Sunteți pe pagina 1din 88

Reglarea Presiunii Arteriale si a

Debitului Cardiac

Conf. Dr. Adelina Vlad


Disciplina Fiziologie II
UMF “Carol Davila” Bucuresti
Principii Generale ale Reglarii
Circulatiei Sangelui
 Rata fluxului sangvin catre fiecare tesut este modificata in functie
de nevoile metabolice locale

 Debitul cardiac este controlat in primul rand de suma fluxurilor


sanguine locale (intoarcere venoasa)

 In general, presiunea arteriala este reglata independent de


controlul local al fluxului sau de modificari ale debitului cardiac,
prin mecanisme nervoase ori renale
 Presiunea arteriala este mentinuta la valori relativ constante, in
timp ce debitul cardiac si rezistenta periferica variaza in
functie de nevoile metabolice si/sau functionale ale tesuturilor

 Prin controlul presiunii arteriale, sistemul circulator confera o


mare flexibilitate a distribuirii fluxului sanguin:
 Toate organele primesc aproximativ aceeasi presiune de
perfuzie
 Fiecare organ controleaza fluxul propriu prin ajustarea
rezistentei arteriolare locale
 Daca presiunea este mentinuta in limite fiziologice, o
modificare de flux intr-un pat vascular nu va afecta perfuzia
altor teritorii vasculare
Presiune = Flux x Rezistenta  P = DC x RPT
Reglarea Presiunii Arteriale
 Se realizeaza prin:

 Mecanisme pe termen scurt (secunde - minute):


 Reflexe nervoase
 Efectori:
o Cord
o Vase de sange
o Medulosuprarenala

 Mecanisme pe termen mediu si lung (ore, zile):


 Control umoral
 Efectori:
o Vase de sange
o Rinichi, pt. controlul volemiei
Reglarea Debitului Cardiac
 Este importanta pentru
 mentinerea presiunii arteriale in limite normale
 asigurarea unui flux sanguin corespunzator necesarului
metabolic

 Debitul cardiac este reglat prin mecanisme cardiace


 intrinseci: presarcina, postsarcina, contractilitate etc.
 extrinseci: cai nervoase si umorale

Debitul cardiac este controlat in special prin suma fluxurilor


tisulare locale (intoarcere venoasa); mecanismele reflexe intervin
nu pt a mentine constant DC, ci pt a readuce in limite normale
valorile TA
Reglarea pe Termen Scurt a
Presiunii Arteriale
Control baroreceptor
Control chemoreceptor
Control prin receptori de presiune scazuta
Reglarea pe Termen Scurt a TA
 Mediata prin reflexe nervoase, baroreceptoare, chemoreceptoare,
voloreceptoare:
 Receptori
 Baroreceptori (receptori pentru presiuni mari) – receptori de intindere
 Chemoreceptori – percep modificari ale O2, CO2 si pH-ului sanguin
 Receptori pt presiune scazuta (receptori de volum/ voloreceptori)
– receptori de intindere, sensibili la modificari de volum in teritoriile
vasculare cu presiuni joase
 Cai aferente
 Centri nervosi
 Proceseaza informatia si genereaza raspunsuri adecvate
 Localizati in trunchiul cerebral, hipotalamus, cortex
 Cai eferente
 Efectori
 Cord: fibre de lucru si celule pacemaker
 Artere si vene: celule musculare netede vasculare (CMNV)
 Medulosuprarenala
Controlul Baroreceptor al Presiunii
Arteriale
 Mecanismul principal prin care TA este mentinuta la valori normale
pe termen scurt
 Produce vasodilatatie si bradicardie ca raspuns la cresteri ale TA
Baroreceptorii
 Tip: mecanoreceptori
 Localizare: sinusul carotidian, arcul aortic
 Stimul: distensia peretelui vascular; baroreceptorii nu sunt
sensibili la presiune, ci la intindere
 Raspuns:
 Cresterea ratei de descarcare a impulsurilor
 Recrutarea unui numar mai mare de unitati

 Fata de receptorii sinusului carotidian, cei aortici au un prag mai


inalt si un nivel de saturare superior = opereaza la valori
presionale mai inalte
Raspunsul Baroreceptorilor la
Presiune
 Mecanismul de feedback al baroreceptorilor functioneaza cel mai
eficient in intervalul valorilor normale ale TA – aici variatii
presionale mici induc modificari substantiale ale semnalului
baroreceptor  sunt meniti sa actioneze maximal la variatii cat
de mici ale TA pt a initia f. rapid reflexe reglatorii

