Sunteți pe pagina 1din 1

Funcţiile evaluării

Evaluarea reprezintă un ansamblu de activităţi care nu sunt independente de anumite intenţii.


Funcţiile evaluării sunt abordate în literatura de specialitate din perspective diferite. Serviciul
Naţional de Evaluare şi Examinare (SNEE) menționează următoarele funcții ale evaluării:

a) Funcția diagnostică - prin identificarea nivelului performanţei, a punctelor tari şi slabe, pe domenii
ale performanţei;

b) Funcția prognostică - prin estimarea domeniilor sau a zonelor cu performanţe viitoare maximale
ale educabililor; c

) Funcția de selecție - vizează clasificarea candidaţilor în ordinea descrescătoare a nivelului de


performanţă atins, într-o situaţie de examen sau de concurs; 4

d) Funcția de certificare - recunoaşterea statutului dobândit de către candidat în urma susţinerii unui
examen sau a unei evaluări cu caracter normativ;

e) Funcția motivațională - activează şi stimulează autocunoaştarea, autoaprecierea, valenţele


metacognitive în raport cu obiectivele procesului educaţional stabilite de la început sau în funcţie de
obiectivele de evaluare comunicate anterior;

f) Funcția de consiliere - orientează decizia elevilor şi a părinţilor, în funcţie de nivelul


performanţelor obţinute, astfel încât orientarea şcolară şi /sau profesională a elevilor să fie optimă,
în echilibru stimulativ între dorinţe şi posibilităţi.

Uneori, o procedură de evaluare poate însuma mai multe funcții odată. De exemplu, evaluarea la
sfârșitul unui ciclu de învățământ poate avea deopotrivă o funcție de clasificare, de certificare sau
chiar o funcție prognostică. În general, consideră C. Cucoș ( 1998, p.178), rezultatele actului evaluativ
oferă date elocvente:  profesorilor, de a controla achiziţiile şcolare la începutul unui ciclu şcolar, de
a decide asupra promovărilor;  elevilor, de a lua cunoştinţă de reuşitele şi progresele lor; 
părinţilor, de a se informa asupra direcţiilor de dezvoltare a copiilor, în scopul de a-i orienta şcolar şi
profesional în cunoştinţă de cauză;  directorilor de şcoli, de a controla profesorii, plecând de la
standardele asupra cărora s-a căzut de acord, de a identifica scăderi în activitatea şcolii;  societăţii,
de a se informa asupra modificărilor apărute în cerinţele şi dezideratele tinerei generaţii etc.