
a contractului.
Prin contractele incheiate, intreprinderile comerciale pot evita formarea stocurilor de marfuri
supranormative (prin stabilirea justa a structurii sortimentelor, achizitionarea de marfuri noi
etc.). Aceasta impiedica imobilizarea mijloacelor banesti, accelereaza viteza de circulatie si
contribuie la buna desfasurare a activitatii intreprinderilor comerciale.
Disciplina contractuala mareste spiritul de initiativa si raspundere al lucratorilor comerciali in
luarea de masuri pentru a influenta industria (marimea productiei la unele marfuri, largirea
sortimentelor, imbunatatirea calitatii etc.), pentru receptionarea de marfuri de buna calitate si in
sortiment corespunzator, aprovizionarea in termen si in bune conditii.
O importanta deosebita revine contractului economic in concretizarea formelor de
miscare a marfurilor (depozit sau tranzit cele mai multe marfuri, partile contractante stabilesc de
comun prin contract, forma de miscare a marfurilor.
Stabilirea celei mai corespunzatoare forme de miscare a marfurilor intre furnizori si beneficiari
contribuie la reducerea cheltuielilor de transport si accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor.
Pentru asigurarea gestionarii stiintifice a stocurilor, partile contractante pot, dupa caz, adopta,
modifica sau inceta executarea contractelor.
Dupa obiect, contractele comerciale interne pot fi: vanzare-cumparare, de inchiriere, de locatie
de gestiune, consignatie,de comision, de depozit, de transport, de antrepriza, de tranzactie, de
consultanta, de prestari servicii etc.
In practica intreprinderilor comerciale cele mai frecvent folosit este contractul de vanzare-
cumparare de marfuri.
Contractul de vanzare-cumparare de marfuri
Prin contractul de vanzare-cumparare, o persoana sau vanzator, transmite altei persoane, numita
cumparator, proprietatea unui bun imobil sau mobil in schimbul unei sume de bani numita pret.
Vanzarea este perfectata intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator.
Continutul cadru al contractului de vanzare - cumparare de marfuri
1. Partile contractante
Sunt precizate partile contractante si rolul (de vanzator. cumparator) pe care fiecare si-1 asuma prin acest act. Pentru
fiecare parte contractanta se trece denumirea completa, numele reprezentanti legali si mentionarea actului care le confera
calitatea de a incheia contractul.
2. Obiectul contractului
Obiectul contractului priveste comercializarea produselor din procesul de fabricatie al societatii, conform anexelor, care
fac parte din contract. Pentru fiecare produs, respectiv grupa de produse, care fac obiectul cererii cumparatorului,
vanzatorul emite anexe.
Vanzatorul se obliga sa transmita proprietatea marfii, iar cumparatorul sa primeasca si sa plateasca pretul convenit la
termenele si conditiile stipulate in contract. Marfa se determina in anexele contractului prin cantitate, calitate, sortiment,
specificatie, caracteristici, catre vanzator.
Cantitatea marfurilor prevazuta in contract, se exprima in unitati de masura (greutate, metraj, numar,valoric etc.) si, prin
precizarea felului, varietatilor, tipului, mediului, dimensiunilor si altor caracteristici ale marfurilor.
Calitatea marfurilor conform standardelor de stat, normelor tehnice obligatorii, mostrelor omologate, documentatiei
tehnice etc.
3. Termene de livrare
Termenele de livrare sunt prezentate si prevazute in anexele contractului, pentru fiecare pozitie. Termenele contractuale
sunt de regula trimestriale, esalonarile din cadrul trimestrului stabilindu-se, in cazul livrarilor de marfuri la mai multe
date succesive care se stabilesc si anexeaza la contract 'grafice de-livrare' cu precizarea acestor termene. Termenele
trebuie stabilite pe fiecare sortiment, nu pe pozitii globale. Termenele fixe de livrare cuprinse in contract sunt obligatorii.
Vanzatorul poate livra marfa in avans fata de termenele prevazute numai cu acordul cumparatorului. Termenul de livrare
poate fi reprogramat de vanzator in cazul neindeplinirii de catre comparator a obligatiilor contractuale ce cad in sarcina
sa.
De la data livrarii marfii, riscul se transmite de la vanzator la cumparator, data livrarii fiind considerata data semnarii
avizului de expeditie de catre delegatul cumparatorului.