 Rata de descarcare a
baroreceptorilor este mai mare
la crestere bruste ale TA (de ex.
de la 100 la 150 mm Hg) decat
sub actiunea constanta a unei
valori crescute (150 mm Hg)

DI, nr. impulsuri/sec. in nervii sinusurilor


carotidiene
Caile Aferente
Centrul Cardiovascular Bulbar
 Centrul principal de coordonare a homeostaziei cardiovasculare
 Cuprinde:
 Aria vasomotorie, dispusa ventrolateral, formata din:
 Ariile A1 si C1 in bulbul ventrolateral rostral
 Complexul olivar inferior si alti nuclei
- Aria C1 descarca spontan impulsuri tonice catre CMNV din
circulatia sistemica – induc vasoconstrictie
 Aria cardioinhibitorie include:
 Nucleul ambiguu
 Nucleul dorsal al vagului – induce bradicardie
 Aria cardioacceleratoare, dorsala – induce cresterea
frecventei cardiace (FC) si a contractilitatii
Coordonarea Bulbara a
Semnalelor Baroreceptoare
 Impulsurile baroreceptoare sunt transmise catre nucleul tractului
solitar (NTS)
 De la nivelul NTS se proiecteaza
 Interneuroni inhibitori inspre aria vasomotorie :
TA crescuta  baroreceptori  neuronii NTS inhiba neuronii
C1  vasodilatatie
 Interneuroni excitatori catre aria cardioinhibitorie:
TA crescuta  baroreceptori  neuronii NTS stimuleaza aria
cardioinhibitorie  bradicardie
 Interneuroni inhibitori catre aria cardioacceleratorie:
TA crescuta  baroreceptori  neuronii NTS inhiba aria
cardioacceleratorie  scaderea frecventei cardiace si a
inotropismului
Calea Eferenta
Eferenta simpatica
 Neuroni din aria vasoconstrictoare C1 si din aria
cardioacceleratoare trimit axoni catre centrii spinali:
 neuroni simpatici preganglionari localizati in substanta
cenusie intermediolaterala, T1 – L3  neuroni simpatici
postganglionari localizati in ganglionii lantului simpatic
paravertebral
- fibrele postganglionare inerveaza arterele, arteriolele si
venele sau, prin nervii cardiaci, cordul;
- cateva fibre preganglionare inerveaza medulosuprarenala prin
nervii splanhnici

! Stimularea activitatii simpatice produce vasoconstrictie; reflexul


baroreceptor produce vasodilatatie prin inhibarea ariilor C1 si
cardioacceleratoare
Eferenta parasimpatica

 Aria cardioinhibitorie activata de impulsuri baroreceptoare


stimuleaza fibrele parasimpatice preganglionare ale vagului

 neuroni postganglionari in peretele vascular si atrial 


 fibre scurte postganglionare catre NSA, atrii, NAV ori CMNV
Efectori
CORD
 Stimulare simpatica (nervi cardiaci)
 Prin eliberea norepinefrinei la nivelul NSA, atriilor, ventriculilor
cresc frecventa cardiaca si contractilitatea
 In conditii de repaus au o rata de descarcare mai mica decat
cea a vagului  efect tonic si cardioacelerator scazut

 Stimularea parasimpatica (nervul vag)


 elibereaza acetilcolina la nivelul NSA (vagul drept), NAV
(vagul stang), atriilor;
 Efect intens: scade frecventa cardiaca, viteza de
conducere la nivelul NAV, si intr-o mica masura
contractilitatea
VASELE DE SANGE

 Stimulare simpatica

 Vasoconstrictie (mediator: norepinefrina, receptori


vasculari: a1); fibrele postganglionare se distribuie catre vasele
din piele si rinichi, putine catre vasele coronare si cerebrale,
sunt absente in placenta;

 Vasodilatatie in muschiul scheletic (mediator: acetilcolina,


receptori vasculari: M2); fibrele simpatice vasodilatatoare
transmit impulsuri primite de la cortexul cerebral –
hipotalamus – maduva spinarii – neuronii simpatici
preganglionari – ganglionii simpatici – fibre postganglionare –
CMNV din peretele vaselor musculaturii scheletice 
vasodilatatie in reactia de “fuga sau lupta”
VASELE DE SANGE

 Stimulare parasimpatica

 Raspuns vasodilatator (mediator: acetilcolina; receptori


vasculari: M2 si M3);
 fibre mult mai putine la numar fata de cele simpatice;
 deservesc glandele salivare si in parte, glande
gastrointestinale; importante pentru vasodilatatia tesutului
erectil genital
Tonusul Vasoconstrictor
 Descarcarea continua a impulsurilor din aria C1 = tonus
vasoconstrictor simpatic  mentine o stare de contractie
partiala a vaselor de sange, numita tonus vasomotor
Efectele Simpaticului Asupra
Tonusului Vascular
MEDULOSUPRARENALA
 Fibrele simpatice preganglionare elibereaza acetilcolina si
stimuleaza celulele cromafine ale medulosupranalei (= neuroni
postganglionari modificati)
 eliberare de epinefrina si norepinefrina  efecte
generalizate asupra cordului si vaselor

