Perioada interbelica

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două războaie mondiale
(1918-1939).
A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă.
Acum se concretizează cele trei ideologii care au schimbat fața lumii: fascismul, nazismul în
special și comunismul. Aceste trei ideologii câștigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii
generale din partea democrațiilor europene.
Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră
războiul, în special pentru Austro-Ungaria care se va destrăma și pentru Germania care va suferi
din cauza obligației de a plăti daune de război. Rata șomajului va crește, inflația va atinge cote
nebănuite, violența stradală va instaura o stare de asediu.
Pentru celelalte state situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească
după război. Statele Unite vor accepta un val de imigranți, Anii '20 vor fi dominați de luptele
între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de
emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și
a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca
un important rol propagandistic în Germania nazistă.
Primul Razboi Mondial

Omenirea a asistat la începutul secolului XX la inovații, invenții și descoperiri ce au produs

modificări la nivelul vieții cotidiene. În Europa occidentală, care era centrul politic, economic și
cultural, trecea printr-o perioada de stabilitate, abundență, în care burghezia domină
societatea, economia și politica, o perioada denumită La Belle Époque.
Chiar dacă politicile liberale dominau continentul, în centrul Europei încă se regăseau monarhii
autoritare. Germania devenise una dintre primele mari puteri industriale la nivel mondial, unde
Partidul Social Democrat câștiga alegerile legislative, dar tot Kaiserul numea cabinetul. Austro-
Ungaria era un imperiu multinațional, aflat într-un process de recuperare economică, iar
locuitorii își doreau modernizare, stabilitate lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei și
naționaliștilor, avându-l ca om providențial pe moștenitorul tronului, arhiducele Ferdinand.
Rusia avea o economie precară, aflată sub presiunea unei burghezii în plină ascensiune, cu un
Țar și un guvern depășite de situație, acceptând unele reforme economice și politice.
Democrațiile occidentale , Anglia și Franța, erau dominate de burghezi, deținând vaste imperii
coloniale, economii capitaliste dezvoltate, societăți moderne și inovații și reforme sociale (de la
acordarea dreptului de vot pentru femei la îndeplinirea cererilor muncitorilor privind salariile și
profesiile) și avangardismul.Omenirea asista la o a două revoluție industrială, fiind introdusă
electricitatea, aglomerări industriale făcându-și apariția, fiind dezvoltate sisteme bancare și
bursiere ce afectau tot mai mult viața cotidiană. Produsele erau din ce în ce mai variate și mai
ieftine, amplificând confortul, iar transporturile micșorau distanțele. Ziarele, revistele și cărțile
amplificau cultura de masă, învățământul elementar era gratuit și tot mai accesibil publicului
larg. De asemenea, nu numai elitele, ci și celelalte clase își permiteau să-și petreacă timpul liber.
Africa era împărțită între cele șase mari puteri coloniale: Germania, Franța, Marea Britanie,
Italia, Portugalia și Belgia. Majoritatea locuitorilor se aflau în stadiul tribal și primitiv după
standardele europene. China era măcinată de conflicte interne, împărțită în zone de influență a
puterilor europene, fracturată de o elită locală sotisficata și o masă umană rigidă,
conservatoare și supusă. America Latină, pe fondul unei modernizări economice lente, se află
sub protecția SUA prin Doctrina Monroe, devenind o zonă polarizată, cu mari latifundiari,
imobili economic și mase de țărani lipsiți de pământ și nemulțumiți, și un segment burghez
minor.
Explozia tehnico-științifică era speranța majorității segmentelor și palierelor sociale, iar războiul
era privit de o diplomație europeană aristocratică și conservatoare, văzându-l ca pe un
instrument util, ca pe o ultima soluție atunci când negocierile eșuau conform realismului politic.
Primul Război Mondial, ce a durat patru ani, dar s-a desfășurat în Europa, Africa, Orientul
Mijlociu și Oceanul Atlantic, a constat în uriașe eforturi umane și materiale depuse de statele
combatante și în numărul imens de victime, marcând începutul unui nou secol violent, cu
genociduri la scară largă, ideologii combatante, regimuri totalitare, dar și de un progres
tehnologic major ce va lua amploare și îmbunătățirea radicală a nivelului de trai, al proiectelor
pașnice și preocupărilor pentru drepturile individuale la nivel internațional pentru clădirea unei
lumi democratice și libere.
Marele Război
Primul Război Mondial a izbucnit după o perioada de pace de 50 de ani în vestul Europei. La
originile acestui război a stat Războiul Franco-Prusac din 1870-1871, Alsacia și Lorena fiind
preluate de la francezi și alipite Germaniei. Franța pierduse poziția de putere hegemonică în
Europa și a fost nevoită să plătească daunele de război. Germania și întreaga Europă au intrat în
perioada diplomatică denumită "bismarkiana" (1870-1895), în timp ce pe plan social și cultural,
Europa și Imperiul Britanic traversau Epoca Victoriană. Germania era cea mai mare putere
