16.05.

2012

II. Metode ce implică activitatea elevului

1) experimentele de laborator ale elevilor:

- ajută la formarea gândirii logice, dezvoltă manualitatea
elevului, trezeşte interesul faţă de materie, dezvoltă
comportamentul disciplinat, ordonat.
Se vor respecta următoarele aspecte:
- experimentele trebuie să aibă întotdeauna un scop bine
definit
- să fie lipsite de pericol
- să fie simple, de scurtă durată
Pot fi experimente individuale sau în grup.
Individual: cu scopul verificării cunoştinţelor practice sau
în cursul prezentării noţiunilor noi.

Experimentele în grup: frontale sau în grupuri de câte 2-3

Experimentele frontale: fiecare elev efectuează acelaşi
experiment, individual sau în grupuri de 2-3.
- Avantaj: pregătirea experimentului, pregătirea şi
coordonarea elevilor este mai uşoară.
- Dezavantaj: ritmul inegal datorită nivelului diferit de
pregătire al elevilor.
Experimentele în grupuri (rotative): fiecare grup efectuează
o altă lucrare, şi după terminarea experimentului acestea
se schimbă. Acest tip de experiment necesită o pregătire
mult mai avansată, nu se poate aplica la clasele mici.
Dezavantaj: timp de pregătire mult mai lung, coordonare
mai dificilă din partea profesorului.

1
 16.05.2012

Experimentele pot fi de mai multe tipuri:

- observarea unor fenomene chimice
- observarea unor proprietăţi ale substanţelor
- obţinerea unor substanţe
- demonstrarea unor legi chimice
- aplicarea cunoştinţelor teoretice
Experimentul este precedat de pregătirea acesteia de către
profesor:
- definirea obiectivelor experimenului
- alegerea experimentelor
- pregătirea ustensilelor necesare
- pregătirea elevilor
Experimentele vor fi scurte, potrivite nivelului de pregătire al
elevilor, se va ţine cont de numărul şi durata
experimentelor propuse.

Următorul pas: - pregătirea ustensilelor şi substanţelor

necesare pe fiecare bancă, masă. Substanţele periculoase
se vor încredinţa elevilor doar în timpul experimentului.
Înainte de ora experimentală elevul va avea ca temă pt. acasă
recapitularea tuturor cunoştinţelor de care va avea nevoie în
timpul experimentului.
Experimentul începe cu o introducere, în care profesorul
prezintă scopul orei, verifică pregătirea teoretică a elevilor,
prezintă etapele experimetului (planul operaţional), explică
unele operaţii ce urmează a fi efectuate şi pune accent pe
regulile de protecţie a muncii. Planul operaţional se scrie pe
tablă în cazul experimentului frontal, sau se dă în scris la
fiecare masă în cazul experimentelor rotative.
Profesorul urmăreşte cu atenţie munca elevilor!!!!!!!
În timpul experimentului elevii vor face notiţe
După experiment se întocmeşte un rezumat (referat).

2
 16.05.2012

2) metoda exerciţiului: prin această metodă se fixează, se

aprofundează cunoştinţele acumulate. Poate avea mai
multe forme, ex. scrierea în mod repetat a unor formule,
ecuaţii chimice, experimentele frontale ale elevilor,
rezolvare de probleme de chimie etc.
Pentru a obţine rezultate bune se va avea în vedere
următoarele aspecte:
- efectuarea exerciţiului în mod conştient (se va asigura baza
teoretică necesară pt. efectuarea exerciţiului)
- aplicarea princiliului gradualităţii
- asigurarea varietăţii exerciţiilor
- asigurarea continuităţii exerciţiului
- alegerea corectă a duratei exerciţiului
În chimie există două tipuri de exerciţii: exerciţii de chimie şi
probleme de chimie

Exerciţii propiu-zise: scrierea formulelor chimice, a ecuaţiilor

chimice, dictarea chimică şi experimentele frontale
- elevul trebuie să se obişnuească vă “vadă” substanţe
reale în formulele chimice.
În cazul scrierii ecuaţiilor se vor fixa următorii paşi:
1) scrierea corectă a formulelor a reactanţilor şi a produşilor
de reacţie (indici, sarcini ionice, etc.)
2) echilibrarea ecuaţieie chimice (se pot modifica doar
coeficienţii soechiometrici NU INDICII!)
3) verificarea ecuaţiei utilizând legea conservării masei
Elevul trebuie să conştientizeze şi să aplice aceşti paşi de
fiecare dată.

