Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești

Domeniul:Inginerie și Management

Facultatea: Inginerie mecanică și electrică

Specializarea: Inginerie economica în domeniul mecanic

ANALIZA FORMELOR DATORIEI EXTERNE

Profesor coordonator lector universitar doctor:

Alice CRISTU

STUDENT: Andrei Dragostin Ioan TUDOR

ANUL: I

GRUPA: 10581

2018
2018
 Cuprins

Cuprins ...................................................................................................................................... 2
Introducere ............................................................................................................................... 3
1. Categorii de creditori ........................................................................................................ 4
1.1 Definiție............................................................................................................................ 4
1.2 Datoria publică ............................................................................................................... 4
2. Concept .............................................................................................................................. 5
2.1 Sensul de abordare ......................................................................................................... 5
2.2 Interpretarea ................................................................................................................... 6
3. Interpretarea Băncii Mondiale ........................................................................................ 7
3.1 Componența .................................................................................................................... 7
3.2 Factorii de influență ....................................................................................................... 8
4. Creditori și țări debitoare ................................................................................................ 9
4.1 Indicatorii de apreciere a datoriei externe: .................................................................. 9
4.2 Gruparea țărilor debitoare .......................................................................................... 10
4.3 Cadrul juridic şi cadrul instituţional al datoriei publice: ......................................... 11
CONCLUZII ........................................................................................................................... 14
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 15

2
 Introducere

Datoria externă în sine reprezintă, iniţial, un efect al unui alt fenomen economic
internaţional de mare amploare – creditarea internaţională.

Creditarea internaţională nu este un fenomen nou. Încă din Evul Mediu, factorii de
dezvoltare a comerţului internaţional şi a investiţiilor externe au produs o diversitate a
instituţiilor bancare, ale căror obiective, practici de creditare, pieţe, modalitaţi de organizare şi
structurare, nu erau fundamental diferite de cele promovate de băncile de anvergură
internaţională fondate în anii 1960-1970. Ca dovadă apare situaţia Suediei, unde, datorită
dimensiunilor împrumuturilor externe ale Casei Regale, încă din secolul al XVIII-lea s-a
înfiinţat un oficiu de administrare a datoriei astfel rezultate.

De fapt, cu secolul al XVIII-lea începe istoria creditării internaţionale, când băncile

din Marea Britanie au trecut aproape linear de la negustorie şi cămătărie la creditare. Începând
cu războaiele napoleoniene, parcurgând secolul al XIX-lea şi până la începutul secolului
nostru, băncile comerciale creditau guverne străine şi finanţau comerţul internaţional prin
intermediul acceptelor(precursoare ale acreditivelor şi ale altor documente comerciale de
astăzi).

Al doilea război mondial a accelerat declinul lirei sterline şi ascensiunea dolarului

american ca valută de circulaţie internaţională. Puterea financiară a City-ului londonez s-a
redus, făcând loc New York-ului pe piaţa exportului de capital, S.U.A. dispunând de bănci cu
mare credibilitate în mediile financiare internaţionale.

Istoria economică postbelică aduce treptat în scenă trei mari actori :S.U.A., Piaţa
Comună şi Japonia(însoţită din anii ’70 de “tigrii” Asiei de sud-est : Hong-Kong, Coreea de
Sud, Singapore, Thailanda, Taiwan). Aceştia domină şi în prezent pieţele internaţionale ale
creditului, atât direct cât şi prin intermediul puternicei influenţe exercitate în interiorul marilor
organisme financiare internaţionale - FMI, Banca Mondială, BERD, BRI, etc. Această
dominare este posibilă atât datorită puterii economice de ansamblu, incontestabile a celor trei,
cât şi datorită progresului tehnologiei comunicaţiilor, care permit ca orice decizie luată într-o
parte a lumii să fie instantaneu cunoscută pe meridianul opus. 1

3
 ANALIZA FORMELOR DATORIEI EXTERNE

1. Categorii de creditori

1.1 Definiție
Datoria publică externă este partea din datoria publică totală reprezentând totalitatea
obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate
de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.

Corespunzător metodologiei Fondului Monetar Internaţional datoria publică externă

cuprinde creditele externe cu scadenţa iniţială sau prelungită mai mare de un an,contractate
direct de către stat, guvern, instituţii şi organisme publice, precum şi de către agenţi
economici sau alte persoane juridice particulare, când rambursarea este garantată de un
organism public.

