Definiție

Genul Liric – cuprinde totalitatea creațiilor (versuri în special dar și în proză) în care
predominantă este exprimarea unor stări sufletești sau a unor sentimente. În genul liric
domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si
asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității
cititorului.

Opera Lirică – este o creație literară în care autorul își exprimă în mod direct gândurile,
emoțiile și sentimentele, folosind un limbaj expresiv.

Ce este lirismul? Este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia
poetică a sentimentelor personale, a pasiunii.

Trăsături
Vocea autorului – este cea care exprimă trăirile și se numește eu liric. Acesta poate fi
subiectiv sau obiectiv. Subiectiv atunci când în text apar mărcile subiectivității eului liric
(adjective pronominale, pronume și verbe la persoana I-a iar obiectiv atunci când nu
apar în text aceste mărci, ci forme pronominale precum și verbe la persoana a III-a).
Accentul – cade mereu pe exprimarea sentimentelor, trăirilor, stărilor sufletești
precum: tristețea, melacolia, extazul, amirația, dragostea, teama, dorul, etc.
În textul liric se remarcă bogăția și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice
(metafore, epitete, enumerații, comparații, inversiuni, hiperbole, imagini
auditive/olfactive/auditive, etc.).
Creația lirică – este o confesiune continuă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și a
sentimentelor intime ale acestuia.
Specii
doina, oda, imnul, pastelul, cântecul de dragoste – idila, romanța.