1. Cand avem situatii de urgenta in cabinetul de medicina dentara?

Care sunt simptomele de

alarma?
Exista patru mari categorii de situaţii:
1. bolnavi care prezintă simptomatologia subclinică a unei afecţiuni sistemice şi care se pot
decompensa, uneori brutal, dramatic, în cursul tratamentului stomatologic;
2. bolnavi diagnosticaţi cu afecţiuni sistemice, care nu respectă recomandările terapeutice formulate
de medicul specialist;
3. bolnavi diagnosticaţi cu afecţiuni sistemice care nu au fost reevaluaţi clinico-biologic de foarte
mult timp;
4. bolnavi care neagă (în mod deliberat sau nu) prezenţa unor afecţiuni generale sau a unui tratament
medicamentos asociat.
Simptomele de „alarmă” ale unei urgenţe medicale sunt următoarele:
- modificarea comportamentului, starea de anxietate;
- tulburările conştienţei (stare de confuzie, obnubilare);
- ameţeli, greaţă, vărsături;
- modificări respiratorii;
- paloare, răcirea extremităţilor, transpiraţii;
- puls filiform, scădere rapidă a TA.

2 Aspiratia de corpi straini in caile aeriene – simptomatologie, tablou clinic in functie de

localizarea corpului strain, procedure non-invazive de dezobstructie a cailor aeriene
Aspiraţia accidentală a corpilor străini determină o insuficienţă respiratorie acută, gravă, cu
prognostic rezervat. Insuficienţa respiratorie este determinată de hipercapnia şi/sau de hipoxia
cerebrală produse prin obstrucţia căilor aeriene superioare care se poate complica cu asfixia.
Simptomatologie:
- senzaţia de moarte iminentă;
- dispnee inspiratorie;
- absenţa sau ineficienţa mişcărilor respiratorii;
- agitaţie motorie;
- cianoză.
Îndepărtarea corpului străin duce la remiterea manifestărilor clinice. Persistenţa corpului străin duce
la agravarea stării generale, apariţia stopului cardio-respirator şi chiar moarte.
Corpii străini localizaţi laringian
Tabloul clinic poate descrie o simptomatologie diferită în raport cu dimensiunea corpului aspirat.
Corpii străini voluminoşi ajunşi la nivelul glotei pot determina o obstrucţie completă şi totală a căilor
aeriene ducând la moarte subită prin asfixie sau sincopă.
Simptomatologie:
- facies anxios, cianotic;
- agitaţie psiho-motorie evidentă;
- dispnee accentuată sau lipsa totală a zgomotelor respiratorii.
Corpii străini mici şi mijlocii - determină de la debut:
- dispnee bruscă;
- tiraj, comaj, chinte de tuse;
- dureri violente provocate de marginile ascuţite ale corpului străin.
Corpii străini localizaţi intratraheal
În majoritatea cazurilor, corpii străini de la acest nivel sunt mobili, flotanţi.
Simptomatologie: tablou dramatic caracterizat prin agitaţie psiho-motorie, dispnee accentuată
inspiratorie, tuse, cianoză. În cazurile de gravitate medie, această fază acută durează aproximativ 30
minute, după care simptomatologia se ameliorează, datorită fixării corpului străin în una dintre
bronhii, existând pericolul de mobilizare a acestuia la efort sau la mişcările pacientului.
Atunci când corpul străin este flotant în trahee, se percepe un zgomot ritmat inspirator şi expirator
(„fluturatul unui drapel în vânt”). În cazuri grave, decesul se poate instala imediat sau la scurt timp
prin asfixie sau sincopă.
Corpii străini localizaţi bronşic
Localizarea mai frecventă este în bronşita primitivă dreaptă sau la bifurcaţia traheei. Dacă stagnarea
corpului străin se prelungeşte, apar complicaţii obstructive şi septice.
Atitudinea terapeutică în cabinetul de medicină dentară: Dezideratul major al conduitei de
urgenţă în aspiraţia de corpi străini în căile respiratorii constă în restabilirea cât mai rapidă a aportului
de oxigen, prin dezobstrucţia căilor aeriene superioare.
- Procedurile noninvazive de dezobstrucţie a căilor respiratorii:
1. îndepărtarea corpilor străini localizaţi la nivelul cavităţii orale;
2. aplicarea de lovituri repetate interscapular;
3.presiunea manuală exercitată pe abdomen/torace (manevra Heimlich).
1. Îndepărtarea corpilor străini localizaţi la nivelul cavităţii orale
Curăţirea mecanică a orofaringelui, manual (degete, pense cu braţe lungi, pense Magill) sau cu
ajutorul aspiratorului, sub inspecţie directă.
Dacă limba este cauza obstrucţiei aeriene, manevrele descrise sunt eficiente şi suficiente pentru
permeabilizarea căilor aeriene.
Dacă aceste proceduri au fost realizate corect şi totuşi simptomatologia de obstrucţie respiratorie
rămâne, trebuie luată în consideraţie posibilitatea ca obstacolul să fie localizat la alt nivel.
2. Aplicarea de lovituri în zona interscapulară
Se efectuează controlat, pe partea posterioară a toracelui, interscapular, printr-o serie de patru bătăi