1.2 Datoria publică

 În funcţie de categoria de creditori faţă de care s-a contractat împrumutul, datoria
publică externă provine din surse diverse:

a) De la creditori oficiali:

- împrumuturi multilaterale;

- împrumutiri bilaterale.

b) De la creditori particulari:

- bănci comerciale;

- împrumuturi rezultate din tranzacţiile cu hârtii de valoare;

- alţi creditori.

 Datoria publică locală externă este partea din datoria publică locală reprezentând
totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale,
provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane
fizice sau juridice nerezidente în România.

 Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică

guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului,
provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane
fizice sau juridice nerezidente în România.2

4
 2. Concept

2.1 Sensul de abordare

Datoria externă brută în sens larg cuprinde sumele de bani și alte valori pe care
rezidenții unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza străinătății la un moment dat.În
aceasta interpretare exhaustivă, datoria externă include:
 sumele datorate strainătății de catre stat, de unitățile administrativ-teritoriale și de alte
entități publice;
 obligațiile bănești ale unităților economice, angajate cu sau fară garanția statului;
 datoriile fată de creditorii străini ale persoanelor fizice rezidente din țara analizată.
Aceste datorii sunt expresia unei diversități de împrumuturi contractate în străinătate, a
achizițiilor de bunuri, executărilor de lucrări si prestărilor de servicii pe credit, a investițiilor
directe de capital, precum si a îndeplinirii altor obligatii care deriva din contractele încheiate
sau din diverse reglementări.
Creditorii străini pot fi: organisme internaționale, guverne, băncile naționale ale unor țări
si alte instituții publice, băncile private, firmele si alți creditori instituționali, precum si unele
persoane fizice.
Deoarece "inventarierea" tuturor obligațiilor banești ale rezidenților unei țări față de
străinatate este foarte dificilă, nu toate aceste obligații au scadențe precise, sunt exprimate
valoric, datoria externa brută în sens larg nu are aplicabilitate practică.

 Datoria externa brută în sens restrâns cuprinde obligațiile bănești față de

străinătate ale persoanelor fizice si juridice, dintr-o țară, cu urmatoarele excepții:
 împrumuturile pe termen scurt (sub un an), deoarece acestea reprezintă operații
financiare curente, indispensabile derulării activităților de comerț exterior;
 investițiile străine directe, deoarece nu au stabilite termene de rambursare sau de
lichidare;
 ajutoarele financiare (nerambursabile), primite în cadrul unor programe de asistență
publica bi- si multilaterală;
 împrumuturile externe cu o perioadă de grație de 10-15 ani sau mai mare;
 împrumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau altor
reprezentante ale acestora în condiții mai avantajoase decât cele practicate pe piața
mondiala;
 creditele contractate de persoane fizice sau juridice, fara a avea garanția autorităților
competente.

5
 2.2 Interpretarea
Datoria externa în interpretarea Băncii Mondiale si a instituțiilor din sistemul său
cuprinde atât sumele datorate, de stat, unor creditori publici si privați (obligații exprimate în
valută, bunuri sau servicii) cu o perioadă de rambursare de peste un an, cât si sumele datorate
străinătății de persoane private si garantate de autoritățile publice din țara analizata.Potrivit
acestei interpretari, datoria externă nu cuprinde:
 datoriile persoanelor private catre străinătate, care nu sunt garantate de autoritățile
publice;
 datoriile statului rezultate din Tranzacțiile cu Fondul Monetar International;
 datoriile care pot fi achitate față de străinătate, la opțiunea debitorilor, în moneda țării
lor;
 sumele datorate, de persoanele fizice si juridice din țara analizată, unor creditori
străini, pentru care nu s-au stabilit termene concrete de achitare.3

6
 3. Interpretarea Băncii Mondiale

3.1 Componența

Fig. 1 Datoria externa si componentele sale (în interpretarea Bancii Mondiale)

Datoria externă pe termen lung cuprinde debitele externe care au o perioadă de

rambursare mai mare de un an achitabile în monedă străină curentă. Datoria externă pe termen
lung are trei componente: datoria externă publică, datoria externă garantată de stat şi datoria
externă privată negarantată de stat.
a) Datoria externă publică include obligaţiile externe ale sectorului public, incluzând şi
datoriile externe efectuate de subdiviziuni ale sectorului public (agenţii de stat).
b) Datoria externă garantată public reprezintă o obligaţie externă a unui debitor privat
care este garantată de o entitate publică.
c) Datoria externă privată negarantată reprezintă o obligaţie externă a unui debitor privat
care nu este garantată de către o entitate publică.

