Sunteți pe pagina 1din 5

DEZVOLTAREA NEURO-PSIHO-MOTORIE A COPILULUI NORMAL

Nou-născutul, sugarul, și copilul mic prezintă o evoluţie progresivă a acumulărilor în


dezvoltarea neurologică normală.
Stadiile dezvoltării neuro-psiho-motorii sunt:
 Stadiul I: 0-3 luni – Stadiul mişcărilor neorganizate / Stadiul primului model de flexie
(Vojta);
 Stadiul II: 4-6 luni – Stadiul mişcărilor necoordonate (Denhoff) / Primul stadiu de extensie
(Vojta);
 Stadiul III: 7-10 luni – Stadiul de debut al coordonării (Denhoff) / al doilea stadiu de
flexie (Vojta: 6-9 luni);
 Stadiul IV: 10-24 luni (~ 1-2 ani) – Stadiul coordonării parţiale (Denhoff) / Stadiul II de
extensie (Vojta: 8 luni);
 Stadiul V – Stadiul controlului complet al corpului (Denhoff).(10)
o La o lună:
- urmăreşte un obiect dintr-o parte a poziţiei mediane;
- mobilizează membrele inferioare unitar;
- în general membrele inferioare sunt mai puţin flectate;
- din decubit dorsal se întoarce parţial pe o parte; controlul capului e absent, acesta cade
în faţă, într-o parte sau în spate;
- în decubit ventral: ridică pentru câteva momente capul la câteva grade şi poate să-l
întoarcă; gambele fac mişcări de târâre ( Fig.2.4.);
- dacă e susţinut în ortostatism apare reflexul de păşire; dacă în această poziţie e înclinat
într-o parte, membrul inferior de partea unde se înclină se extinde, încercând să se sprijine
pe vârful piciorului, în equin. La o vârstă mai mare acesta este un semn descris de Vojta pt
sindromul piramidal (Fig.2.5.);
- controlul capului e absent, acesta cade în față, într-o parte sau în spate;
- apare reflexul de prindere (strânge degetul care se introduce în palma sa);
- fixează chipul adultului;
- încetează să plângă dacă i se vorbește.

Fig.2.4. Ridicarea capului Fig. 2.5. Reflexul de păşire


din decubit ventral
( http://www.copiisuflete.ro - accesat 8.05.2014 ora )

o La 2 luni:
- controlul capului e îmbunătăţit, ridicat de pe pat îşi menţine singur capul;
- extensia membrelor inferioare e mai buna, dar nu se poate sprijini pe membrele
superioare, care rămân flectate în decubit ventral; prinde cu mâinile pentru scurt timp;
- urmareşte un obiect în direcţie orizontală dintr-un capăt în altul;
- RTC joacă încă un rol important;
o La 3 luni:
- stă în decubit ventral cu bazinul pe planul de sprijin, se susţine pe antebraţe – postura
păpuşii (chiar dacă pumnii sunt încă închişi) şi îşi menţine capul ridicat;
- postura păpuşii reprezintă primul punct de referinţă important în dezvoltarea motorie a
copilului ( Fig.2.6.).
- susţinut în picioare poate lăsa greutatea corpului pe un membru inferior, fără să mai calce
pe vârf;
- prinde mai ales obiecte mai mari (biberonul), poate să-şi întindă mâinile complet; în
decursul acestui stadiu se observă dezvoltarea treptată a tonusului muşchilor extensori,
copilul învingând treptat fortă gravitaţională;
- extensia începe cu capul, cuprinde coloana, apoi şoldurile; pe măsură ce se dezvoltă
tonusul extensorilor, scade influenţa RTC;
- dispariţia RTC face posibilă rostogolirea;
o La 4 luni (dupa Kasatkin):
- se întoarce jumătate pe burtă;
- ţine capul ridicat, întoarce capul în ambele sensuri (dispariţia RTC);
- în postura păpuşii se sprijină pe palme, cu opoziţia completă a policelui;

Fig. 2.6. Postura păpuşii


http://www.copiisuflete.ro
(accesat la 08.05.2015 ora 15.25)
o La 5 luni:
- începe să poată fi sprijinit în şezând, iar controlul capului devine foarte bun;
- creşterea tonusului extensor determină apariţia reflexului Landau (fig.2.7.);
- inhibarea RTCA duce la dezvoltarea mişcărilor simetrice controlaterale;
- reflexul Moro descreşte în intensitate şi dispare;
- la sfârşitul acestei perioade apar primele reacţii de echilibru în poziţiile culcat pe
burtă şi pe spate.
o La 6 luni:
- se rostogoleşte complet, de mai multe ori;
- se târăşte în toate sensurile şi în toate modurile;
- poate fi aşezat în şezând şi în această poziţie îşi ţine capul ridicat şi îl rotează;
- extinde cotul (abia acum) şi se poate sprijini în decubit ventral pe braţele extinse;
o La 7 luni:
- poate să se ridice în poziţie şezând din decubit dorsal; şade fără sprijin sau cu uşor sprijin
lombar şi îşi foloseşte mâinile pentru a se juca sau pentru menţinerea echilibrului,
indiferent de poziţia capului;
- achiziţia posturii şezând este al doilea punct de referinţă important în dezvoltarea
neuro-motorie a copilului;
o la 8 luni:
- către sfârşitul luni apare reflexul „pregătire pentru săritură” (ready to jump) reprezintă al
treilea punct de referinţă în dezvoltarea neuro-motorie a copilului (reflex de apărare).
(fig.2.8.);
- se ridică eventual în picioare, dar uneori sprijinit deasupra planului, îşi flectează membrele
inferioare - faza de astazie; această fază e uneori mai marcată către 6 luni, se şterge către
sfârşitul lunii a 8-a, însă nu e obligatorie;