3
 16.05.2012

Rezolvarea problemelor chimice are ca scop fixarea

cunoştinţelor acumulate şi dezvoltarea abilităţii de aplicare
a cunoştinţelor. Problemele pot fi:
- probleme de calcul
- probleme teoretice, calitative
Este foarte important ca o problemă de calcul să nu fie doar
o problemă matematică (ce se rezolvă mecanic), ci să se
bazeze pe cunoştinţele chimice. Textul problemei şi
întrebarea să fie cât mai scurte şi inteligibile.
Problemele pot fi: - legate de formule chimice
- calcule efectuate cu ajutorul ecuaţiilor chimice
- deducerea formulelor moleculare
- calcule legate de concentraţiile soluţiilor
- calcule legate de legi chimice

Rezolvarea problemelor are următoarele etape:

- citirea textului problemei şi scrierea pe tablă a datelor
- clarificarea textului, explicarea unor noţiuni, rememorarea
unor cunoştinţe teoretice.
- analiza conţinutului problemei, trecerea în revistă a datelor
cunoscute şi necunoscute, constatarea formulelor şi
ecuaţiilor utile
- efectuarea calculelor
- verificarea corectitudinii rezultatului
- interpretarea rezultatului final
- concluzionare
Problemele calitative (teoretice) au scopul de a fixa
cunoştinţele teoretice. Se pot utiliza problemele de la
fiecare sfârşit de capitol din manualele şcolare.

4
 16.05.2012

3) Metoda observării individuale: se poate aplica cel mai des în

timpul experimentelor frontale, în timpul activităţii individuale
cu manualul şcolar, în tumpul excursiei didactice etc.
Ajută la formarea capacităţii de observare, sintetizare, şi la
îmbogăţirea cunoştinţelor.
Experimentele frontale ale elvilor îmbunătăţesc eficienţa
învăţământului chimic, deoarece:
- permit observarea directă a unor cunoştinţe
- permit observarea prin mai multe organe sensitive
- asigură participarea activă a elevului
- este o modalitate eficientă pentru a propaga efortul fizic
- elevii pot observa legătura dintre cunoştinţele teoretice, şi
realitatea fizică
- trezesc în elev dorinţa de a cunoaşte mai mult, înclinaţia
spre cercetare.

4) munca individuală a elevilor cu manualele şcolare, caietelor

de lucru, programelor: implică utilizarea acestor manuale în
timpul orelor şi în timpul activităţii de acasă. Utilizarea
individuală a manualului îmbunătăţeşte gândirea logică şi
stimulează activitatea individuală: Este f. important ca
elevul să “înveţe cum se învaţă din manuale”.
Această metodă poate fi cuplată cu metoda experimentului
frontal: ex. elevul citeşte din manual scopul, principiul şi
mersul unui experiment, apoi trece la efectuarea concretă a
experimentului
Etapele corecte ale consultării manualului:
1. citirea continuă a întregului text
- analiza atentă a desenelor, graficelor
- interpretarea noţiunilor noi
- secţionarea materie pe unităţi logice

5
 16.05.2012

2. Recitirea şi analiza materiei pe unităţi

- exersarea scrierii formulelor, ecuaţiilor prezentate
- desenarea aparaturii
- descoperirea interrelaţiilor
3. fixarea materiei, pregătirea unei scheme, rezolvarea
problemelor date în manual
4. rememorarea celor învăţate
În practica învăţământului universitar:
- LP – se pregăteşte parte teoretică a LP de către fiecare
student în prealabil din Îndrumătorul de LP
- Curs – se poate da ca tematică 10% în plus faţă de
materia predată, din materialul bibliografic prezentat la
începutul cursului – pt. nota 10

