Batrana stanca

Bătrâna stâncă uriaşă e neclintită de pe loc

O sapă apele să scape de ea, şi-n veci o pizmuieşte

Ţăranul prost, zicând c-ar face ogor din locul ce robeşte

C-un ceas-nainte ca s-o surpe de-ar fi să afle vreun mijloc.

Bătrâna stâncă simte gândul ce împrejurul ei rânjeşte,

Dar tace, şi când suflă crivăţ ea sfarmă viforul tăios,

Şi ocrotită valea-ntreagă dă roade spornice voios,

Pe când chiar apa care-o sapă din sânul ei se limpezeşte.

Bătrâna stâncă e zadarnic de ani luată la mijloc…

În umbra ei pasc încă mieii ş-ajung vlăstarii brazi puternici,

Şi fie-n mare sau mic număr, neputincioşi sunt cei

nemernici —

Bătrâna stâncă uriaşă e neclintită de pe loc.