 Epinefrina se leaga mai ales la


 Receptori vasculari b2 (muschi scheletic, coronare) si
produce vasodilatatie
 Receptori cardiaci b1, creascand debitul cardiac
EFFECTELE STIMULARII SIMPATICE SI PARASIMPATICE ASUPRA
SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
RASPUNS EFECTOR CALE MEDIATOR RECEPTOR
ANATOMICA CHIMIC
Tahicardia Simpatic Norepinefrina b1 – celule
pacemaker cardiace
Bradicardia Parasimpatic Acetilcolina M2 - celule
pacemaker cardiace
Cresterea contractilitatii Simpatic Norepinefrina b1 - cardiomiocite
cardiace
Scaderea contractilitatii Parasimpatic Acetilcolina M2 - cardiomiocite
cardiace
Vasoconstrictie in majoritatea Simpatic Norepinefrina a1 - CMNV
teritoriilor vasculare (piele,
rinichi)
Vasodilatie in majoritea vaselor Medulosupra Epinefrina b2 - CMNV
sistemice (mushi scheletic, renala
miocard)
Vasodilatatie in raspunsul de Simpatic Acetilcolina M2 - CMNV
“fuga sau lupta” (muschi
scheletic)
Vasodilatatie in vasele de sange Parasimpatic Acetilcolina M2 si M3 – CMNV
ale glandelor salivare si t. erectil
Raspunsul baroreceptor
la valori mari ale TA
Raspunsul baroreceptor
la valori mici ale TA
Action potentials
(AP)
Functia de ‘Tampon’ a Reflexului
Baroreceptor
 buffering  Sistemul baroreceptor se opune
variatiilor presiunii arteriale
sistemice  este numit sistem de
‘tampon’ al TA

 Cainele denervat prezinta o


variabilitate extrema a TA,
determinata de evenimente
cotidiene comune: schimbari de
postura, emotie, alimentatie,
defecatie, sunete etc.
 scopul principal al sistemului
baroreceptor este sa reduca
variatiile momentane ale TA
Resetarea Baroreceptorilor
 Baroreceptorii tind sa isi reseteze rata descarcarii impulsurilor la
un nivel nou de presiune daca expunerea dureaza mai mult de
24 – 48 de ore
 acest raspuns de adaptare limiteaza capacitatea de sistem de
control a baroreceptorilor pt corectarea TA pe durate mai mari de
1 - 2 zile

 Totusi, baroreceptorii intervin si in reglarea pe termen lung a


TA, daca TA se mentine la valori crescute pe durate lungi de
timp:

reflexele baroreceptoare mediaza scaderea tonusului simpatic


renal  vasodilatatia a. renale  cresterea excretiei renale a
sodiului si a apei  scadere gradata a volemiei cu revenirea TA
la valori normale
`
Centrii Nervosi Superiori
 Neuroni localizati in substanta reticulata din punte, mezencefal si
diencefal influenteaza activitatea centrului vasomotor:
 Regiunile laterala si superioara din substanta reticulata au
efecte excitatorii
 Regiunile mediala si inferioara produc inhibitie

 Hipotalamusul – exercita efecte puternice excitatorii (ariile


posterolaterale) si inhibitorii (nucleii anteriori) asupra reflexelor
cardiovasculare; integreaza multe reactii adaptative
cardiovasculare (la efort fizic, etc)