4. Pretul
Pretul produselor este prevazut in anexele contractului pentru fiecare pozitie si este determinat potrivit reglementarilor
legale, prin:
a. negocierea partilor pe baza cererii si ofertei (in cazul produselor de acelasi tip comercializate de cel putin trei agenti
economici), plecand de la pretul de catalog;
b. listele de preturi pentru produsele comercializate de agent economic unic.
Determinarea cheltuielilor de livrare suportate de partile contractante se face in conformitate cu conditia de livrare
'franco depozitul furnizorului', 'franco statia de incarcare', 'franco vagon statia de incarcare', 'franco statia de destinatie' si
conform structurii pretului. Asa de exemplu, in cazul 'franco statie de incarcare' cheltuielile de transport pana la rampa
garii de incarcare sunt suportate de furnizor fiind cuprinse in pretul marfii. Celelalte cheltuieli, precum incarcarea in
vagon, transportul pe CFR si transportul la depozitul beneficiarului privesc pe acesta, nefiind cuprinse in pretul marfii ce
se plateste furnizorului.
Pentru produsele care nu au pretul calculat la data incheierii contractului, acesta se va stabili, in conformitate cu
dispozitiile legale in vigoare, inainte de prima livrare. Cu ocazia incheierii contractului se trece in acesta un pret
estimativ, facturarea produselor la data livrari facandu-se la pretul calculat, considerandu-se acceptul de principiu al
cumparatorului dat la incheierea contractului.
Valoarea totala a contractului este de ________lei.
Modificarile de preturi intervenite in timpul derularii contractului se aplica de la data indicata in actul normativ
modificator.
De asemenea, in caz ca intre data contractarii si data livrarii indicele de inflatie se modifica, pretul va fi modificat
corespunzator.
5. Modalitati si conditii de plata
Cumparatorul are obligatia de a efectua plata pretului produselor, dupa primirea si receptia acestora, in termenele si
conditiile contractului.
6. Receptia marfii
Livrarea marfurilor se face pe baza receptiei cantitative si calitative efectuate la sediul vanzatorului sau prin autoreceptie.
Certificatul de calitate si garantie impreuna cu procesul de autoreceptie vor insoti documentul de expediere si factura.
7. Garantii
Perioada de garantie este de 6 luni de la punerea in functiune, calculata de la data procesului-verbal de receptie a
produsului la beneficiar, dar nu mai mult de 1 an de la data livrarii.
Furnizorul raspunde in perioada de garantie pentru calitatea produselor vandute si de defectiunile rezultate din culpa sa.
Cumparatorul are obligatia sa manipuleze, sa transporte, sa ;.ambaleze, sa depoziteze, sa conserve, sa puna in functiune
si sa .utilizeze produsele in conformitate cu prescriptiile date de furnizor. Furnizorul nu raspunde pentru defectiunile
aparute ca urmare a nerespectarii acestor prescriptii de catre cumparator.
8. Activitatea de asistenta tehnica si service
Punerea in functiune precum si toate operatiunile de intretinere si service in perioada de garantie, vor fi facute de
furnizor sau de firme de service autorizate de catre acesta. Numai constatarile consemnate in documentele firmelor
autorizate dau dreptul ca remedierile sa fie facute in contul furnizorului.
Furnizorul poate acorda asistenta tehnica sau service pentru defectiunile care nu-i sunt imputabile, aparute in perioada de
garantie, postgarantie, la cererea expresa a cumparatorului si pe cheltuiala acestuia.
9. Marcare si ambalare
Marcarea si ambalarea prevazute in anexele contractului intra in obligatiile furnizorului si se efectueaza conform
standardelor normelor tehnice si documentatiilor de executie.
Pretul ambalajelor nu este inclus in pretul produselor. Ambalajele de carton nu sunt restituibile. Pentru ambalajele din
lemn de tip paleta si cele din metal si din lemn de tip container cumparatorul are obligatia de a restitui ambalajele in
termen de 60 zile de la primirea produselor, cota fizica de restituire fiind de 100%.