7
 Datoria externă pe termen scurt se defineşte ca fiind debitele externe care au o
perioadă de rambursare de cel mult un an. Acest tip de datorie externă, având la bază datele
disponibile nu permit o evaluare a datoriei publice şi a celei private pe termen scurt. În timp,
în raportul dintre angajamentele externe ale unei tari si creanțele sale asupra străinătății pot să
intervină modificări astfel încât aceasta să-si schimbe poziția, devenind din debitor extern net
creditor extern net sau invers (vezi cazul S.U.A., care până în 1984 au fost cel mai mare
creditor al lumii, pentru ca din anul următor să devină cel mai mare debitor, în condițiile în
care Japonia a devenit prima țară creditoare a lumii). Fondurile ce constituie datoria publică
externă permit clasificarea acesteia în funcţie de destinaţie, astfel4:
 pentru susţinerea balanţei de plăți ;
 pentru consolidarea rezervei valutare a statului ;
 pentru realizarea unor proiecte de investiţii, finanţarea exporturilor, mobilizarea şi
dezvoltarea unor domenii prioritare ale economiei ;
 pentru realizarea unor reforme sectoriale ;
 pentru realizarea unor importuri stabilite de guvernul statului ;
 pentru finanţarea şi refinanţarea deficitului bugetului de stat.

3.2 Factorii de influență

Apariţia şi extinderea datoriei publice externe depinde de acţiunea unor factori interni şi
externi.
 În cadrul factorilor interni menţionez:
 dezechilibrul dintre resursele interne ale ţării şi consumul intern ;
 politica economică neadecvată, de direcţionare a creditelor pentru consum
neproductiv sau pentru investiţii neprofitabile.
 Dintre factorii externi amintesc:
 modificările conjuncturale pe plan internaţional ( criza energetică, criza economică
mondială, fluctuaţiile preţurilor externe, instabilitatea sistemului
monetar internaţional).
 nivelul real al dobânzilor percepute la creditele externe, mai ales dobânzile
solicitate pentru creditele renegociate .
Din cauza acţiunii conjugate a acestor factori, s-a ajuns la o criză a datoriei externe a
ţărilor în curs de dezvoltare, care s-a concretizat în imposibilitatea debitorilor de a-şi respecta
obligaţiile asumate faţă de creditori, pe de o parte, şi lipsa mijloacelor adecvate de recuperare
a creanţelor şi de încasare a dobânzilor de către ţările creditoare,pe de altă parte.
În declanşarea crizei, un rol hotărâtor l-au avut factorii exogeni, iar contextul
internaţional a oferit un cadru prielnic acţiunii factorilor endogeni, ceea ce a imprimat datoriei
externe un pronunţat caracter politic. Astfel, criza datoriei externe reprezintă o problemă
politică atât datorită faptului că are la bază sistemul actual al relaţiilor economice
internaţionale, cât şi din cauză că efectele sale afectează grav stabilitatea ţărilor debitoare,
dereglează economia mondială şi ameninţă pacea şi securitatea internaţională4. Analiza
datoriei externe a unei ţări cuprinde aspecte referitoare la mărimea, structura datoriei externe,
precum şi influenţele acesteia asupra agregatelor macroeconomice.

