Cap.

1 ELEMENTE GENERALE

1.1. Noţiuni introductive

Corpurile solide sunt corpurile care au volum şi formă bine determinate,

adică distanţele dintre diferite puncte ale unui corp solid rămân constante sau se
modifică foarte puţin sub acţiunea unor forţe exterioare mari. Acest lucru se
datorează faptului că între moleculele componente ale corpului se manifestă
forţe de coeziune mari menţinându-se o strânsă legătură între ele.
Fluidele sunt corpuri care sub acţiunea unor forţe exterioare relativ mici
suferă deformaţii foarte mari şi în stare de repaus ele nu opun rezistenţă la
schimbarea lentă a formei. Acest lucru se datorează forţelor de coeziune
intermoleculare mici, ceea ce duce la faptul că moleculele fluidelor au o mare
mobilitate.
Fluiditatea este proprietatea comună tuturor fluidelor de a-şi modifica
forma în mod continuu sub acţiunea unor forţe exterioare mici.
Noţiunea de “corpuri fluide” cuprinde atât lichide cât şi gaze.
Lichidele sunt fluide puţin compresibile deoarece forţele de coeziune
intermoleculară sunt relativ mari în comparaţie cu cele de la gaze. Ca o
consecinţă a acestui fapt se menţin legături strânse între molecule componente
vecine, astfel încât corpurile lichide au volum bine definit (sunt practic
incompresibile). Datorită fluidităţii forma corpurilor lichide corespunde cu cea a
vasului în care sunt conţinute.
Gazele sunt fluide compresibile deoarece forţele de coeziune
intermoleculară sunt atât de mici încât nu se mai menţine o legătură strânsă între
moleculele componente.

5
 În consecinţă dacă sunt introduse într-un anumit spaţiu gazele ocupă prin
expansiune tot spaţiul. Gazele sunt corpuri cu volum şi formă definite numai de
volumul şi forma spaţiului în care se află.

1.2. Concepte folosite în mecanica fluidelor

1.2.1. Mediul fluid continuu

Mecanica fluidelor face abstracţie de structura atomo-moleculară a
materiei (aceasta este structură discontinuă). Se utilizează ipoteza structurii
continue, adică ipoteza continuităţii mediului fluid. Fluidul studiat se consideră
un mediu continuu care ocupă un anumit spaţiu unde variaţia mărimilor fizice
care-l caracterizează este continuă. Mediul fluid continuu poate fi :
 omogen dacă în condiţii de presiune şi temperatură constantă are
densitate constantă (aceeaşi în toate punctele sale).
 neomogen dacă densitatea are valori diferite în diferite puncte ale sale.
 izotrop dacă în jurul unui punct pe direcţii diferite are aceleaşi
proprietăţi
 anizotrop dacă are proprietăţi diferite pe direcţii diferite în jurul unui
punct.
În general, în mecanica fluidelor sunt studiate medii fluide continue,
omogene şi izotrope.

1.2.2. Modelul de fluid

Modelul de fluid este o schematizare prin care corpul fluid este considerat
mediu continuu şi izotrop şi căruia i se atribuie numai principalele proprietăţi
macroscopice ale fluidului real pe care îl reprezintă.

6
 Exemple de modele de fluid :
a. Fluidul ideal - este modelul de fluid pentru care nu se iau în considerare
forţele de vâscozitate (modelul lui Euler).
b. Fluidul incompresibil - este modelul de fluid la care volumul unei
anumite mase de fluid nu se schimbă la variaţii ale presiunii. Ca urmare,
densitatea este constantă în toate punctele domeniului de fluid (modelul lui
Pascal).
c. Fluidul uşor - este modelul de fluid la care se neglijează forţele masice
comparativ cu cele de suprafaţă.
d. Fluidul newtonian - este modelul fluidului vâscos având mărimea
vâscozităţii constantă indiferent de mărimea gradientului de viteză (modelul lui
Newton).

1.2.3. Particula de fluid

Particula de fluid este o porţiune detaşată dintr-un corp fluid având formă
oarecare şi dimensiuni arbitrare şi care păstrează proprietăţile macroscopice ale
fluidului din care a fost detaşată.
Referitor la dimensiunile particulei se fac următoarele observaţii:
- particula de fluid trebuie să fie suficient de mare, astfel încât fenomene
legate de coeziunea intermoleculară să nu se manifeste în exteriorul ei.
- particula de fluid trebuie să fie suficient de mică, încât să poată fi
considerată o cantitate elementară, faţă de corpul fluid din care face
parte.
Un corp fluid este constituit dintr-un număr foarte mare de particule de
fluid, acestea fiind dispuse în structura lui astfel încât să ocupe complet şi
compact întregul domeniu în care se află corpul fluidului (mediul fluid
continuu).

7
 Forma şi dimensiunile particulei de fluid se aleg în funcţie de sistemul de
coordonate la care se raportează fluidul.

1.3. Forţe şi tensiuni în mecanica fluidelor

1.3.1. Forţe
Se consideră în interiorul unui fluid în mişcare
un domeniu D, delimitat de suprafaţa S (fig.1.1).
Asupra fluidului din domeniul D acţionează forţe:
interioare, exterioare, masice (volumice) şi de
suprafaţă (de contact).
Forţele interioare reprezintă acţiuni referitoare
la ceea ce se întâmplă în interiorul domeniului D.
Fig. 1.1. Domeniu
Aceste acţiuni pot fi forţe de acţiune intermoleculare de fluid
(pentru molecule) sau forţe de natura atracţiei
universale între particulele componente. Aceste forţe sunt egale şi de sens
contrar două câte două, iar rezultanta lor este nulă.
Forţele exterioare sunt cauzate de acţiuni din afara domeniului D. Ele sunt
de două categorii:
 forţe masice
 forţe de suprafaţă
Forţele masice sunt rezultatul acţiunii unor câmpuri de forţe în care se află
fluidul (de exemplu: câmpul gravitaţional, câmpul forţelor de inerţie, câmpul
magnetic etc.) asupra fluidului din domeniul D. Mărimea acestora este
proporţională cu cantitatea de fluid din domeniu. Dacă această cantitate este
considerată ca şi o masă atunci forţele se vor numi masice, iar pentru volum se
vor numi volumice. Forţa masică unitară, numită şi acceleraţia forţelor masice,
este forţa masică ce acţionează asupra unităţii de masă de fluid.
8
 F M d F M
lim   fm
m  0 m dm
(1.1)
FV d FV
lim   fV
V  0 V dV

Forţa masică unitară depinde, în cazul general, de poziţia particulei în

r r
spaţiu şi de timp: f m  f  r , t  . Componentele forţei masice unitare în raport cu
un sistem de axe triortogonal Oxyz sunt:
r r r r r
f m  f  r , t   i  f x  x, y , z , t   j  f x  x , y , z , t   k  f z  x , y , z , t  . (1.2)
Forţa masică rezultantă care acţionează asupra unei mase de fluid
oarecare dintr-un domeniu D, este:
r r
Fm   fdm . (1.3)
Forţele de suprafaţă sunt introduse în urma înlăturării fluidului exterior
domeniului D pentru a menţine fluidul din D în aceeaşi stare de mişcare sau
repaus în care se află. Ele acţionează strict asupra fluidului din vecinătatea
suprafeţei S şi nu au nici o acţiune în interiorul suprafeţei S (fig.1.2). Se numesc
forţe de contact pentru că se manifestă strict la contactul dintre particulele din
interiorul domeniului D şi cele din exterior aflate în vecinătatea suprafeţei S.

Forţele de suprafaţă se pot datora şi

acţiunii suprafeţelor solide cu care fluidul vine
în contact sau acţiunii unui alt fluid la suprafaţa
de separaţie dintre ele. În acest caz, aceste
suprafeţe fac parte componentă din suprafaţa S Fig. 1.2. Forţe de
care mărgineşte domeniul D. suprafaţă

Deoarece aceste forţe se manifestă numai în zona suprafeţei S, mărimea

lor nu depinde de cantitatea de fluid din interiorul domeniului considerat, ci
numai de mărimea ariei suprafeţei pe care se manifestă. Ele sunt forţe distribuite

9
continuu pe suprafaţa ce delimitează domeniul considerat şi se raportează la
unitatea de suprafaţă.

1.3.2. Tensiuni (Eforturi unitare)

Se consideră un element de arie ΔA în jurul unui punct P de pe suprafaţa
S. Ansamblul forţelor de suprafaţă ce acţionează pe acest element de suprafaţă
se poate reduce, teoretic, la un torsor (cuplu de vectori forţă şi moment) compus
r r
din forţa rezultantă de suprafaţă Fs şi momentul rezultant M s , care acţionează
în punctul P. Datorită dimensiunilor reduse ale elementului de arie ΔA, efectul
r r
momentului M s , comparativ cu efectul forţei rezultante Fs este neglijabil,
r
astfel că se poate considera că M s  0 .
Deoarece forţele de suprafaţă sunt repartizate continuu pe suprafaţa S şi
r
aria ΔA este elementară, se poate admite că mărimea forţei Fs este proporţională
r
cu mărimea elementului de arie ΔA, şi că Fs  0 când ΔA  P , adică ΔA  0 .
r r
Astfel se poate scrie: Fs dFs r (1.4)
lim  T
A 0 A dA
r
T este efortul unitar sau tensiunea ce acţionează pe elementul ΔA . acest
efort unitar defineşte starea de tensiune într-un punct oarecare al fluidului
r
studiat. în cazul general al fluidelor reale în mişcare, vectorul efort unitar T
formează cu normala exterioară la suprafaţă un unghi oarecare, fiind un tensor
care raportat la un sistem de axe triortogonal Oxyz poate fi exprimat prin
matricea:
 x  yx  zx
r
T   xy  y  zy (1.5)
 xz  yz  z

Dintre cele nouă componente, trei sunt eforturi normale la suprafaţă (

 x ,  y ,  z ), iar celelalte şase sunt eforturi tangenţiale. Conform principiului

10
dualităţii eforturilor unitare tangenţiale, componentele tangenţiale ale efortului
r
unitar T sunt egale ca mărime două câte două:  xy   yx ; xz   zy ; yz   zy .