puternice cu podul palmei. Această metodă poate fi aplicată pacientului aflat în picioare, în poziţie
şezând sau culcat.
Pacient conştient - poziţie şezând sau în ortostatism:
- medicul se aşază în spatele pacientului, aproape de acesta; se plasează o mână în jurul taliei
pacientului, cu rol de suport
- dacă este posibil, se apleacă capul pacientului, pentru a se obţine bombarea maximă a toracelui;
- se aplică cele 4 lovituri.
Pacient inconştient - poziţie clinostatică: pacientul cu faţa spre medic, care se poziţionează lateral:
- se plasează o mână în jurul taliei pacientului, cu rol de suport;
- dacă este posibil, se apleacă capul pacientului, pentru a se obţine bombarea maximă a toracelui;
- se aplică cele 4 lovituri.
3. Manevra Heimlich
Metoda constă dintr-o serie de 4 compresiuni exercitate la nivelul abdomenului superior sau toracelui
inferior, cu scopul de a creşte rapid presiunea intratoracică. Această creştere a presiunii intratoracice
acţionează ca o tuse artificială, care să permită dislocarea agentului obstruant.
Presiunea toracică se indică la gravide, supraponderali şi copii. Aceasta nu produce regurgitaţii şi are
un risc redus de lezare a organelor interne sau ale fătului.
Presiunea abdominală este indicată la pacienţii în vârstă (există riscul de lezare a voletului costal
fragil).
Presiunea abdominală:
Principiul metodei constă în executarea unei presiuni subdiafragmatice care la rândul ei produce o
presiune aeriană în arborele respirator, cu direcţia de la pulmoni spre trahee şi laringe, antrenând
astfel corpii străini.
Pacient conştient - poziţie şezând sau în ortostatism:
- medicul stă în spatele pacientului cu braţele în junii taliei acestuia;
- cu o mână făcută pumn şi prinsă cu mâna cealaltă se plasează mâinile medicului pe abdomenul
pacientului, supraombilical, sub apendicele xifoid;
- se exercită patru compresiuni puternice, scurte, separate şi distincte, cu direcţie ascendentă;
- dacă pacientul se află pe scaunul stomatologic şi medicul nu reuşeşte să cuprindă corect talia
pacientului (fie că braţele medicului sunt prea scurte, fie că spătarul fotoliului stomatologic este prea
larg), atunci se deplasează bolnavul în poziţie laterală. Această mişcare se face cu scopul ca medicul
să treacă direct în spatele pacientului pentru a executa manevra
Pacient inconştient:
- poziţie de decubit dorsal cu faţa în sus; se deschide gura pacientului;
- medicul se poziţionează lateral de pacient, aproape de şoldul pacientului;
- se aplică podul palmei pe abdomen, pe linia de mijloc dintre ombilic şi apendicele xifoid;
- poziţia corectă a medicului trebuie să permită ca umerii săi să fie direcţionaţi aproape perpendicular
pe abdomenul pacientului;
- compresiunile pe abdomen se fac prin apăsări rapide, separate şi distincte, în număr de patru, de jos
în sus.
Poziţia capului pacientului cu faţa în sus este de interes vital. Prin rotaţia capului se diminuează
lumenul căilor respiratorii superioare, blocându-se expulzarea corpului străin.
Dacă apare voma în timpul manevrei, capul pacientului se întoarce rapid pe o parte şi se curăţă
orofaringele.
Tehnica vizează exclusiv părţile moi, dar forţa şi durata compresiunilor trebuie dozate astfel încât să
nu producă traumatizarea structurilor anatomice învecinate (stern, coaste, ficat, splină, pulmoni etc.).
Complicaţia majoră a manevrei Heimlich este traumatizarea organelor interne, dar poziţionarea
corectă a mâinii şi aplicarea raţională a forţei de presiune reduce acest risc. Mâinile nu trebuie
niciodată aplicate peste procesul xifoid sau marginea voletului costal, recomandându-se plasarea lor
inferior de aceste repere (dacă se exercită presiune abdominală), respectiv deasupra lor (dacă
presiunea va fi toracică).
- Presiunea toracică:
Este alternativa metodei abdominale, ca tehnică de dezobstrucţie a căilor aeriene. Studiile au
demonstrat că nu există diferenţe semnificative între cele două metode.
Pacient conştient - poziţie şezând sau în picioare:
- medicul se plasează în spatele pacientului cu braţele trecute sub axile, înconjurând toracele acestuia;
se încrucişează mâinile cu pumnul sau cu degetele deschise pe linia de mijloc a sternului (nu pe
procesul xifoid sau pe marginile voletului costal!);
- se execută patru compresiuni scurte, rapide, distincte.
Pacient inconştient - clinostatism:
- pacientul în poziţie de supinaţie;
- se deschide gura pacientului;
- poziţia medicului este similară cu cea din tehnica abdominală;
- poziţia mâinii şi tehnica sunt identice cu cele din tehnica masajului cardiac (se va evita procesul
xifoid);
- se realizează patru apăsări scurte, rapide, puternice.