8
 4. Creditori și țări debitoare

4.1 Indicatorii de apreciere a datoriei externe:

În legatură cu datoria externa a unei țări se utilizeaza, în practica internațională,
indicatori care evidențiază, atât gradul de îndatorare față de străinatate, cât si efortul valutar
pe care aceasta îl reclamă, precum si capacitatea de onorare a datoriei.Mărimea datoriei
externe se calculează atât în expresie absolută, cât si relativă.
Marimea absolută a datoriei externe reflectă suma totala datorată, de stat si de
rezidenții unei țări, creditorilor externi, la un moment dat. Aceasta mărime se exprimă fie într-
o valuta străină (forte), fie în moneda națională, prin transformarea valutelor în care a fost
angajată datoria în moneda țării debitoare, prin utilizarea cursului de schimb valutar
comunicat de Banca Centrală.
Semnificația acestui indicator este scăzută, deoarece nu are nici o legatura cu
potențialul financiar-valutar al țării debitoare si cu eșalonarea, în timp, a rambursării datoriei
pe care o caracterizează.
Expresiile relative ale datoriei externe au o semnificație informațională relevantă,
întrucât datoria externa se raporteaza la alți indicatori. În acest sens, se calculează:
 mărimea medie a datoriei externe pe un locuitor (se determina prin raportarea
datoriei externe totale, exprimate într-o valuta forte, la numărul populației; se
utilizează în comparații pe plan național si internațional);
 ponderea datoriei externe în produsul intern brut;
 ponderea datoriei externe în exportul de bunuri si servicii (arata în cât timp s-ar
putea rambursa datoria unei țări față de străinătate, pe seama valutei încasate din
vânzarile de bunuri si prestarile de servicii peste granita; acest indicator are numai
o valoare teoretică, întrucât nici un stat nu folosește întreaga valuta pentru
restituirea datoriei externe).
Capacitatea de îndatorare externă exprima posibilitățile unei țări de a angaja credite
din străinătate pentru care plata dobânzilor si a comisioanelor aferente, precum si rambursarea
la scadență nu creează dificultăți economico-financiare greu de depașit.
La un moment dat, capacitatea de îndatorare externă se determina atât retrospectiv,cât
si prospectiv, avându-se în vedere:
 volumul exporturilor de bunuri si servicii, realizat în perioada anterioară considerată,
previzionând pentru anul curent si perspectivele evoluției acestuia;
 rata maximă între serviciul datoriei externe si volumul exporturilor menționate;
 volumul serviciului datoriei externe contractate (angajate).
Capacitatea de îndatorare crește odată cu sporirea exporturilor si se diminueaza în
condițiile în care împrumuturile angajate majorează ponderea serviciului datoriei în totalul
exporturilor.
Efortul valutar generat de datoria externă este evidențiat de serviciul datoriei externe,
care include atât rambursarea ratelor împrumuturilor externe, exigibile în anul considerat, cât

9
si plata dobânzilor, comisioanelor si a altor cheltuieli aferente datoriei externe, exigibile în
același an.
Cu cât efortul financiar-valutar, reclamat de datoria externă, este mai mare, cu atât mai
reduse vor fi resursele valutare ale unei țări rămase pentru achitarea importurilor destinate
aprovizionării acesteia cu bunuri de consum indispensabile si dezvoltării sale economico-
sociale.
Capacitatea de onorare a datoriei externe se bazează pe ansamblul fluxurilor
determinate de schimburile economice internationale ale țării debitoare, fiind cuantificabilă
prin relația:

unde:
Code - capacitatea de onorare a datoriei externe;
Dven – disponibilitați valutare externe nete, în timpul perioadei analizate;
Sdbpe - soldul balanței de plati externe;
Crs - credite scadente;
R - rezervele în aur si în devize;
Sde - serviciul datoriei externe.

4.2 Gruparea țărilor debitoare

Potrivit metodologiei Bancii Mondiale, țarile în curs de dezvoltare debitoare se

grupeaza astfel:
1. în funcție de marimea venitului (produsului intern brut) ce revine în medie pe un
locuitor, în dolari S.U.A., în:
a) țări cu un venit mic (al caror P.I.B./locuitor este de până la 625 de dolari S.U.A.);
b) țări cu un venit mediu (al caror P.I.B./locuitor este cuprins între 725 si 8.955 de dolari
S.U.A.)
Ţarile cu un P.I.B./locuitor mai mare de 8.955 de dolari S.U.A. sunt considerate ca
având venituri ridicate.
2. în functie de gradul de îndatorare a țării analizate față de străinătate, distingem:
a) țări puternic îndatorate (sunt considerate țările cu un venit mic si cele cu un venit
mediu, la care raportul dintre valoarea actuala a serviciului datoriei externe si
exporturile de bunuri si servicii este de peste 220% sau cele la care raportul dintre
valoarea actuala a serviciului datoriei externe si produsul intern brut este mai mare de
80%);
b) țări moderat îndatorate (sunt considerate țările cu un venit mic si cele cu un venit
mediu, la care raportul dintre valoarea actuală a serviciului datoriei externe si
exporturi este mai mic de 220%, dar mai mare de 132%, sau cele la care raportul
dintre valoarea actuala a serviciului datoriei externe si produsul intern brut este mai
mic de 80%, dar mai mare de 48%);