 Cortexul cerebral – influenteaza integrarea efectelor


hipotalamice inhibitorii ori excitatorii (emotii  lesin); reflexe
conditionate  raspunsuri cardiovasculare (modificarea
frecventei cardiace)
Raspunsul la Efort Fizic
 Hipotalamusul, sub influenta cortexului
cerebral, coordoneaza raspunsul
precoce la activitatea fizica = alerta
crescuta ce anticipeaza efortul, generand:
- Creasterea debitului cardiac
- Vasoconstrictia in musculatura inactiva,
si in teritoriile vasculare renal, splanhnic
si cutanat
- Vasodilatatie precoce in
muschii activi, mediata
de acetilcolina
 Raspunsul cardiovascular
intarziat la exercitiu – este
indus de contractia
musculara, in timp ce
raspunsul precoce precede
contractia
Raspunsul la Stres
Emotional Acut
 Sincopa vasovagala (lesinul)
 Indusa de activarea specifica a
ariilor din girul cingulat anterior
 Se produce prin stimulare
parasimpatica importanta si
inhibiarea tonusului simpatic
Raspuns la Stres
Emotional Acut
 Reactia de fuga sau lupta este
controlata in intregime de SNC, fara
implicarea senzorilor sau a reflexelor
periferice; este o reactie de aparare
care produce o crestere generalizata
a tonusului musculaturii scheletice si
a atentiei
 Sub control cortical, hipotalamusul
actioneaza asupra:
- centrului cardiovascular bulbar
- neuronilor simpatici
postganglionari colinergici
Controlul Chemoreceptor al Tensiunii
Arteriale
Controlul Chemoreceptor al TA
 Mecanism secundar de reglare nervoasa a TA, care opereaza
asemeni sistemului baroreceptor, dar este initiat de
chemoreceptori

 Chemoreceptorii
 Sunt celule sensibile la deficitul sanguin de oxigen, precum si
la excesul de dioxid de carbon si de protoni din plasma
 Sunt in primul rand implicati in reglarea ventilatiei
 In functie de localizare, se impart in
 Chemoreceptori periferici
 Chemoreceptori centrali
Chemoreceptorii Periferici
 Sensibili in special la PO2 scazute

 Sunt localizati in cateva mici


organe chemeroceptoare:
 Doi corpi carotidieni (glomus
caroticum) la bifurcatia a.
carotide comune; celulele
glomice fac sinapsa cu fibre ale
n. glosofaringian
 Unu – trei corpi aortici dispusi
la nivelul crosei aortice; fac
sinapsa cu fibre ale n. vag
 Fibrele aferente de la chemoreceptorii periferici se proiecteaza
in NTS si cresc TA prin:
 dezinhibarea centrului vasomotor de sub influenta NTS
 vasoconstrictie;
 tahicardie (raspunsul fiziologic net la hipoxie)

 Fluctuatiile PO2 care apar de obicei in organismul uman nu


induc modificari ale TA ori ale frecventei cardiace 
chemoreceptorii periferici intervin numai in cursul hipoxiei
severe (de ex. hipotensiune hemoragica)
Chemoreceptorii Centrali
 Localizati in bulbul ventrolateral, sensibili mai ales la cresteri ale
PCO2 si la pH scazut
 Stimularea lor produce dezinhibarea ariilor vasomotoare de
sub influenta NTS  vasoconstrictie si cresterea TA
Controlul Presiunii Arteriale prin
Receptori pt Presiune Scazuta
Baroreceptori pt Presiune Scazuta
 Sunt receptori de intindere localizati
in zone de presiune joasa: artera
pulmonara, jonctiunea dintre atrii
si vene, atrii
 Gradul de distensie al acestor
structuri depinde de intoarcerea
venoasa  detecteaza gradul de
umplere a sistemului vascular =
senzori de volum (voloreceptori)
 Stimularea lor genereaza reflexe care
 contribuie la controlul volemiei
 intervin in reglarea debitului
cardiac
 regleaza indirect TA
Receptorii Atriali
 Sunt receptorii de presiune joasa cei mai studiati
 Sunt fibre A sau B care se alatura nervului vag
 Fibrele A – emit impulsuri sincrone cu sistola atriala 
monitorizeaza frecventa cardiaca
 Fibrele B – emit impulsuri cu frecvente crescute cand atriile isi
maresc volumul  monitorizeaza volumul atrial si presiunea
venoasa centrala (PVC)

 Caile aferente, eferente si efectorii sunt similari reflexului


baroreceptor
Efectele Stimularii Fibrelor B
 Cord
Umplerea atriala creste frecventa cardiaca = reflexul Bainbridge
 debit cardiac crescut ca urmare a cresterii intoarcerii venoase
 Unul dintre mecanismele care previn acumularea sangelui in vene,
atrii si circulatia pulmonara
 Vase
Alungirea fibrelor B scade tonusul simpatic vasoconstrictor numai la
nivel renal  vasodilatia vaselor renale  diureza crescuta =
receptorii de presiune joasa contribuie la eliminarea apei cand
creste intoarcerea venoasa  ↓TA
 ADH
Fibrele aferente ale receptorilor atriali se proiecteaza si la nivelul
hipotalamusului  inhiba eliberarea hormonului antidiuretic la
cresteri ale intoarcerii venoase  creste diureza  ↓TA
 Intinderea fibrelor atriale are si efecte umorale: eliberarea
peptidului natriuretic atrial (PNA) din miocitele atriale, urmata
de cresterea diurezei  scaderea TA

