Cap. 15.

Analiza modală a cadrelor plane

Noţiuni generale

Analiza modală a structurilor permite determinarea modurilor şi frecvenţelor

proprii de vibraţie ale acestora. Pentru aceasta trebuie rezolvată problema
generalizată de valori şi vectori proprii
( [ K ] + [ K σ ] ){φ } = ω 2 [ M ]{φ } , (15.1)
în care [K] este matricea de rigiditate a structurii iar [Kσ] este matricea de rigiditate
geometrică a structurii (sau matricea tensiunilor iniţiale) care este nenulă doar dacă
structura este solicitată static astfel încât unele bare (sau chiar toate) sunt solicitate
axial; [M] este matricea de masă a structurii, care funcţie de formularea la nivelul
elementelor finite poate să fie coerentă adică matricea de masă se determină
utilizând funcţiile de interpolare statice, sau diagonală adică matricea de masă se
formează “intuitiv” sau se diagonalizează conform unor proceduri; {φ} este vectorul
propriu definit doar ca formă iar ω este pulsaţia proprie.
Problema de valori şi vectori proprii (15.1) se poate rezolva folosind o serie
de algoritmi consacraţi cum ar fi metoda Jacobi dacă matricea ( [ K ] + [ K σ ] ) este
nesingulară, adică structura nu prezintă mişcari de corp rigid sau mecanism sau se
poate transforma într-o problemă de valori şi vectori proprii de forma [ A]{ x} = λ { x}
care se poate rezolva folosind algoritmul QR care nu prezintă restricţii de genul celor
menţionate. Deoarece matricea de masă este întotdeauna nesingulară relaţia (15.1) se
poate rescrie în forma echivalentă
[ M ] −1 ( [ K ] + [ K σ ] ){φ } = ω 2 {φ } . (15.2)
Dacă numărul total al gradelor de libertate active (sau echivalent
dimensiunea matricelor de mai sus) este n, atunci în analiza structurală de obicei
frecvenţele şi modurile proprii corespunzătoare se ordonează astfel încât
ω12 ≤ ω 22 ≤ ω 32 ≤  ≤ ω n2 . (15.3)
Frecvenţele proprii (neamortizate), măsurate în Hertz rezultă din
ω
fi = i . (15.4)
2π
Se insistă a preciza că modurile proprii sunt mărimi relative care definesc
forma modului propriu nu şi valoarea amplitudinii de vibraţie care este o mărime
funcţie de excitaţie. Mai mult, dacă se doreşte obţinerea frecvenţelor proprii în Hz şi
nu în multipli sau submultipli de Hz datele de intrare într-o analiză modală trebuie
precizate în SI (sistemul internaţional de unităţi de măsură). O structură care prezintă
mişcări de corp rigid sau mecanism are un număr de frecvenţe proprii nule
corespunzătoare acestor moduri. Din considerente numerice frecvenţele nule rezultă
foarte apropiate de zero şi uneori contrar formulării (15.2) pot fi chiar negative.

1
Valori negative se pot obţine şi pentru structuri fără mişcări de corp rigid sau
mecanism atunci când structura este solicitată la compresiune peste limita de
stabilitate structurală.
Efortul de calcul pentru a rezolva complet o problemă de valori şi vectori
proprii creşte considerabil cu creşterea lui n. Deoarece în practică interesează de
regulă numai modurile corespunzătoare frecvenţelor proprii joase (de valori mici),
programele cu elemente finite consacrate (de firmă) rezolvă problema de valori şi
vectori proprii numai pentru cele mai mici valori proprii (sau dintr-o bandă
precizată) folosind metoda iteraţiilor pe subspaţii sau metoda vectorilor Lanczos.

Formularea matriceală la nivelul elementelor finite

A. Caracteristici principale ale elementului grindă plană 2D (vezi Fig. 15.1):

1. este generată de două noduri I şi J;
2. are trei grade de libertate pe nod (GLN = 3), deplasări pe direcţia X şi Y
(UX, UY) şi rotire pe direcţia Z (RZ);
3. modelează o bară dreaptă, cu proprietăţi uniforme de la un capăt la
celalalt, încărcată cu forţe axiale, tăietoare şi momente încovoietoare la capete.
Elementul nu modelează corect barele cu pereţi subţiri iar secţiunea este simetrică
faţă de axa y (sau axele y şi z sunt axe principale);

Fig. 15.1: Elementul grindă plană (BEAM 2D)

4. elementul poate fi folosit pentru modelarea grinzilor plane, a barelor

articulate plane, arcuri lamelare etc;
5. matricea de rigiditate a elementului în coordonate globale este:
[ K e ] = [T ]T [k e ][T ] , (15.5)
în care, pentru formularea Euler-Bernoulli a grinzii:

2
  AL2 
 I 
 z 
 0 12 SIM 
EI  0 6L 4L 2 
[k e ] = 3z  ;
L − AL AL2
2
0 0 
 Iz Iz 
 0 − 12 − 6L 0 12 
 
 0 6L 2 L2 0 − 6L 4 L2 
 l m 0
[ λ] 0 
[T ] =  ; [ λ] = − m l 0 ;
 0 [ λ]  0 0 1
π
şi l = cosβ; m = cos( − β ) = sinβ.
2
6. matricea de rigiditate geometrică în coordonate globale este:
[ K σe ] = [T ]T [kσe ][T ] , (15.6)
în care matricea de rigiditate geometrică în coordonate locale este funcţie de forţa
axială N de pretensionare a elementului
 0 
 6 
 0 SIM 
 5 
2
 0 L 2L 
N  10 15 
[kσe ] =  ;
L 0 0 0 0
 6 L 6 
 0 − − 0 
 5 10 5 
 L L2 L 2 L2 
 0 − 0 −
10 30 10 15 
7. matricea de masă în coordonate globale este:
[ M e ] = [T ]T [m e ][T ] , (8.1)
în care matricea de masă coerentă este

3
  140 
 0 156 SIM 
 
ρAL  0 22 L 4 L 2

[m e ] =  ;
420  70 0 0 140 
 0 54 13L 0 156 
 
 0 − 13L − 3L2 0 − 22 L 4 L2 
iar matricea de masă diagonală este
 210 
 0 210 SIM 
 
ρAL  0 0 17 . 5 L2

[m e ] =  
420  0 0 0 210 
 0 0 0 0 210 
 2
 0 0 0 0 0 17.5L 
8. uzual elementul finit de grindă plană este denumit BEAM 2D.

B. Date legate de element

1. aria transversală a secţiunii barei - A;
2. momentul de inerţie al secţiunii faţă de axa z a sistemului de axe local - Iz;
(3). înălţimea - H (sau H1 şi H2) pentru calculul tensiunilor (mărimi relative)
corespunzătoare modurilor de vibraţie;
(4). coeficientul Fiz al efectului forţei tăietoare asupra deplasării, dacă nu se
neglijează acest efect (în formularea Timoshenko a grinzii).