1.3.3. Presiunea statică

În jurul unui punct P de pe suprafaţa S, se consideră o arie elementară ΔA

(fig.1.3). Dacă fluidul se află în repaus, atunci forţa de suprafaţă rezultantă ∆ F s

, care acţionează în punctul P al ariei elementare ΔA, este o forţă normală de

compresiune. Această afirmaţie se demonstrează prin reducere la absurd,
ţinându-se cont de proprietatea de fluiditate.

a) În cazul în care forţa ∆ F nu ar fi normală la
s

suprafaţă ci ar acţiona sub un unghi oarecare ea s-ar

putea descompune după direcţia normală şi o direcţie
tangenţială Componenta tangenţială ar pune în
mişcare particulele de fluid asupra cărora acţionează,
ceea ce contravine ipotezei repausului fluidului (un fluid se află în repaus dacă
toate particulele componente se află în repaus). Fig. 1.3. Presiunea
 statică
b) Dacă ∆ F ar fi de tracţiune, ea ar disloca
s

de pe stratul superficial particule asupra cărora acţionează, ceea ce contrazice

ipoteza repausului fluidului.

Rezultă că ∆ F este forţă normală de compresiune.
s

Definiţie: Presiunea statică (p) în interiorul unui fluid în repaus este

raportul între rezultanta forţelor de suprafaţă care acţionează pe aria infinit de
mică în jurul punctului P şi aria ΔA.
r r
FsdFs r r
lim    p   n   p (1.6)
A0 A dA
r
unde n este versorul normalei exterioare la suprafaţa ΔA.
Observaţie: Semnul “minus” din relaţia de mai sus arată faptul că forţa
r
de suprafaţă rezultantă Fs este o forţă de compresiune. Rezultă că valoarea
11
presiunii (p) este întotdeauna pozitivă. Presiunea p este o mărime scalară, ce nu
depinde de orientarea suprafeţei elementare ΔA în jurul punctului P.
Pentru a demonstra caracterul scalar al presiunii statice se detaşează
dintr–o masă de fluid în repaus o particulă
de forma unui tetraedru având trei muchii
paralele cu axele de coordonate ale unui
sistem triortogonal Oxyz şi dimensiuni
dx, dy, dz (fig.1.4). Sistemul de
coordonate se alege cu originea în punctul
P considerat. Asupra particulei acţionează:
Fig. 1.4. Particula de fluid de - forţe masice, care pot fi
formă tetraedrică r r
exprimate cu relaţia: Fm  fdm ,
r
unde f reprezintă acceleraţia forţelor masice iar dm masa particulei.
- forţe de presiune, calculate prin produsul între valoarea presiunii
statice pe suprafaţă şi aria suprafeţei (reprezentate în figura alăturată)
r
Se scrie ecuaţia de echilibru a particulei (condiţia de repaus):  ext  0
F

Ox : f dm  p dA  pdA cos   0
x x x
Oy : f y dm  p y dAy  pdA cos  0 (1.7)
Oz : f z dm  p z dAz  pdA cos  0
r
unde α, β, γ sunt unghiurile formate de normala n şi axele Ox, Oy, Oz.
 dxdydz dydz dydz dydz
 f x ρ 6  px 2  p 2  0 :
2

 dxdydz dxdz dzdx dzdx
 f y ρ  py p 0 : (1.8)
 6 2 2 2
 dxdydz dydx dydx dydx
 f z ρ 6  pz 2  p 2  0 :
2


Proiecţiile ariei dA pe planele de coordonate sunt:

dA cosα  dA ; dAcosβ  dA ; dAcos ρ  dA (1.9)
x y z

Iar volumul tetraedrului:

12
 dxdydz
dV  (1.10)
6

Sistemul devine:
 dx
 f x ρ 3  p x  p 0

 dy
 f y ρ  p y  p 0 (1.11)
 3
 dz
 f z ρ 3  p z  p  0

Trecând la limită, adică tetraedrul tinde spre volum zero, spre punctul p
(ceea ce înseamnă că dx, dy, dz tind la zero), sistemul devine: px = py = pz = p.
Se observă că acest rezultat nu depinde de înclinarea feţei ABC şi nici de
orientarea în spaţiu a sistemului de coordonate Oxyz. Deci valoarea presiunii
statice depinde numai de poziţia punctului P în masa de fluid. Într-un fluid în
repaus presiunea formează un câmp scalar.

1.3.4. Unităţi de măsură ale presiunii

În sistemul internaţional de mărimi şi unităţi (S.I.), dimensiunea presiunii
este dată conform relaţiei de definiţie a acesteia:
 F   MLT 2
 p   ML1T 2 . (1.12)
 A L2

Unitatea de măsură a presiunii în S.I. este:

N
1  1Pa şi se numeşte pascal. (1.13)
m2
În practică se utilizează şi alte unităţi de măsură ale presiunii, destinate
unor domenii de lucru mai restrânse. Câteva dintre acestea sunt:
- m.c.a. – metru coloană de apă – reprezintă presiunea corespunzătoare
unei coloane de apă, la temperatura de 4 °C, având înălţimea de un
metru;
- mm.c.Hg. este presiunea corespunzătoare unei coloane de mercur, la
temperatura de 0 °C, având înălţimea de 1 mm. Se mai numeşte şi torr;
13
 - At sau atm – atmosfera fizică – este presiunea atmosferică la nivelul
mării şi este egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur, la
temperatura de 0 °C, având înălţimea de 760 mm;
- at – atmosfera tehnică – reprezintă presiunea exercitată de un corp cu
masa 1 kg, pe o arie de 1 cm2, în câmp gravitaţional.
Relaţiile de transformare între unităţile de măsură ale presiunii sunt date
în tabelul 1.1. (s-au utilizat valorile: g = 9,81 m/s 2 – pentru acceleraţia
gravitaţională şi ρHg = 13600 kg/m3 – densitatea mercurului la t = °C).
Tabelul 1.1. Conversia unităţilor de măsură ale presiunii
Pa (N/m2) bar at m.c.a. torr At
(kgf/cm2) (mm.c.Hg)

Pa (N/m2) 1 10-5 1,02·10-5 1,02·10-4 7,5·10-3 9,868·10-6

bar 105 1 1,02 10,2 750 0,9868

at 9,81·104 0.981 1 10 725,6 0,9678

(kgf/cm2)

m.c.a. 9,81·103 9,81·10-2 10-1 1 73,56 9,678·10-2

torr 1,3332·102 1,3332·10-3 1,36·10-3 1,36·10-2 1 1,316·10-3

(mm.c.Hg)

At 1,01325·105 1,01325 1,0332 10,332 760 1

14
 Cap. 2 PROPRIETĂŢILE FLUIDELOR

2.1 Proprietăţi comune lichidelor şi gazelor

Se consideră o masă de fluid m care ocupă un volum

V la o presiune p şi temperatură T (fig. 2.1). Se consideră în
jurul unui punct P un element de fluid de volum ΔV cu
masa Δm .
Se definesc :
Fig. 2.1. Domeniu
2.1.1 Densitatea de fluid
Densitatea în punctul P este limita raportului dintre
m şi V.
m dm
ρ lim 
V  0 V dV
(2.1)
În cazul unui fluid omogen, reprezintă masa unităţii de volum.
m
ρ 
medie V (2.2)
 ρ S.I. Kg m3
2.1.2 Greutatea specifică
Greutatea specifică în punctul P este limita raportului dintre G si  V.
G dG
γ lim 
V  0 V dV
(2.3)
În cazul unui fluid omogen, reprezintă greutatea unităţii de volum.
G
dG  g  dm;   ;
V (2.4)
 γ  S.I.  N m3

2.1.3 Volumul specific

Volumul specific este, pentru fluidul omogen, volumul unităţii de masă.

