SUBSTANȚE ANESTEZICE UTILIZATE ÎN ANESTEZIA LOCALĂ (CHIRURGIE, VOL.

1, 6-16)

1. (S) Structural, substanțele anestezice locale pot fi:

a. Amine
b. Acizi
c. Baze
d. Chinoline
e. Amide

R: E (6)

2. (S) Din punct de vedere structural, reprezintă combinații a două amine:

a. Derivații aminici terțiari
b. Aminoalcoolii
c. Amidele
d. Acizii aromatici
e. Articaina

R: C (6)

3. (S) Din punct de vedere structural, amidele prezintă o grupare NH2 și la nivelul:
a. Lanțului terminal
b. Lanțului inițial
c. Lanțului intermediar
d. Nu prezintă grupare NH2
e. Prezintă mai multe grupări

R: C (6)

4. (S) Aminoesterii reprezintă:

a. Derivați aminici terțiari – aminoalcooli – ai acizilor aromatici
b. Amide
c. Tetrametil hexani
d. Dietil amino-monohidroclorid
e. Centbucridine

R: A (6)

5. (M) Structural, substanțele anestezice locale pot fi:

a. Aminoesteri (combinații între 2 amide)
b. Amide (derivați aminici terțiari)
c. Aminoesteri (derivați aminici terțiari)
d. Amide (combinații între 2 amide cu o grupare NH2 la nivelul lanțului inițial)
e. Amide (combinații între 2 amide cu o grupare NH2 la nivelul lanțului intermediar)
R: CE (6)

6. (M) Grupările regăsite în structura oricărui anestezic local sunt:

a. Considerate esențiale
b. Radical aromatic (componenta anionică)
c. Radical aromatic (componenta cationica B+)
d. Gruparea aminică terțiară (componenta cationică B+)
e. Gruparea aminică terțiară (componenta anionică)

R: ABD (6)

7. (M) Cele două grupări (radicalul aromatic și gruparea aminică terțiară):

a. Rezultă după disocierea extratisulară
b. Au roluri diferite
c. Componenta cationică favorizează realizează mediul acid favorabil acțiunii anestezicului
d. Componenta cationică favorizează realizează mediul alcalin favorabil acțiunii
anestezicului
e. Rezultă după disocierea intratisulară

R: BDE (6)

8. (S) Cele două grupări (radicalul aromatic și gruparea aminică terțiară):

a. Prin componenta anionică se oferă caracter lipofil (face imposibilă traversarea
membranei perinervoase)
b. Prin componenta anionică se oferă caracter hidrofil (face posibilă traversarea
membranei perinervoase)
c. Prin componenta cationică, anestezicele sunt derivați cuaternari de amoniu și, astfel, nu
pot bloca transmiterea sinaptică neuronală
d. Au roluri similare
e. Prin componenta cationică favorizează un pH alcalin.

R: E (6)

9. (M) Cele două grupări (radicalul aromatic și gruparea aminică terțiară):

a. Prin componenta anionică se oferă caracter lipofil (face posibilă traversarea membranei
perinervoase)
b. Prin componenta anionică se acționează direct asupra celulelor și fibrelor nervoase
c. Prin componenta cationică, anestezicele sunt derivați cuaternari de amoniu și, astfel,
pot bloca transmiterea sinaptică neuronală
d. Nu favorizează puterea anestezică a substanței
e. Caracterul lipofil oferit de componenta cationică face posibilă acțiunea indirectă, în
urma injectării, asupra celulelor și fibrelor nervoase

R: ABC (6)
 10. (M) Alegeți afirmațiile false cu privire la substanțele anestezice utilizate în anestezia locală:
a. Structural, pot fi aminoesteri, amide sau aminoalcooli
b. În structura oricărui anestezic local sunt prezente 2 grupări esențiale
c. Amina terțiară favorizează mediul alcalin
d. Anestezia locală este facilă în zonele cu infecții acute
e. Caracterul lipofil este cel care face posibilă traversarea membranei perinervoase
axonale

R: AD (6)

11. (M) Cu privire la anestezie se poate afirmă că:

a. O cantitate relativ crescută de AL este injectată în imediata apropiere a mănunchiului
nervos
b. Are loc legarea de țesuturi specifice (grăsime, țesut conjunctiv, fibre musculare)
c. Absorbția în sânge crește cantitatea de anestezic disponibil
d. Odată absorbite în sânge, AL este distribuit la țesuturi, metabolizat renal și eliminat
e. În sânge circulă sub 2 forme: legat și liber

R: AE (6)

12. (M) Cu privire la anestezie se poate afirma că:

a. Absorbția în sânge scade cantitatea de anestezic disponibil
b. Metabolizarea se face în ficat
c. Eliminarea se realizează renal
d. În fluxul sanguin, substanța anestezică circulă sub o singură formă
e. În circulație, glicoproteina poate transporta beta-blocante, blocante de calciu și
antagoniști de calciu

R: ABC (6)