10. Expedierea si transportul
Ridicarea si transportul produselor sunt in sarcina cumparatorului. Cumparatorul ridica produsele utilizand mijloace de
transport corespunzatoare si raspunde pentru lipsurile cantitatile si defectiunile produse cu ocazia transportului. La data
predarii produselor se transmit dreptul de proprietate precum si riscurile. La predarea produselor, furnizorul este obligat
sa anexeze:
v documentul de livrare (avizul de expeditie), certificat de calitate;
v procesul-verbal de receptie si documentele aferente.
11. Raspunderea contractuala
Furnizorul nu raspunde pentru neexecutarea contractului in caz de forta majora notificata cumparatorului in termen de 5
zile de la aparitia ei si constatata in termen de 15 zile de la notificare.
In conditiile aliniatului precedent, contractul se reziliaza fara a se putea pretinde daune.
Cumparatorul are dreptul ca in cadrul termenelor prevazute (3 zile in cazul cand ambele parti sunt in aceeasi localitate
sau 5 zile cand partile sunt in localitati diferite) sa refuze achitarea la plata pentru:
a. marfa necontractata, necomandata sau expediata dupa termenul contractual, fara acceptul cumparatorului;
b. marfa necorespunzatoare calitativ;
c. nerespectarea de catre vanzator a pretului stabilit in contract, daca modificarile de pret nu sunt efectuat in temeiul
legii.
Pentru refuzul nejustificat de plata a pretului in alte conditii decat cele prevazute la literele a - c din aliniatul precedent,
cumparatorul datoreaza furnizorului daune potrivit clauzei penale.
Furnizorul raspunde de executarea obligatiilor contractuale asumate, in caz contrar fiind obligat la daune potrivit clauzei
penale.
Acordul cumparatorului expres exprimat pentru decalarea termenului de livrare a marfii face inoperante daunele
moratorii in sarcina vanzatorului, acesta fiind obligat numai la executarea in natura a contractului la noul termen stabilit.
In situatia in care cumparatorul nu este de acord cu modificarea termenului dar nu renunta la cumpararea marfurilor,
vanzatorul datoreaza daune moratorii pana la executarea obligatiilor asumate. Renuntarea cumparatorului la exercitarea
in caz de intarziere acceptata, fara acordul furnizorului, atrage raspunderea cumparatorului pentru daune interese, in
conditiile contractului.
12. Clauza penala
Partile se obliga reciproc la executarea intocmai si la timp a obligatiilor contractuale. Pentru neexecutarea in totalitate
sau in parte executarea necorespunzatoare a obligatiilor prevazute in contract datoreaza daune interese in conditiile
prezentei clauze penale:
In sarcina furnizorului. Pentru intarzierea in livrarea marfurilor furnizorul datoreaza cumparatorului daune in valoare de
0,05% in primele 10 zile de intarziere, 0,1 in urmatoarele 20 de zile si 0,15% pe perioada de peste 30 de zile dar nu mai
mult de 90 de zile, calculate la pretul produselor respective.
In sarcina cumparatorului. Pentru fiecare zi de intarziere in plata pretului marfurilor, cumparatorul datoreaza
vanzatorului daune moratorii in valoare de 0,1% in urmatoarele 20 de zile si 0,15% in urmatoarele 60 de zile, fara a
depasi 90 de zile, din valoarea produselor neachitate.
In cazul renuntarii in totalitate sau partial la produsele contractate, cumparatorul datoreaza vanzatorului daune
compensatorii reprezentand________din pretul produselor la care se renunta.
Pentru fiecare zi de refuz nejustificat pentru plata pretului, de la data refuzului pana la data platii, cumparatorul datoreaza
daune moratorii de 0,6% din valoarea pretului refuzat.
13. Clauze speciale
14. Dispozitii finale
Contractul de vanzare - cumparare incheiat reprezinta instrumentul oficial si legal dintre societatile comerciale partenere
in afaceri.
Acordul de vointa al partilor odata exprimat stabileste toate drepturile si obligatiile partilor contractante, conferind
raportului juridic incheiat putere de lucru si relatiei sociale reglementate, profitabilitate reciproca.
Perfectarea procedurii de incheiere a contractului de vanzare - cumparare urmeaza regimul juridic al cererii si ofertei
legal exprimate in termene utile pentru ambele parti.