15
 V 1
v ; v
m 
(2.5)
m3
[v]S . I . 
kg

2.1.4 Compresibilitate izotermă. Elasticitatea.

Compresibilitatea izotermă este proprietatea comună a fluidelor de a-şi
micşora volumul sub acţiunea unei creşteri de presiune la temperatură constantă
(fig. 2.2).
T  ct.
V
 βp;
V

(2.6)
V
 variaţia relativă a volumului;
V

Semnul minus arată că variaţiile

p şi V sunt de semne contrare.
V=Vfinal - Vinitial
p=pfinal - pinitial

β  coeficient de compresibilitate izoterma

Fig. 2.2. Copmresibilitatea izotermă
 β  m2 N

Vfinal =Viniţial (1-p) (2.7)

Elasticitatea: este proprietatea fluidelor de a reveni la volumul iniţial
după ce a fost înlăturată creşterea de presiune care a determinat comprimarea
(T=ct.)
Se defineşte modulul de elasticitate al unui fluid:
N
E  1 β ; [E]  (2.8)
m2

16
 2.1.5 Dilatarea / contracţia termică.
Este proprietatea comună tuturor fluidelor de a-şi creşte volumul la
creşterea temperaturii, presiunea rămânând constantă. Contracţia apare odată cu
scăderea temperaturii, la presiune constantă.
V
p = constant;    T (2.9)
V

V f  Vi (1α t)

α - coeficient de dilatare termică izobară.  α   1 K

2.1.6 Adeziunea (aderenţa) la suprafeţe solide.

Este proprietatea fluidelor de a adera la suprafeţele solidelor cu care vin în
contact (fig. 2.3). Aderarea se face ca urmare a forţelor de coeziune între
moleculele corpului solid şi cele ale corpului fluidului.
Proprietatea se pune în evidenţă atunci când lichidul curge pe lângă un
corp solid. Mărimea forţei de adeziune depinde de natura corpului solid, a stării
suprafeţei solide (rugozitate) şi temperatură.
Experimental s-a constat că în apropierea suprafeţelor solide există un
strat de fluid foarte subţire (sub 0,01 mm), care aderă la suprafaţa solidă şi care
r
nu participă la mişcarea generală a fluidului, având deci viteza nulă v1 =0.

17
 Fig. 2.3. Aderenţa la suprafeţe solide

2.1.7 Vâscozitatea fluidelor.

Este proprietatea comună tuturor fluidelor de a se opune curgerii
(modificării formei) prin apariţia unor forţe în interiorul fluidelor, de natura
forţelor de frecare între straturile elementare de fluid vecine aflate în mişcare
relativă. Aceste forţe de frecare au tendinţa de a anula mişcarea relativă.
Analiza vâscozităţii se face pe baza următorului experiment (fig. 2.4):

Fig. 2.4. Vâscozitatea

Se consideră o placă plană de dimensiuni infinite (P0), în repaus, care

mărgineşte un fluid cu densitatea . Se pune problema deplasării orizontale cu
viteza v la distanţa h faţă de placa fixă a unei plăci plane mobile (P 1) având o
arie finită A.
Greutatea plăcii mobile este considerată neglijabilă, iar între cele două
plăci presupunem că fluidul se deplasează în straturi paralele orizontale. Forţa F
cu care trebuie să acţionăm asupra plăcii mobile va fi egală în acest caz cu forţa
de frecare vâscoasă între straturile de fluid. Experimental se constată că expresia
forţei F este:
 Av
F ; (2.10)
h
18
 F  forta de frecare vascoasa;
 s   kg 
  coeficient de vascozitate  N 2    ;
 m   s  m 
m
v  viteza   ;
s
A  aria suprafetei [m 2 ];
h  inaltimea fata de suprafata fixa [m].

Se definesc:
F v N
 η 
tensiunea tangentiala de vascozitate  m 2 
A h
η  m2 
  vascozitatea cinematica  
ρ  s 

Între două straturi de fluide vecine aflate unul faţă de altul la distanţa
elementară dy şi care alunecă unul peste altul, tensiunea tangenţială este:
dv
d   - legea lui Newton. (2.11)
dy

 - tensiunea tangenţială de vâscozitate

 - coeficient dinamic de vâscozitate.

Fig. 2.5. Variaţia tensiunii taangenţiale de vâscozitate în

funcţie de gradientul vitezei

Valoarea acestui coeficient este în funcţie de natura fluidului (fig. 2.5). şi

el caracterizează proprietatea de vâscozitate a fluidului. Toate fluidele prezintă

19
proprietatea de vâscozitate, dar nu toate respectă legea lui Newton, adică îşi
dv
menţin vâscozitatea constantă indiferent de mărimea gradientului de viteză dy .

1. fluidul ideal (=0)

 dv 
2. solid elastic   0 
 dy 

3. fluid newtonian (=constant)

dv
4. fluid dilatant ( creste cu dy )
dv
5. fluid pseudoplastic ( scade cu dy )
 
 
     0 
6. fluid vâsco-plasitc  0
dv  .
 
 dy 

Fluidul ideal este un model de fluid cu care se operează în unele probleme

de mecanica fluidelor, probleme în care proprietatea de vâscozitate poate fi
neglijată. Forţele de vâscozitate sunt mici în comparaţie cu alte forte care
intervin în desfăşurarea fenomenului studiat, astfel că ele nu sunt luate în
considerare.

2.2 Proprietăţi specifice lichidelor

2.2.1 Tensiunea superficială.

Corpurile lichide au un volum bine determinat, iar forma lor este dată de
vasul în care sunt aşezate.
În cazul unei molecule M1 situată în interiorul lichidului, asupra ei
acţionează forţe intermoleculare de coeziune (fig. 2.6). Aceste forţe se anulează
reciproc două câte două, rezultă că molecula M1 se află în echilibru. Raza de
interacţiune moleculară este foarte mică  10 9 m (distanţa pe care acţionează
aceste forţe intermoleculare). Asupra moleculei M 2, aflată în vecinătatea

20
suprafeţei de separaţie, acţiunea moleculelor de lichid se manifestă printr-o forţă
rezultantă, normală la suprafaţa de separaţie.

Fig. 2.6. Tensiunea superficială

Suprafaţa liberă a lichidului apare ca o membrană tensionată şi aria ei

tinde să se micşoreze. Forţele care acţionează asupra moleculelor de pe suprafaţa
liberă pot fi înlocuite cu un sistem de forţe tangenţiale care acţionează asupra
moleculelor din membrană.
Datorită faptului că stratul molecular este foarte subţire, tensiunea
superficială se determină ca fiind raportul dintre forţa tangenţială şi conturul

Ft N
suprafeţei libere, rezultă σ  ;    m . (2.12)
l
Aceste tensiuni se manifestă atunci când suprafaţa este curbă (teoria
membranelor tensionate subţiri).

2.2.2 Capilaritatea
Această proprietate este în strânsă legătură cu proprietăţile de adeziune şi
tensiune superficială. Un tub capilar este un tub cu d  1mm . Se pune problema
determinării diferenţei de nivel h între suprafaţa libera a lichidului din vas şi cea
din tubul capilar:

21
 Fig. 2.7. Capilaritatea
a) menisc concav; b) menisc convex

G  Ft ; Ft  σ  l  σ  πd 
 4σ 4σ
 d h  
2 (2.13)
G  m  g  g   h  ρ gdρ γd
4 
4σ
hd   constanta pentru un lichid.
γ (2.14)
Pt. apa : h  d  30 ; mercur : h  d  -14

.Există două posibilităţi (fig. 2.7):

 lichidul urcă în tubul capilar (udă pereţii vasului), atunci când forţele
de adeziune sunt mai mari decât cele de coeziune.
 lichidul coboară în tubul capilar (nu udă pereţii vasului), atunci când
forţele de adeziune sunt mai mici decât cele de coeziune.
2.2.3 Absorbţia şi degajarea gazelor
Absorbţia gazelor este proprietatea lichidelor de a încorpora în mod
spontan gaze cu care vin în contact. Cantitatea de gaze absorbite creşte cu
creşterea presiunii şi scăderea temperaturii. Degajarea gazelor este proprietatea

22
lichidelor de a elibera în mod spontan gazele absorbite odată cu creşterea
temperaturii şi scăderea presiunii.
2.2.4 Cavitaţia
Fenomenul de cavitaţie este fenomenul de implozie a bulelor de gaze şi
vapori de lichid formate ca urmare a scăderii presiunii în anumite puncte ale
lichidului la valori mai mici decât presiunea de vaporizare.
Dacă presiunea scade la valoarea presiunii de vaporizare a lichidului,
procesul de degajare a gazelor este însoţit de vaporizare. În general dacă o masă
de lichid are zone în care presiunea scade sub valoarea presiunii de vaporizare
atunci apar bule numite cavităţi care conţin un amestec de gaze degajate şi de
vapori de lichid (un sistem bifazic). Dacă presiunea creşte din nou se produce
dispariţia bruscă (implozia) acestor cavităţi prin recondensarea vaporilor şi prin
redizolvarea gazelor în masa lichidă. Dispariţia bruscă a incluziunilor de gaze şi
vapori constituie fenomenul de cavitaţie. Ea este însoţită de o serie de fenomene
fizice şi chimice neelucidate în mod corespunzător, cu efecte nefavorabile
asupra materialelor solide cu care lichidul vine în contact şi a instalaţiei
hidraulice respective (distrugerea materialului solid şi scăderea considerabilă a
performantelor instalaţiei hidraulice). Dintre fenomenele însoţitoare ale
cavitaţiei se pot arăta:
 creşterea pronunţată a presiunii locale (circa 108 Pa) care generează
eroziunea mecanică locală a materialelor şi producerea de zgomote puternice
şi vibraţii;
 apariţia unor jeturi de vapori şi creşterea temperaturii locale, producând
slăbirea rezistenţei materialului solid şi favorizând eroziunea mecanică;
 punerea în libertate de atomi de oxigen (în cazul apei) care sunt foarte activi
din punct de vedere chimic, generând coroziunea chimică a materialului;

23
 crearea unei diferenţe de potenţial între bulele gazoase şi lichid şi apariţia
unor scântei electrice care pot iniţia un proces de eroziune electrică a
materialului solid.
Având în vedere efectele nefaste ale cavitaţiei, la proiectarea maşinilor şi
instalaţiilor hidraulice se va urmări ca presiunea din masa de lichid să nu scadă
sub valoarea presiunii de vaporizare corespunzătoare temperaturii de regim.
Scăderea presiunii sub aceasta valoare conduce la apariţia cavitaţiei.