13. (M) Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. Odată absorbite în fluxul sanguin, AL sunt distribuite la țesuturi în general
b. În fluxul sanguin, AL circulă sub două forme: legată (de AGP) și liberă (legată de
proteine)
c. Forma liberă nelegată de proteine are efect anestezic și este lipsită de efect toxic dacă
depășește anumite concentrații
d. Glicoproteina poate transporta substanțe cum ar fi: propranolol, verapamil, chinidină
e. La pacienții cu suferințe cardiace tratați cu beta-blocante, blocante de calciu sau
antiaritmice pot apărea accidente de supradozare

R: ADE (6)

14. (S) Care sunt substanțele care pot fi transportate de AGP?

a. Hidantoină
 b. Blocante de calciu
c. Antagonisti de calciu
d. Miorelaxante
e. Aritmice

R: B (6)

15. (M) Cu privire la substanțele anestezice utilizate în anestezia locală sunt adevărate, cu excepția:
a. Substanțele AL pot fi aminoesteri sau amide
b. Pentru anestezie se injectează o cantitate relativ crescută de anestezic local la distanță
de mănunchiul nervos
c. Nu pot apărea accidente de supradozare
d. Forma liberă, nelegată poate fi toxică dacă depășește o anumită concentrație
e. În circulație glicoproteina nu poate transporta și alte substanțe

R: BCE (6)

16. (M) Din punct de vedere al compoziției chimice se descriu:

a. Esteri ai acidului paraaminobenzoic
b. Esteri ai acidului benzoic
c. Amide
d. Amine
e. Chinoline

R: ABCE (6)

17. (M) Din punct de vedere al compoziției chimice se descriu:

a. Amide ai acidului paraaminobenzoic (procaina, clorprocaina, propoxicaina)
b. Esteri ai acidului benzoic (cocaina, lidocaina, cincocaina)
c. Amide (mepivacaina, bupivacaina, ropivacaina)
d. Chinoline (centbucridine)
e. Esteri ai acidului paraaminobenzoic (novocaina, nescaina, propoxicaina)

R: CDE (6)

18. (M) Următoarele denumiri se referă la procaină:

a. Novocaină
b. Nescaină
c. Neocaină
d. Propoxicaină
e. Prilocaină

R: AC (6)

19. (M) Alegeți afirmațiile false:

 a. Procaina este un ester al acidului paraaminobenzoic
b. Cocaina este un ester al acidului paraaminobenzoic
c. Cocaina si butamben sunt esteri ai acidului benzoic
d. Amidele sunt reprezentate, printre altele, de etidocaină, prilocaină și centbucridine
e. Hexylcaina și etidocaina sunt chinoline

R: BDE (6)

20. (M) Alegeți asocierile corecte:

a. Sunt esteri: procaina, butacaina, butamben
b. Reprezintă amide: tetracaina, ropivacaina, articaina
c. Reprezintă amide: lidocaina, mepivacaina, etidocaina, articaina
d. Nu sunt esteri: cenbucridine, bupivacaina și chinoline
e. Sunt amide: cincocaina, etidocaina, ropivacaina

R: ACDE (6)

21. (M) Următoarele denumiri se referă la ametocaină, cu excepția:

a. Tetracaină
b. Nocovaină
c. Ropivacaină
d. Clorprocaină
e. Neocaină

R: BCDE (6)

22. (M) Următoarele substanțe sunt citate ca fiind înlocuite în practică de substanțe cu calități
superioare:
a. Procaina
b. Ametocaina
c. Bupivacaina
d. Piperocaina
e. Benzocaina

R: ABDE (6-8)

23. (S) Menționați substanța înlocuită în practică de substanțe cu calități superioare:

a. Clorprocaina
b. Etidocaina
c. Propoxicaina
d. Centbucridine
e. Prilocaina

R: A (6-8)
 24. (M) Următoarele substanțe cunosc numai o utilizare ocazională în medicina dentară:
a. Bupivacaina
b. Hostacaina
c. Procaina
d. Prilocaina
e. Unacaina

R: ABDE (8)

25. (M) Următoarele substanțe cunosc numai o utilizare ocazională în medicina dentară:
a. Primacaina
b. Unacaina
c. Hostacaina
d. Piperocaina
e. Bupivacaina

R: ABCE (8)

26. (M) Lidocaina este:

a. amidă
b. acetamidă
c. ester al acidului paraaminobenzoic
d. ester al acidului benzoic
e. anestezic local

R: BE (8)

27. (M) Formula chimică a lidocainei:

a. 2 dietilamino – N – (2,6 – dimetilfenil) – monohidroclorid
b. 2 piperidin, N – (2,6 – dimetilfenil) – l – metil – monohidroclorid
c. Metil 4 – metil – 3 – (2 – propil – amino – propanol – amino) – tiophen – 2 – carboxilat
monohidroclorid
d. C14H22N2
e. C14H20N3

R: AD (8)

28. (M) Despre lidocaină:

a. Soluția are un pH aproximativ: 6.5 (5-7)
b. Soluții apoase, izotone, nesterile, apirogene
c. Conține, obligatoriu, adrenalină
d. Se administrează parenteral
e. Poate conține un conservant numit metilparaben

