UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Dreptul Comerțului Internațional

Clauze necesare în contracte de

comerț internațional

COORDONATOR:
Lect univ.dr.Valentin Bădescu
Student:
DIMA Alexandra
ANUL: IV

SIBIU
-2019-
 CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE. NOŢIUNEA DE CLAUZĂ.

EVIDENŢIEREA DIFERENŢEI ÎNTRE CLAUZA GENERALĂ ŞI CEA
SPECIFICĂ

CAPITOLUL II. CONŢINUTUL CLAUZELOR NECESARE

BIBLIOGRAFIE

2
 CAPITOLUL 1
Introducere: Noţiunea de Clauză. Evidenţierea diferenţei între Clauza Generală
Şi Cea Specifică.

In temeiul principiului libertăţii contractuale, participanţii la comerţul

internaţional au posibilitatea de a stabili drepturile și obligaţiile care constituie
conţinutul contractelor pe care le încheie. Acordul lor de voinţă în această
privinţă este exprimat în clauze contractuale.
Altfel spus, conţinutul contractului de comerţ internaţional desemnează
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor la care dă naştere voinţa juridică a
contractanţilor, materializată prin clauze.
Limitarea pincipiului libertăţii contractuale este dată de lege , adică de
norme imperative fie din Convenţiile internaţionale, fie din reglementările
interne aplicabile comerţului internaţional, dar există şi limitări impuse de o
parte celeilalte – de ex. în cazul contractului de adeziune – contractele bancare ,
de asigurare , de transport, de expediţii internaţionale.
Clauzele reprezintă stipulaţii sau prevederi din cuprinsul unui act juridic, a
căror existenţă este specifică tuturor contractelor comerciale. Spre deosebire de
clauzele specifice dreptului comerţului naţional, în comerţul internaţional se
regăsesc clauze specifice, prin care părţile aleg legea care va guverna contractul,
stabilesc modul de soluţionare a litigiilor, readaptează contractul la
circumstanţele imprevizibile sau îşi menţin valoarea faţă de fluctuaţiile pieţei
internaţionale etc.
Nici o clauză contractuală nu poate fi analizată izolat, ci ea trebuie să
concorde cu obiectul şi celelalte prevederi ale contractului, cu voinţa reală a
părţilor. Clauza contractuală contrară legii este lovită de nulitate, iar dacă a fost
determinantă la încheierea contractului, atrage nulitatea întregului contract. Într-
o altă accepţiune mai simplă, clauza contractuală a fost definită ca fiind o
prevedere care face parte din cuprinsul unui contract ca urmare a acordului de
voinţă al părţilor sau în temeiul unei dispoziţii legale.
În literatura de specialitate1, clauzele contactelor comerciale internaţionale
au fost divizate în funcţie de importanţa şi impactul clauzelor contractuale asupra
existenţei înseşi a contractului, în clauze generale(necesare), care se referă mai
ales la părţile şi obiectul acestor contracte şi clauze specifice, care stabilesc
anumite drepturi şi obligaţii determinate de particularităţile acestor contracte.

1
L. Gribincea, Dreptul comerţului internaţional, Chişinău, Ed. „RECLAMA”, 1999
3
 În contractul de comerţ internaţional există clauze indispensabile, de a
căror existenţă depinde însăşi valabilitatea raportului obligaţional şi a
contractului respectiv.
Clauzele din această categorie se referă la identificarea părţilor sau a
reprezentanţilor acestora, la obiectul contractului, la calitatea bunurilor sau
serviciilor, la cantitatea mărfii, la ambalare şi marcare, la termenul şi modalitatea
de livrare şi la preţ.2
În afara clauzelor generale (necesare), contractul de comerţ internaţional
conţine clauze specifice, comune tuturor contractelor din acest domeniu,
referitoare la consecinţele neîndeplinirii lui, a îndeplinirii defectuoase sau a
reglementărilor legale aplicabile. Omiterea clauzelor din această categorie nu
influenţează existenţa contractului, generând doar dificultăţi în stabilirea
răspunderii contractanţilor sau a legii aplicabile contractului.3
Asemenea clauze sunt cele prin care se atenuează sau agravează
răspunderea, clauzele privind dreptul aplicabil, clauzele privind soluţionarea
litigiilor.4