2.3. Proprietăţile specifice gazelor

2.3.1. Proprietăţi mecanice.

2.3.1.1. Gazele sunt considerate din punct de vedere al mecanicii
fluidelor ca şi fluide uşoare (forţele masice sunt mult mai mici în comparaţie cu
cele de presiune).
2.3.1.2. Gazele sunt considerate ca fiind fluide compresibile pentru că în
foarte puţine cazuri se face abstracţie de compresibilitatea gazelor.
2.3.2. Proprietăţi termice.
Mărimi de stare (parametrii de stare )- p,V,T.
Ecuaţia fundamentală de stare pV = mRT pentru m = 1 Kg rezultă
pV=RT=const. În aplicaţiile din mecanica fluidelor trebuie să ţinem cont de
parametrii de stare ai gazelor.
Ecuaţia generală: p  V n  const. (2.15)
a ) n  o  p  const.  transformare izobara;
b) n  1  p V  const.  transformare izoterma;
c )γl  n  p V n  const
.  transformare politropa
;
e)γn   p  V   const
.  transformare adiabata
;
f ) n    V  ct.  transformare izocora.

24
 Cap. 3 STATICA FLUIDELOR

Statica fluidelor studiază repausul corpurilor fluide şi interacţiunile dintre

fluidele în repaus şi suprafeţele solide cu care vin în contact. Un corp fluid este
considerat în repaus dacă toate particulele componente sunt în repaus. Mediul
fluid este considerat continuu, omogen şi izotrop.
Asupra fluidului în repaus acţionează forţe masice (volumice) ca urmare a
unor câmpuri de forţe (gravitaţionale, magnetice, electrice) în care fluidul se
poate afla şi forţe de suprafaţă normale, de compresiune caracterizate prin
efortul unitar de compresiune (presiunea statică).

3.1 Ecuaţiile staticii fluidelor. Ecuaţiile lui Euler pentru repausul

fluidelor

Ecuaţiile lui Euler pentru repausul fluidelor se deduc din condiţia de

echilibru a tuturor forţelor care acţionează asupra unei mase de fluid oarecare,
omogen şi izotrop aflată în repaus (fig. 3.1).
 F ext i o (3.1)
Se delimitează din masa de fluid o particulă paralelipipedică infinit de
mică cu laturile dx, dy, dz paralele cu axele unui sistem de coordonate
triortogonal astfel încât să respecte ipotezele conceptului de particulă de fluid.
Se consideră că peste tot în elementul delimitat de fluid, densitatea este
aceeaşi. Se mai consideră că în punctul M (centrul paralelipipedului) valoarea
presiunii este p, iar aceasta variază liniar pe direcţia axelor de coordonate x, y, z.
Dimensiunile particulei fiind elementare considerăm că pe toate cele şase
feţe ale paralelipipedului, presiunea este uniform distribuită. De asemenea,

25
forţele interioare corespunzătoare paralelipipedului delimitat sunt două câte
două de module egale şi sensuri opuse, anulându-se reciproc.

Fig. 3.1. Particula de fluid paralelipipedică Asupra

fluidului acţionează forţe de suprafaţă, al căror modul este produsul între

valoarea presiunii şi aria suprafeţei şi forţe masice, proporţionale cu masa şi
r
caracterizate printr-o forţă de masă elementară rezultantă dFM . Componentele
forţei masice elementare rezultante pe direcţiile axelor de coordonate sunt:
 dFMx  f x  dm  f x  ρ  dxdydz

 dFMy  f y  dm  f y  ρ  dxdydz (3.2)

 dFMz  f z  dm  f z  ρ  dxdydz

Scriind ecuaţiile de echilibru al forţelor, proiectate pe cele trei axe

obţinem:
 p dx p dx
( p   )dydz  ( p   )dydz  f x  ρdxdydz  0
Ox :
 x 2 x 2
 p dy p dy
Oy : ( p   )dxdz  ( p   )dxdz  f y  ρdxdyd  0 (3.3)
 y 2 y 2
Oz :  p dz p dz
( p   )dxdy  ( p   )dxdy  f z  ρdxdyd  0
 z 2 z 2

26
 Ecuaţiile lui Euler pentru statica fluidelor sunt:
 1 p
   fx  0
 ρ x
 1 p
   fy  0 (3.4)
 ρ y
 1 p
   fz  0
 ρ z
Ecuaţia staticii fluidelor (forma vectorială)
1 
 grad p  f  0 (3.5)
ρ

3.2 Ecuaţia fundamentală a staticii fluidelor:

Se obţine din ecuaţiile staticii fluidelor prin înmulţirea acestora cu dx,

respectiv dy, respectiv dz, urmată de adunarea acestora:

 1 p
 ρ  x  f x dx

 1 p
   f y dy
 ρ y
 1 p
   f z dz
 ρ z 

1  p p p 
  dx  dy  dz   f x dx  f y dy  f z dz
ρ  x y z 1 4 44 2 4 4 43 (3.6)
1 4 4 44 2 4 4 4 43  dU
dp

Se notează U - potenţialul forţelor masice

Rezultă expresiile:
Ecuaţia fundamentală a staticii sub formă diferenţială:
1
dp  dU  0 (3.7)
ρ

Ecuaţia fundamentală a staticii sub formă integrală:

dp
 ρ
 U  ct. (3.8)
27
Forme particulare ale ecuaţiei fundamentale a staticii fluidelor:
a) În cazul fluidelor incompresibile (cum se consideră lichidele):
dp 1 p
ρ  ct.    u  ct.   dp  u  ct.  ρ  u  ct. (3.9)
ρ ρ

b) În cazul fluidelor uşoare (cum se consideră gazele):

f  0  f x  0; f y  0; f z  0;
 du  ( f x dx  f y dy  f z dz )  0
(3.10)
dp dp
 du  0   0  dp  0  p  ct.
ρ ρ

3.3 Consecinţe ale ecuaţiei fundamentale ale staticii fluidelor

Definiţie: O suprafaţă pe care potenţialul forţei masice este constant se

numeşte suprafaţă echipotenţială.
1. În interiorul unei mase de fluid în repaus, suprafeţele echipotenţiale
sunt suprafeţe izobare, izocore şi izoterme.
dp dp
 ρ
 U  ct. U  ct.  
ρ
 ct.  dp  0  p  ct.

p p
(3.11)
n
 ct. p  ct.  ρ  ct. ; n  RT; p  ct., ρ  ct.  T  ct.
ρ ρ

2. Într-un fluid în repaus, suprafeţele echipotenţiale nu au nici un punct

comun, nu sunt nici secante, nici tangente (fig. 3.2,a).

28
a b 3.
Fig. 3.2. Suprafeţe echipotenţiale
Într-un fluid
a) intersectate (P1 = P2 = P); b) variaţia presiunii
în repaus
presiunea creşte în sensul descreşterii potenţialului forţei masice (fig. 3.2,b).
Suprafaţa de separaţie dintre 2 fluide inmiscibile (fig. 3.3) este o suprafaţă
echipotenţială (fluide de densitate diferită)

4. Principiul lui Pascal – într-o masă

Fig. 3.3. Suprafaţă de separaţie între două fluide inmiscibile

de fluid în repaus, în cazul în care forţele masice sunt neglijabile în raport cu

cele de presiune, presiunea este practic constantă. O variaţie de presiune într-un
punct al unei mase de fluid în repaus se transmite integral în toate punctele
masei de fluid.

3.4. Repausul absolut al fluidelor în câmpul gravitaţional

Se consideră o masă de fluid în repaus în câmpul gravitaţional (fig. 3.4).

Asupra sa acţionează numai forţe masice datorate acestui câmp.

29
 Fig. 3.4. Masă de fluid în câmp gravitaţional
Ecuaţia
generală a staticii fluidelor are expresiile:
dp
(1)  ρ
 U  ct.

dp
(3.12)
( 2)  dU  0
ρ

G
fm  g f g
m
f m ( f x  0, f y  0, f z   g )
(3.13)
U    ( f x dx  f y dy  f z dz )

U    ( g )dz  gz  c

În câmp gravitaţional ecuaţiile (3.12) devin:

dp
(1')  ρ
 gz  ct.
(3.14)
dp
(2 ')  gdz  0
ρ

Forme particulare ale ecuaţiei fundamentale a staticii în câmpul

gravitaţional:
1. fluid incompresibil (cazul lichidelor)
relaţia (1) devine
1 p p
(1'')
ρ  dp  gz  ct.   gz  ct. ;
z γ
 z  ct.
(3.15)
sau pγ  z . ct

30
Ultima formă obţinută a ecuaţiei, se numeşte ecuaţia fundamentală a
hidrostaticii fluidelor (statica lichidelor)
2. fluide uşoare (cazul gazelor)
fm  0

dU    f x dx  f y dy  f z dz )  0
dp (3.16)
(2 '')   0  0; dp  0  p  ct.
ρ

3.5. Consecinţe ale ecuaţiei fundamentale a hidrostaticii

1. În cazul lichidelor în repaus în câmpul gravitaţional, suprafeţele

echipotenţiale sunt plane orizontale.