R: ADE (8)
 29. (M) Despre lidocaină:
a. Produsele care conțin conservant sunt marcate MPF
b. Consevanții de tip sulfit pot induce reacții severe la persoanele alergice
c. Incidența accidentelor alergice este relativ scăzută
d. Are masa moleculară de 270,8
e. Este o soluție sterilă

R: BCDE (8)

30. (M) Despre lidocaină:

a. Pot produce reacții alergice
b. Pot produce episoade asmatice la persoane susceptibile
c. Din punct de vedere chimic este o amidă
d. Este metabolizată 90% renal
e. Este eliminată renal în 1.5-2 ore

R: ABD (8)

31. (M) Lidocaina:

a. Este considerată etalon în prezent, dar se menține și raportarea la procaină
b. Instalarea anesteziei este mai lentă decât la procaină
c. Proporția legată plasmatic depinde de concentrația soluției administrate
d. Afecțiunile renale influențează farmacocinetica
e. Lidocaina clorhidrat trece prin bariera hematoencefalică cel mai probabil prin difuziune
activă

R: AC (8)

32. (S) Pragul de concentrație plasmatică la care apar efecte sistemice nu este influențat de:
a. Acidoza
b. Alcaloza
c. Substanțe cu efect depresor asupra SNC
d. Substanțe cu efect stimulator asupra SNC
e. Pragul este de 6 µg/ml

R: B (8)

33. Cu privire la lidocaină:

a. Instalarea este rapidă: 2-5 minute
b. Difuzează prin bariera hemato-encefalică prin difuziune pasivă
c. Un nivel plasmatic ridicat induce decât modificări ale fracției de ejecție și ale rezistenței
vasculare periferice
d. Nu influențează tensiunea arterială
e. Metaboliții și procentul de 10% lidocaină rămasă nemetabolizată se elimină renal
R: ABE (8)

34. (S) Lidocaina:

a. Durata anesteziei este invariabilă, sub 45 minute
b. Durata anesteziei este variabilă, între 20-45 minute
c. Are o toxicitate de 2.5 față de procaină
d. Nu este absorbită complet
e. Rata de absorbției nu depinde de prezența vasoconstrictorului

R: B (8)

35. (S) Despre lidocaină sunt adevărate următoarele, cu excepția:

a. Prezintă o toxicitate de 2 față de procaină
b. Prezintă ca mecanism de acțiune stabilizarea membranei neuronale prin stimularea
fluxurilor ionice
c. Poate induce modificări ale fracției de ejecție
d. Poate induce ușoară hipotensiune la administrarea fără vasoconstrictor
e. Este recomandată monitorizarea cardiacă fetală în cazul administrării la gravide, având
în vedere că poate traversa bariera feto-placentară

R: B (8-10)

36. (M) Lidocaina poate determina:

a. Modificări ale fracției de ejecție cardiacă
b. Modificări ale tensiunii arteriale
c. Efect stimulator asupra sistemului cardiovascular
d. Efect depresor asupra sistemului cardiovascular
e. O ușoară hipertensiune la administrarea unei doze uzuale de lidocaină fără adjuvant
vasoconstrictor

R: ABD (8)

37. (M) Cu privire la lidocaină sunt adevărate următoarele:

a. Rata de absorbție este determinată de prezența/absența vasoconstrictorului
b. Nu s-a dovedit clar că lidocaina este eliminată prin laptele matern, dar se recomandă
înlocuirea alimentației 24 ore
c. La apariția oricăror semne de supradozaj se recurge în primul rând la monitorizarea
semnelor clinice, cu continuarea oxigenoterapiei
d. Proporția de lidocaină legată este mai scăzută în cazul unei soluții mai concentrate
e. Perioada de înjumătățire este de aproximativ 1.5-2h

R: ABDE (8-10)

38. (S) Cu privire la lidocaină sunt false, cu excepția:

a. Metabolizarea hepatică nu influențează farmacocinetica
 b. Anestezia locală este în doza uzuală de 20-100 mg lidocaină (1-5 ml soluție 2%)
c. Doza maximă de lidocaină cu adrenalină este de 4.5 mg/kgC fără a depăși 300 mg
d. La copii sub 3 ani, cu dezvoltare normală, doza maximă de lidocaină fără adrenalină este
3-4 mg/kgC
e. Se poate depăși ușor doza maximă pentru o ședință

R: B (8-9)

39. (M) Cu privire la lidocaină se poate afirma că:

a. Durata de anestezie este relativ redusă 20-45 minute
b. Este metabolizată 80% hepatic
c. Doza uzuală este 1-5 ml soluție 2%
d. Doza maximă, cu adrenalină, la adult este de 7 mg/KgC cu un maxim de 500 mg
e. Efectul teratogen se poate încadra în clasa C

R: ACD (8-10)