In concluzie:
Cresterea umplerii atriale  stimularea mecanoreceptorilor
atriali  diureza crescuta cu reducerea volumului extracelular
prin trei mecanisme diferite:
- 2 nervoase:
- Tahicardie combinata cu vasodilatatie renala, care conduce la
cresterea fluxului sanguin renal
- Inhibarea eliberarii ADH
- 1 umoral: eliberarea PNA
Reglarea Debitului Cardiac
Reglarea Debitului Cardiac
 Cordul este un organ efector important in buclele de feedback
care controleaza TA
 Mecanismele reglatoare ale TA modifica DC numai in masura in
care aceast demers este necesar pt mentinerea TA in limitele
dorite

 DC = VS x FC

 Atat VS cat si FC sunt controlate de mecanisme reglatorii


intrinseci si extrinseci cordului
Controlul Intrinsec al Frecventei
Cardiace
 Rata de descarcare a NSA
depinde de:
 Potentialul maxim diastolic
 Panta depolarizarii
diastolice
 Valoarea prag de
declansare a PA

 [K+]o si [Ca++]o sunt parametri


intrinseci care influenteaza
activitatea NSA si nu fac parte
din bucle de feedback
cardiovascular
Controlul Intrinsec al Volumului
Sistolic
 VS = VTD – VTS

 VTD depinde de:


 Presiunea de umplere – cresterea intoarcerii venoase creste
presiunea atriala  creste VTD
 Timpul de umplere – cresterea FC poate scadea VTD
 Complianta ventriculara – pentru o presiune de umplere data,
cresterea compliantei produce o crestere a volumului ventricular

 VTS depinde de:


 Postsarcina – determina cresterea VTS
 FC – cresterea FC are efect inotrop pozitiv, si poate reduce VTS
 Contractilitatea – agentii inotropi pozitivi cresc forta de
contractie si scad VTS
Controlul Extrinsec al FC si VB
 Reflexul baroreceptor – modifica debitul cardiac numai ca
raspuns la variatii ale TA:

 Baroreceptorii nu raspund la cresteri ale debitului cardiac ce


compenseaza o scadere a rezistentei periferice si mentin
astfel TA constanta

 Daca rezistenta periferica modifica TA, reflexul baroreceptor


ajusteaza debitul cardiac si tonusul arterial pentru a readuce
TA la valori normale
 Reflexul chemoreceptor – modifica debitul cardiac numai ca
raspuns la alterari ale pH-ului, PO2, PCO2 :
DC scazut  TA scazuta  perfuzie scazuta  scad PO2 si pH-
ul, creste PCO2  stimularea chemoreceptorilor periferici si
centrali  tahicardie  cresterea debitului cardiac

 Reflexul voloreceptor – monitorizeaza FC, volemia si


intoarcerea venoasa
Intoarcerea venoasa influenteaza debitul cardiac prin
modificarea volumului sistolic (mecanism Frank-Starling) si a FC
(reflex Bainbridge, reflex baroreceptor)
Debitul Cardiac Este Proportional
cu Intoarcerea Venoasa
 Frecventa cardiaca si intoarcerea venoasa

 Scaderea intoarcerii venoase si a TA (hipovolemie) creste


frecventa cardiaca datorita scaderii ratei de descarcare a
impulsurilor baroreceptoare

 Cresterea intoarcerii venoase determina cresterea


frecventei cardiace prin stimularea senzorilor de presiune
joasa (reflex Bainbridge )

 Frecventa cardiaca se mentine in limite normale cand volemia


si intoarcerea venoasa sunt normale
 Volumul sistolic si intoarecerea venoasa

 VS creste gradat la cresteri ale intoarcerii venoase in timpul


corectiei unei pierderi de volum sanguin – datorita
mecanismului Frank-Starling si scaderii ratei de descarcare a
impulsurilor baroreceptoare care induce stimulare simpatica

 VS ramane constant in cursul supraincarcarilor volemice –


pentru ca efectul Starling este diminuat, iar reflexul
baroreceptor scade contractilitatea