10
 c) țări puțin îndatorate (sunt țările cu un venit mic si cele cu un venit mediu, la care
raportul dintre valoarea actuală a serviciului datoriei externe si exporturi este mai mic
de 132%, iar raportul dintre valoarea actuală a serviciului datoriei externe si produsul
intern brut este mai mic de 48%.
Multe dintre ţările cu cel mai mare grad de prosperitate au datorii externe
halucinante, care depăşesc produsul intern brut înregistrat de acestea. În
comparaţie, datoria externă a României de 110,82 de miliarde de dolari pare relativ mică,
cu atât mai mult dacă aceasta este raportată la PIB-ul României pe 2008 de 199,48
miliarde de dolari. Acest lucru nu este neapărat încurajator, având în vedere instabilitatea
economică şi politică din România, contracţia economică în creştere şi ni velul de trai mult
mai scăzut decât în ţările occidentale. 5

4.3 Cadrul juridic şi cadrul instituţional al datoriei publice:

Cadrul juridic cunoscut şi sub denumirea de cadrul legislativ stabileşte
principiile,procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor
publice,precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în activitatea procedurală
specifică. În ceea ce priveşte datoria publică, cadrul legal este reprezentat de Ordonanţa de
Urgenţă nr. 64 din 27 iunie 2007 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial nr.
439 din 28 iunie 2007, care reglementează sfera de cuprindere, scopul, contractarea,
rambursarea, înregistrarea, raportarea şi administrarea datoriei publice. A existat o continuă
preocupare de modificare a legislaţiei care a reglementat datoria publică după 1990.
Cadrul juridic reglementează şi aprobă existenţa unor organisme şi comisii care să
examineze şi să avizeze împrumuturile contractate, garanţiile emise, în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare. Legea menţionează: Comitetul Interministerial de Garanţii şi
Credite de Comerţ Exterior şi Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale.Comitetul
Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior reprezintă organismul care
examinează şi avizează, potrivit competenţelor, emiterea de garanţii de stat pentru
împrumuturile contractate de agenţii economici, precum şi subîmprumuturile acordate de
către Ministerul Finanţelor Publice, ale cărei componenţă şi competenţe se aprobă prin
hotărâre a Guvernului. Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale6 este comisia care
examinează şi avizează, potrivit competenţelor, contractarea de împrumuturi şi emiterea de
garanţii de către autorităţile administraţiei publice locale, ale cărei componenţă şi competenţe
se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Cadrul instituţional privind administrarea datoriei publice curpinde:
 la nivel central - Ministerul Finanţelor Publice, ce are ca obiectiv asigurarea
necesităţilor de finanţare guvernamentală în condiţiile minimizării costurilor pe
termen lung şi limitării riscurilor implicate,
 la nivel local - Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, care pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne sau
externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes
local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

11
 Ministerul Finanţelor Publice este singurul contractant şi administrator al datoriei publice
guvernamentale, directe şi garantate, şi are, pentru îndeplinirea acestui scop,autoritatea de a
întreprinde următoarele7:
a) estimează necesarul de lichiditate pentru realizarea cheltuielilor sectorului bugetar;
b) contractează direct, în numele statului, administrează şi rambursează împrumuturile de
stat, inclusiv costurile aferente; împrumuturile de stat sunt utilizate în conformitate cu
dispoziţiile legale în domeniu, Guvernul reprezentând autoritatea autorizată să
contracteze împrumuturi de stat interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor
Publice.
c) emite scrisori de garanţie pentru împrumuturi;
d) elaborează proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare publică şi alte acte
normative;
e) stabileşte, în condiţiile pieţei, termenii pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei
publice şi se asigură că noile împrumuturi se încadrează în plafonul anual de
îndatorare publică;
f) efectuează operaţiuni în scopul administrării riscurilor asociate portofoliului datoriei
publice guvernamentale;
g) coordonează relaţiile cu agenţiile internaţionale de rating în scopul evaluării riscului
de ţară;
h) prezintă, semestrial, Guvernului şi Parlamentului, situaţia împrumuturilor contractate
direct de stat şi a celor garantate de stat;
i) elaborează normele prevăzute de prezenta lege în competenţa sa;
j) elaborează anual contul general al datoriei publice, anexă la contul general anual de
execuţie a bugetului de stat.
Ministerul Finanţelor Publice poate utiliza fondurile în valută contractate pentru
finanţarea şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale pentru plata serviciului datoriei
publice guvernamentale în valută. Plata serviciului datoriei publice guvernamentale
contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, în altă monedă decât moneda
naţională se poate efectua prin Banca Naţională a României, pe bază de convenţie.Utilizarea
fondurilor în valută ale Ministerului Finanţelor Publice pot fi convertite în monedă naţională,
în momentul considerat oportun de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Banca Naţională
a României, la cursul valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil în ziua
respectivă.
Opţional, din considerente strategice, pentru plata serviciului datoriei publice
guvernamentale în valută, Ministerul Finanţelor Publice poate utiliza valuta existentă în
conturile sale sau poate cumpăra de la Banca Naţională a României valuta necesară plăţilor, la
cursul valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil în ziua respectivă şi să
plătească contravaloarea în lei a acesteia în aceeaşi zi.
Banca Naţională a României sau altă instituţie financiară poate exercita funcţia de
agent de înregistrare a datoriei publice interne sau a unor componente ale acesteia,precum şi
activităţile privind organizarea licitaţiilor de titluri de stat pe piaţa internă.
Ministerul Finanţelor Publice ţine registre în care sunt înscrise date privind datoria
publică a României. Registrele vor cuprinde date privind împrumuturile contractate direct şi

