ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII

,,MIHAI VITEAZUL"

EDUCAȚIE DE SECURITATE
ANTITERORISTĂ

Întocmit:
Student masterand
POPA Marius

BUCUREȘTI, 2017
 Apărarea țării și realizarea stării de securitate națională presupun în primul rând
un demers intelectual creativ, fiind importante educația, cercetarea și cultură de
securitate.
Altfel, o națiune nu poate fi competitivă pe plan internațional și nu își poate utiliza
resursele, tehnologia și potențialul uman de care dispune, fiind un consumator de securitate
și nu un furnizor de securitate. Dezvoltarea este o condiție a libertății, iar securitatea este
mijlocul prin care valorile și normele create de către societate să genereze starea de
echilibru și siguranță în exercitarea libertăților fiecărui cetățean. Dreptul la informație
devine un angajament al întregii societăți, care conștientizează acest drept că o obligație, în
momentul în care securitatea, democrația, pacea și libertatea sunt amenințate.
Educația este primul pilon, care permite apărării naționale și sectorului de securitate
să se adapteze pentru a răspunde noilor provocări. Avem nevoie de o nouă calitate a
învățământului militar, de ordine publică și de informații, ceea ce presupune deplină
compatibilizare a programelor de învățământ cu cele ale țărilor NATO și UE.
Industria de securitate privată reprezintă viitorul industrie și sistemului public de
securitate. Tehnologia este materializarea unor noi concepte și inovații care să satisfacă
cerințele moderne de securitate.
Al doilea pilon este reprezentat de cercetarea științifică, demers important pentru
înțelegerea naturii amenințărilor actuale, studiind implicațiile acestora. Această înțelegere
trebuie să fie transferată instituțiilor statului într-un mod care să le permită să dezvolte
politici adecvate. În egală măsură, este important că opinia publică, societatea civilă,
diverse centre de reflecție și gândire să poată participă la acest efort, contribuind cu propria
expertiză.
Cel de-al treilea pilon este ’’cultura de securitate’’ prin care înțelegem norme,
valori, atitudini sau acțiuni care determină înțelegerea și asimilarea conceptului de
securitate și a celorlalte concepte derivate: securitate națională, securitate internațională,
securitate colectivă, insecuritate, securitate cooperativă, politică de securitate etc.
Dezvoltarea învățământului de științe sociale – în special științe politice, relațiile
internaționale studiile de securitate – a condus la democratizarea domeniului apărării și
securității naționale. Că urmare a numărului tot mai mare de studenți și absolvenți
specializați în aceste discipline, expertiză nu mai este apanajul statului, ceea ce are un efect
pozitiv asupra dialogului dintre stat și societatea civilă, contribuind la creșterea calității
actului de guvernare în zonă apărării și securității naționale.
Cu ajutorul informațiilor de tip OSINT și HUMINT (prin evaluarea, coroborarea,
analiză și interpretarea datelor) se extrag concluziile și se identifică posibilele moduri de
evoluție a evenimentelor, structurile specializate furnizând cultură de securitate prin
proiectele pe care le dezvoltă și le implementează (acționând atât preventiv, cât și ofensiv,
prin inițiative de natură a descuraja desfășurarea de acțiuni împotrivă siguranței personale,
de grup sau societale, precum și de a influența în direcția consolidării acesteia). Ele reușesc
să crească, în termeni reali, valoarea indicilor de siguranță din mediul de referință și să
construiască, proactiv, premise de prezervare și afirmare viitoare a intereselor comunității.
Pentru a stabili căile concrete de prevenire a materializării unui risc și /sau de
combatere a unei amenințări, cultură de securitate furnizează expertiză necesară, oferind
informații în scopul cunoașterii tendințelor, a faptelor, cât și a circumstanțelor
evenimențiale, care includ:
• teritoriul relevant (locație,regiune,zonă,țara);
• domeniile de interes (direcțiile de acțiune);
• problemele specifice și cazurile propriu-zise;
• riscurile la adresă dezvoltării naționale;
• apărarea valorilor fundamentale și sociale;
 • securitatea informațională;
• mediul social.

Obiectivele societății civile pe linia educației și culturii de securitate implică :

• Stimularea interesului și preocupărilor instituțiilor și persoanelor particulare față de
Cultură/Educația de Securitate, prin intermediul mass-media și a altor acțiuni de
promovare direcționate în acest sens;
• Integrarea în instituțiile de învățământ – la nivel primar,gimnazial, liceal și
superior – a Educației pentru Securitate atât pentru copii și adolescenți, cât și în instituții
publice pentru adulți, prin organizarea de cursuri, conferințe, simpozioane, traininguri și
seminarii, întâlniri, colocvii, vizionări, workshopuri, grupuri de discuții, meșe rotunde,
tabere, excursii și alte activități recreativ-educaționale;
• Editarea, publicarea și difuzarea de materiale informative și științifice,cărți, reviste,
pliante și alte materiale tipărite și audio-vizuale;
• Stabilirea de contacte și colaborarea permanență cu instituțiile științifice din țara și
din străinătate, cu experții în domeniu, precum și cu alte organizații-instituții
guvernamentale sau non-guvernamentale care au că domeniu de interes Cultură de
Securitate și domeniile conexe;
• Atragerea, sprijinirea și îndrumarea persoanelor fizice sau juridice care doresc să se
inițieze și să se perfecționeze în domeniul securității, protecției personale, managementului
educațional al culturii de securitate, precum și a tuturor celor interesați de Cultură de
Securitate;
• Desfășurarea de acțiuni concrete, în limitele de competență a academiei, în vederea
prevenirii și combaterii agresiunii/violenței – asigurării protecției personale, de grup și
societale;
• Participarea la proiecte, conferințe și sesiuni de comunicări științifice având că
subiect domeniul Securității organizate/sprijinite de instituții de învățământ superior din
România și din străinătate, autorități publice locale și centrale precum și de instituții cu
atribuții în domeniul securității naționale etc.
Este necesară promovarea, dezvoltarea și implementarea unor proiecte/modele și
standarde de securitate comunitară și individuală pentru crearea unei Culturi de Securitate,
prin cercetare, studii, informare și educație în parteneriat cu instituțiile de învățământ atât
de stat cât și private, precum și cu instituții de tip medical, militar, poliție, justiție, religios
dar și cu organizații guvernamentale și non-guvernamentale, având că finalitate dezvoltarea
unei comunități căreia îi păsa de siguranță cetățenilor săi, precum și promovarea
cunoașterii, respectului și încrederii reciproce între membrii și instituțiile comunității.