3 Atitudinea terapeutica in cabinetul de medicina dentara in caz de criza hipertensiva

Atitudinea terapeutică (fig. 5):
- se întrerupe tratamentul stomatologic;
- se suplimentează analgezia, fie prin suplimentarea anesteziei locale (cu condiţia să nu se depăşească
doza maximă de soluţie anestezică), fie se administrează analgetice;
- pacientul este aşezat în poziţie semişezând, cu ridicarea extremităţii cefalice la 40º;
- administrare de oxigen;
- monitorizare semne vitale (TA, puls);
 - dacă tensiunea arterială se menţine la valori ridicate, se administrează Captopril, comprimate de 25
mg sublingual, efectul instalându-se rapid (5-10 minute); administrarea sublinguală a Nifedipinei cp.
este actualmente contraindicată! (poate determina scăderea bruscă a tensiunii arteriale, cu
tahicardie reflexă, ischemie miocardică, ischemie cerebrală sau renală, MOARTE SUBITĂ). Se
utilizează conform recomandărilor actuale şi fără risc administarea sublinguală a unui comprimat de
25 mg de Captopril;
- Nitroglicerină 1 comprimat sublingual sau 1-2 pufuri de aerosol sublingual;
- după 5 minute se reevaluează tensiunea arterială:
- dacă valoarea tensiunii se normalizează se poate tenta finalizarea tratamentului stomatologic, dacă
se anticipează că va fi de scurtă durată, ulterior pacientul fiind transportat într-un servicu de Car-
diologie sau Medicină internă pentru evaluare;
- dacă valoarea tensiunii se menţine crescută, se solicită Ambulanţa şi se administrează Furosemid o
fiolă (20-40 mg) i.m.;
- indiferent dacă valoarea TA scade sau se menţine la nivel ridicat, este obligatoriu transportul
pacientului într-un servicu de Cardiologie sau Medicină internă pentru evaluare.