 In concluzie, debitul cardiac (CO = HR x SV) creste liniar cu


volumul circulant
 Dependenta debitului
cardiac de intoarcerea
venoasa este
rezultatul
interferentelor dintre:
1. Reflexul Bainbridge
2. Reflexul
baroreceptor
3. Legea Frank-Starling
Raspunsul SNC la Ischemie
Raspunsul SNC la Ischemie
 Scaderea presiunii de perfuzie in regiunea inferioara a
trunchiului cerebral (ischemie cerebrala)  stimularea directa
centrilor vasomotori si cardioacceleratori (probabil prin
acumularea CO2, a acidului lactic si a altor cataboliti la nivel
cerebral)  cresteri abrupte ale TA pana la valori extreme (250
mm Hg), vasoconstrictie periferica puternica = reactia SNC la
ischemie
 Devine semnificativa la TA < 60 mm Hg, este maxima la TA =
15–20 mm Hg
 Nu este un mecanism uzual de control al TA
 Are rolul de a creste TA la valori care sa amelioreze perfuzia
tesutului cerebral
Reactia Cushing
 Raspuns la ischemie cerebrala determinat de compresia t.
cerebral si a a. cerebrale prin cresterea presiunii LCR pana la
valori egale cu ale TA

 reactie simpatica tonica si cardioacceleratoare  creste TA


peste valorile de compresie  perfuzie cerebrala ameliorata 
stabilizarea TA la un nou nivel de echilibru
Controlul Presiunii Arteriale pe
Termen Mediu si Lung
• Substante Vasoactive
• Controlul Renal
 Opereaza in ore si zile, contribuie la homeostazia circulatorie
prin intermediul a doua categorii de control umoral :

1) Substante vasoactive
• Eliberate in sange in proximitatea CMNV
• Moduleaza tonusul vascular  modifica presiunea
sanguina si distributia fluxului in periferie

2) Substante nonvasoactive
• Actioneaza asupra altor efectori decat sistemul
cardiovascular (rinichi)
• Controleaza volumul fluidului extracelular  controleaza
volumul circulant  moduleaza presiunea arteriala si debitul
cardiac
1. Compusi Vasoactivi
 Amine biogene

 Peptide

 Prostaglandine

 Gaze

 Ioni
Amine Biogene
1. Epinefrina – produsa de medulosuprarenala
- ligand pentru receptorii adrenergici b2 din CMNV (muschi scheletic,
cord, ficat, medulosupranala insasi), produce vasodilatatie
- ligand pt receptorii adrenergici a1 din CMNV (piele), determina
vasoconstrictie
- ligand pentru receptorii b1 din miocard, creasc FC si
contractilitatea
Efectele epinefrinei sunt minore fata de cele ale norepinefrinei
eliberata de terminatiile simpatice postganglionare
2. Serotonina – prezenta in terminatii nervoase, plachete, mastocite
- vasoconstrictor local; important in timpul lezarii peretelui vascular
3. Histamina – prezenta la nivelul terminatiilor nervoase, mastocite
- vasodilatator local, eliberata ca raspuns la injuria tisulara si in
inflamatie; creaste permeabilitatea capilara  edem
Peptide
1. Angiotensina II (AT II)
• Geneza: angiotensinogen (ficat)  clivare sub actiunea
reninei (rinichi), formeaza angiotensina I  clivare sub
actiunea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA,
produsa de celulele endoteliale, mai ales la nivel pulmonar),
formeaza ATII  clivaj sub actiunea aminopeptidazelor, se
formeaza angiotensina III, mai putin activa decat AT II

• Importanta in hemoragii, efort fizic sau alte circumstante care


reduc fluxul sangvin renal  eliberarea reninei  sinteza AT
II, care:

 Actioneaza ca un vasoconstrictor puternic in teritoriile


vasculare renal si splanhnic; mentine rata filtrarii
glomerulare la niveluri functionale cand presiunea in
artera renala scade
 Creste TA si indirect, prin efecte nonvasoactive:

 Creaste contractilitatea miocardului


 Creste reabsorbtia renala a Na+
 AT II si AT III stimuleaza eliberarea aldosteronului
 Stimuleaza centrul setei si eliberarea ADH
 Faciliteaza eliberarea norepinefrinei
 Actioneaza ca factor de crestere miocardica (produce
hipertrofie miocardica)
2. Arginin-vasopresina (AVP) sau hormonul antidiuretic (ADH)
• Eliberat de neurohipofiza
• Vasoconstrictor la concentratii mari (soc hemoragic)

3. Endoteline (ETs)
• Produse de celulele endoteliale
• Vasoconstrictori locali, cei mai puternici

4. Peptidul natriuretic atrial (PNA)


• Eliberat de miocitele atriale ca raspuns la intindere
• Vasodilatator puternic
• Diuretic si natriuretic  scade volumul plasmatic si TA
5. Kinine (bradikinina)
• Produse prin liza kininogenilor, catalizata de kalikreine
(enzime prezente in plasma, glandele digestive si rinichi);
produse in timpul inflamatiei si a altor reactii tisulare;
inactivate dupa doar cateva minute de la formare sub
actiunea kininazelor (kininaza II este ECA care genereaza
AT II)
• Vasodilatatori
• Asemeni histaminelor, cresc permeabilitatea capilara 
edem (reactii alergice)
 Prostaglandine
 Derivate din acidul arahidonic produs de multe tesuturi
 PGI2 si PGE2 vasodilatatori locali puternici

