FORMAREA

PARODONȚIULUI
 EMBRIOLOGIE
• Perioada embrionară (embriogeneză) – primele 2
luni de viață intrauterină
• Stomodeum (gura primitivă)
• Limite:
– Superior: mugurele frontonazal (mugurele nazal intern
+ 2 muguri nazali externi)
– Lateral: 2 muguri maxilari
– Inferior: 2 muguri mandibulari
• Săptămâna 6-7 de viață intrauterină:
– Mugurele nazal intern → segment pentru:
• Osul incisiv (premaxilar)
• Palatul osos
• Gingia frontală superioară → septul interalveolar IL și C
– Centri de osificare
– Diferențierea osteoblaștilor, cementoblaștilor și
odontoblaștilor
– Mugurii maxilari → :
• Procesele alveolare laterale
• Cementul
• Desmodonțiul
– Mugurii mandibulari → :
• Desmodonțiu
• Cement
• Gingie
• Maxilar:
– Mezenhimul mugurilor maxilari → osificare
desmală/de membrană → părțile osoase ale
parodonțiului marginal; structură mai slabă
• Mandibulă:
– Osificare endocondrală (cartilajul lui MECKEL) – C +
PM1
– Osificare de membrană (mezenhimul arcului I
branhial)
• Luna a III-a de viață intrauterină → naștere =
perioada fetală (organogeneză):
– Morfogeneză
– Histodiferențiere
Formarea rădăcinii
• Dinții pluriradiculari:
• Teaca HERTWIG are formă de cilindru = trunchiul
radicular comun

• Prin pliere → diafragma epitelială

• Diafragma epitelială trimite în interiorul papilei

dentare prelungiri = langhete epiteliale

• Langhetele :
– Pornesc din diverse puncte ale diafragmei epiteliale
– Converg pentru a stabili contacte unele cu altele →
divizarea/septarea trunchiului radicular comun
• Adâncirea tecii HERTWIG în mezenhimul
sacului folicular continuă prin mitoze celulare
și după formarea diafragmei epiteliale →
atingerea dimensiunilor impuse genetic

• Creșterea în lungime a rădăcinii → deplasarea

ascendentă a coroanei dintelui față de baza
criptei dentare → se creează spațiul necesar
pentru alungirea rădăcinii
• După depunerea primului strat de dentină
radiculară, celulele tecii HERTWIG se separă de
dentina formată, se fragmentează și intră în
apoptoză

• Unele celule pot persista → resturile epiteliale

MALASSEZ, localizate în grosimea ligamentului
parodontal

• În urma fragmentării tecii HERTWIG, celulele

mezenhimale interne ale sacului folicular dentar
vin în contact nemijlocit cu primul strat depus de
dentină radiculară → cementoblaste
Formarea cementului
(cementogeneza)
• Săptămâna a 6-a de viață intrauterină:
– Diferențierea cementoblaștilor
– Cementoblaștii secretă proteoglicani și
glicoproteine → substanța fundamentală
cementoidă
– Înlocuirea fibrelor sacului folicular cu fibre de
colagen, orientate perpendicular pe suprafața
radiculară și înglobate în cement
• Cementul:
– Depus ritmic de-a lungul vieții
– Depunere de ioni de Ca (hidroxiapatită)
 Formarea
desmodonțiului
• Origine: elementele celulare și fibrilare ale
sacului folicular

• Diferențiere, apoi dispunere specifică:

– Cementoblaștii – zona internă a sacului folicular
– Osteoblaștii – zona externă a sacului folicular
– Fibroblaștii – zona centrală
• Fibroblaștii secretă fibre de colagen
– Inițial neorientate funcțional
– Inserate cu un capăt în cement și celălalt în osul
alveolar
• În timpul erupției dentare fibrele de colagen
se diferențiază funcțional pe grupe:
– Fibrele gingivale (de la cement la gingie)
– Fibrele dento-parodontale/transseptale (de la
cementul unui dinte la cementul dintelui vecin)
– Fibrele alveolodentare
• Vasele de sânge se diferențiază din
mezenhimul pulpei dentare, zona pereților
alveolari și mucoasa gingivală