4 Criza hipoglicemica – conduita in cabinetul de medicina dentara

- întreruperea tratamentului stomatologic;
- aşezarea pacientului în clinostatism cu picioarele ridicate deasupra nivelului capului;
- aşezarea capului pacientului în poziţie „de siguranţă” (rotat lateral) pentru a elibera căile aeriene şi a
preveni căderea limbii în faringe şi aspirarea eventualelor vărsături;
- administrarea de glucide pe cale orală (zahăr, sucuri dulci); în cazul în care calea orală nu poate fi
folosită, se vor administra 200-250 ml dintr-o soluţie de glucoză 5-10% i.v.;
- dacă după administrarea glucozei simptomatologia nu se remite rapid, înseamnă că nu hipoglicemia
a fost cauza simptomelor.

5 Atitudinea de urgenta in cabinetul de medicina dentara in caz de soc anafilactic

Reprezintă cea mai severă formă de reacţie alergică de tip imediat, care apare ca urmare a
declanşării unui răspuns imun puternic, cuplat cu eliberarea unor cantităţi ridicate de mediatori
(histamină, prostaglandine), ceea ce determină vasodilataţie sistemică brutală cu scăderea bruscă
a tensiunii arteriale, dezvoltându-se astfel o insuficienţăcirculatorie acută gravă.
Cele mai frecvente cauze ale reacţiilor anafilactice în cabinetul de medicină dentară sunt:
- substanţele anestezice locale sau conservanţii conţinuţi de acestea (Methylparaben);
- medicamente (Penicilina, Aspirina, AINS); biomateriale stomatologice diverse;
- latexul natural din care sunt confecţionate mănuşile chirurgicale.
Simptomele apar la câteva minute după expunerea la alergen (injectare sau contactul cu
mucoasa orală); cu cât reacţia este mai rapidă cu atât este mai gravă.
Primul simptom este senzaţia de rău general pe care o acuză pacientul.
Semne subiective:
- prurit la nivelul buzelor, palatului, ochilor, mâinilor şi picioarelor;
- disfonie, disfagie;
- dispnee;
- palpitaţii;
- greaţă.
 Semne obiective:
- urticarie;
- angioedem;
- edem laringian;
- wheezing;
- tahicardie;
- hipotensiune, colaps;
- vomă, diaree.

Atitudinea de urgenţă în cabinetul de medicină dentară:

- întreruperea tratamentului stomatologic şi îndepărtarea alergenului suspectat (scoaterea
pacientului din încăpere, eliminarea cauzei);
- aşezarea pacientului în decubit dorsal cu/sau fară ridicarea membrelor inferioare
(contraindicată dacă apar tulburări respiratorii) sau în poziţie „de siguranţă”;
- oxigenoterapie în flux crescut 5-10 l/min;
- instituirea unei linii venoase periferice şi administrarea de soluţie de ser fiziologic sau Ringer
„în jet” (compensare volemică);
- în caz de hipotensiune severă se administrează soluţie Adrenalină 0,l%-0,3 mg subcutanat sau
intralingual; dacă hipotensiunea persistă, după 3-5 minute se repetă administrarea (max. 1 mg!),
până la stabilizarea TA;
- administrarea de 200 mg Hemisuccinat de hidrocortizon i.m (sau i.v. lent);
- în stopul cardio-respirator - resuscitare cardio-respiratorie şi solicitarea Ambulanţei.