-Titlu-

Pe marginea mesei era scrumiera iar din ea iesea inca mocnit fumul de tigara.
Tigara pe jumatate fumata si, se vede, stinsa fara nici un pic de vointa, inca se
zbatea in propria-i mocnire, naruindu-se treptat din interior ca trupul firav
macinat de ganduri. Glasul ploii se strecura in camera prin geamul intredeschis,
mireasma purificatoare a prospetimii de dimineata, se contopea in spatiul
restrans al camerei cu aroma tare a cafelei si cu mirosul persistent si
inconfundabil de tigari. Desi nu putea de foarte multe ori in ce zi a saptamanii a
binevoit natura sa-l trezeasca din letargia seaca, plina de vise a caror
semnificatie se pierde odata cu deschiderea ochilor, in aceasta dimineata a stiut
clar ca e marti. „ Marti...futu-i, si iar am uitat de facturi. ” Si totusi, gandul cu
care s-a trezit nu a fost ca a uitat de facturi. Era a treia oara cand uita de ele,
odata erau aproape sa-i taie curentul doar pentru ca in mintea lui tulbure si plina
de un mare vid datorita medicamentelor psihice pe care le lua, nu avea loc nimic
legat de banalitatile cotidiene mai ales cand era vorba si de dat bani. „Si totusi ,
de ce dracu m-am trezit si mi-am zis ca azi e marti? Am luat medicamentele
regulat, evident , aseara am cam sarit calu..vinul ala numai bine a mers cu
pastilele. Si totusi vocea asta seaca a subconstientului meu firav a tinut sa ma
anunte ca-i marti...Ma-sa stie ce-i, poate in sfarsit isi fac efect
medicamentele.Stiu si eu pe ce lume sunt. ” E imbarbatat de acest gand dar nu
dureaza mult si cade iar cortina ironiei peste scena gandurilor. „ Hah. Sa fim
seriosi. Daca psihiatrul a crezut vreodata ca medicamentele astea chiar o sa ma
faca sa-mi revin...probabil ar trebui sa ma apuc de teologie cum voia buica ”

Plimbarea prin plaie il face tot timpul sa se simta bine cu el insusi. Picurii cad
rar, iar ploaia e marunta si blanda. Natura e cel mai bun medicament si de asta
era convins demult. Mai ales diminetile racoroase udate de mireasma ploii il
faceau sa se simta renascut. Parcul din fata magazinului de unde isi lua tigari e
gol, hinta e purtata alene de vant in fata si in spate. Se opreste totusi o secunda si
e sigur ca mintea ii joaca din nou feste. Acum, o fetita in rochie alba, cu par
blond si ochi albastri sta pe hinta si priveste in gol. Parca brusc privirea ii se
indreapta spre el . „ Tatii, e marti!” Se uita in drepta si in stanga dar nu vede pe
nimeni caci deh, strada e pustie. Se uita iar in parc. Fetita a plecat. „ O fi luat-o
taicaso. Mda...e marti ”

Deschide usa magazinului, si in acelasi timp iese o doamna batrana cu o

privire suspecta si clar neprietenoasa. „ Inca 3 secunde de asediu din privri si
eram gata sa fac cerere sa nu-i mai platesc pensia la baba.” Cu gandul asta se
impiedica de prag dar isi recapata stabilitatea. Saluta casierita, aceeasi figura de
10 ani, slaba, roscata, trecuta de varsta mijlocie, femeie cu copiii plecati pe cine
stie unde , care iese dupamasa la 5 si vorbeste una alta cu babele care mai
tranziteaza cu viteza lor excentrica trotuarul din fata magazinului. Privirea ei
rece nu-l incanta cum nu-l incanta nimic de fapt legat de magazinul ei si de locul
in care se afla. „Un pepsi , doua pungi de chipsuri ..nu mananc azi in oras ,
servetele si poate niste cif ca vasele alea nu se spala singure. Ah futu-i am uitat
de hartie igienica..” .Cand dadu coltul spre raftul unde teoretic se afla hartia mult
dorita in zilele de diaree pe care venind vorba ii le dadea Domnul din plin, dadu
nas in nas cu o femeie . Era gata sa injure dar cand dadu ochii cu ea buchetele
voluminoase de sfinti îi ramasera blocate in gat. Era bruneta, aproape cat el de
inalta , o privire in a carei ramă erau cuprinsi doi ochi caprui, vii si stridenti si
niste buze plapande din care acum ieseau cuvinte greu perceptibile pentru el caci
da...era frumoasa. „Hei...imi pare rau , n-am fost atenta ,sper sa ma scuzi, nu
prea-s in apele mele azi.” Zâmbi. Cum sa nu o ierte cand deja se scalda in
profunzimea ochilor ei? Vorbeste cu ea de-a lungul magazinului si totul ii se
pare un vis. Casierita il vede si ii arunca priviri mai ciudate ca niciodata. Parca
ar fi vazut un nebun. „Sa se uite pana nu mai poate. Banuiesc ca altceva oricum
nu face.”

„Ar trebui sa ne mai vedem , pari un om fain, chiar as vrea sa aflu mai multe.
Vezi ce face o clipa de neatentie? „

„Mda cateodata e bine sa te lasi dus de moment. Ce zici sa iesim intr-o zi la o

cafea..mi-ar parea bine si am putea vorbi mai ok acolo decat intre rafturile cu
hartie igienica si parizer.„

„Mda...e perfect” Si zambeste . Dar zambetul ii se transforma intr-o grimasa in

timp ce parca pleaca si se departeaza de el. „Bagamias ce am facut...iar am futut
meciu fix in momentu de gratie”

„Stai...nu mi-ai zis cum te cheama si...nici cand sa ne vedem??”