europeană din perspectiva demografică, tehnologică și economică, în timp ce Imperiul Britanic
era cel mai mare imperiu colonial și deținea supremația navală. Germania deținea cea mai mare
armată cu cel mai performat echipament conform tradiției prusace ce se manifestă și în alte
domenii. Armata domină societatea germană ce era ierarhică și disciplinată.
Estul Europei fusese marcat de conflicte, ca Războiul Ruso-Turc (1877-1878), în cadrul căruia
Rusia își consolida influența în Bulgaria și Serbia și ca urmare, în 1879, Germania și Austro-
Ungaria au încheiat o alianță din care au rezultat Puterile Centrale. Italia s-a unificat, Franța a
ocupat Tunisia pentru a consolida frontiera de est a Algeriei, iar Italia dorea să capete teritorii în
Africa mediteraneană, de aceea, a încheiat alianța cu Puterile Centrale. Franța se aliază cu
Rusia, încheind o alianța franco-rusă, astfel, cel mai autocrat stat se aliase cu cel mai liberal stat
european.
Erau numeroase ligi care promovau pangermanismul pentru a justifică expansiunea teritorială,
Rusia fiind determinată să se alieze cu Franța. Franța chiar a împrumutat Rusia cu importante
sume de bani pentru a se dezvolta. Britanicii doreau să construiască o cale ferată de la Cairo la
Cape Town, și erau gata să continue rivalitatea cu francezii în lupta pentru colonii. De aceea, în
1898, armata franceză și cea britanică erau cât pe ce să se lupte la Fashoda. Însă tensiunile
dintre cele două țări s-au atenuat la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, ce
era francofon și francofil. Primit cu ostilitate în Paris, a îmbunătățit relațiile cu Franța. Astfel, s-a
format Antanta.
Împăratul german Wilhelm al II-lea al Germaniei a dus o politică globală-Weltpolitik, o politică
colonială, ocupând numeroase teritorii africane și intrând în conflict direct cu Marea Britanie.
Economic, Germania depășise Anglia, iar produsele germane concurau puternic cu cele
britanice. În 1905, în Rusia, a izbucnit o revoluție ce a fost înfrântă, însă pe fondul acesteia a
izbucnit războiul cu Japonia, fiind pierdut de ruși, distrugând astfel mitul supremației rasei albe.
Flota rusă făcuse ocolul pământului pentru a-i atacă pe japonezi, iar în bătălia de la Tsushima,
rușii pierd în fața japonezilor.
Primul Război Mondial a durat patru ani, însă rezultatul a fost decis în primele săptămâni după
eșecul germanilor de a cuceri rapid Franța. Serbia s-a dovedit a fi un adversar puternic,
eliberându-și teritoriul de trupele austro-ungare. Intrând în război, Imperiul Otoman a purtat
succese împotriva rușilor și britanicilor în Caucaz. Britanicii au debarcat în Golful Persic, însă
planul a eșuat. Au adus trupe din Nouă Zeelandă care au fost înfrânte la Gallipoli.
Primul Război Mondial a implicat țări din toate continentele, însă s-a concentrat cel mai mult în
Europa. Era gândit că un război de scurtă durata, însă a durat mai mult. Se consideră că până de
Crăciun, soldații aveau să se întoarcă acasă învingători. Erau însă generali care au prevăzut că
războiul avea să fie lung. S-a dovedit a fi un război industrializat, fiind utilizate arme noi, ca
tunurile care trăgeau la peste 30 de kilometri, prototipurile de avioane de război, tancurile (care
nu aveau tunuri, fiind doar infanteriști aflați în acestea ce trăgeau în inamici), armele chimice și
submarinele introduse de germani. S-a dovedit a fi un Război Total, fiind unul dintre războaiele
cu cele mai mari mobilizări: Franța a mobilizat 5 milioane de soldați (1/8 din cetățeni), Rusia-12
milioane de soldați, Germania-7 milioane de soldați, toți aceștia mobilizați prin propagandă de
război. Au fost comise abuzuri asupra civililor, pentru că nu se mai făceau diferențe dintre
militari și civili, orașele fiind astfel bombardate.
Consecințele Primului Război Mondial
Europa încă juca pe plan politic un rol considerabil la nivel global, statele europene încă își
mențineau imperiile coloniale, și de asemena, Europa deținea un primat asupra culturii. Au
apărut noi centre de putere, noi state extraeuropene au fost industrializate, țări ca Japonia
intrând pe piețele din China, Asia de Sud-Est și India. Relațiile dintre metropole și colonii s-au
deteriorate însă. Militarea lui Woodrow Wilson pentru suveranitatea popoarelor și tezele
marxiste anti-imperialiste au dus la începutul mișcărilor de emancipare poltica. SUA a avut cel
mai de câștigat, dublându-și venitul național și producția de oțel, și crescând flota comercială,
împrumutând beligeranților 11-12 miliarde $ și câștigând competiția investițiilor în America
Latină, preluând prima poziție ca superputere la nivel global. Conform lucrării lui "Hugh
Thomas-A History of the World", au fost patru mari consecințe ale Primului Război Mondial:

 Colaborarea dintre industrie, forța de muncă și guvern au inspirat ideologia, ideile statului
corporatist și dezvoltarea lor în regimurile totalitare și regimurile democratice.
 Amploarea și duritatea propagandei au lăsat urme vizibile
 Ruinarea sistemului de credit antebelic
 Mutarea puterii și influenței democratice ca sistem politic în SUA
Germania nu mai era cea mai puternică țară din Europa. Franța, care avea ambițiile ei, îi sunt
limitate de Marea Britanie.