5) educaţia programată: aplşicarea unui program de

învăţământ cu ajutorul manualelor programate.
Deficienţa metodelor amintite:
- rolul prea mare al profesorului
- nu există feedback imediatv şi direct între elev şi profesor
- elevii cu capacitate de asimilare mai mică rămân în urmă
- creşterea volumului de materie de predat implică metode
noi, mult mai eficiente, fără a afecta capacitatea psihică a
elevului
Prorpietăţile învăţământului programat:
1. Planificarea logică exactă: descompunerea activităţii
didactice pe serii de operaţii
2. activizarea continuă a elevului
3. asigurarea activităţii individulale pt. fiecare elev cu ajutorul
sistemului informaţional

6
 16.05.2012

Această metodă transmite planificat cunoştinţele de acumulat,

separat pe unităţi de materie, sub forma de algoritmi
Algoritm: prezentarea în mod explicit al etapelor şi succesiunii
operaţiunilor necesare pentru a putea efectua un studiu
Pentru a parcurge etapele unui algoritm:
- elevii trebuie să se implice total
- să gândească individual şi constructiv
- această metodă generează interes continuu
- elevul va fi înştiinţat imediat de corectitudinea răspunsului,
de eficienţa muncii sale, şi poate genera senzaţia de
succes

Avantajele educaţiei programate:

- fiecare elev înaintează în ritmul său specific
- problemele sunt rezolvate pas cu pas
- răspunsul cotrect este succedat imediat de “răsplată”
- profesorul poate modifica repetat problemele de rezolvat,
învăţând din greşelile sistematice ale elevilor. Algoritmii
sunt alcăuiţi de către profesor , şi trebuie să fie în
concordanţă cu materia de pedat şi nivelul de pregătire al
elevilor.
Elmentele de bază ale învăţământului programat:
1) scindarea materiei pe unităţi, etape
2) principiul răspunsului activ: elevul notează în fiecare etapă
răspunsurile date
3) principiul asigurării imediate: elevul este imediat înştiinţat
de corectitudinea răspunsului dat

7
 16.05.2012

4) principiul ritmului individual

5) principiul încercării capacităţilor individuale:
Formele educaţiei programate:
1. Forma lineară
2. Forma ramificată
3. Forma mixtă

1) Principiul educaţiei programate lineare este: disecarea

materiei în unităţi cât mai mici, pe baza unei logici cât
mai riguroase. Etapele programului sunt comunicate de
către profesor la elev. Programarea lineară are 2 tipuri:
- programul liniar pur
- programul liniar mixt

- programul liniar pur: conţine etape elementare simple,

care se aplică în mod egal tutror elevilor. Se aplică
principiul gradualităţii. Programul conţine f. multe
recapitulări.

Schema:
răspuns
1. informaţie → 1. întrebare ———→
corect
2. informaţie
răspuns
incorect

- programul liniar mixt permite elevului să sară câteva etape,

dacă are nivelul de pregătire adecvat.
Schema:
1 → 2 → 3 → 4 → 5 → 6 → 7 → 8
4a→4b →4c

8
 16.05.2012

2) Programul ramificat este o metodă de alegere a

răspunsului corect din cele oferite, iar în cazul
răspunsului incorect, se dau întrebări ajutătoare
Schema:
1. informaţie

Răsp.
1. întrebare inc.
1’. informaţie
Răsp.
corect Răsp.
2. informaţie corect 1. întrebare
Răsp.
inc.
2. întrebare informaţia totală

3) Programul mixt: conţine elementele programului liniar şi

ramificat, întrebările sunt date în totalitate de elev.

La alcătuirea programului profesorul va respeta următoarea

succesiune:
1. Evaluează în prealabil nivelul de cunoştinţă al elevului
în tema propusă
2. Se aleg concret acele cunoştinţe ce urmează a fi fixate
în cadrul pogramului
3. Definirea exactă a conţinutului programului, elaborarea
detaliilor
4. Distribuirea elementelor în secvenţe logice şi didactice
5. Transpunerea programului în teste şi încercarea lui
Învăţământul programat poate decurge cu ajutorul
programelor de calculator (mai ales la verificarea
cunoştinţelor), cu ajutorul manualelor sau cu caietele de
lucru (culegerilor de teste).