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
2. densitatea materialului - ρ;
(3). coeficientul de dilatare termică - α;
(4). acceleraţia gravitaţională g sau greutatea specifică - γ = ρg.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie în direcţia X - BX, Y - BY şi la rotire Z - BZZ;
2. forţe la noduri în direcţia X - FX, Y - FY şi moment pe direcţia Z - MZ;
3. presiuni pe element (declarate ca forţe distribuite liniar pe porţiuni din
lungimea barei). Aceste forţe de pe element se reduc la nodurile elementului prin
forţe şi momente “echivalente”;
(3). temperaturi în noduri sau pe elemente, se pot declara temperaturi diferite
pe feţele y = -H2 şi y = +H1;

4
 (5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generată de mişcarea
de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza unghiulară).

E. Rezultatele analizei modale

1. frecvenţele proprii pentru fiecare mod de vibraţie
2. deplasările nodale DX, DY şi rotirea RotZ pentru fiecare mod de vibraţie
3. eforturile din bare: N, T, M, generate de modurile proprii de vibraţie;
(4). tensiunile în bare, calculate la noduri folosind eforturile
(5). reacţiunile din legăturile cu exteriorul pentru fiecare mod de vibraţie

F. Structura fişierului cu date de intrare

1. Date generale despre discretizare
NN NE TIPM PRETENS
2. Date despre materiale
NMAT
MATI E DENS
...
3. Date despre proprietăţile secţiunilor
NSECT
SECTI A Iz
...
4. Date despre noduri
NI BX BY BZZ X Y
...
5. Date despre elemente
EI I J MAT SECT
...
6. Date despre încărcări cu forţe şi momente concentrate
NF
NIF FX FY MZ
...
7. Date despre încărcări cu forţe distribuite
NPE
EIP P1 P2
...
G. Programul de lucru
VIBCAD2dw_re.EXE
Acest program a fost conceput astfel încăt lucrează cu noţiunile (datele) de la
punctele B-E care nu sunt incluse între paranteze.

5
H. Schema logică (bloc) a programului este prezentată în Fig. 15.2.

Fig 15.2: Schema logică a programului VIBCAD2dw_re.EXE

6
 Aplicaţii

VIBCADP1. Să se analizeze modurile proprii proprii de vibraţie axiale şi

de încovoiere ale unei bare drepte netensionată, de secţiune constantă în condiţiile
de rezemare prezentate mai jos. Soluţiile analitice sunt precizate în tabelele 15.1 şi
15.2, în care n = 1, 2, 3,… şi A0 este o constantă arbitrară.

Tabelul 15.1: Rezultate analitice pentru vibraţii longitudinale la bare drepte

Valoarea
Cazul de rezemare Forma modurilor proprii frecvenţelor
proprii
 nπ  n E
X n ( x ) = A0 cos x fn =
 L  2L ρ
 nπ  n E
X n ( x ) = A0 sin  x fn =
 L  2L ρ
 2n − 1 nπ  2n − 1 E
X n ( x ) = A0 sin  x fn =
 2 L  4L ρ

Tabelul 15.2: Rezultate analitice pentru vibraţii de încovoiere la bare drepte

Valoarea frecvenţelor proprii
β n2 EI z
Cazul de rezemare f n =
2π L 2
ρA
β1 β2 βn , n > 2

π 2π nπ

4,7300 7,8532 2n + 1
π
2
4,7300 7,8532 2n + 1
π
2
1,8751 4,6941 2n − 1
π
2
3,9266 7,0685 4n + 1
π
4
3,9266 7,0685 4n + 1
π
4

7
Se menţionează că pentru cazul de rezemare articulat-articulat la ambele capete,
 nπ 
forma modurilor proprii de încovoiere este dată de Yn ( x ) = A sin  x  . Pentru
 L 
restul cazurilor de rezemare forma modurilor proprii este descrisă de funcţii
Krîlov (în componenţa cărora intră funcţiile sin, cos, sh şi ch).

Rezolvare
Deoarece nu se precizează valori numerice, se aleg arbitrar următoarele
valori: L = 1 m; E = 109 Pa; ρ = 1000 kg/m3; A = 10-3 m2; Iz = 10-9 m4. Deoarece
vibraţiile axiale sunt independente (necuplate) de vibraţiile de încovoiere cele
două cazuri (notate a şi b) se analizează separat.
Se adoptă o discretizare uniformă cu 40 de elemente finite, pentru care
fişierul datelor de intrare VIBCADP1a.txt este:

41 40 1 0
1
1 1e9 1000
1
1 1e-3 1e-9
1 0 1 1 0.000 0
2 0 1 1 0.025 0
3 0 1 1 0.050 0
…
40 0 1 1 0.975 0
41 0 1 1 1.000 0
1 1 2 1 1
2 2 3 1 1
3 3 4 1 1
…
39 39 40 1 1
40 40 41 1 1
0
0

Prin modificarea blocajelor la nodurile 1 şi 41 se obţin fişierele

corespunzătoare condiţiilor la limită dorite.
Rulând programul pentru fişierul de mai sus, acesta listează datele de
intrare şi o serie de informaţii şi rezultate dintre care se prezintă:

DATE GENERALE DE CONTROL

NN NE
41 40
Se foloseste matrice de masa COERENTA cu functiile de forma
statice

8
Se neglijeaza efectul incarcarilor statice !
Date despre materiale
Mat E ro
1 1.0000E+009 1.0000E+003
Date despre sectiuni
Sect A Iz
1 3.7300E-003 1.0550E-007
NOD BX BY BZZ X Y
1 0 1 1 0.0000 0.0000
2 0 1 1 0.0250 0.0000
3 0 1 1 0.0500 0.0000
...
40 0 1 1 0.9750 0.0000
41 0 1 1 1.0000 0.0000
ELEM I J MAT SECT
1 1 2 1 1
2 2 3 1 1
3 3 4 1 1
...
39 39 40 1 1
40 40 41 1 1

NOD FX FY MZ

ELEM P1 P2

DEPLASARI CORESPUNZATOARE MODULUI 1 DE VIBRATIE

PENTRU CARE FRECVENTA PROPRIE ESTE -3.7752E-005
NOD UX UY RotZ
1 -7.485E-002 0.000E+000 0.000E+000
2 -7.485E-002 0.000E+000 0.000E+000
3 -7.485E-002 0.000E+000 0.000E+000
...
40 -7.485E-002 0.000E+000 0.000E+000
41 -7.485E-002 0.000E+000 0.000E+000

DEPLASARI CORESPUNZATOARE MODULUI 2 DE VIBRATIE

PENTRU CARE FRECVENTA PROPRIE ESTE 5.0013E+002
NOD UX UY RotZ
1 -1.176E-001 0.000E+000 0.000E+000
2 -1.172E-001 0.000E+000 0.000E+000
3 -1.161E-001 0.000E+000 0.000E+000
...
40 1.172E-001 0.000E+000 0.000E+000
41 1.176E-001 0.000E+000 0.000E+000