U  ct. 
  gz  ct; g  ct   z  ct. (3.17)
U  gz  ct 
2. Suprafaţa de separaţie dintre două lichide inmiscibile (care nu se
amestecă reciproc) în repaus, în câmp gravitaţional este o suprafaţă
echipotenţială şi prin urmare un plan orizontal.
3. Principiul vaselor comunicante (fig. 3.5). În cazul fluidelor aflate în
câmpul gravitaţional, suprafaţa de separaţie lichid – gaz (suprafaţa liberă a
lichidului) este o suprafaţă echipotenţială. Această proprietate se utilizează la
măsurarea nivelului apei în rezervoare sau bazine.

31
 Fig. 3.5. Principiul vaselor comunicante
4.
Presiunea creşte în sensul descreşterii potenţialului forţelor masice.
5. Principiul lui Pascal: în ipoteza neglijării greutăţii proprii a lichidului, o
variaţie de presiune într-un punct din interiorul unui lichid în repaus se transmite
cu aceeaşi intensitate în toate punctele sale. Considerând două puncte (1) şi (2)
în interiorul unui fluid, o variaţie de presiune p1 în (1) conduce la o variaţie de
presiune p 2 , în (2):
p1  γz1  p2  γz 2  ct.  p1  p2  γ(z1  z2 )  0
 1  2 (3.18)
p1  p1    z1  p 2  p 2    z 2  ct.
p1  p 2   ( z1  z 2 )  p1  p 2  0 (3.19)
p1  p 2  0  p1  p 2

6. Ecuaţia presiunii şi reprezentarea grafică a variaţiei presiunii într-un

lichid în repaus: presiunea are o variaţie liniară cu adâncimea (fig. 3.6).
Considerăm un lichid aflat în repaus într-un vas:
p  γz  c  ct.
pt.z  H γp  p0  p0  H  c
p  p0  γ(z - H )  0 (3.20)
p  p0  γh
p0  patm. prel .  p  patm. 
γh

32
 Fig. 3.6. Reprezentarea presiunii într-un fluid în repaus

Considerăm 2 lichide inmiscibile, conţinute într-un tub în formă de U,

atunci suprafaţa de separaţie este suprafaţă echipotenţială. Consecinţa poate fi
utilizată la determinarea densităţii unui lichid oarecare în raport cu un lichid
etalon.
h1
p0  ρ 2 gh2  p0  ρ1 gh1  ρ 2  ρ1 (3.21)
h2

3.6. Acţiunea fluidelor în repaus pe suprafeţe solide

3.6.1. Elemente generale

Acţiunea fluidelor în repaus pe suprafeţe solide cu care se află în contact
constă într-un sistem de forţe de presiune distribuite continuu pe suprafaţa
respectivă, această acţiune este egală şi de sens contrar cu acţiunea suprafeţei
solide asupra fluidului. În calculele din practică se operează cu rezultanta acestor
forţe numită forţă de presiune statică rezultantă.
Se consideră un fluid în repaus care se află în contact cu o suprafaţă de o
anumită arie A.
dFp  ( n )  pdA  Fp   ( n )  pdA
(3.22)
dMp  r  ( n )  pdA  Mp   r  ( n )  pdA  Mp   n  r  pdA

Acţiunea unui fluid în repaus pe o suprafaţă solidă poate fi exprimată

printr-un torsor, adică printr-un cuplu de vectori reprezentând forţa de presiune
statică rezultantă şi momentul de presiune rezultant. Expresiile celor 2 vectori
pot fi integrate dacă se cunosc: legea de variaţie a normalei, respectiv presiunii
pe suprafaţa considerată.
3.6.2. Acţiunea fluidelor în repaus pe suprafeţe solide plane.

33
 În acest caz versorul normalei este constant ca orientare pe întregul
domeniu.
F p   n   pdA ;
(3.23)
Mp   n  r  pdA  n   r  pdA
Faţă de un punct de referinţă O, numit pol, momentul forţei de presiune

rezultante este: M 0  rc  Fp  rc  ( n )  pdA  n rc  pdA . (3.24)

unde rc este vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie al forţei rezultante de

presiune (numit şi centrul de presiune al suprafeţei).

Conform teoremei lui Varignon: Mp  M 0  rc 

 r pdA
(3.25)
 pdA
3.6.3. Acţiunea lichidelor în repaus pe suprafeţe solide plane

F p  n  pdA   n  γhdA   n γ  z sin α dA 

(3.26)
 n γ sin α  zdA   n γ sin α  z G A   n γhG A  Fp  γhG A

Se consideră cazul general al unui perete înclinat faţă de orizontală cu un

unghi α, în contact cu un fluid de densitate ρ si greutate specifică γ (fig. 3.7). La
suprafaţa liberă a lichidului se presupune că acţionează presiunea atmosferică.

34
 Fig. 3.7. Acţiunea lichidelor în repaus pe suprafeţe solide plane

Se ataşează un sistem de axe triortogonal Oxyz cu axa Oy în planul

suprafeţei libere şi cu planul yOz în planul peretelui solid. Asupra suprafeţei
solide, în centrul de presiune va acţiona forţa de presiune rezultantă.
Forţa de presiune rezultantă în acest caz este egală cu greutatea unei
prisme de lichid având baza egală cu aria suprafeţei considerate şi înălţimea
egală cu adâncimea centrului de greutate al suprafeţei faţă de planul presiunii
atmosferice.


rc 
 r pdA  r 
 r γz sin α dA  γ sin α  r z dA   r z dA
c (3.28)
 pdA  γz sin αdA γ sin α  zdA  zdA


 yc  
yzdA Iyz

  zdA zG A
 (3.29)

 zc 
 z 2 dA

Iy
  zdA zG A
yc si zc sunt coordonatele centrului de presiune al suprafetei considerate

Paralel cu sistemul de axe ales Ozy, se alege un alt sistem Gy z  , cu

originea în centrul de greutate (G) al suprafeţei considerate. Faţă de acest nou
sistem de axe notăm cu Iyz  momentul de inerţie axial (tabelul 3.1.) şi respectiv,
cu Iy pe cel centrifugal.
Iyz Iy
Obţinem coordonatele centrului de presiune: yc  yG  z A z c  zG 
zG A
G

35
 În cazul particular al suprafeţelor plane orizontale (fig. 3.5), mărimea
forţei depinde numai de mărimea ariei A, a suprafeţei solide considerate şi de
adâncimea H, nu şi de cantitatea de lichid din vas, adică de forma vasului
(paradoxul hidrostatic).

Fig. 3.5. Paradoxul hidrostatic (Forţa de presiune - Fp

nu depinde de cantitatea de apă coţinută în recipient)

Tabelul 3.1. Momente de inerţie corespunzătoare diverselor suprafeţe

Suprafaţa IG
x A e

bh 3 bh h
12 2

bh 3 bh h
36 2 3

B 2  4Bb  b 2 h 3 B b B  2b h
 h 
Bb 36 2 Bb 3

36
 D 4 D 2 D
64 4 2

9 2  64 4 D 2 2D
D
1152  8 3

a 3 b
ab a
4

3.6.4. Acţiunea gazelor în repaus pe suprafeţe solide plane

p  ct.  F p  (  n )  pdA ( n ) p  dA  (  n ) pA ; Fp  pA

 r pdA  p  r dA  1 rG A (3.30)
rc   r dA   rG
 pdA p  dA A A

Forţa de presiune statică în cazul unui gaz în repaus are mărimea egală cu
produsul dintre presiunea efectivă şi aria suprafeţelor solide plane considerate.
Orientarea ei este normală şi sensul dinspre fluid înspre suprafaţa solidă.
Centrul de presiune coincide în acest caz cu centrul de greutate al suprafeţei.
3.6.5. Acţiunea fluidelor în repaus pe suprafeţe curbe deschise
Suprafeţele curbe se caracterizează prin faptul că versorul normalei este
variabil în diferite puncte ale suprafeţei. Din acest motiv, integrarea directă a
expresiei vectorului de poziţie al centrului de presiune şi a expresiei forţei de
presiune este dificilă.
Se înlocuieşte forţa de presiune cu un sistem de trei forţe rezultante de
presiune care sunt paralele cu axele de coordonate (fig.3.6). În cazul general,
aceste trei forţe nu sunt concurente. Considerăm o suprafaţă curbă deschisă care
mărgineşte un fluid omogen şi izotrop având densitatea ρ şi greutatea specifică
37
γ. Alegem un sistem de coordonate cu axa Oz vertical în jos şi xOy în plan
orizontal. Forţa de presiune elementară rezultantă dFp ce acţionează pe

suprafaţa dA se descompune în:

dFp  dFpx  i  dFp y  j  dFp z  k
dFp  n  p  dA
dFpx  pdA cosα  pdAyoz (3.31)
dFp y  pdA cosβ  pdAxoz
dFpz  pdA cosγ  pdAxoy

Prin integrare se obţine:

 rpdA
Fpx   pdAyoz ; Fp y   pdAxoz ; Fpz   pdAxoy ; rc  A
(3.32)
Ayoz Axoz Axoy  pdA
A

3.6.6. Acţiunea lichidelor în repaus pe suprafeţe curbe deschise

Fpx  
Ayoz
γzdAyoz  γ z G A  A yoz
yoz

Fp y  
Axoz
γzdAxoz  γ z G A  A xoz
xoz (3.33)
Fpz  
Axoz
γzdAxoz  γ z G A  A xoy  γ Vxoy
xoz

unde Vxoy este volumul corpului mărginit de suprafaţa A, dreptele de proiecţie

ale conturului suprafeţei A pe planul orizontal şi proiecţia sa pe planul orizontal.