• Formațiunile nervoase:
– Corpusculi baroreceptori (în jurul fasciculelor de
colagen) pentru controlul intensității și direcției
presiunilor exercitate asupra dinților
– Fibre mielinice pentru recepția stimulilor dureroși
Formarea oaselor
alveolare
• Inițiere în săptămâna a 6-a și a 7-a de viață
intrauterină
• Osteoblaști
• Centre de osificare desmală
• Începe în jurul mugurilor dentari
• Direcție: interior → exterior + inferior
• Unire cu: baza maxilarului și arcada bazală a
mandibulei
• Fenomene de remaniere permanentă
Erupția dentară
• = mișcarea pe care o realizează dinții, din
interiorul și prin masa maxilarelor și a mucoasei
orale supraiacente pentru a ajunge în plan
ocluzal, contactându-se dinții antagoniști
corespunzători și devenind astfel dinți funcționali
• Proces comun dentiției temporare și celei
permanente
• Proces continuu
• Se termină odată cu pierderea dintelui
• 3 etape:
1. Faza preeruptivă
2. Faza eruptivă/prefuncțională
3. Faza posteruptivă/funcțională
 1. Faza preeruptivă
• Mișcările germenilor dentari în interiorul oaselor
maxilare, în criptele dentare, înainte de formarea
rădăcinii
• Rezultat = germenii dentari se plasează în poziția
lor de erupere
• Necesară pentru menținerea raportului normal
dintre dimensiunea dinților și poziția lor la nivelul
maxilarelor
• Cele mai importante mișcări ale dinților
permanenți sunt determinate de erupția dinților
temporari
 2. Faza eruptivă/ prefuncțională/
de penetrare
• Perioada dintre debutul morfogenezei radiculare și
stabilirea contactului ocluzal
• Dinamică graduală (faze de erupție activă și faze de
staționare) → adaptarea țesuturilor înconjurătoare
• 3 stadii:
– 2.1. intraosos – debutul edificării rădăcinii în urma creșterii
tecii HERTWIG
– 2.2. supraosos – mișcarea dintelui în sens ocluzal prin osul
alveolar și mucoasa orală acoperitoare
– 2.3. erupția clinică – apariția dintelui în cavitatea orală. Se
formează joncțiunea dentogingivală cu epiteliul joncțional.
La nivel radicular se formează ligamentul parodontal și are
loc remodelarea osului criptei dentare
 3. Faza posteruptivă
• Debutează în momentul atingerii planului ocluzal
• Continuă pe toată perioada existenței dintelui în
cavitatea orală
• Ansamblu de mecanisme biologice necesare
pentru a compensa fenomenele de creștere a
maxilarelor, de atriție fiziologică ocluzală și
interproximală
• Rol central îl are ligamentul parodontal și
cementul radicular
 Erupția activă
• = deplasarea dintelui spre planul ocluzal fără
modificarea nivelului epiteliului joncțional
• Apoziția de os alveolar ce compensează
erupția dintelui
• Menținerea corespondenței dintre:
– Coroana anatomică și coroana clinică
– Rădăcina anatomică și rădăcina clinică
• Erupția activă accelerată ← nu se întâlnește
antagonistul
 Erupția pasivă
• = deplasarea spre apical a inserției epiteliului
joncțional → mărirea coroanei clinice
• 4 stadii:
– 1. epiteliul joncțional + baza șanțului gingival sunt pe
smalț
– 2. epiteliul joncțional localizat egal pe smalț și cement.
Baza șanțului gingival încă pe smalț
– 3. epiteliul joncțional situat în întregime pe cement.
Baza șanțului gingival la nivelul joncțiunii smalț-
cement
– 4. epiteliul joncțional retras apical pe cement (parțial
expus). Baza șanțului gingival pe cement
• Cauze necunoscute
• Fenomen obișnuit de-a lungul evoluției
• Unii: fenomen natural (dacă nu sunt semne de
îmbolnăvire)
• Studii histopatologice: fenomene de
degenerescență gingivală + fibre ligament
periodontal
• Erupție pasivă accelerată ← supraadăugarea
inflamației (retracție gingivală rapidă)