DEPLASARI CORESPUNZATOARE MODULUI 3 DE VIBRATIE

PENTRU CARE FRECVENTA PROPRIE ESTE 1.0010E+003
NOD UX UY RotZ
1 1.142E-001 0.000E+000 0.000E+000

9
 2 1.128E-001 0.000E+000 0.000E+000
3 1.086E-001 0.000E+000 0.000E+000
...
40 1.128E-001 0.000E+000 0.000E+000
41 1.142E-001 0.000E+000 0.000E+000

DEPLASARI CORESPUNZATOARE MODULUI 4 DE VIBRATIE

PENTRU CARE FRECVENTA PROPRIE ESTE 1.5035E+003
NOD UX UY RotZ
1 1.202E-001 0.000E+000 0.000E+000
2 1.168E-001 0.000E+000 0.000E+000
3 1.071E-001 0.000E+000 0.000E+000
...
40 -1.168E-001 0.000E+000 0.000E+000
41 -1.202E-001 0.000E+000 0.000E+000
…
Primele patru moduri proprii elastice şi frecvenţele corespunzătoare pentru
vibraţiile axiale se prezintă în Fig. 15.3 (deplasările axiale au fost reprezentate
perpendicular pe axa barei). Programul reprezintă modurile proprii aşa cum sunt
în realitate (în lungul barei), din acest motiv ele nu se observă, dar pot fi
vizualizate folosind animaţia.
Se poate verifica că frecvenţele proprii nu depind de aria şi momentul de
inerţie al secţiunii barei precum nici de prezenţa unor încărcari cu forţe axiale.

f1 = 500 Hz f1 = 500 Hz f1 = 250 Hz

f2 = 1000 Hz f2 = 1000 Hz f2 = 750 Hz

f3 = 1500 Hz f3 = 1500 Hz f3 = 1250 Hz

f4 = 2000 Hz f4 = 2000 Hz f4 = 1750 Hz

Fig. 15.3: Moduri proprii axiale pentru o bară dreaptă

(L = 1 m; E = 109 Pa; ρ = 1000 kg/m3)

Pentru cazul barei libere (nefixată axial) în Fig. 15.4 se prezintă

diagramele de forţe axiale corespunzătoare fiecărui mod de vibraţie axial elastic.

10
Se precizează că modul 1 corespunde deplasării de corp rigid deci nu este un mod
elastic. Valorile forţelor axiale prezintă interes numai ca mărimi relative, deoarece
modurile proprii din care se calculează diagramele de eforturi sunt determinate
doar ca formă.
Diagramele de eforturi corespunzătoare modurilor proprii de vibraţie sunt
utile la stabilirea zonelor cele mai solicitate atunci când structura vibrează într-un
mod propriu.

Fig. 15.4: Diagramele de forţe axiale pentru primele 4 moduri proprii elastice ale barei
libere axial în vibraţie axială corespunzătoare modurilor proprii

Deoarece numărul elementelor finite este esenţial pentru a obţine rezultate

corecte se consideră cazul barei fixate la ambele capete pentru care se dezvoltă o
serie de discretizări uniforme cu număr de elemente diferit. Rezultatul analizelor
se prezintă în tabelul 15.3 şi grafic în Fig. 15.5. Se observă că matricea de masă
diagonală subestimează frecvenţele proprii în timp ce matricea de masă coerentă
le supraestimează. Se poate afirma că pentru circa 20 elemente finite pe fiecare
lungime de undă (o sinusoidă) rezultatele sunt afectate de erori acceptate în
inginerie.
De regulă se spune că dacă modul propriu poate fi descris suficient de
bine de gradele de libertate obţinute din discretizare atunci frecvenţa proprie este
calculată corect.

Tabelul 15.3: Valorile primelor patru frecvenţe proprii [Hz] obţinute cu diferite
discretizări uniforme (NE=numărul total de elemente) ale barei fixate la ambele capete
(vibraţii axiale), pentru matrice de masă coerentă C şi diagonală D
Modul Exact NE=2 NE=4 NE=8 NE=16 NE=32
C D C D C D C D C D
#1 500 551 450 513 487 503 497 501 499 500,2 499,8
#2 1000 - - 1103 900 1026 975 1006 994 1002 998
#3 1500 - - 1792 1176 1588 1415 1522 1478 1505 1495
#4 2000 - - - - 2205 1801 2052 1949 2013 1987

11
Fig. 15.5: Influenţa numărului de elemente finite asupra estimării frecvenţelor proprii la
bara fixată la ambele capete. C: matrice de masă coerentă; D: matrice de masă diagonală

Pentru discretizarea cu 40 de elemente finite şi matricea de masă coerentă,

fişierul VIBCADP1a.txt se modifică la poziţia “blocaje” şi prin rulare se obţin
modurile proprii de încovoiere din Fig. 15.6 a şi b.

f1 = 1,571 Hz f1 = 3,561 Hz f1 = 3,561 Hz

f2 = 6,283 Hz f2 = 9,816 Hz f2 = 9,816 Hz

f3 = 14,14 Hz f3 = 19,24 Hz f3 = 19,24 Hz

12
 f4 = 25,13 Hz f4 = 31,81 Hz f4 = 31,81 Hz

f5 = 39,27 Hz f5 = 47,52 Hz f5 = 47,52 Hz

Fig. 15.6a: Moduri proprii de încovoiere – VIBCADP1: cazurile de rezemare articulat-

articulat; încastrat-încastrat; liber-liber
(L = 1 m; E = 109 Pa; ρ = 1000 kg/m3; A = 10-3 m2; Iz = 10-9 m4)

f1 = 0,5596 Hz f1 = 2,454 Hz f1 = 2,454 Hz

f2 = 3,507 Hz f2 = 7,952 Hz f2 = 7,952 Hz

f3 = 9,819 Hz f3 = 16,59 Hz f3 = 16,59 Hz

f4 = 19,24 Hz f4 = 28,37 Hz f4 = 28,37 Hz

f5 = 31,81 Hz f5 = 43,30 Hz f5 = 43,30 Hz

Fig. 15.6b: Moduri proprii de încovoiere – VIBCADP1: cazurile de rezemare încastrat-

liber; încastrat-articulat; articulat-liber
(L = 1 m; E = 109 Pa; ρ = 1000 kg/m3; A = 10-3 m2; Iz = 10-9 m4)

Pentru grinda articulată la ambele capete şi pentru primele trei moduri

proprii de vibraţie se obţin diagramele de eforturi (forţe tăietoare şi momente de
încovoiere) din figura 15.7.