38
 
Ayoz
xzγdAyoz 
Ayoz
xzdAyoz
rx  

Ayoz
γ z dAyoz z G A  Ayoz
yoz

 yzγdAxoz  yzdAxoz
ry 
Axoz

Axoz (3.34)

Axoz
γ z dAxoz z G A  Axoz
xoz


Axoy
z 2 dAxoy
rz 
Vxoy

Fig. 3.6. Acţiunea lichidelor în repaus pe suprafeţe curbe deschise

Forţa rezultantă de presiune care acţionează asupra unei suprafeţe curbe
deschise poate fi înlocuită cu un sistem de 3 forţe rezultante de presiune care
sunt paralele cu axele de coordonate şi au mărimile date de relaţiile de mai sus
(Fpx, Fpy, Fpz) şi punctele de aplicaţie după cum urmează:
Dreapta suport a componentei Fpx (paralelă cu Ox) trece prin centrul de
presiune al proiecţiei suprafeţei considerate pe yOz; punctul său de aplicaţie se

39
află la intersecţia dreptei suport cu suprafaţa curbă considerată; sensul este
dinspre fluid pe suprafaţa solidă.
Fpy are dreapta suport paralelă cu Oy care trece prin centrul de presiune al
proiecţiei suprafeţei considerate pe xOz; punctul de aplicaţie la intersecţia
suprafeţei cu suprafaţa solidă şi direcţia dinspre fluid înspre suprafaţa solidă;
Dreapta suport a componentei Fpz trece prin centrul de greutate al
volumului delimitat de suprafaţa curbă considerată, dreapta de proiecţie a
suprafeţei curbe pe xOy şi proiecţia suprafeţei pe acelaşi plan; punctul de
aplicaţie la intersecţia suprafeţei cu suprafaţa solidă şi sensul dinspre fluid spre
suprafaţa solidă.

3.6.7. Acţiunea gazelor în repaus pe suprafeţe curbe deschise

Utilizând modelul fluidului uşor, în repaus presiunea unui gaz este constantă.
Rezultă:

 rpdA  rdA
Fpx   pdAyOz  p  AyOz rc A
 r
 pdA
G
AyOz
A
A
(3.35)
Fp y  
AxOz
pdAxOz  p  AxOz

Fpz  
AxOy
pdAxOy  p  AxOy

3.6.8. Acţiunea fluidelor în repaus pe suprafeţele solide curbe închise.

Împărţim suprafaţa curbă închisă în două suprafeţe curbe deschise ce au

aceeaşi proiecţie pe planul lateral xOz:
Fpx   γ  z G A  Ayoz
yoz
(3.36)
Fpx  γ  z G A  Ayoz
yoz

40
 În mod asemănător, pe direcţia verticală, rezultă:
Fpz   γVAAMBB
Fpz  γVAANBB (3.37)
Fpz   γVAMBN

Asupra unui corp (suprafaţa solidă curbă închisă) cufundat într-un lichid
acţionează o forţă rezultantă de presiune ascensională şi care are valoarea egală
cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de acel corp (fig.3.7). Pe direcţiile
axelor Ox şi Oy rezultantele forţelor sunt nule, la fel şi pe orice direcţie
orizontală.

Fig. 3.7. Acţiunea lichidelor în repaus pe suprafeţe curbe închise

Pentru gaze, această forţă se ia în considerare numai la valori foarte mari

ale volumului dezlocuit.
Observaţie: Deşi mărimea forţei rezultante este dată de produsul dintre
greutatea specifică şi volum, forţa nu e de natură masică, ci este de suprafaţă.

41
Relaţiile stabilite sunt valabile şi în cazul în care suprafaţa solidului se află la
suprafaţa de separaţie dintre două fluide inmiscibile (care nu se amestecă unul
cu altul). În acest caz, pentru calculul forţei, se tratează separat fracţiunile din
corp ce plutesc în fiecare dintre cele două fluide.

42
 Cap. 4 CINEMATICA FLUIDELOR

4.1. Noţiuni introductive. Metode de studiu în cinematica fluidelor.

Cinematica fluidelor studiază mişcarea fluidelor fără a lua în considerare

forţele care determină sau modifică parametrii mişcării. În consecinţă,
rezultatele obţinute sunt valabile atât pentru lichide ideale cât şi pentru fluide
vâscoase.
Cinematica fluidelor are la bază modelul fluidului continuu, iar metodele
de studiu admit că masa de fluid în mişcare se compune dintr-un număr foarte
mare de particule de fluid, care ocupă complet şi compact spaţiul în care se află
curentul de fluid. Studiul mişcării unei particule de fluid este similar cu studiul
mişcării punctului material din mecanica clasică.
Mişcarea unui fluid este cunoscută dacă în fiecare moment se cunosc
mărimile: poziţiile particulelor componente, vitezele si acceleraţiile lor pe
intervalul de timp pe care se studiază mişcarea. La acestea se adaugă legile de
variaţie a mărimilor de stare (volum/densitate, presiune, temperatură )
Pentru a cunoaşte aceste mărimi se apelează la metodele:
Metoda Lagrange studiază mişcarea propriu-zisă a fiecărei particule de
fluid componentă a corpului fluid. Ea stabileşte iniţial ecuaţiile traiectoriei
particulei de fluid, apoi din acestea se deduc ecuaţiile vitezei şi acceleraţiei.
Desfăşurarea mişcării în timp şi spaţiu se raportează la un sistem de referinţă.
Fiecare particulă de fluid se identifică prin poziţia iniţială la momentul t 0
definită prin coordonatele (xoi, yoi, zoi) sau vectorul de poziţie al particulei
(fig.4.1).

43
 Fig. 4.1. Metoda Lagrange de studiu în cinematica fluidelor

Traiectoria unei particule de fluid este definită prin ecuaţiile de

coordonate:
 X  f ( x0 , y0 , z0 , t )
 1

Y  f 2 ( x0 , y0 , z0 , t ) (4.1)

 Z  f ( x0 , y0 , z 0 , t )
 3

Pentru descrierea completă a mişcării unei mase de fluid cu n particule

sunt necesare n sisteme de ecuaţii. Aplicarea acestei metode la mişcarea generală
a unui corp fluid constituit dintr-un număr foarte mare de particule, devine
imposibil de soluţionat din punct de vedere matematic. De aceea, metoda
Lagrange se aplică studiului mişcării unor particule individualizate de fluid sau
pentru cazuri particulare de curgere.
Metoda Euler studiază indirect mişcarea particulelor componente, ea
având ca obiect de studiu câmpul vitezelor ca un câmp vectorial şi evoluţia lui în
timp şi în spaţiul ocupat de fluid în mişcare. Conform acestei metode, prin
44
fiecare punct al spaţiului de coordonate (xi, yi, zi) şi în fiecare moment din
intervalul considerat trece câte o particulă de fluid cu o anumită viteza v i. La
momentul următor de timp t”, vitezele particulelor în punctele respective devin
vi” (fig.4.2).

Fig. 4.2. Metoda Euler de studiu în cinematica fluidelor

Câmpul vitezelor este definit în raport cu un sistem de referinţă O xyz prin

sistemul de ecuaţii:
 v x  f ( x, y , z , t )
 1

 v y  f 2 ( x, y, z, t ) (4.2)

 v z  f ( x, y , z , t )
 3

În aceste ecuaţii, x, y, z, reprezintă coordonatele punctelor din spaţiu

ocupate de fluid, spre deosebire de metoda Lagrange, unde acestea sunt
coordonatele particulelor de fluid. Pentru a descrie mişcarea unei mase de fluid
este necesar să se cunoască vitezele în toate punctele domeniului ocupat de
fluid, precum si legile de variaţie ale acestora în timp f1, f2, f3. Metoda se foloseşte
la studiul formelor generalizate de mişcare.
45
 Ecuaţiile diferenţiale ale traiectoriei sunt:
dx dx dy dz
vx      dt (4.3)
dt vx v y vz

X=F1(x,y,z,t); Y=F2(x,y,z,t); Z=F3(x,y,z,t) (4.4)

Ecuaţiile acceleraţiilor se obţin prin derivarea în raport cu timpul a
ecuaţiilor vitezelor:
 v x v x v x v x
 d v x  dt  dx  dy  dz
t x y z

 v y v v v
 dv y  dt  y dx  y dy  y dz (4.5)
 t x y z
 v z v v v
 dv z  dt  z dx  z dy  z dz
 t x y z

 dv x v x v x dx v x dy v x dz
 a x        
dt t x dt y dt z dt

 dv y v y v y dx v y dy v y dz
a y         (4.6)
 dt  t x dt y dt z dt
 dv z v z v z dx v z dy v z dz
 az        
 dt t x dt y dt z dt

 v x v x v x v x
 a x    v x   v y   vz
t x y z

 v y v y v v
a y    vx  y  v y  y  vz (4.7)
 t x y z
 v z v z v v
 az    vx  z  v y  z  vz
 t x y z

v v v v
a  vx  vy  vz (4.8)
t x y z

Acceleraţia este derivata totală a vitezei în raport cu timpul. În expresia ei,

v
se numeşte acceleraţie locală şi reprezintă variaţia locală a vitezei în raport
t

v v v
cu timpul, ceilalţi 3 termeni ( x v x  y v y  z v z ) reprezintă acceleraţia de

46
transport şi exprimă variaţiei vitezei în funcţie de timp prin intermediul
coordonatelor spaţiale.
4.2. Noţiuni fundamentale în cinematica fluidelor

1. Curentul de fluid – este o masă de fluid în mişcare.

2. Linia de curent – reprezintă linia tangentă la vectorii viteză ai particulei aflate
în punctele acestor linii la un moment dat (fig.4.3). În cazul mişcării permanente
liniile de curent rămân constante în timp.