 Gaze
 Oxidul nitric (NO)
 Produs din arginina in celulele endoteliale sub actiunea
nitric oxid sintazei (NOS)
 Vasodilatator local puternic
 Dioxidul de carbon produce:
 Vasodilatatie moderata in majoritatea tesuturilor
 Vasodilatatie la nivel cerebral
 Stimularea puternica a centrului vasomotor cerebral cu
vasoconstrictie periferica mediata de eferente simpatice si
cresterea TA (reactia la ischemie a SNC)
 Ioni
 Calciul – vasoconstrictie, prin stimularea contractiei CMNV
 Magneziu – vasodilatatie, inhiba contractia CMNV
 Potasiu – vasodilatatie, inhiba contractia CMNV
 Ionii de hidrogen – acidoza produce dilatarea arteriolelor, iar
alcaloza discreta produce constrictie arteriolara
2. Controlul Renal al Volemiei
 Volumul plasmatic si implicit TA depind de volumul lichidului
extracelular (plasma plus lichid interstitial) si de fortele Starling
care actioneaza la nivel capilar
 Volemia este mentinuta la valori normale de:
 Reflexul baroreceptor, pe termen lung regleaza volumul
circulant
 Reflexul voloreceptor
 Raspunsul initiat de alti senzori: baroreceptorii din artera
renala, receptorii de intindere din ficat, miocitele atriale,
osmoreceptorii din SNC
Acesti senzori trimit semnale catre principalul organ efector,
rinichiul
 Semnalele catre rinichi sunt transmise prin patru cai eferente:
1. Axa renina - AT II - aldosteron
2. SNV simpatic
3. Neurohipofiza, elibereaza ADH
4. Miocitele atriale, elibereaza PNA

 Rinichiul controleaza volumul fluidului extracelular prin reglarea


excretiei de Na+  ajusteaza volemia  rinichiul este
principalul actor in reglarea pe termen lung a TA
Integrarea Echilibrelor Osmotic si
Volemic
 Volumul si osmolaritatea fluidului extracelular (FE) sunt reglate prin
intermediul a doua sisteme de control distincte:

- mentinerea balantei sodiului este responsabila pentru volumul


FE si depinde de semnale cardiovasculare care reflecta gradul de
incarcare volemica si TA; sistemele de control moduleaza excretia
urinara a Na.

- mentinerea balantei hidrice, responsabila pentru osmolaritatea


mediului intern, depinde de osmoreceptorii hipotalamici; sistemele
de control moduleaza excretia urinara a apei.

 Aceste doua mecanisme homeostatice folosesc receptori, semnale


umorale si efectori diferiti.
SISTEME IMPLICATE IN CONTROLUL VOLEMIEI SI AL OSMOLARITATII

REGLAREA VOLEMIEI REGLAREA OSMOLARITATII

Stimul Volumul circulator efectiv Osmolaritatea plasmei

Receptori Sinus carotidian, arcul aortic, arteriole Osmoreceptori hipotalamici


aferente renale, atrii
Cai eferente Axa renina-angiotensina-aldosteron, ADH Sete
sistemul nervos simpatic, ADH, PNA

Efectori Termen scurt: cord, vase de sange Rinichi SNC: aport


Termen lung : rinichi lichidian

Parametri Termen scurt: TA Eliminarea Ingestie de apa


modificati Termen lung: excretia renala de Na+ renala a apei
Controlul Renal al Volemiei
 Rinichiul creste excretia sodiului ca raspuns la cresterea
volumului lichidului extracelular, si nu a concentratiei
extracelulare de sodiu, care induce modificari de osmolaritate

Creasterea aportului de Na  osmolaritate crescuta  retentia


apei (ADH)  cresterea volemiei  stimularea mecanismelor
reglatorii care aduc la normal volemia prin excretia renala
crescuta a sodiului.

 Cele patru cai efectoare implicate in cresterea excretiei renale de


sodiu (sistemul renina-angiotensina-aldosteron, SNV simpatic,
ADH, PNA) actioneaza asupra rinichiului prin modificari
hemodinamice sau prin modificarea transportului Na+ in tubii
renali.
1. Sistemul Renina – Angiotensina -
Aldosteron

ACE, angiotensin-converting enzyme; JGA, juxtaglomerular apparatus


 Eliberarea reninei este stimulata de scaderea presiunii sanguine in
artera renala (volemie scazuta, TA scazuta, stenoza a. renale) prin
urmatoarele mecanisme:

1. Scaderea TA induce stimulare simpatica prin reflex baroreceptor,


care actioneaza si asupra aparatului juxtaglomerular.