Tipuri de politici de aprovizionare utilizate in comert
Corespunzator formelor de organizare a aparatului comercial modern, se disting trei tipuri de
politici de aprovizionare:
1. politici independente;
2. politici asociate;
3. politici integrate.
1. Politici independente de aprovizionare
Politicile independente de aprovizionare corespund formelor de organizare a partenerilor ca
unitati independente - intreprinderi pentru comertul cu ridicata si intreprinderi pentru comertul
cu amanuntul - in cadrul structurilor comerciale.
In conditiile acestui tip de politica, fiecare firma isi cauta resursele de marfuri corespunzator
identitatii ei si obiectivelor pe care si le propune pentru a se mentine si prospera in cadrul pietei.
In aceasta situatie politica firmei este in buna parte conditionata de gradul de dependenta fata de
producatori, distingandu-se in acest sens patru situatii:
a. totala dependenta a firmei comerciale de producator este situatia in care, de fapt, firma face
parte din forta de vanzare a intreprinderii producatoare, ea fiind obligata sa desfaca produsele
acesteia (cazul unor magazine de prezentare a produselor fabricii). Totusi, ea duce o politica de
aprovizionare proprie pentru elementele care privesc promovarea produselor (sortimente, pret,
costuri de aprovizionare).
b. dependenta partiala a firmei comerciale de furnizor este situatia in care beneficiarul este
juridic independent, dar depinde prin proportia sortimentului de unul (cazul francizei) sau mai
multi furnizori.
c. Firma comerciala se aprovizioneaza cu prioritate de la anumiti furnizori, beneficiind de
noutati de sortiment, de know-how (informare si cunoastere) asupra desfacerilor, obligandu-se sa
pastreze insa anumite exigente cu privire la sortiment, pret, conditii de vanzare (prezentarea
marfurilor) pe care le impune producatorul.
d. independenta totala a beneficiarului de furnizori, caz in care comerciantul duce politica sa
proprie de aprovizionare.
e. dependenta totala a producatorului de comerciant apare in situatia micilor producatori
(meseriasi, mici fabricanti), care isi desfac produsele catre marii comercianti. Pozitia
comerciantului este aceea de a-i impune producatorului conditiile proprii de aprovizionare,
acesta fiind nevoit sa le accepte. El poate iesi din aceasta dominare numai daca isi diversifica
productia, apeleaza la mai multi distribuitori si se impune in concurenta prin specificitatea
produselor.
2. Politicile asociate de aprovizionare
Politicile asociate de aprovizionare corespund structurilor organizatorice ale comertului asociat
din aparatul comercial modern. Asocierea comerciantilor pentru a actiona unitar in relatiile din
cadrul pietei si in procesul de aprovizionare se face pentru a castiga o pozitie mai buna in raport
cu concurentii pe piata si conditii mai favorabile de aprovizionare de la furnizori.
Comertul asociat cuprinde: grupuri de angrosisti, grupuri de detailisti, lanturi voluntare - create
prin asocierea micilor detailisti cu unul sau mai multi angrosisti, si acordul de franciza, in
masura in care distributia producatorului se realizeaza printr-un numar mare de detailisti asociati
acestui sistem. Puterea acestor grupuri si lanturi este data de numarul participantilor si cifra lor
de afaceri.
Cu toate ca asocierea se face in scopul castigarii unei pozitii mai bune in fata furnizorilor, in
relatiile de aprovizionare apar avantaje pentru ambii parteneri. Producatorii intretin astfel relatii
economice cu un numar mai mic de beneficiari, dar cu cifra de afaceri mai mare, in timp ce
comerciantii pot obtine conditii mai bune de aprovizionare (termene, preturi), prin efectul de
scara asupra costurilor pe care il are aprovizionarea centralizata.
Dezavantajele aprovizionarii asociate constau in faptul ca organizarea centralizata, pe care o
capata intr-un anumit sens aprovizionarea grupului, obliga la o anumita periodicitate a
aprovizionarii si o anumita structurare a sa (termene, cantitati), care poate sa nu corespunda cu
nevoile imediate ale fiecarui participant si sa nu fie in concordanta cu supletea pe care o
presupune aprovizionarea pentru adaptarea ei la cerintele pietei.