13
 Fig. 15.7: Diagrame de eforturi pentru primele trei moduri de vibraţie ale grinzii
articulate la ambele capete

Uneori pentru vizualizarea modurilor proprii se recurge la animaţia

acestora. Pentru o scară de reprezentare judicios aleasă modurile proprii {φ } se
reprezintă succesiv între ± c{φ } . Dacă se reprezintă şapte poziţii intermediare
rezultă reprezentările din figurile 15.8a şi b.
Secţiunile (punctele) care “stau pe loc” într-un anumit mod de vibraţie
poartă denumirea de noduri iar secţiunile care prezintă elongaţii mari sunt numite
ventre.

f1 = 1,571 Hz f1 = 3,561 Hz f1 = 3,561 Hz

f2 = 6,283 Hz f2 = 9,816 Hz f2 = 9,816 Hz

f3 = 14,14 Hz f3 = 19,24 Hz f3 = 19,24 Hz

Fig. 15.8a: Modalitate de reprezentare a formelor modale – VIBCADP1: cazurile de

14
 rezemare articulat-articulat; încastrat-încastrat; liber-liber

f1 = 0,5596 Hz f1 = 2,454 Hz f1 = 2,454 Hz

f2 = 3,507 Hz f2 = 7,952 Hz f2 = 7,952 Hz

f3 = 9,819 Hz f3 = 16,59 Hz f3 = 16,59 Hz

Fig. 15.8b: Modalitate de reprezentare a formelor modale – VIBCADP1: cazurile de

rezemare încastrat-liber; încastrat-articulat; articulat-liber

Deoarece rezultatele obţinute prin modelare cu elemente finite sunt foarte

apropiate ce cele analitice, se pot face simulări şi pentru alte cazuri de rezemare
cum ar fi cele prezentate în figura 15.9.

f1 = 3,489 Hz f1 = 6,283 Hz f1 = 25,13 Hz

f2 = 5,775 Hz f2 = 9,816 Hz f2 = 29,32 Hz

f3 = 11,99 Hz f3 = 25,13 Hz f3 = 39,26 Hz

f4 = 29,66 Hz f4 = 31,81 Hz f4 = 50,73 Hz

15
 f5 = 44,49 Hz f5 = 56,55 Hz f5 = 100,5 Hz

Fig. 15.9: Moduri proprii de vibraţii de încovoiere pentru o grindă continuă cu diverse
rezemări (L = 1 m; E = 109 Pa; ρ = 1000 kg/m3; A = 10-3 m2; Iz = 10-9 m4)

VIBCADP2. Să se verifice că modurile şi frecvenţele proprii ale unei

grinzi în consolă (Fig. 15.10.a) se pot obţine şi prin modelarea încastrării printr-o
masă şi moment de inerţie masic de valoare mult mai mare decât masa şi
mementul de inerţie al grinzii (Fig. 15.10.b). Se consideră L = 1 m; E = 2⋅1011 Pa;
ρ = 7850 kg/m3; b = 0,04 m şi h = 0,012 m.

a b
Fig. 15.10: Problema VIBCADP2

Indicaţii. Pentru modelarea masei şi a momentului de inerţie se modelează un

element finit suplimentar de secţiune mult mai mare decât secţiunea grinzii.

Răspuns. Dacă elementul care modelează “blocul” din zona încastrării are
lungimea de 0,1 m şi caracteristicile secţiunii 106 A şi 109 Iz, în care A şi Iz sunt
caracteristicile secţiunii grinzii, atunci pentru o discretizare uniformă a grinzii cu
numai 4 elemente finite (discretizare neadecvată pentru obţinerea unor rezultate
corecte – aleasă doar pentru verificarea modelării şi rezolvării problemei de valori
şi vectori proprii) şi matricea de masă coerentă se obţin rezultatele:

Modelul Descriere model Frecvenţa proprie pentru modul propriu [Hz]

#1 #2 #3 #4
1 Iniţial: cu 9,7848 61,3903 173,024 341,339
încastrare
2 Cu element 9,8066 61,3950 173,026 341,340
suplimentar

Se menţionează că modelul 2 prezintă trei moduri de corp rigid de

frecvenţe nule (foarte mici din considerente numerice). Se observă că modurile
superioare sunt afectate de erori mai mici decât cele inferioare.

VIBCADP3. Realizarea unei încastrări perfecte este practic imposibilă.

Măsurarea frecvenţelor proprii ale unei bare în consolă arată că frecvenţele
măsurate sunt mai mici decât cele calculate. Pentru corecţia modelului analitic

16
uneori grinda în consolă (vezi aplicaţia precedentă) se modelează ca în figura.
15.11.a. Pentru L = 1 m; E = 2,1⋅1011 Pa; ρ = 7850 kg/m3; b = 0,012 m; h = 0,01
m şi kz = 1000 N/rad se cer primele trei frecvenţe şi moduri proprii. Să se compare
rezultatele cu modelul grinzii încastrate.

a b
Fig. 15.11: Problema VIBCADP3

Indicaţie. Deoarece programul nu permite introducerea directă a rigidităţii unui

arc, acesta se poate modela printr-o lamelă ca în Fig. 15.11.b. Relaţia dintre
EI
caracteristicile lamelei şi a arcului spiral este: k z = 4 l l şi poate fi obţinută din
l
matricea de rigiditate a elementului de bară prin considerarea corespunzătoare a
blocajelor. Pentru a nu introduce o inerţie suplimentară din elementul lamelei se
consideră că lamela este dintr-un material pentru care densitatea este ρ l = 0. Dacă
se alege l = 0,2 m şi Il = 10-9 m4 rezultă El = 5⋅1010 Pa.

Răspuns: Pentru o discretizare uniformă a grinzii cu 20 elemente finite se obţin

frecvenţele:
Frecvenţa proprie pentru modul propriu
Modelul Descriere model [Hz]
#1 #2 #3
1 Iniţial: cu încastrare 8,35 52,35 146,57
2 Cu arc spiral (lamelar) 6,14 43,07 126,94

Observaţie: Dacă k z → ∞ atunci se modelează încastrarea perfectă.

VIBCADP4. Să se determine modurile şi frecvenţele proprii pentru bara

din figura. 15.12.a. Se cunosc: L = 1 m; E = 210 GPa; ρ = 7850 kg/m3; A = 144⋅
EI
10-6 m2; Iz = 1,728⋅10-9 m4 şi k = 3 . Se precizează că problema prezintă soluţii
L
analitice [Rades]. Pentru primele două moduri de vibraţie (încovoiere) frecvenţele
0,2732 EI 2,4744 EI
proprii sunt date de f 1 = ; f2 = .
L2
ρA L2 ρA

17
Indicaţie. Arcul se modelează printr-un element de bară articulată (adică element
finit cu Iz = 0), iar pentru a nu include inerţia ei se consideră densitatea barei nulă.
Capătul din stânga al arcului (barei) se consideră încastrat pentru a nu creea un
grad de libertate cu masa nulă.

f1 = 4,892 Hz f2 = 44,33 Hz f3 = 142,6 Hz f4 = 297,3 Hz

a b
Fig. 15.12: Problema VIBCADP4 şi primele 4 moduri proprii

Răspuns: Rezultatele se prezintă în figura 15.12.b. S-a folosit o discretizare cu 34

elemente finite pentru bară. Primele două frecvenţe proprii obţinute numeric
coincid practic cu cele analitice. Dacă elementul elastic de constantă k este un arc
real atunci modelarea de mai sus este corectă numai pentru modurile joase
deoarece arcul este şi el o structură care poate “vibra” în diverse moduri care se
“compun” cu modurile barei verticale.