„Marti e perfect...putea fi daca erai acolo . Mina era fericita sa te vada.”

 A disparut si atat. „Bagamias...alta oportunitate sa ies din cocon ,so dus...” .
Plateste sub aceleasi priviri dubioase ale casieritei ,cere un Marlboro si iese
scarbit din magazin . Ploua mai tare si acum e sigur ca nu are cum sa nu ajunga
acasa leoarca . Un caine alearga pe partea opusa, pus pe fuga de furtuna. Isi
aprinde o tigara si merge abatut pe drumul atat de cunoscut spre casa. Pe drum
undeva in dreapta , vizavi de teii de langa blocul pe care-l detesta atat (pentru ca
recent construit, i-a distrus toata privelistea de la balcon) , se afla aceleasi afise
vechi de cativa ani. Nimic interesant nu s-a mai intamplat in oras , demn de
banii primariei ,pentru a vedea tiparul ca sa fie lipit pe avizierele comuniste din
cartiere. Aceleasi afise galbene roase de vreme , de canicula , ploi si ninsori .
Abia mai distingi ceva pe ele . Mesajul de pe ele il stie din cap de atata timp cat
a fost obligat indirect sa puna retina pe ele. „INCHIRIEZ CABANA , MUNTE ,
CONDITII ASIGURATE, DETALII LA TEL.0748986543.” „Da, oare cum o fi
cabana aia si mai exact unde e ?” Stinge tigara si da sa intre in scara dar cand
deschide usa se da nas in nas cu o vecina. E vecina de la 3 , vesnic cu treaba
,tipul de femeie care nu are stare la 60 de ani .

„Ma scuzati doamna , ce mai faceti? Tot cu treaba?”

„Normal ca cu treaba doar e marti...marti si tre sa vina si el..copilele i-au facut

surpriza.”

Niciodata nu a inteleso pe femia asta dar probabil ca e grabita si e bine sa o

lase cu gandurile ei. Urca etajele alene , deschide usa. „Din nou in castel.” Lasa
plasa pe masa, isi ia o punga cu chips-uri si se tranteste pe canapea.
Telecomanda e sub el asa ca o ia si aprinde televizorul fara sa ii pese de
program. Se uita in gol si rontaie. Sunt stirile de dimineata , o pierdere de vreme
unde afli doar de viata unei pseudo vedete care si-a mai pus un botox si a mai
lasat pe unul cu bani. Stie prea bine ce subiecte de interes au oamenii si mai stie
ca mass media nu se fereste sa le livreze. Devine iritat si vrea sa mute dar brusc
ceva il opreste << Astazi se implinesc 5 ani de la cumplitul masacru ce a avut
loc la o cabana din Poiana Brasov. Acum trei ani o familie urma sa-si petreaca
saptamana libera in natura cand un detinut cu probleme grave psihice a scapat de
la penitenciarul municipiului Brasov si a ajuns , scapat de autoritatile locale sa
cutreiere muntii inarmat cu un cutit. Trei persoane de sex feminin au murit
atunci masacrate sub loviturile de cutit ale unui nebun . O femeie in varsta de 60
de ani , una de 25 si fetita acesteia de 7 ani au fost victimele detinutului cu grave
probleme psihice. Ele se aflau la cabana planificata de tatal fetitei insa acesta
fiind retinut de probleme personale urma sa ajunga marti , dar se pare ca a
amanat plecarea cu o zi iar asta le-a fost fatal celor doua femei si fetitei, caci au
ramas o seara fara ajutorare in fata fortei brute si a nebuniei. Dupa aflarea vestii
este cunoscut ca si tatal a avut probleme psihice destul de grave datorate
socului.... >>.

Privirea ii se incetoseaza si incepe sa tremure . Simte cum respiratia ii se

ingreuneaza si cauta repede pastilele. Iar crizele care se acutizeaza din ce in ce
mai mult. Are nevoie de ajutor. Are nevoie de ajutor dar nu vrea sa sune la
salvare. Doamna Maria l-ar ajuta sigur , dar e plecata . „Nu am mai vazut-o de 5
ani . Ba nu...azi dimineata iesea din bloc...unde mergea femeia asta..??” Iese din
camera dar se impiedica si cade. „Penibil...trebuie sa ajung la frigideru ala
tampit sa iau pastilele. Vinul ala de aseara...te futi in el.” Se taraste pana la
frigider. Se sprijina de el dar corpul ii tremura prea tare ca sa se poata ridica .
Stie ca nu o sa se sfarseasca bine dar medicamentele trebuie luate. Boala il
dobora oricum din ce in ce mai tare in ultima perioada.- „Poate in sfarsit ma
inghite cu totul”- se gandeste si schiteaza un zambet ironic. Deschide ochii si se
uita in gol. Pe dulap intr-o cutie veche se vede un vraf de carti si o poza care
pare sa fie si ea patata cu vin . Ramane mirat si cu ultima urma de constiinta
realizeaza ca in poza e fata de la magazin cu ochii caprui iar langa ea fetita
blonda din parc . „Zambesc. Sunt fericite nu ca azi cand le-am vazut.” Se uita in
gol si se vede pe sine . Nu e el caci arata mult mai bine si mai tanar dar fața
tipului de langa cele doua e totusi a lui. Ii se intuneca privirea. Simte cum se
pierde in letargia inconstientei dar nu riposteaza caci asa cum a pierdut atatea
persoane acum 5 ani, pierderea propriei persoane ii se pare un nimic. Stie doar
atat. „Era marti...si trebuia sa ma duc la cabana” .

-Sfarsit -