40. (S) Cu privire la lidocaină sunt false următoarele:

a. Doza maximă fără adrenalină la copil este de 3-4 mg/kgC
b. Interacționează cu IMAO sau antidepresive triciclice în sensul reducerii efectului
vasoconstrictor
c. Interacționează cu IMAO sau antidepresive triciclice în sensul inducerii unei
hipertensiuni arteriale persistente
d. Printre semnele de neurotoxicitate centrală se află: tinitus, amețeală, stări depresive
e. Se administrează cu precauții la pacienții cu tulburări hepatice

R: B (9-10)

41. (M) Cu privire la lidocaină putem afirma următoarele:

a. Necesită aspirație pentru a evita injectarea intravasculară
b. Reacțiile alergice sunt frecvente și se datorează mai degrabă conservantului tip
metilparaben
c. Se recomandă temporizarea în cursul primului trimestru, în cursul organogenezei
d. Efectul vasoconstrictor al adrenalinei este redus sau anulat de fenotiazine și
butirofenone
e. Se vor monitoriza permanent după anestezie ritmul cardiac și cel respirator, dar și starea
de conștiență

R: ACDE (10)

42. (M) Semne de neurotoxicitate centrală în cazul administrării de lidocaină pot fi:
a. Agitație
b. Anxietate
c. Apatie
 d. Tinitus
e. Trismus

R: ABD (10)

43. (M) Semne de neurotoxicitate centrală în cazul administrării de lidocaină nu pot fi, cu excepția:
a. Stări de vomă
b. Stări depresive
c. Somnolență
d. Tremurături
e. Nistagmus

R: BCD (10)

44. (M) În cazul administrării de anestezic local sunt adevărate:

a. După administrarea de lidocaină, interacțiunea cu medicație vasopresoare sau ocitocică
ergotaminică poate duce la hipotensiune arterială și accident vascular cerebral
b. După administrarea de lidocaină, interacțiunea cu medicație vasopresoare sau ocitocică
ergotaminică poate duce la hipertensiune arterială și accident vascular cerebral
c. În cazul administrării de mepivacaină, administrarea concomitentă de aprindină este
posibilă anularea efectelor
d. În cazul administrării de mepivacaină, administrarea concomitentă de aprindină este
posibilă cumularea efectelor
e. După administrarea de lidocaină la gravide poate apărea hipotensiune de sarcină

R: BDE (10,12)

45. (M) Reacții adverse și de supradozaj:

a. În cazul lidocainei, manifestările clinice de excitație corticală pot lipsi sau pot fi de scurtă
durată
b. În cazul mepivacainei sunt independente de doză
c. În cazul articainei apar în legătură cu anumite concentrații care pot fi chiar foarte mici
d. În cazul lidocainei pot fi de tip excitator sau inhibitor asupra SNC
e. În cazul mepivacainei pot fi: efect inotrop negativ, hipotensiune arterială

R: ADE (10,12,14)

46. (M) Manifestările la nivelul SNC în cazul administrării de lidocaină pot fi:
a. Căldură/frig
b. Fotofobie
c. Trismus
d. Tremurături
e. Vedere dublă sau neclară

R: ABDE (10)
 47. (M) Manifestările la nivelul SNC în cazul administrării de lidocaină pot fi:
a. Parestezii, euforie
b. Vedere dublă sau neclară, paralizii, convulsii, nervozitate
c. Amețeală, nervozitate, fotofobie
d. Stop cardio-respirator, tinitus, somnolență
e. Vomă, greață, stare de inconștiență

R: ACDE (10)

48. (M) Manifestările cardiovasculare în cazul administrării de anestezice pot fi:

a. Pentru lidocaină: cardiodepresor (bradicardie, hipotensiune, rar colaps cardiovascular și
stop cardio-respirator)
b. Pentru mepivacaină la doze mari: vasodilatație, colaps, tulburări conducere, tahicardie,
bloc atrio-ventricular, aritmii ventriculare
c. Pentru bupivacaină: reducerea puterii de contracție miocard, scade alura ventriculară,
crește tensiunea arterială
d. Pentru mepivacaină: bradicardie
e. Pentru articaină: prăbușirea tensiunii arteriale

R: ADE (10,12,14)

49. (M) Reacțiile alergice pot consta în:

a. Urticarie, edem și reacții anafilactoide pentru lidocaină
b. Prurit, edem, erupții cutanate și reacții anafilactice pentru prilocaină
c. Prurit, erupții cutanate, edem pentru articaină
d. Rash, prurit, urticarie, reacție anafilactică pentru articaină
e. Prurit, erupții cutanate, edeme sau reacții tip anafilactic pentru mepivacaină

R: ADE (10,12,14)

50. (S) Alegeți afirmația corectă:

a. Mepivacaina are formula 2 piperidin, N – (2,6 – dimetilfenil) – l – metil –
monohidroclorid
b. Articaina se leagă în procent de 80% și 10% trece în circulația fetală
c. Un efect precoce al articainei poate fi necroza locală
d. Adrenalina se găsește în concentrații care variază de la 1:50 000 – 1: 250000
e. Noradrenalina este un mai bun vasoconstrictor decât adrenalina