VIBCADP5. La capătul unei grinzi de lungime 2L în consolă, pentru care

secţiunea este definită de aria A şi momentul de inerţie Iz se fixează un element
mult mai rigid (de arie 4A şi moment de inerţie 160Iz) în două variante de montaj,
ca în figura 15.13. Să se determine şi să se compare primele patru moduri proprii
proprii de vibraţie ale celor două sisteme rezultante ştiind că L = 0,25 m; A = 120⋅
10-6 m2; Iz = 10-9 m4; E = 2,1⋅1011 Pa şi ρ = 7850 kg/m3.

18
 a b
Fig. 15.13: Aplicaţia VIBCADP5

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu 30 de elemente finite se obţin

rezultatele din Fig. 15.14.a şi b.

f1 = 8,029 Hz f2 = 80,99 Hz

f3 = 274,5 Hz f4 = 639,8 Hz

Fig. 15.14.a: Moduri proprii de vibraţie pentru aplicaţia VIBCADP5 – varianta a

f1 = 10,16 Hz f2 = 47,61 Hz

f3 = 225,3 Hz f4 = 595,6 Hz

Fig. 15.14.b: Moduri proprii de vibraţie pentru aplicaţia

VIBCADP5 – varianta b

VIBCADP6. Grinda de secţiune constantă din figura 15.15 sprijină pe

două arcuri identice de rigiditate k (model 2D pentru un vehicul pe suspensii).
Ştiind că L = 2 m; A = 0,0116 m2; I = 328⋅10-6 m4; E = 2⋅1011 Pa; ρ = 7850 kg/m3

19
se cer primele şase frecvenţe şi moduri proprii de încovoiere pentru: a) k = 107
N/m; şi b) k = 105 N/m.
L 3L L

k k

Fig. 15.15: Problema VIBCADP6

f1 = 22,58 Hz f1 = 2,358 Hz

f2 = 23,72 Hz f2 = 2,450 Hz

f3 = 30,98 Hz f3 = 30,23 Hz

f4 = 85,54 Hz f4 = 83,33 Hz

f5 = 166,2 Hz f5 = 163,4 Hz

f6 = 271,5 Hz f6 = 270,0 Hz
k = 107 N/m k = 105 N/m
Fig. 15.16: Moduri proprii pentru aplicaţia VIBCADP6

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă a grinzii cu 40 de elemente finite şi

EAarc
echivalarea arcurilor prin elemente de bară articulată de rigiditate k =
 arc

20
rezultă modurile şi frecvenţele proprii din Fig. 15.16. Se observă că la frecvenţe
mici frecvenţele proprii sunt esenţial dependente de rigidităţile arcurilor în timp ce
la frecvenţe mari valorile rigidităţilor arcurilor practic nu mai contează. Dacă
pentru un anumit mod arcurile sunt în vecinătatea nodurilor de vibraţie (vezi
modul 3) atunci rigiditatea arcurilor practic nu contează.

VIBCADP7. Să se obţină primele moduri de vibraţie la încovoiere pentru

cele două bare de secţiune constantă şi din acelaşi material (Fig. 15.17) legate
între ele printr-o articulaţie intermediară. Se consideră iniţial că articulaţia este
rigidă (cazul a) şi apoi elastică, de rigiditate k (cazul b). Se cunosc L = 0,5 m; A =
144⋅10-6 m2; Iz = 1,728⋅10-9 m4; E = 2,1⋅1011 Pa şi ρ = 7850 kg/m3.

Indicaţie: Din motive de simetrie se poate dezvolta un model pentru jumătate din
structură în care în axa de simetrie se impun condiţii de simetrie şi antisimetrie ca
în figura 15.18. Dacă totuşi se doreşte un model pentru întrega structură se poate
recurge la un “truc” de modelare a articulaţiei intermediare ca în figura 15.19
deoarece programul nu include decât un singur tip de element de element şi nu
permite generarea unor relaţii de legătură între gradele de libertate (“coupling
equations”).
Dacă k → ∞ atunci cazul b se reduce la cazul a.

L L k

a b
Fig. 15.17: Problema VIBCADP7

Fig. 15.18: Model ½ pentru problema VIBCADP7, cazul a

(în axa de simetrie se impun pe rând condiţii de simetrie/antisimetrie)

Varianta 1 Varianta 2
Fig. 15.19: Posibilităţi de modelare a articulaţiei interioare

21
Răspuns. Pentru modelul ½ nu există dificultăţi de modelare şi rezultatele nu sunt
afectate de o eventuală rigiditate şi masă “parazită” din modelarea articulaţiei
interioare ca în figura 15.19. Frecvenţele proprii rezultă: f1 = 40,1 Hz; f2 = 175,9
Hz; f3 = 251,4 Hz; f4 = 570,0 Hz. Pentru modelarea completă, cazul a, rezultatele
se prezintă în figura 15.20. Se precizează că fiecare bară de lungime L a fost
discretizată cu 10 elemente finite plus elementele de modelare a articulaţiei, iar
arcul s-a considerat rigid (în model k = 756⋅109 N/m). Cazul b se poate modela
prin introducerea unui element de masă nulă şi rigiditate echivalentă ca în
aplicaţia precedentă. Se poate verifica că la cuplaje slabe frecvenţele proprii apar
pseudoperechi şi corespund modurilor 1, 3, 5, … din cazul a.

f1 = 35,22 Hz f1 = 37,36 Hz

f2 = 175,8 Hz f2 = 175,7 Hz

f3 = 228,3 Hz f3 = 237,5 Hz

f4 = 569,2 Hz f4 = 568,1 Hz

Fig. 15.20: Moduri proprii pentru problema VIBCADP7 cazul a

(valori afectate de modelarea articulaţiei)

VIBCADP8. Cablul din figura 15.21 este pretensionat de forţa F. Să se

determine frecvenţele proprii de vibraţie pentru:
-a) F = 0;
-b) F = 1500 N;
-c) F = 15000 N.
Se consideră: L = 3 m; A = 100⋅10-6 m2; Iz = 100⋅10-9 m4; E = 10⋅109 Pa şi ρ
= 5000 kg/m3.