Fig. 4.3. Linia de curent

Totalitatea linilor de curent formează spectrul liniilor de curent. Liniile de curent

ocupă în întregime spaţiul în care se află fluidul. În general liniile de câmp nu se

intersectează şi nu au nici un punct comun.

3. Traiectoria unei particule de fluid - este drumul parcurs de particule de
fluid în mişcarea sa într-un anumit interval de timp (fig.4.4). Sistemul de ecuaţii
vectoriale al traiectoriei particulei de fluid este:
dx dx dz
dS  Vdt     dt (4.9)
Vx Vy Vz

47
 Fig. 4.4. Traiectoria unei particule de fluid
În mişcarea permanentă, adică parametrii mişcării sunt constanţi în timp,
ecuaţiile diferenţiale ale traiectoriei sunt identice cu ecuaţiile linilor de curent,
adică în mişcarea permanentă, particulele se mişcă pe liniile de curent
(traiectoriile particulelor coincid cu liniile de curent). Prin integrarea ecuaţiilor
diferenţiale se obţin ecuaţiile parametrice ale mişcării şi după determinarea
constantelor de integrare din condiţia la limită se obţin ecuaţiile traiectoriei
particulei de fluid. Acestea permit în continuare aplicarea metodei Lagrange
pentru studiul mişcării.
 X  f ( x0 , y0 , z0 , t )
 1

Y  f 2 ( x0 , y0 , z0 , t ) (4.10)

 Z  f ( x0 , y0 , z0 , t )
 3

4. Suprafaţa de curent - este

suprafaţa constituită din totalitatea liniilor
de curent care se sprijină pe o curbă
oarecare, deschisă (fig.4.5).
Fig. 4.5. Suprafaţă de curent
5. Tubul de curent - este suprafaţa
formată din liniile de curent ce se
sprijină pe o curbă închisă (fig.4.6).
Deoarece liniile de curent nu se
intersectează rezultă că toate

48

Fig. 4.6. Tub de curent

particulele de fluid aflate în interiorul unui tub de curent, într-o anumită secţiune
a sa, rămân în continuare în interiorul tubului pe toată lungimea lui. În mişcarea
permanentă tubul de curent îşi menţine constante în timp atât forma cât şi
dimensiunea ca şi cum ar fi o conductă cu pereţi rigizi.
6. Vena de fluid - constituie conţinutul unui tub de curent, ea reprezentând
un curent de secţiune finită în mişcare pe o singură direcţie.
7. Tubul elementar de curent - este un tub subţire de curent de secţiune
transversală elementară. Dimensiunea lui este suficient de mică, astfel încât să
se poată considera că în secţiunea transversală toate particulele au aceeaşi viteză.
8. Firul de fluid - este conţinutul unui tub elementar de curent. Firul de
fluid materializează liniile de curent care trece prin acel punct.
9. Secţiunea unui tub de curent - este o
suprafaţă oarecare străbătută de toate liniile de
curent din interiorul tubului.
10. Secţiunea transversală a unui tub de
curent - este secţiunea normală la toate liniile de
curent din interiorul unui tub de curent (fig. 4.7).
Ea este o suprafaţă plană dacă liniile de curent
sunt paralele între ele.
Fig. 4.7. Secţiuni 11. Perimetrul udat: este lungimea
transversale
conturului unei secţiuni transversale a unui curent
de fluid mărginită de pereţi solizi (fig.4.8).

Fig. 4.8. Perimetrul udat

49
 12. Raza hidraulică - este raportul dintre aria secţiunii transversale a unui
R
curent şi perimetrul udat. În cazul conductelor sub presiune: Rh 
2

13. Debitul unui curent de fluid - este cantitatea de fluid care trece printr-
o secţiune transversală a unui curent în unitatea de timp (fig.4.9). Ecuaţiile
definesc debitul volumic (a); masic (b) ; gravific/gravitaţional (c).

V dV  m3 
a ) QV  lim A  s 
t 0 t dt
A
  Fig. 4.9. Debitul,
m
secţiune transversală
dm  Kg 
b) Q m  lim A A  s 
t  0 t dt
(4.11)
G dG N 
c) Q G  lim A A  s 
t 0 t dt
ρ  ct.
Q m  g  QG ; 
Qρm Q  V

14. Viteza medie a unui curent de fluid într-o anumită secţiune este
raportul dintre debitul volumic de fluid şi aria secţiunii.
dQρm v n dA
 
ρ  ct.
  ρ v n dA
Qρm v  n  dA   ρ v A n  (4.12)
A

Qρm Q  V Q Vv  An 

4.3. Clasificarea mişcării fluidelor

4.3.1. După criteriul desfăşurării mişcării în spaţiu :

a) Mişcarea tridimensională – este cazul cel mai general de mişcare, iar

componentele vitezei şi acceleraţiei sunt exprimate prin relaţia lui Euler:

50
  v x  f1 ( x, y, z , t )

 v y  f 2 ( x, y , z , t ) (4.13)

 v z  f 3 ( x, y , z , t )

Din aceste ecuaţii, prin diferenţiere se obţin ecuaţiile diferenţiale ale

traiectoriei şi prin derivare în raport cu timpul, cele ale acceleraţiei:
dx dx dy dz
vx      dt (4.14)
dt vx v y vz

 v x v x v x v x
 ax  t  x  v x  y  v y  z  v z

 v y v y v v
a y    vx  y  v y  y  vz (4.15)
 t x y z
 v z v z v v
 az    vx  z  v y  z  vz
 t x y z

b) Mişcarea bidimensională – în cazul acesta, componentele după axa Oz sunt

nule, mişcarea desfăşurându-se după 2 direcţii:
 v x  f1 ( x, y, t )
 (4.16)
 v y  f 2 ( x, y, t )

dx dy
  dt  (4.17)
vx v y

 v x v x v x
 ax  t  x  v x  y  v y

 (4.18)
 a  v y  v y  v  v y  v
 y t x
x
y
y

În cazul mişcării bidimensionale se înscrie şi mişcarea axial simetrică ce

apare în conducte (sistemul de coordonate ales este cel cilindric).
c) Mişcarea liniară – este cazul mişcării după o singură axă, componentele
celelalte fiind nule.
dx dv x v x v x
v x  f ( x, t )  dt ax    vx (4.19)
vx dt t x

4.3.2. După criteriul desfăşurării mişcării în timp

51
 a) Mişcare nepermanentă (nestaţionară) – caracterizată prin faptul că
parametrii mişcării depind atât de timp cât şi de spaţiu. Ecuaţiile pentru mişcarea
nepermanentă sunt cele din cazul general de mişcare (paragraful 4.3.1) şi cu
particularităţile de la (a ,b, c) în cazul mişcării nepermanente, tridimensionale,
bidimensionale şi liniare .
Un caz particular al mişcării nepermanente este mişcarea semipermanentă
în cazul în care vitezele rămân constante ca direcţie în fiecare punct al spaţiului
şi variază numai ca mărime. Un exemplu de mişcare semipermanentă este
mişcarea periodică în care parametrii mişcării sunt funcţii periodice de timp.
b) Mişcare permanentă (staţionară) – în care parametrii mişcării nu
depind de timp ci numai de coordonatele spaţiului.
 v x  f ( x, y , z )
 1

 v y  f 2 ( x, y , z ) (4.20)

 v z  f ( x, y , z )
 3
dx dy dz
   const. (4.21)
vx v y vz

 v x v x v x
 ax  x  v x  y  v y  z  v z

 v y v v
a y   vx  y  v y  y  vz (4.22)
 x y z
 v z v v
 az   v x  z  v y  z  vz
 x y z

v v v
a vx  v y  vz (4.23)
x y z

Un caz particular al mişcării permanente este mişcarea uniformă (a=0).

Mişcările permanente se întâlnesc în cazul curgerii în conducte şi canale în
regim permanent. Liniile de curent sunt paralele, iar vectorul vitezei este
constant de-a lungul lor.

52
4.3.3. Criteriul naturii pereţilor tubului de curent :
- curgerea prin conducte sub presiune (fig.4.10,a) – se caracterizează
prin faptul că pereţii tubului de curent sunt solizi;
- curgerea cu suprafaţă liberă, prin albie naturală (fig.4.10,b) sau canale
(fig.4.10,c);
- curgerea sub formă de jet – adică pe tot exteriorul curentului de fluid
acţionează presiunea atmosferică (fig.4.10,d).

Fig. 4.10. Clasificarea curgerii conform criteriului

naturii pereţilor tubului de curent:
a) curgerea prin conducte sub presiune;

53
 b) curgerea cu suprafaţă liberă, prin albie naturală
c) curgerea cu suprafaţă liberă, prin canaledeversoare;
d) curgerea sub formă de jet.

54
 4.3.4. Clasificarea conform aspectului fizic al curgerii.
Experienţa lui Reynolds
Mişcarea laminară se produce la viteze relativ mici, ea se caracterizează
prin faptul că se desfăşoară în straturi elementare paralele care alunecă unele
peste altele fără să existe schimb de particule între straturi. Deplasarea
particulelor se desfăşoară pe traiectorii regulate şi constante în timp având un
aspect ordonat.