12
garanţiile acordate, inclusiv valoarea acestora, nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor,
precum şi alte informaţii, stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Serviciul datoriei publice locale nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale Ministerul
Finanţelor Publice, nici a Guvernului ci cade în sarcina autorităţilor administraţiei publice
locale (Consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti) fiind
plătit din bugetele locale şi din împrumuturi pentru
refinanţarea datoriei publice locale.6

13
 CONCLUZII

Datoria publică externă , parte din datoria publică totală , provine din partea
creditorilor oficiali si din partea creditorilor particulari. Se împarte in datorie publică
locală externă și datorie publică guvernamentală.

Datoria externă brută în sens larg cuprinde sumele de bani si alte valori pe care
rezidenții unei țări, persoane fizice si juridice, le datorează străinătății pe când Datoria
externă brută în sens restrâns cuprinde obligațiile bănești față de străinătate ale persoanelor
fizice si juridice

Datoria externă pe termen lung are trei componente: datoria externă publică, datoria
externă garantată de stat şi datoria externă privată negarantată de stat. Datoria externă pe
termen scurt se defineşte ca fiind debitele externe care au o perioadă de rambursare de cel
mult un an. Apariţia şi extinderea datoriei publice externe depinde de acţiunea unor factori
interni şi externi. Din cauza acţiunii conjugate a acestor factori, s-a ajuns la o criză a datoriei
externe a ţărilor în curs de dezvoltare, care s-a concretizat în imposibilitatea debitorilor de a-şi
respecta obligaţiile asumate faţă de creditori, pe de o parte, şi lipsa mijloacelor adecvate de
recuperare a creanţelor şi de încasare a dobânzilor de către ţările creditoare,pe de altă parte.

Marimea absolută a datoriei externe reflectă suma totală datorată, de stat și de

rezidenții unei țări, creditorilor externi, la un moment dat. Această mărime se exprimă fie într-
o valută străină fie în moneda națională, prin transformarea valutelor în care a fost angajată
datoria în moneda țării debitoare, prin utilizarea cursului de schimb valutar comunicat de
Banca Centrală.

Capacitatea de îndatorare externă exprima posibilitățile unei țări de a angaja credite

din străinătate pentru care plata dobânzilor si a comisioanelor aferente, precum si rambursarea
la scadență nu creează dificultăți economico-financiare greu de depașit.

Țările in curs de dezvoltare debitoare se grupează in funcție de mărimea venitului ce

revine în medie pe un locuitor, în dolari S.U.A și in funcție de gradul de îndatorare a
țării analizate față de străinăate.

Cadrul juridic se ocupă de formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor

publice,precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în activitatea procedurală
specifică iar Cadrul instituţional se ocupă cu administrarea datoriei publice la nivel central
si la nivel local.

Ministerul Finanţelor Publice este singurul contractant şi administrator al datoriei

publice guvernamentale.

14
 BIBLIOGRAFIE

1
https://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/datoria-externa-256665.html

2
Doina Leonte şi Mariana Cristina Cioponea – Finanţe Publice, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001.

3
http://www.scritub.com/economie/finante/Datoria-externadefinitie-si-co12218321.php

4
http://www.stiucum.com/finante/finate-publice/Datoria-externa41332.php

5
Beleanu Pavel, Anghelache Gabriela-„Finanţele publice ale României ”, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, pag.310

6
Bucur Ion – Bazele macroeconomiei, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

15