Sfantul Ioan Cassian a fost constient de primejdia pe care o reprezentau aceste doua curente pentru spiritualitatea si

cultura umana, si a sugerat o solutie care putea depasi dilema dintre lucrarea lui Dumnezeu si lucrarea omului in

domeniul mantuirii subiective.

Dintr-o miopie intelectuala, provocata de-o cultura diferita de cea a sfantului nostru, solutia teologica propusa de

Sfantul Cassian, care vorbeste de amestecul negrait dintre lucrarea lui Dumnezeu si lucrarea omului (Conf. II. XIII, 8)

n-a fost inteleasa nici ieri, cum nu este inteleasa nici astazi.

Dimpotriva, i se reproseaza Sfantului Cassian ca "da dovada de ezitare cand este vorba sa puna de acord dreptul lui

Dumnezeu cu dreptul omului" si ca eroarea lui fundamentala consta in faptul de a nu face distinctie sau separatie

intre ordinea naturala si cea supranaturala. Ba s-ar face vinovat chiar si de semipelagianism.

La baza acestor consideratii, care incearca sa minimalizeze contributia adusa de Sfantul Cassian, intr-o disputa atat

de celebra, cum a fost cea dintre har si vointa, se afla o logica scolastica de factura rationalista, care obisnuieste mai

intai sa desparta lucrurile intre ele, pentru ca apoi sa le uneasca prin simple legaturi exterioare.