R: A (13)

51. (M) Alegeți afirmațiile greșite:

a. Lidocaina se livrează obligatoriu cu adrenalină
b. Articaina este înrudită decât cu alte anestezice locale amidice
c. Mepivacaina este înrudită atât cu anestezicele amidice cât și cu cele esterice
 d. Durata de acțiune a articainei cu vasoconstrictor este de 60-75 minute
e. Eliminarea articainei în laptele matern este incertă, dar se recomandă înlocuirea
alimentației pentru 24 ore

R: ABC (10-14)

52. (M) Cu privire la efectul teratogen al unor anestezice, putem afirma:

a. Lidocaina are risc clasa C
b. Mepivacaina are risc clasa B și se va folosi în al doilea trimestru
c. Mepivacaina are risc clasa C și se va folosi decât în primul trimestru
d. Articaina are risc clasa C
e. Prilocaina și bupivacaina au risc clasa C

R: CDE (11-15)

53. (S) Selectați afirmația corectă:

a. Mepivacaina are potență de 2 în comparație cu procaina
b. Mepivacaina are o potență de 1.5 în comparație cu procaina (față de lidocaină)
c. Articaina are o potență de 3-4 în comparație cu procaina
d. Articaina are o potență de 4-5 în comparație cu lidocaina
e. Doza maximă de prilocaină este de 6 mg/KgC cu un maxim de 500 mg

R: A (11-15)

54. (M) Despre anestezicele locale sunt false, cu excepția:

a. Durata de instalare pentru mepivacaină este de 3-4 minute
b. În caz de convulsii se administrează i.v. Diazepam 5-10 mg, cu evitarea barbituricelor
c. Efectul simptomatic al vasoconstrictorului poate fi intensificat prin administrarea
simultană de IMAO sau antidepresive triciclice
d. După bupivacaină se poate menține mai multe ore o anestezie sau chiar akinezie
e. Cu privire la reacțiile de supradozaj ale articainei, manifestările respiratorii pot fi
reprezentate de tahipnee, bradipnee sau apnee

R: BCDE (11-15)

55. (S) Despre durata de acțiune și a anestezicelor locale și modul de instalare al anesteziei putem
afirma, cu excepția:
a. Mepivacaina e activă 2-3 ore
b. Efectul articainei se instalează în 4-5 minute
c. Cu privire la prilocaină: instalarea este rapidă, iar efectul mediu
d. Bupivacaina: instalare în aproximativ 2-10 minute și efect aproape 90 minute
e. Efectul articainei se instalează în 2-3 minute

R: B (8-15)
 56. (M) Despre anestezia locală sunt adevărate:
a. Se recomandă doza minimă pentru efect
b. Modul alternativ de calculare pentru doza de mepivacaină la copil este: greutate (kg) x
400/75
c. Timpul de ½ al articainei este 100-110 minute
d. Nu este necesară evitarea adrenalinei la pacienții alergici pentru că prezintă efect
antihistaminic
e. Metabolizarea catecolaminelor este realizată de catechol – o – metiltransferază

R: ABCE (9-16)

57. (S) Cu privire la efectul adrenalinei:

a. Pe α1 are efect mai mare decât al noradrenalinei
b. Pe α1 are efect mai mare sau egal decât al noradrenalinei
c. Pe α1 are efect bronhodilatator
d. Pe β2 are efect bronhospastic
e. Pe β2 are efect mai redus decât noradrenalina

R: B (16)

58. (M) Bifați afirmațiile corecte despre anestezicele locale:

a. Perioada de ½ a mepivacainei la adult este de 2-3 ore, iar la copil 8-9 ore
b. În caz de supradozaj la mepivacaină pot apare: methemoglobinemie și inhibare
nervoasă centrală (tremor, dezorientare, vertij, creștere metabolism și temperatură,
chiar contractură spastică și convulsii)
c. La copii sub 15 kg doza maximă de mepivacaină este de 1.5 mg/kgC
d. La copii sub 15 kg doza maximă de mepivacaină este de 0.5 mg/kgC
e. Tulburările persistente de sensibilitate după articaină se remit în 8 săptămâni

R: ADE (11-14)

59. (M) Selectați afirmațiile corecte:

a. Mepivacaina poate da test pozitiv antidoping
b. Articaina poate da methemoglobinemie la pacienții cu methemoglobinemie subclinică
c. Halotanul poate sensibiliza cordul la catecolamine
d. Adrenalina stimulează secreția sudoripară prin α1 având un efect mai redus decât al
noradrenalinei
e. Prin β2 adrenalina contractă sfincterele gastro-intestinale

R: ABCE (11-16)

60. (S) Reacțiile adverse ale anestezicelor locale au legătură cu, exceptând:
a. Nivelul plasmatic liber și reacție de supradozaj
b. Absorbție lentă
 c. Absorbție rapidă
d. Injectare intravasculară
e. Fenomene idiosincrazice

R: B (10)