- se

a b
Fig. 2.7. a,b. Reflexul Landau
- poziţie normală (a); poziţie anormală – flască (b)
(http://www.copiisuflete.ro accesat la 8.05.2015 ora 16.35)

rostogolește cu alternarea coordonată a flexiei şi extensiei braţelor şi gambelor;


o La 9 luni:
- se ridică în aşezat fără ajutor;
- datorită dezvoltării reflexului „pregătirea pentru săritură” se poate ridica în patrupedie
(fig.2.9.);
- Ridicarea în ortostatism (între 9 şi 10 luni) se poate face în două moduri: din patrupedie,
prin postura „cavaler servant” şi se ridică prin sprijin pe membrul inferior de sprijin, sau o
poate face sprijinindu-se şi căţărându-se cu mâinile pe propriile membre inferioare.

Fig.2.8. Reflexul de apărare Fig 2.9. Patrupedie


(http://www.copilul.ro accesat 8.05.2015)

o La 10 luni:
- trece în poziţie ventrală, se târăşte, apoi se ridică din nou în aşezat;
- merge în patru labe - cu burta aproape de sol - cu încrucişare homolateral, de obicei; deşi
poate să se ridice în picioare, să fie susţinut de o singură mână, nu păşeşte şi nu are reacţii
de echilibru în ortostatism;
- primele trei degete ale mâinii capătă o importanţă tot mai mare; e vârsta la care apare
dominanţa.
- în afară de „mama” şi „tata” poate pronunţă două - trei cuvinte, pe care le repetă cu sau
fără sens.
o La 11 luni:
- merge în patru labe;
- în ortostatism, cu sprijin uşor, face paşi alternativi; poate menține ortostatismul fără
sprijin câteva secunde.
o La 12 luni:
- nu are încă reacţii de echilibru în mers;
- mersul lateral ţinut de o singură mână, cu bază largă de sprijin;
- prehensiunea e la această vârstă mai apropiată de cea a adultului, prezintă pensă digitală
cu opoziţie faţă de degetele II, III şi uneori IV;
- cooperează la îmbrăcare; trage piciorul din încălţăminte, scoate braţele din vestă.
o 12 și 18 luni:
- reacţia Landau dispare şi copilul capătă o mai mare mobilitate în mers;
- reacţiile de echilibru sunt dezvoltate în ortostatism, dar nu şi în mers;
- copilul merge singur, cu o baza mare de susţinere, se întoarce lateral sau înapoi,
mergând în semicerc, cu tot corpul („dintr-o bucată”).
o La 13 luni:
- stă singur pentru scurt timp şi face câţiva paşi înainte fără suport;
- merge cu membrele extinse („mersul elefantului”).
o La 15 luni:
- stă singur fără sprijin;
- merge singur, pornind şi oprindu-se, fără să cadă;
o La 18 luni (1 an și 6 luni):
- copilul stă şi merge singur;
- merge lateral şi cu spatele;
- urcă scările ţinându-se de balustradă;
- poate merge cu păpuşa în braţe;
- când aleargă, are tendinţa să ţină genunchii ţepeni şi uneori aleargă pe vârfuri.
o La 20 de luni (1 an și 8 luni):
- stă pe un singur picior cu asistenţă.
o La 21 de luni (1 an și 9 luni):
- mototoleşte hârtia după demonstraţie.
o La 24 de luni (2 ani):
- copilul aleargă bine, fără să cadă; de fapt aleargă mai mult decât merge;
- urcă şi coboară scările singur, dar dacă sunt ceva mai înalte, aduce amândouă picioarele
pe aceeaşi treaptă, urcând sau coborând cu acelaşi picior;
- merge rulând piciorul călcâi-deget;
o La 30 de luni (2 ani și 6 luni):
- merge pe vârful degetelor pe o linie trasată, după demonstraţie;
- sare de la o înălţime de 20-30 cm cu picioarele lipite;
- aruncă mingea (fără direcţie) menţinându-şi echilibrul;
o La 36 de luni (3 ani):
- urcă scările, sprijinindu-se de balustradă, cu alternarea picioarelor, dar coboară cu
amândouă picioarele pe o treaptă şi urcă la fel, dacă nu se ţine;
- merge urmărind cu aproximaţie o linie dreaptă, făcând 1-3 greşeli în 30 m;
- sare de pe ultima treaptă a scării (25cm) cu amândouă picioarele lipite, menţinându-şi
echilibrul;
- îşi pune singur ghetele, dar de obicei pe dos.
o La 42 de luni (3 ani și 6 luni):
- stă pe vârfuri, stă pe un singur picior (minim 2 secunde);
- merge cu tricicletă.
o La 48 de luni (4 ani):
- coboară scară cu alternarea picioarelor;
- sare de 2-3 ori pe un picior, parcurgând aproximativ 2 m;
- stă cu echilibru într-un picior 4-8 secunde;
- sare în lungime cu ambele picioare lipite 60 – 85 cm;
- se spală singur pe mâini şi pe faţă, dar nu prea bine.
o La 5 ani:
- copilul poate stă singur pe un picior minimum 8 secunde;
- merge pe vârfuri distanţe lungi;
- aruncă 10 mărgele într-o sticlă în 20 de secunde.