22
 F
L

Fig. 15.21: Problema VIBCADP8

Răspuns. Se neglijează săgeata cablului şi pentru o discretizare uniformă cu 30 de

elemente finite pentru primele patru frecvenţe proprii ale modurilor de încovoiere
(vezi Fig. 15.6a) se obţine:

Forţa Frecvenţa proprie [Hz] pentru modul

#1 #2 #3 #4
F=0 0,078 0,312 0,7025 1,249
F = 1500 N 9,129 18,26 27,40 36,54
F = 15000 N 28,87 57,74 86,61 115,5

M e
VIBCADP9. La capătul unei vergele drepte
de secţiune pătrată (Fig. 15.22) se află o masă
concentrată M = 75 kg. Să se calculeze primele patru
frecvenţe proprii în trei situaţii:
-a) Nu se ţine seama de efectul pretensionării;
a L -b) Masa este situată deasupra vergelei, adică
a comprimă vergeaua;
-c) Masa este suspendată de vergea, adică
întinde vergeaua.
Se cunosc: L = 1 m; a = 12 mm; e = 50 mm; E = 210
⋅109 Pa; ρ = 7850 kg/m3.
b. c.
Fig. 15.22: Problema
VIBCADP9

Răspuns. Deoarece greutatea vergelei este circa 1,13 kg efectul pretensionării

practic corespunde greutăţii masei M (se consideră g = 10 m/s2). Pentru
discretizarea uniformă a vergelei cu 35 de elemente finite şi echivalarea masei
printr-un element de masă m =ρAmasae rezultă Amasa = 191⋅10-3 m2 şi se obţin
rezultatele:

Frecvenţa proprie [Hz] pentru

Modul Neglijarea Cazul b de aşezare Cazul c de aşezare
pretensionării

23
 #1 încovoiere 0,58 0,16 0,80
#2 încovoiere 34,05 32,07 35,92
#3 încovoiere 86,26 84,82 87,66
#1 axial 100,83 100,83 100,83

VIBCADP10. Să se determine primele trei moduri şi frecvenţe proprii

pentru arcul lamelar din figura 15.23 pentru:
1. Iz = 100⋅10-12 m4 şi Iz = 10⋅10-12 m4;
2. q = 0 şi q = 80 N/m.
Se cunosc: a = 0,1 m; A = 12⋅10-6 m2; E = 10 GPa; ρ = 4000 kg/m3.

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu 32 elemente finite se obţin frecvenţele

şi modurile din figura 15.24. Se observă că pentru Iz = 10⋅10-12 m4 primul mod
corespunde modului 2 de la bare drepte indiferent de încărcarea q.

R
a a

Fig. 15.23:Problema VIBCADP10

f1 = 288,04 (276,7) Hz f1 = 225,39 (109,38) Hz

f2 = 712,71 (694,6) Hz f2 = 230,19 (206,05) Hz

f3 = 1608,3 (1590,4) Hz f3 = 514,88 (422,13) Hz

I = 100⋅10-12 m4 I = 10⋅10-12 m4
q = 0 (q = 80 N/m) q = 0 (q = 80 N/m)

Fig. 15.24: Moduri proprii – VIBCADP10

24
 VIBCADP11. Să se determine primele opt moduri
şi frecvenţele proprii corespunzătoare pentru cadrul din
L figura 15.25. Se menţionează că toate barele sunt din
acelaşi material şi sunt de secţiune constantă pentru care
E = 2⋅1011 Pa; ρ = 7850 kg/m3; A = 100⋅10-6 m2; Iz = 10⋅10-
9
m4; L = 0,8 m.
L
Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu câte 8
L elemente pe fiecare porţiune de lungime L se obţin
rezultatele prezentate în figura 15.26.
Fig. 15.25: Problema
VIBCADP11

f1 = 1,881 Hz f2 = 6,174 Hz f3 = 13,57 Hz f4 = 19,35 Hz

f5 = 21,24 Hz f6= 28,02 Hz f7 = 28,08 Hz f8 = 31,60 Hz

Fig. 15.26: Moduri proprii – VIBCADP11

VIBCADP12. Să se determine promele patru moduri şi frecvenţele proprii

corespunzătoare acestora pentru cadrul din figura 15.27. Se menţionează toate

25
barele sunt din acelaşi material şi sunt de secţiune constantă pentru care E = 70⋅
109 Pa; ρ = 2700 kg/m3; A = 1⋅10-3 m2; Iz = 0,222⋅10-6 m4; L = 0,6858 m.

2L a. b.
Fig. 15.27: Problema VIBCADP12 Fig. 15.28: Condiţii la limită pentru abordarea
½ a problemei VIBCADP12

Indicaţie. Din motive de simetrie problema se poate aborda şi numai

pentru ½ din structură (Fig. 15.28). Urmăriţi ordinea în care se obţin modurile
proprii prin comparaţie cu modelul întreg.
Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu numai 3 elemente pe fiecare porţiune
de lungime L se obţin rezultatele din figura 15.29.

f1 = 27,08 Hz f2 = 95,34 Hz f3 = 100,0 Hz f4 = 119,4 Hz

Fig. 15.29: Moduri proprii – VIBCADP12

VIBCADP13. Cei doi stâlpi de lungime 4L din figura 15.30 sunt cuplaţi
rigid prin grinzile orizontale de masă neglijabilă. Să se verifice că primele trei
frecvenţe proprii nu depind de valoarea parametrului a. Se cunosc E = 70⋅109 Pa;
ρ = 3000 kg/m3; A = 0,8 m2; I = 10,667⋅10-3 m4; L = 3 m.
Să se verifice că dacă se menţin active numai gradele de libertate deplasări
pe orizontală (restul gradelor de libertate se blochează) se obţin moduri de
forfecare pură pentru o bară de secţiune constantă de lungime  încastrată la un
capăt şi liberă la celălalt pentru care frecvenţele proprii se obţin din relaţia

26
 2n − 1 kG
fn = , în care k este un factor de corecţie al formei secţiunii şi G este
4 ρ
modulul de elasticitate transversal. Frecvenţele proprii sunt deci în seria f1, 3f1, 5f1,
2n − 1
…, f1.
4

L
a
f1 = 12,96 Hz f2 = 39,46 Hz f3 = 68,81 Hz
Fig. 15.30: Problema
VIBCADP13 Fig. 15.31: Moduri proprii – VIBCADP13

Răspuns: Pentru o discretizare cu numai două elemente finite pe fiecare porţiune

de lungime L, modurile de încovoiere se prezintă în figura 15.31. Cu aceeaşi
discretizare modurile de forfecare pură rezultă în secvenţa: 26,86; 81,12; 136,91.

VIBCADP14. Să se obţină primele şase moduri proprii ale diapazonului

din figura 15.32 pentru care: E = 2⋅1011 Pa; ρ = 7850 kg/m3; b = 20 mm; h = 4
mm; L = 20 mm.

L
h
L b
2L 6L

Fig. 15.32: Problema VIBCADP14

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu 64 elemente finite se obţin rezultatele

din figura 15.33. În figura 15.34 s-au reprezentat primele moduri proprii într-o
perioadă completă pentru a observa că această prezentare nu este adecvată pentru
a urmări poziţia structurii la un moment dat.