61. (M) Cu privire la farmacologia mepivacainei, putem afirma că:

a. Mecanismul de acțiune este similar celorlalte anestezice esterice
b. Mecanismul de acțiune este similar celorlalte anestezice amidice
c. Este metabolizată în proporție de 75%
d. Este legată în proporție de 75%
e. Vasoconstrictorii prelungesc semnificativ anestezia

R:BD (11)

62. (M) Articaina:

a. Este hidrolizată lent de colinesterazele plasmatice în proporție de 90%
b. Este hidrolizată rapid de colinesterazele plasmatice în proporție de 90%
c. Între 2-10% eliminată nemetabolizată
d. Metabolizarea hepatică: 8%
e. Pentru copii cu greutate între 30-45kg doza necesară este de 0.5-2 ml

R: BDE (13)

63. (M) Prin intermediul receptorilor β3, adrenalina:

a. Are acțiune mai redusă decât noradrenalina
b. Realizează lipoliză la nivelul țesutului muscular
c. Realizează lipoliză la nivelul țesutului adipos
d. Stimulează SNC
e. Inhibă SNC

R: ACD (16)

64. (S) Dintre contraindicațiile și precauțiile adrenalinei fac parte, cu excepția:

a. Afecțiunile cardiovasculare
b. Gravide (risc clasa C) și adolescenți
c. Pacienți cu astm bronșic
d. Pacienți alergici
e. Pacienți diabetici

R: B (17)

65. (M) Despre alți vasoconstrictori, înafară de adrenalină și noradrenalină, putem afirma că:
a. Pot fi derivați de vasopresină sau pot fi de tip aminoetil-dihidoxibenzil
b. Sunt catecolaminice
 c. Felipresina are acțiune adrenergică asupra miocardului
d. Felipresina nu deține acțiune adrenergică asupra miocardului
e. Levonordefrinul (Neo-Corbefrin sau Nordrefrin) se găsește asociat cu prilocaina 3%

R: AD (17)

66. (M) Mepivacaina:

a. Produce efecte majore asupra aparatului cardiovascular și SNC
b. Apar modificări nesemnificative ale excitabilității, conductibilității, contractilității
cardiace și ale rezistenței vasculare periferice
c. Blochează potențialul de acțiune membranar la nivel neuronal
d. Sub 50% dintre metaboliți sunt excretați biliar
e. Este eliminată în cea mai mare parte în 30 ore

R: BCE (11)

67. (S) Semne de nivel plasmatic ridicat de lidocaină sunt:

a. Moleșeală și somnolență
b. Greață și dureri abdominale
c. Tinitus și vedere dublă sau neclară
d. Fotofobie
e. Euforie, confuzie, amețeală

R: A (10)

68. (M) Despre administrarea anestezicelor se poate afirmă că:

a. Mepivacaina se preferă administrată fracționat
b. 1ml de soluție injectabilă conține 30 mg de mepivacaină
c. Pentru copii de 20-30 kg se consideră 0.25-1 ml de soluție articaină
d. Pentru chirurgia oro-maxilo-facială se preferă bupivacaină 5%
e. O administrare suplimentară de mepivacaină e permisă numai după 90 minute

R: ABCE (11-13)

69. (M) Despre administrarea anestezicelor nu se poate afirma că:

a. Doza maximă pentru administrare de mepivacaină este de 400 mg cu un maxim de 1200
mg în 24 ore
b. Doza maximă de articaină la copii sub 4 ani este de 7 mg/ kgC (0.175 ml/ kgC)
c. La adulți, doza maximă de articaină este de 7 mg/ kgC cu un maxim de 500 mg
d. 1 ml de soluție conține 50 mg clorhidrat de articaină și 0.012 mg clorhidrat de epinefrină
e. Doza maximă de bupivacaină este de 9-18 mg

R: ABD (11-15)

70. (S) Adjuvanții vasoconstrictori permit, cu excepția:

 a. Resorbție mai lentă a anestezicului
b. Efect anestezic general cu potență semnificativ crescută
c. Risc mai scăzut de neurotoxicitate
d. Diminuarea sângerării locale
e. Efect anestezic local cu durată semnificativ crescută

R: B (15)

71. (M) Privitor la alte substanțe folosite în anestezia locală:

a. Prilocaina și bupivacaina sunt de tip amino-amidic
b. Prilocaina este folosită frecvent în medicina dentară și chirurgia oro-maxilo-facială
c. Bupivacaina este folosită în anestezia epidurală
d. Efectele prilocainei asupra sistemului CV sunt reduse, dar există risc minim de
methemoglobinemie
e. Bupivacaina prezintă o toxicitate cardiovasculară crescută, asemenea și asupra SNC

R: ACDE (15)

72. (M) Se realizează gluconeogeneză și glicogenoliză prin intermediul următorilor receptori:

a. α1
b. α2
c. β1
d. β2
e. β3

R: AD (16)