CAPITOLUL II
Conţinutul Clauzelor Necesare

În tăcerea legii doctrina juridică a conturat câteva repere pentru

determinarea, în linii generale, a conţinutului clauzelor necesare după cum
urmează:5
1. Clauza privind părţile contractante
2. Clauze referitoare la obiectul contractului
3. Clauze referitoare la cantitatea mărfii.
4. Clauze referitoare la calitate
5. Clauze referitoare la reclamaţiile de cantitate şi calitate.
6. Clauze ce vizează ambalarea şi marcarea
7. Clauze prin care se stabilesc obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de
livrare.
8. Alte clauze prin care se reglementează diverse aspecte privind livrarea
mărfii.
9. Clauze cu privire la expediţia, transportul şi asigurarea mărfii în timpul
transportului

2
Tiberiu Constantin, Dreptul Comerţului Internaţional, Editura. Călăuza, Univ. Ecologică Deva, 2000, pag. 77
3
Idem, pag. 81.
4
Dumitru Mazilu, Drept Comercial Internaţional, Partea Specială, Editura. Lumina Lex, 2000, pag. 79
5
R. Geamănu, Dreptul comerţului internaţional Partea a II-a. Partea specială. , Editura Hamangiu, București,
2008, p. 94
4
 10. Clauze referitoare la obligaţia de preluare a mărfii
11. Clauze referitoare la preţ

1.Clauza privind părțile contractante

Deoarece identificarea părților contractante constituie o condiție de
validitate a acestui contract, aceasta clauza este esențială.
Există două cazuri:
a) În cazul persoanelor juridice se vor menționa: denumirea, sediul și forma
juridică.
Aceleași date privesc și reprezentanții părților contractuale.
b) În cazul persoanelor fizice se va preciza: nume, prenume, domiciliul
acestora, etc.

2. Clauze referitoare la obiectul contractului

În cazul în care contractul are ca obiect o marfă, este necesar ca părţile să
precizeze în conţinutul lui elemente suficiente pentru identificarea şi
determinarea acelei mărfi, cum ar fi: denumirea exactă şi completă a ei, tipul,
seria, caracteristici specifice de identificare în genul căruia îi aparţin. Lipsa
acestor elemente duc la o consecinţă gravă - contractul nu este valabil lipsindu-i
un element esenţial.6

3. Clauze referitoare la cantitatea mărfii

Părţile trebuie să introducă în contract cantitatea de marfă, indicându-se
unitatea de măsură, locul, momentul şi modul de determinare a cantităţii,
documentul care atestă cantitatea. De asemenea trebuie să se precizeze clauzele
privind recepţia cantităţii, termenele în care trebuie să se facă, condiţii, locul
recepţiei, etc.7

4. Clauze referitoare la calitate

Dreptul comerţului internaţional interferează cu o serie întreagă de
reglementări aparţinând altor ramuri de drept: dreptul concurenţei, dreptul
protecţiei
consumatorului– implied terms– completează contractul, chiar dacă părţile nu au
făcut referire la ele. In această categorie intră următoarele:
• clauzele privind metodologia de determinare a calităţii (specificaţii, standarde
de calitate) care se stabilesc prin certificate de calitate, prin declaraţii de
conformitate, instrucţiuni de folosire, etc.

6
Ibidem
7
https://sjeabv.spiruharet.ro/images/secretariat/BMSJA/Sinteze_Drept/dreptul_comertului_international_contract
ele.pdf
5
• clauzele privind constatarea lipsurilor calitative (recepţia cantităţii se face de
organele specializate de control care sunt experţi), clauze privind locul unde se
face recepţia, cine suportă cheltuielile, etc.
• clauzele privind răspunderea pentru calitate– obligaţia de garanţie pentru
calitate, termene de garanţie, modalităţi de remediere a lipsurilor calitative,
sancţiunile care se aplică furnizorului în cazul lipsurilor calitative.
• clauzele privind întinderea şi modul de calcul al termenelor de garanţie,
sancţiunile aplicabile în cazul încălcării obligaţiei de calitate, penalităţi,
despăgubiri.
• clauzele privind obligaţia de reparare a calităţii, furnizarea unei mărfi de
înlocuire, reducerea preţului

5. Clauze referitoare la reclamaţiile de cantitate şi calitate(procedura de

reclamare a lipsurilor cantitative şi calitative).
În contract se va stipula conținutul pe care trebuie să-l aibă reclamația,
obligațiile ce îi revin cumpărătorului până la soluționarea reclamației,
documentele însoțitoare cât și procedura de comunicare a reclamației.
În ceea ce priveste termenele, reclamatiile vor fi corelate cu cele privitoare la
recepția cantitativă și calitativă a mărfii și cele de garanție.
De asemenea, se va preciza în contract și termenele acordate vânzătorului,
pentru a comunica răspunsul sau cumpărătorului cu privire la reclamația
formulată.8