3. Politicile integrate de aprovizionare
Aceste politici sunt promovate de formele organizatorice ale aparatului comercial in care sunt
concentrate capitaluri si create mari magazine in care functia de comert cu ridicata este integrata
cu cea de comert cu amanuntul.
Marile magazine, prin volumul activitatii si prin suprafata lor, intretin relatii directe cu un mare
numar de furnizori, putand transforma sortimentul industrial in sortiment comercial.
Concentrarea activitatii comerciale in societati mari a dus la aparitia unor lanturi de mari
magazine, conduse unitar.
Organizate ca magazine universale, magazine populate, magazine discount (ieftine) si magazine
cu sucursale multiple, ele promoveaza o politica de aprovizionare specifica pietei pe care o
acopera si cerintelor cresterii cotei de piata.
Gestiunea de aprovizionare
Gestiunea de aprovizionare constituie astăzi, în condiţiile unei pieţe concurenţiale, o
miză strategică majoră pentru întreprinderile industriale şi comerciale. Aceasta reprezintă un
potenţial important de creare a valorii pentru client: calitatea serviciului, performanţa în ceea ce
priveşte termenul şi reactivitatea.
De asemenea, reprezintă unul din locurile principale unde se dispută o parte din rentabilitatea
întreprinderii, prin raţionalizarea costurilor legate de aprovizionare sau prin concentrarea
asupra noilor canale de distribuţie.
Obiectivul principal urmărit, constă în insuşirea conceptelor de bază, a celor teoretice cu
precădere, dar şi a aplicaţiilor practice referitoare la gestiunea de aprovizionare globală şi
performanţele acsetuia, ca parte integrată a logisticii.
În mod tradiţional în întreprindere, diferitele faze ale fluxului erau stabilite: achiziţiile, care
tratau fluxul intrărilor, serviciul comercial - fluxul ieşirilor, producţia, care se axa în principal pe
constrângerile proprii şi obiectivele sale de eficienţă tehnică şi de productivitate.
Lanţul de aprovizionare reprezintă ansamblul fluxurilor fizice, ale informaţiei şi fluxurilor
financiare, care leagă furnizorii şi clienţii . El duce, pe de o parte, la ideea de lanţ in care
diferitele elemente dintr-un sistem de producţie industrială sunt interdependente şi pe de altă
parte la o definiţie în sens larg a aprovizionării (flux între uzine, flux între un furnizor şi un
client, flux între două posturi de lucru ş.a. m. d.)
Tipuri de decizii în lanţul logistic
Gestiunea lanţului de aprovizionare are ca obiectiv, pe de o parte, coordonarea activităţilor şi
fluxurilor de la furnizori şi colaboratori până la clientul final şi, pe de altă parte, de a integra
gestiunea fluxurilor de-a lungul lanţului, în special prin intermediul informatizării datelor.
Importantă este asigurarea unei circulaţii rapide a materialelor şi informaţiilor pentru garantarea
unui serviciu optim pentru clienţi şi reducerea trezoreriei imobilizate în stocuri pentru
întreprindere. Aceasta integrează lanţul de aprovizionare amonte, dar şi fluxul de informaţii
raportate la cerere. Acestea din urmă sunt constituite din trei informaţii principale:
Informaţia despre cerere : este vorba de studiul tendinţei pieţei, de unde trebuie să decurgă
previziunile de vânzare, care sunt transformate‚ în plan director de producţie, apoi în plan de
aprovizionare şi în sfârşit în necesar de componente.
Informaţia despre comandă . Acest flux de informaţii cuprinde oferta comercială şi
dezvoltarea produselor, apoi preluarea comenzii, urmărirea comenzii şi în sfârşit facturarea.
Acest proces este bazat pe schimb de informaţii despre comenzi şi facturare. Din ce în ce mai
mult, aceste sisteme de informaţii trec prin internet. De exemplu, acest lucru se întâmplă în cazul
achiziţiilor electronice sau în cazul datelor informatizate – EDI (Electronic Data Interchange).
Primul caz se foloseşte pentru a armoniza procedurile de facturare şi al doilea pentru schimb de
informaţii.
Informaţii despre realizarea comenzii . Acestea constau în coordonarea operaţiilor de
achiziţionare şi aprovizionare cu componente, elaborarea planurilor de producţie, urmărirea
stocurilor de componente şi pregătirea comenzii şi expedierea ei.