73. (M) Referitor la substanțele folosite în anestezia locală se poate afirma că:
a. Prilocaina se folosește în combinație 3% cu felipresina
b. Bupivacaina prezintă denumiri comerciale: AstraZeneca, Marcain, Sensorcain, Vivacaine
c. Catecolaminele sunt substanțe de tip monoamide și au rol de hormoni de stres și
neurotransmițători
d. Prin intermediul β2 adrenalina stimulează producția unei secreții salivare seroase
e. Prin intermediul α1 adrenalina stimulează resorbția renală de Na+

R: ABE (15-16)

74. (M) Referitor la substanțele folosite în anestezia locală se poate afirma că:
a. Adrenalina este o monoamină simpatomimetică derivată de dopamină
b. Noradrenalina este derivată din tirozină și fenilalanină
c. Catecolaminele sunt secretate de corticosuprarenală și au rol de a crește aportul de
oxigen și glucoză la creier și musculatura striată
d. Catecolaminele limitează temporar fluxul sanguin la nivelul tubului digestiv sau cutanat
e. Noradrenalina are efecte similare adrenalinei, cu unele dezavantaje
R: DE (15)

75. (M) Dezavantajele noradrenalinei nu sunt:

a. Hipertensiune arterială marcată
b. Vasoconstricție eficientă
c. Vasoconstricție redusă
d. Rată risc/beneficiu de 9 ori mai mare
e. Rată risc/beneficiu de 9 ori mai mic

R: BE (15-16)

76. (M) Referitor la efectul adrenalinei asupra receptorului α2 se poate afirma că:
a. Inhibă eliberarea insulinei
b. Stimulează eliberarea insulinei
c. Stimulează eliberarea glucagon
d. Contractă sfincterele gastro-intestinale
e. Inhibă eliberarea de glucagon

R: ACD (16)

77. (M) Asupra uterului, adrenalina acționează:

a. Contracție prin intermediul α1
b. Relaxare prin intermediul α1
c. Relaxare prin intermediul α2
d. Relaxare la femei care nu sunt gravide, prin intermediul β1
e. Relaxare la femei care nu sunt gravide, prin intermediul β2

R: AE (16)

78. (M) Eliberarea de renină din celulele juxtaglomerulare renale este stimulată prin intermediul:
a. α1
b. α2
c. β1
d. β2
e. β3

R: CD (16)

79. (M) Referitor la acțiunea asupra musculaturii netede bronșice:

a. Bronhospasm prin α1
b. Bronhospasm prin α2
c. Bronhospasm prin β2
d. Bronhodilatator compensat prin β2
e. Bronhodilatator necompensat prin β2
R: AD (16)

80. (S) Adrenalina inhibă eliberarea de histamină din mastocite, având efect antialergic, prin
intermediul:
a. α1
b. α2
c. β1
d. β2
e. β3

R: D (16)

81. (M) Referitor la catecolamine:

a. Peak plasmatic la 10-20 minute
b. Stimulare receptori din pereți arteriolari
c. Constricție sfinctere precapilare
d. Hemostază ineficientă
e. Rată redusă de absorbție a anestezicului

R: ABCE (16)

82. (S) Sunt adevărate următoarele, cu excepția:

a. Prin α1 se contractă musculatura netedă de la nivelul ureterelor, uretrei și mușchilor
piloerectori
b. Prin β1 crește debitul cardiac și alura ventriculară (efect bradicardic)
c. Prin β1 crește fracția de ejecție
d. Prin β1 se realizează lipoliză în țesutul adipos
e. Prin β2 se realizează vasodilatație arteriolară la nivelul musculaturii scheletale

R: B (16)

83. (M) Referitor la contraindicația privind pacienții cu afecțiuni cardiovasculare putem afirma
despre adrenalină că:
a. Adrenalina acționează în primul rând asupra aparatului cardiovascular
b. Se produce bradicardie
c. Se produce tahicardie
d. Se induce hipertensiune arterială sistolică
e. Se induce hipertensiune arterială diastolică

R: ACD (16)

84. (M) Referitor la contraindicația privind pacienții cu afecțiuni cardiovasculare putem afirma
despre noradrenalină că:
a. Efectul nu este la fel de semnificativ ca al adrenalinei
b. Apare vasodilatație periferică și bradicardie prin efect compensator vagal
 c. Produce hipertensiune arterială marcată neînsoțită de tahicardie
d. Produce hipertensiune arterială marcată însoțită de tahicardie
e. Apare vasoconstricție periferică și bradicardie prin efect compensator vagal

R: CE (16-17)

85. (M) Referitor la articaină:

a. 500 mg echivalează cu 40 mg articaină 1/100 000
b. 500 mg echivalează cu 12.5 ml articaină 1/100 000
c. Se evită la pacienții cu bronhospasm în antecedente
d. Se metabolizează renal, deci trebuie avut grijă la pacienții cu tulburări hepatice și renale
e. Manifestările alergice sunt frecvente

R: BC (13-14)

86. (M) Sunt contraindicații ale articainei:

a. Pacienți cu deficit de colinesterază plasmatică
b. Pacienți cu tulburări de conducere atrio-ventriculare cronice
c. Pacienți epileptici fără tratament
d. Pacienți epileptici cu tratament
e. Miastenia gravis

