Temă- Realizați un comentariu de o pagină asupra ideii lui Durkheim că prin educație

nu se formează un om în general, ci așa cum îl vrea societatea la un moment dat.

Educația, fiind un concept de mare interes în perioada contemporană, dar apărut încă
din Antichitate, stârnind curiozitatea filosofilor, este o acțiune complexă, permanentă și
continuă, desfășurată pe tot parcursul vieții și care își pune amprenta asupra tuturor
indivizilor din societatea în care aceștia conviețuiesc. Orice om se naște asemeni unei
,,tabula rasa”, iar încă de la cele mai fragede vârste, acestuia îi sunt impuse anumite influențe
sociale, valori, conduite dezirabile, obișnuințe, atitudini, convingeri și credințe, reguli și
interdicții, toate acestea cu scopul de a se realiza în fiecare individ idealul social și
educațional pe care comunitatea îl solicită. Așadar, caracterul societății se impregnează în
fiecare membru al ei, determinându-i acestuia acțiunile și întregul comportament. De aceea,
educația poate fi definită drept expresia directă a conștiinței vii a normelor și legilor scrise și
nescrise ale societății umane.

Sociologul francez E. Durkheim, definește educația drept ,,...acțiunea exercitată de

către generațiile adulte asupra celor care nu sunt coapte pentru viața socială. Ea are ca obiect
să provoace și să dezvolte la copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale și morale,
pe care le reclamă de la el atât societatea politică în ansamblul ei, cât și mediul special căruia
îi este cu deosebire destinat.” Prin urmare, se pune în evidență faptul că scopul educației
este de a dezvolta elementul social al ființei umane, fiind o ,,socializare metodică a tinerei
generații”. Pe tot parcursul etapei de școlarizare, copilul este instruit și educat pentru a face
față cerințelor impuse de societate, pentru a se adapta și integra eficient în mediul social.
Copilul trebuie să se integreze în mod activ, iar de aceea, el trebuie să cunoască societatea în
care va urma să își desfășoare activitatea, să exercite virtuțile cetățenești și să coopereze cu
ceilalți membri. Prin urmare, școala, fiind instituția în care are loc modelarea și
metamorfozarea cea mai profundă a ființei umane, precum și formarea personalității
indivizilor în toate laturile (intelectuală, fizică, morală ș.a.), își propune anumite obiective și
scopuri care, împreună formează un ideal educațional, supus idealului social pe care
comunitatea îl reclamă.

Omul general menționat de Durkheim nu se poate realiza pentru că fiecare societate

impune idealuri diferite, fiecare țară dorește să atingă obiective și scopuri diferite, iar acest
lucru face ca educația să se manifeste diferențiat. Datorită acestui fapt, sistemele de
învățământ sunt diferite, metodele și procedeele didactice nu sunt identice, poate doar
asemănătoare; credințele și convingerile, tradițiile, obiceiurile, diferă în mod vizibil de la o
țară la alta, de la un secol la altul, ba chiar de la un an la altul. Spre exemplu, în Antichitate,
grecii și spartanii aveau drept ideal masculin cel cavaleresc; se dorea ca băieții să devină
buni războinici, iscusiți și curajoși, însă odată cu trecerea timpului, acel ideal s-a
transformat. Prin urmare, în zilele noastre se urmărește formarea unei personalități
adaptative la noi situații, flexibilitate și autonomie în gândire, precum și deprinderi de
autoeducație, autoformare și autoinformare constructivă. Acest lucru se datorează evoluției
rapide a științei și a tehnicii, a tehnologiei, ceea ce impune ca indivizii societății să poată să
se adapteze la noi și noi cerințe.

În concluzie, cred că afirmația filosofului E. Durkheim este de o reală importanță și

veridicitate, societatea fiind factorul care, în mod inevitabil, impune și constrânge indivizii la
o formare dată de valori, atitudini și convingeri proprii, existente la un moment dat, într-un
anumit interval de timp, dar și într-un anumit spațiu. De altfel, eu consider că ,,libertatea” pe
care societățile democratice susțin că o dețin, nu este un termen total, în adevăratul sens al
cuvântului și complet, tocmai din cauză că societatea impune respectarea unor reguli,
presupune anumite interdicții și un plan parțial stabilit al vieții indivizilor care o formează.

Bibliografie:

 Albulescu, Ion, Morală și educație, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008.

 Durkheim, Emile, Educație și sociologie, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1980.
 Stănciulescu, Elisabeta, Teorii sociologice asupra educație, Editura Polirom,
Iași, 1998.

Studentă: Neag Larisa-Corina, anul 1, PIPP, ID.