27
 f1 = 90,34 Hz f2 = 174,7 Hz f3 = 613,4 Hz

f4 = 1133 Hz f5 = 1427 Hz f6 = 1739 Hz

Fig. 15.33: Moduri proprii – VIBCADP14

f1 = 90,34 Hz f2 = 174,7 Hz f3 = 613,4 Hz f4 = 1133 Hz

Fig. 15.34: Perechi de moduri proprii greu de identificat în reprezentare completă pe o

perioadă– VIBCADP14

VIBCADP15. Să se obţină
modurile proprii elastice ale structurii
libere (Fig. 15.35) formată din trei braţe
identice pentru care se cunosc E = 2⋅1011
Pa; ρ = 7850 kg/m3; b = 20 mm; h = 5
mm; L = 0,8 m.

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă

cu 24 elemente se obţin rezultatele din
figura 15.36. Se observă că structura
prezintă frecvenţe proprii identice pentru
care modurile proprii “pure” în general nu
pot fi obţinute. Se obţin moduri proprii
Fig. 15.35: Problema VIBCADP15
care sunt combinaţii liniare de modurile
teoretic “pure”.

28
 f1 = 7,637 Hz f2 = 7,637 Hz f3 = 27,91 Hz

f4 = 42,91 Hz f5 = 42,91 Hz f6 = 90,49 Hz

Fig. 15.36: Moduri proprii – VIBCADP15

VIBCADP16. “Crucea dublă” din

Fig. 15.37: Problema VIBCADP16
figura 15.37. prezintă o serie de frecvenţe
proprii identice. Să se obţină primele nouă
moduri proprii ale structurii ştiind că E = 2⋅
1011 Pa; ρ = 7850 kg/m3; A = 0,1⋅10-3 m2; Iz
= 0,208⋅10-9 m4; L = 0,8 m.
Să se compare modurile proprii
obţinute pentru structura perfectă cu
modurile proprii corespunzătoare unei
structuri uşor “perturbate” în care cele opt
porţiuni de bară de lungime L suferă
variaţii, de exemplu fiecare bară n are o
nouă lungime dată de Ln = L + ( n − 1) ∆L ,
în care ∆L = 0,005 m.

29
Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu 64 elemente se obţin frecvenţele
proprii: f1 = 17,87 Hz; f2 = … f8 =27,91 Hz; f9 = 71,49 Hz. Pentru structura
perturbată rezultă frecvenţele proprii: f1 = 17,09 Hz; f2 = 25,72 Hz; f3 = 26,06 Hz;
f4 = 26,39 Hz; f5 = 26,74 Hz; f6 = 27,08 Hz; f7 = 27,44 Hz; f8 = 27,81 Hz; f9 = 68,29
Hz. Similar aplicaţiei precedente structura perfect simetrică prezintă moduri
proprii multiple pe care algoritmul QR le extrage ca o combinaţie liniară între
modurile proprii pure. Din analiza celor două seturi de rezultate se poate trage
concluzia că modurile proprii multiple “pure”, în număr de şapte ar putea fi
vibraţia simetrică în antifază faţă de unele plane de simetrie.

VIBCADP17. Să se determine primele trei moduri proprii şi frecvenţele

corespunzătoare pentru grinda cu zăbrele în consolă din figura 15.38.a. Se
consideră că toate barele sunt din acelaşi material şi au aceeaşi secţiune. Se
cunosc: E = 70⋅109 Pa; ρ = 2700 kg/m3; A = 0,144⋅10-3 m2; Iz = 7,87⋅10-9 m4; a = 1
m.
Să se verifice că modurile şi frecvenţele proprii ale acestei grinzi se pot
obţine şi din modelarea grinzii cu bare articulate ca în figura 15.38.b. (se
consideră Iz = 0 şi RZ = 1 în toate nodurile).
Comparaţi formele modale obţinute cu cele corespunzătoare unei grinzi de
secţiune constantă (vezi problema VIBCADP1). Rulaţi aplicaţia şi pentru cazul de
rezemare din Fig.15.38.c şi analizaţi formele modale.

a. a
30a

b.

c.

Fig. 15.38: Problema VIBCADP17

Răspuns. Pentru o discretizare cu un element finit pentru fiecare bară se obţin

rezultatele din figura 15.39 şi figura 15.40. Valorile frecvenţelor dintre paranteze
corespund modelului cu elemente de bară articulate. Pe lângă modurile de
încovoiere globală există şi moduri axiale. Din cauza lipsei de simetrie
(diagonalele sunt numai pe o direcţie) se obţin moduri mixte (Fig. 15.41), adică
combinaţii liniare de moduri axiale şi de încovoiere cum ar fi de exemplu modul
#5 pentru grinda simplu rezemată.

30
 f1 = 1,052 (1,052) Hz

f2 = 6,377 (6,377) Hz

f3 = 16,99 (17,04) Hz

Fig. 15.39: Moduri proprii - VIBCADP17 grinda în

consolă

f1 = 3,800 (3,801) Hz

f2 = 11,30 (11,33) Hz

f3 = 24,97 (25,15) Hz

Fig. 15.40: Moduri proprii - VIBCADP17 grinda simplu

rezemată

31
 f5 = 50,75 Hz

Fig. 15.41: Mod mixt - VIBCADP17 cazul de rezemare c

VIBCADP18. Grinda din figura 15.42 este realizată din bare de aceeaşi
secţiune şi din acelaşi material pentru care E = 200⋅109 Pa; ρ = 7850 kg/m3. Ştiind
că L = 0,5 m, să se determine modurile proprii de vibraţie pentru două seturi de
secţiuni diferite caracterizate de:
-a) A = 100⋅10-6 m2; Iz = 1⋅10-9 m4 (secţiune plină);
-b) A = 250⋅10-6 m2; Iz = 5000⋅10-9 m4 (secţiune tubulară);
Să se modeleze structura numai prin bare articulate (ca în aplicaţia
precedentă) şi să se determine modurile proprii care se obţin. Verificaţi dacă
acestea sunt similare modurilor iniţiale.
Verificaţi că pentru o discretizare cu numai un element finit pe bară (ca în
cazul grinzii modelate prin bare articulate) nu se pot obţine întotdeauna (pentru
orice set de date al secţiunilor) modurile proprii ale structurii.

L L L L

Fig. 15.42: Problema VIBCADP18

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu câte 6 elemente finite pentru fiecare

bară se obţin rezultatele din figura 15.43, care arată că dacă barele sunt zvelte în
structură apar pentru început moduri de vibraţie locale, în timp ce pentru bare
“groase” primele moduri corespund comportării globale a structurii. Pentru
modelarea neadecvată cu un singur element pe bară se obţin rezultatele din figura.
15.44 şi figura 15.45. Se observă că pentru setul b care conduce la moduri globale,
discretizarea cu câte un element finit de tip BEAM conduce la rezultate corecte în
timp ce modelele cu elemente TRUSS nu sunt adecvate pentru această aplicaţie.

32
 f1 = 84,14 Hz f1 = 285,8 Hz

f2 = 88,61 Hz f2 = 481,3 Hz

f3 = 89,85 Hz f3 = 1048 Hz

f4 = 98,22 Hz f4 = 1241 Hz

f5 = 115,9 Hz f5 = 1627 Hz

f6 = 126,1 Hz f6 = 1768 Hz

Setul a. Setul b.