6. Clauze ce vizează ambalarea şi marcarea

Părţile trebuie să stipuleze o clauză din care să rezulte felul ambalajului,
dacă acesta trece în proprietatea cumpărătorului -caz în care se va specifica
preţul acestuia - sau ambalajul este proprietatea vânzătorului - caz în care se va
menţiona termenul de returnare şi în sarcina cui se află cheltuielile ocazionate cu
returnarea -, precum şi măsurile de protecţie a mărfii care se livrează vrac ( ne
ambalată).
Cât priveşte marcarea ambalajului, se va preciza conţinutul mar¬cajului şi
limba sau codul în care se face marcajul.9

7. Clauze prin care se stabilesc obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de

livrare
Predarea mărfii către cumpărător fiind principala obligaţie a vânzătorului,
este necesar ca în contract să se stipuleze clauze precise cu privire la executarea

8
http://www.rasfoiesc.com/legal/contracte/CONTINUTUL-CONTRACTULUI-DE-COM88.php
9
R. Geamănu, Dreptul comerţului internaţional Partea a II-a. Partea specială. , Editura Hamangiu, București,
2008, p. 94
6
acestei obligaţii, menţionându-se: termenul de livrare, iar dacă livrarea urmează
a se face în tranşe vor fi arătate termenele intermediare, ca şi termenul final de
livrare. Vor fi precizate condiţiile în care devine posibilă modificarea termenelor
de livrare convenite precum şi documentele prin care se confirmă efectuarea
livrării şi data la care a avut loc menţionându-se condiţiile în care livrarea poate
fi refuzată de cumpărător şi legat de aceasta se va stabili răspunderea
furnizorului pentru nerespectarea termenelor de livrare. Totodată părţile pot
stipula şi o clauză rezolutorie indicând condiţiile în care partea îndreptăţită poate
promova acţiunea în rezoluţiune.

8. Alte clauze prin care se reglementează diverse aspecte privind livrarea mărfii.
Este recomandabil să se clarifice printr-o clauză adecvată şi modalităţile de
livrare, locul unde se face, cui revine obligaţia de a suporta cheltuielile de
livrare, cine suportă riscurile livrării, momentul transmiterii dreptului de
proprietate al mărfii de la vânzător la cumpărător etc.

9. Clauze cu privire la expediţia, transportul şi asigurarea mărfii în timpul

transportului
Părţile trebuie să stipuleze în contract condiţiile de expediere, încărcare-
descărcare a mărfii, modalităţile de transport, modul de suportare a cheltuielilor
pentru aceste operatiuni etc. Aceste clauze pot preciza obligaţiile părţilor fie
direct, fie prin referire la INCOTERMS sau la alte uzanţe comerciale
internaţionale.

10. Clauze referitoare la obligaţia de preluare a mărfii

Trebuie clarificate printr-o clauză, diferitele aspecte legate de îndeplinirea
de către cumpărător a obligaţiei de preluare a mărfii precum şi o clauză prin care
să se stabilească condiţiile în care cumpărătorul poate refuza executarea acestei
obligaţii.

11. Clauze referitoare la preţ

De regulă partenerii determină prin contractul lor preţul ca valoare totală,
dar şi pe unitate de produs. Destul de frecvent preţul este considerat ca fiind
numai determi¬nabil, ipoteză în care trebuie să se precizeze criteriile pe baza
cărora urmează a se calcula ulterior preţul, stabilindu-se o limită inferioară şi una
superioară între care trebuie să se situeze preţul definitiv.
Părţile sunt libere să stipuleze în contract orice clauze privind stabilirea şi
plata preţului, a condiţiilor de executare a acestei obligaţii precizându-se:
modalitatea de plată (acreditiv documentar, incaso etc.); modul de garantare a

7
plăţii; data şi locul plăţii; docu¬mentele necesare efectuării acesteia;
instrumentele de plată

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin T., Dreptul Comerţului Internaţional, Editura. Călăuza, Univ.

Ecologică Deva, 2000.
2. Geamănu R., Dreptul comerţului internaţional Partea a II-a. Partea
specială. , Editura Hamangiu, București, 2008.
3.Gribincea R., Dreptul comerţului internaţional, Editura „RECLAMA”,
Chişinău, 1999.
3. Mazilu D., Drept Comercial Internaţional, Partea Specială, Editura.
Lumina Lex, 2000.
4.https://sjeabv.spiruharet.ro/images/secretariat/BMSJA/Sinteze_Drept/drep
tul_comertului_international_contractele.pdf
5.http://www.rasfoiesc.com/legal/contracte/CONTINUTUL-
CONTRACTULUI-DE-COM88.php