Fig. 4.11. Clasificarea curgerii conform aspectului fizic al acesteia

Mişcarea turbulentă se produce la viteze mari şi particulele de fluid trec

de pe un strat elementar pe altul, deplasarea lor făcându-se neregulat, iar
aspectul fizic este dezordonat. Clasificarea se face în funcţie de numărul lui
Reynolds (fig.4.11).
vD
Re 
υ
υ - vascozitatea cinematica
D - diametrul conductei
v - viteza medie (4.24)
m
     s m 1
v  D
 υ m2
s
55
 Din punct de vedere matematic:
Re < 2310 – regim laminar
2310 < Re < 4000 – regim tranzitoriu
4000 < Re – regim turbulent
υ  Recr . vD Re 
Re cr  2310;  vcr.  ; cr  ; Dcr  cr (4.25)
D Recr . v

Mişcarea unei particule de fluid. Mişcarea unei particule de fluid care se

deplasează între punctele 1 şi 2 ale unei linii de curent se compune din translaţie,
rotaţie şi deformaţie, adică în mişcarea sa particula de fluid îşi modifică poziţia,
orientarea şi forma (fig.4.12).

Fig. 4.12. Componentele mişcării unei particule de fluid

Translaţia particulei de fluid caracterizată prin distanţa corespunzătoare pe
care se face deplasarea şi constă în schimbarea poziţiei sale în timp.
Rotaţia particulei de fluid caracterizată prin unghiul  cu care aceasta se
roteşte în timpul deplasării şi constă în schimbarea orientării sale în timp.
Deformaţia particulei de fluid constă în modificarea dimensiunilor sale în
timp. Deformaţia are o componentă liniară şi una unghiulară. Cele două

56
categorii de deformaţie sunt descrise prin modificarea raportului dintre
dimensiuni (lungimi şi unghiuri ) ce caracterizează mărimea şi forma particulei
de fluid în deplasarea din punctul 1 în punctul 2 pe o linie de curent.

4.4. Ecuaţia de continuitate în cazul general de mişcare

Ecuaţia de continuitate reprezintă principiul conservării masei aplicat

mişcării fluidului în ipoteza continuităţii mediului fluid.
Variaţia într-un interval de timp determinat a masei de fluid conţinută într-
un volum dat trebuie să fie egală cu diferenţa dintre masa de fluid care intră în
volumul considerat şi masa de fluid care iese din volumul considerat în acelaşi
interval de timp. Dacă masa de fluid care intră în volumul considerat este mai
mică decât masa care iese din acel volum, nu se produce o discontinuitate în
masa fluidului ci variază masa din interiorul volumului prin variaţia densităţii
fluidului din acel volum. Acest lucru poate fi exprimat analitic printr-o ecuaţie
numită ecuaţie de continuitate.

Fig. 4.13. Ecuaţia de continuitate. Volum elementar de fluid

57
 Ecuaţia de continuitate în cazul general de mişcare: Se consideră o masă
de fluid compresibilă de densitate   f ( x , y, z , t ) în mişcare nepermanentă,
tridimensională. Printr-o suprafaţă închisă, fixă în spaţiu, de forma unui
paralelipiped dreptunghic, având laturile de dimensiuni elementare dx, dy, dz cu
laturile paralele cu axele unui sistem de coordonate Oxyz se delimitează un
volum de control în interiorul masei de fluid (fig.4.13).
Expresia ecuaţiei de continuitate se obţine din condiţia de egalitate a
diferenţei dintre masa de fluid care intră în volumul de control, pereţii acestuia
fiind consideraţi permeabili şi cea care iese din volumul de control într-un
interval de timp, cu variaţia masei de fluid în volumul de control în acelaşi
interval de timp.
Prin exprimarea diferenţei dintre masa de fluid care intră în volumul de
control şi cea care iese din acesta în intervalul de timp elementar dt se obţine :
  (ρ  v x )   (ρ  v x )
Ox : ρdmvx   x ρ v  
dydzdt x  dx  dydzdt   dxdydzdt
 x  x
  (ρ  v y )
  (ρ  v y )
Oy : ρdmvy   ρ v  
dxdzdt
y y  dy  dxdzdt   dxdydzdt (4.26)
 y  y
  (ρ  v z )   (ρ  v z )
Oz : ρdmvz   z dxdydt
ρ v   z  dz  dxdydt   dxdydzdt
 z  z

 (ρ  v x )  (ρ  v y )  (ρ  v z )
dm  (   )dxdydzdt (4.27)
x y z

În acelaşi interval de timp dt masele de fluid din interiorul volumului de

control variază prin modificarea valorii densităţii, de la valoarea dxdydz la:
ρ ρ
(ρ  dt) dxdydz  dm   (ρ  dt)dxdydz - ρdxdydz
t t
ρ
(4.28)
dm   dxdydzdt
t

Conform principiului conservării masei de fluid:

dm  dm (4.29)

58
  ρ  (ρv x )  (ρv y )  (ρv z ) 
 t  x  y  z  dxdydzdt  0
 
(4.30)
ρ  (ρv x )  (ρv y )  (ρv z )
    0 ecuatia de continuitate
t x y z forma 1

ρ ρv x v x ρv y v y ρv z v z

  ρ  ρ  ρ0
t x x y y z z
dρ ρ ρv x ρv y ρv z
     (4.31)
dt t x y z
dρ v v v
  ρ( x  y  z )  0 ecuatia de continuitate
dt x y z forma 2

Cazuri particulare :
ρ  (ρv x )  (ρv y )  (ρv z )
a) mişcarea permanentă 0   0 (4.32)
t x y z

dρ v v v
b) fluide incompresibile ρ  const.   0  x  y  z  0 (4.33)
dt x y z

4.5. Ecuaţia de continuitate pentru un tub de curent

Se consideră un tub de curent în interiorul căruia se află o masă de fluid

compresibil, omogen şi izotrop în mişcare nepermanentă (fig.4.14). Se
delimitează un volum de control V, mărginit de pereţii tubului şi de două
secţiuni transversale A1 şi A2, aşezate la o distanţă oarecare L una de alta
măsurată pe axa tubului.

Fig. 4.14. Ecuaţia de continuitate pentru un tub de curent

59
 Prin aria elementară dA aparţinând secţiunii A1, intră în volumul de
control debitul masic elementar:
r r
dQm1    v1  n  dA   v1n dA (4.34)
Prin aria elementară dA aparţinând secţiunii A2, iese din volumul de
control debitul masic elementar:
r r
dQm2    v 2  n  dA   v 2 n dA (4.35)
Produsul între debitele masice şi intervalul de timp elementar dt
reprezintă valorile masei de fluid care intră respectiv iese din volumul de control
prin ariile elementare dA aparţinând secţiunilor A 1, respectiv A2, în acelaşi
interval de timp dt, conform relaţiilor:
r r
dm1    v1  n  dAdt (4.36)
r r
dm2    v 2  n  dAdt (4.37)
Prin integrarea expresiilor maselor de fluid pe secţiunea de intrare A 1
respectiv cea de ieşire A2 se obţine:
r r
m1     v1  n  dAdt (4.38)
A1

r r
m2     v 2  n  dAdt (4.39)
A2

Diferenţa dintre masa de fluid care intră în volumul de control şi cea care
iese din volumul de control este:
r r r r
m     v1  n  dAdt     v 2  n  dAdt (4.40)
A1 A2

Considerând mediul fluid continuu şi conform principiului conservării

masei, această diferenţă se regăseşte în variaţia masei de fluid ca urmare a
variaţiei densităţii în interiorul volumului de control în acelaşi interval de timp
dt.

60
 Masa unui volum elementar de fluid dV variază, ca urmare a variaţiei

  
densităţii acestuia în intervalul de timp dt de la valoarea  dV la    dt  dV
 t 

Pentru întregul volum de control V, variaţia masei de fluid ca urmare a

variaţiei densităţii este:

m '   dtdV (4.41)
V t
Conform principiului conservării masei: m  m ' şi deci:
r r r r 
   v  n  dAdt  
A1 1 A2
  v 2  n  dAdt  
V t
dtdV (4.42)

Intervalul de timp dt este diferit de zero. Prin împărţire cu dt se obţine:

r r r r 
   v  n  dA  
A1 1 A2
  v 2  n  dA  
V t
dV (4.43)

sau:

Qm1  Qm2   dV . (4.44)
V t

Ecuaţia continuităţii în cazul unui tub de curent, demonstrează că

diferenţa dintre debitul masic ce intră în volumul de control şi cel care iese din
volumul de control este egală cu variaţia în unitatea de timp a masei de fluid din
interiorul tubului de curent.
Cazuri particulare :
 r r r r
a) mişcarea permanentă:  0     v1  n  dA     v 2  n  dA (4.45)
t A1 A2

sau : Qm1  Qm2  Qm  const.  1v1 A1  2 v2 A2   vA  const. (4.46)

unde v reprezintă viteza medie în secţiune.
În cazul mişcării permanente a unui fluid compresibil, printr-un tub de
curent, debitul masic este constant în orice secţiune a tubului.
b) fluide incompresibile:
d r r r r
  const.   0    v1  n  dA    v 2  n  dA (4.47)
dt A1 A2

61
 sau : Q1  Q2  Q  const.  v1 A1  v2 A2  vA  const. (4.48)
În cazul mişcării permanente a unui fluid incompresibil, printr-un tub de
curent, debitul volumic este constant în orice secţiune a tubului.

62