Fig. 15.43: Moduri proprii – VIBCADP18 (Rezultate corecte - discretizare cu 6

elemente finite/bară)

33
 f1 = 112,8 Hz f1 = 206,9 Hz

f2 = 125,1 Hz f2 = 384,9 Hz

f3 = 129,5 Hz f3 = 612,2 Hz
Elemente finite tip BEAM Elemente finite tip TRUSS

Fig. 15.44: Moduri proprii – VIBCADP18, setul a. (Discretizare cu 1 element finit/bară)

f1 = 286,2 Hz f1 = 206,9 Hz

f2 = 482,7 Hz f2 = 384,9 Hz

f3 = 1061 Hz f3 = 621,2 Hz
Elemente finite tip BEAM Elemente finite tip TRUSS

Fig. 15.45: Moduri proprii – VIBCADP18, setul b. (Discretizare cu 1 element finit/bară)

34
 VIBCADP19. Să se determine primele şase moduri proprii de vibraţie şi
frecvenţele proprii corespunzătoare pentru cadrul plan din figura 15.46 pentru
care E = 210⋅109 Pa; ρ = 7850 kg/m3; A = 373⋅10-6 m2; Iz = 105,5⋅10-9 m4; L = 0,5
m.

Fig. 15.46: Problema VIBCADP19

Răspuns. Pentru o discretizare uniformă cu un total de 85 de elemente finite se

obţin modurile proprii din figura 15.47.

f1 = 36,00 Hz f2 = 43,48 Hz f3 = 89,79 Hz

f4 = 132,6 Hz f5 = 198,6 Hz f6 = 210,5 Hz

Fig. 15.47: Moduri proprii - VIBCADP19

VIBCADP20. Să se determine modurile proprii elastice plane ale unui

inel plan (Fig. 15.48) din aluminiu cu E = 70⋅109 Pa; ρ = 2700 kg/m3; de rază
medie R = 0,4 m şi cu secţiunea definită de A = 300⋅10-6 m2; Iz = 2,5⋅10-9 m4. Să se

35
determine influenţa aplicării unei forţe distribuite pe = pi = 5000 N/m (presiuni
exterioare şi interioare) asupra primelor trei frecvenţe proprii.
Să se verifice că pentru pe = 50000 N/m modurile proprii fundamentale
corespund unor frecvenţe negative (adică structura îşi pierde stabilitatea).

Fig. 15.48: Problema VIBCADP20

f1 = 39,28 Hz f2 = 39,28 Hz f3 = 111,1 Hz f4 = 111,1 Hz

f5 = 213,0 Hz f6 = 213,0 Hz f7 = 344,5 Hz f8 = 344,5 Hz

f9 = 505,4 Hz f10 = 505,4 Hz f11 = 695,6 Hz f12 = 695,6 Hz

Fig. 15.49: Moduri proprii – VIBCADP20 (p = 0)

36
Răspuns. În lipsa forţelor distribuite, pentru o discretizare uniformă cu 64 de
elemente finite, se obţin modurile din figura 15.49. Influenţa presiunilor asupra
frecvenţelor proprii se prezintă în tabelul:
Încărcarea Frecvenţa proprie [Hz] pentru modul
exterioară #1 #2 #3
p=0 39,28 111,1 213,0
pe = 5000 N/m 28,96 99,19 200,5
pi = 5000 N/m 47,40 121,8 224,8

Observaţie: Prezenţa încărcărilor distribuite indiferent de sensul lor influenţează

valoarea frecvenţei proprii corespunzătoare modului de corp rigid rotire în planul
inelului.

VIBCADP21. Să se obţină primele cinci moduri proprii de vibraţie pentru

inelul din figura 15.50 discretizat uniform cu 32 de elemente finite în cele patru
condiţii de rezemare. Varianta d) are un element finit mai puţin, adică modelează
un inel tăiat încastrat la un capăt. Se consideră: E = 200⋅109 Pa; ρ = 7850 kg/m3; şi
R = 0,1 m; A = 60⋅10-6 m2 şi Iz = 0,125⋅10-9 m4.
Să se observe că pentru analiza modală, modul de fixare al unei structuri
este esenţial în obţinerea răspunsului dinamic. Simpla preluare a mişcării de corp
rigid nu conduce la conservarea modurilor de deformaţie aşa cum se întâmplă la
analiza statică.

a b c d
Fig. 15.50: Problema VIBCADP21

Răspuns. Modurile şi frecvenţele proprii se prezintă în figura 15.51. Se observă

că o serie dintre modurile proprii la rezemări diferite coincid (pentru primele trei
cazuri de rezemare), acest lucru este posibil dacă rezemările sunt judicios alese,
adică pentru un mod propriu de vibraţie există grade de libertate nule, blocarea
acestora nu influenţează modul propriu respectiv.
Observaţie: Determinările experimentale cele mai precise se efectuează pe
structuri libere de legături. Pentru aceasta structurile sunt suspendate cu corzi
elastice care practic influenţează nesemnificativ rigiditatea şi masa structurii
analizate.

37
f1 = 67,62 Hz f1 = 190,4 Hz f1 = 271,5 Hz f1 = 23,44 Hz

f2 = 190,4 Hz f2 = 271,5 Hz f2 = 523,0 Hz f2 = 39,70 Hz

f3 = 403,8 Hz f3 = 686,3 Hz f3 = 828,9 Hz f3 = 92,05 Hz

f4 = 686,3 Hz f4 = 828,9 Hz f4 = 1148 Hz f4 = 245,1 Hz

f5 = 1036 Hz f5 = 1446 Hz f5 = 1673 Hz f5 = 475.7 Hz

a b c d

Fig. 15.51: Moduri proprii – VIBCADP21

38
 VIBCADP22. Să se obţină frecvenţele şi modurile proprii de vibraţie
pentru modelul unui sistem discret (Fig. 15.52). Se consideră k = 106 N/m; m1 =
m4 = m7 =0,5 kg; m2 = m5 = m9 =1,5 kg; m3 = m6 = m8 =1 kg.

Fig. 15.52: Problema VIBCADP22

Indicaţie: Deşi în unele programe se pot considera elemente de masă concentrată

şi elemente de tip “arc” între două noduri, în cazul de faţă se consideră
EA
discretizarea din figura 15.53 pentru care dacă se ţine seama de relaţiile k = şi

m = ρA , pentru  = 1 m, se pot alege valori de intrare cele din tabelul de mai
jos. Gradele de libertate active sunt numai deplasările libere pe direcţie orizontală.

Elementele A [m2] Iz [m4] E [Pa] ρ [kg/m3]

1-3 0,5 106 106 1
4-6 1,5 106 106 1
7-9 1 106 106 1
10-19 1 0 106 0
20-24 2 0 106 0

Fig. 15.53: Discretizare pentru problema VIBCADP22

Răspuns: f1 = 73,582 Hz; f2 = 124,62 Hz; f3 = 174,78 Hz;… f9 = 433,46 Hz;

39