2. Scaderea concentratiei NaCl la nivelul maculei densa.

3. Scaderea presiunii renale de perfuzie stimuleaza baroreceptorii


renali = receptori de intindere prezenti in celulele granulare ale
arteriolelor aferente.
AT II determina:

1. Stimularea eliberarii aldosteronului

2. Vasoconstrictia vaselor sistemice si a arteriolei eferente

3. Cresterea feedbackului tubuloglomerular

4. Intensificarea activitatii schimbatorului de Na-H in tubii renali

5. Hipertrofia celulelor tubulare renale

6. Stimularea centrului setei si a eliberarii de ADH


2. Sistemul Nervos Simpatic

 Stimularea simpatica va diminua excretia renala a sodiului prin:

1. Constrictia arteriolelor renale, urmata de scaderea RFG


2. Cresterea reabsorbtiei tubulare a sodiului.
3. Stimularea eliberarii de renina si cresterea formarii de ATII si
aldosteron.

 Scaderea volemiei scade TA  SNV simpatic este activat prin


diminuarea intinderii baroreceptorilor arteriali.
3. ADH
Controleaza osmolaritatea FE, dar eliberarea ADH este
stimulata si de scaderea volemiei prin transmiterea
impulsurilor baro- si voloreceptoare din sistemul circulator
catre nucleii supraoptici si paraventriculari; ADH induce
retentia sodiului, un efect secundar al acestuia indus de
scaderea volemiei.

4. PNA
Volulmele circulante mici inhiba eliberarea PNA, scazand
excretia renala a sodiului.
 Cand volemia creste, buclele de feedback descrise opereaza in
sensul cresterii excretiei renale de sodiu, prin:

1. Inhibarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron


2. Inhibarea SNV simpatic
3. Inhibarea eliberarii arginin - vasopresinei
4. Stimularea eliberarii peptidului natriuretic atrial
Diureza Presionala
 Rinichiul poate creste eliminarea sodiului ca raspuns la
modificari hemodinamice.

 Prin diureza presionala, rinichiul excreta cantitati crescute de


sodiu ca raspuns la valori ridicate ale TA

 Diureza presionala are un rol important in reglarea pe termen


lung a TA.

 Poate fi demonstrata pe rinichiul izolat (mecanism de reglare


intrinsec activitatii renale).
Mecanismele Diurezei Indusa de
Presiune
 Cresterea presiunii arteriale creste rata filtrarii glomerulare
(RFG), urmata de filtrarea si eliminarea unei mai mari cantitati de
sodiu.

 Cresterea presiunii in artera renala inhiba axa renina-


angiotensina-aldosteron, reducand reabsorbtia sodiului.

 Valori mari ale TA cresc fuxul de sange in vasa recta, reducand


hipertonicitatea interstitiului medularei renale.

 Cresteri acute ale TA scad numarul transportorilor apicali de Na-


H in tubul proximal.

 Presiuna arteriala mare creste presiunea hidrostatica in


capilarele peritubulare, scazand astfel reabsorbtia tubulara.
Controlul Integrat al Volumului
Extracelular si al TA
 Cresterea volumului sanguin ori a presiunii arteriale determina:

1. Activarea reflexelor voloreceptoare care inhiba tonusul


simpatic la nivel renal, scazand astfel reabsorbtia tubulara a
sodiului.
-Importanta in primele ore dupa ingestia crescuta de sare si
apa

2. Cresteri discrete ale TA care stimuleaza excretia sodiului prin


diureza presionala.
3. Supresia formarii AT II, care scade reabsorbtia tubulara a Na,
si descreste secretia de aldosteron urmata de o diminuare
suplimentara a reabsorbtiei de sare si apa.

4. Stimularea sistemelor natriuretice, in special eliberarea PNA


care va creste excretia sodiului.

5. Inhibarea reflexa a eliberarii ADH .


Bibliografie
 Boron and Boulpaep, Fiziologie Medicala, editia a 3-a, Hipocrate
2017 (pag. 533 – 548, 553 – 555, 575 – 587; 477 - 482)

 Guyton and Hall, ‘Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a,


Editura Medicala Calisto, 2007 (pag. 204 – 215; 195 - 201)

 Dan Dobreanu, ‘Fiziologia Inimii’, Targu-Mures University Press,


2007 (pag. 131 – 149)