R: AC (13)

87. (M) Sunt contraindicații ale articainei:

a. Porfirie acută recurentă
b. Pacienți cu tulburări de conducere atrio-ventriculare severe
c. Copii sub 4 ani
d. Pacienți imunocompromiși
e. Pacienți tarați

R: ABC (13)

88. (M) Referitor la administrarea de articaină:

a. În general este suficientă o carpulă de 1.7-1.8 ml pentru anestezia tronculară periferică
b. În general se administrează 1-2 carpule pentru anestezia plexală
c. Injectarea se realizează lent (2ml/min)
d. Se recomandă aspirația pentru a evita injectarea intravenoasă
e. Se administrează în doze reduse la pacienții cu afecțiuni cardiace, hepatice sau renale
sau/și la pacienții în vârstă

R: DE (13)
 TEHNICI FOLOSITE ÎN ANESTEZIA LOCO-REGIONALĂ (19-34)

89. (M) Anestezia topică se poate realiza pentru nervi situați relativ submucos, anume:
a. Nerv lingual în șanțul mandibulo-lingual în dreptul primului molar
b. Nerv nazopalatin pe podeaua fosei nazale, anterior de cornetul inferior
c. Nerv lingual în șanțul mandibulo-lingual în dreptul molarului trei
d. Nerv nazopalatin pe podeaua fosei nazale, posterior de cornetul inferior
e. Nerv auriculotemporal la nivelul conductului auditiv extern

R: BC (19)

90. (S) Procedeul Escat presupune:

a. Anestezia nervului nazopalatin pe podeaua fosei nazale, posterior de cornetul inferior
b. Anestezia nervului lingual în șanțul mandibulo-lingual în dreptul molarului trei
c. Anestezia nervului mentonier la nivelul vestibulului inferior
d. Anestezia nervului alveolar inferior la nivelul incizurii sigmoide
e. Anestezia nervului nazopalatin pe podeaua fosei nazale, anterior de cornetul inferior

R: E (19)

91. (M) Anestezia intradermică:

a. Este o anestezie topică, de contact
b. Este o anestezie prin infiltrație
c. Este complet diferită de anestezia submucoasă
d. Este similară anesteziei submucoase
e. Se adresează tegumentelor

R: BDE (20)

92. (M) Printre avantajele anesteziei intraligamentare se numără:

a. Posibilitatea anesteziei la un singur dinte
b. Anestezia părților moi
c. Folosirea unei cantități reduse, prestabilite (0.15-0.2 ml)
d. Folosirea unei seringi speciale
e. Durere locală postanestezică redusă

R: AC (22)

93. (M) Menționați avantajele anesteziei intraligamentare:

a. Durata redusă de instalare (25-40 secunde)
b. Posibilitatea de anestezie la mai mulți dinți fără supradozare
c. Risc redus de alveolită postanestezică
d. Lipsa anesteziei la părțile moi
e. Nu necesită seringi speciale
R: ABD (22)

94. (S) Teritoriul anesteziat prin intermediul anesteziei intraligamentare este, cu excepția:
a. Fibromucoasa gingivală
b. Hemibuza superioară sau inferioară
c. Osul alveolar
d. Pachet vasculo-nervos dentar
e. Lipsa anesteziei părților moi

R: B (22)

95. (M) Puncția anestezică pentru anestezia nervilor alveolari supero-posteriori pe cale cutanată:
a. În obraz înaintea mușchiului maseter
b. Sub rebordul orbital inferior
c. Sub marginea inferioară a osului zigomatic
d. Cu perforarea mucoasei jugale
e. Distal de creasta zigomato-alveolară

R: ACE (24)

96. (M) Puncția anestezică pentru anestezia nervului nazo-palatin se face la nivelul papilei incisive
care acoperă gaura incisivă, aceasta fiind situată:
a. Pe linie mediană, vestibular, între ICS
b. Pe linie mediană, palatinal, între ILS
c. 1 cm înapoia și deasupra coletului ICS
d. 0.5 cm înapoia și deasupra coletului ICS
e. Pe linie mediană, palatinal, între ICS

R: DE (25-26)

97. (S) Despre fibromucoasa palatină din regiunea posterioară sunt adevărate, cu excepția:
a. Este situată distal de canin
b. Este inervată de nervul palatin mare, ram din nervul mandibular
c. Iese din boltă prin gaura palatină posterioară
d. Anestezia la acest nivel are indicație anestezia în 2/3 posterioare
e. Anestezia la acest nivel se asociază cu anestezie tronculară periferică sau plexală la
nervii alveolari supero-posteriori

R: B (26)

98. (M) Gaura infraorbitală este situată:

a. La 6 mm sub rebordul orbitar inferior
b. Pe verticala care unește găurile supraorbitară și mentonieră
c. La 5 mm înafara liniei medio-pupilare
 d. La unirea 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitale, sub sutura zigomato-
maxilară
e. Pe linia verticală care trece printre cei doi premolari inferiori

R: BCD (28)

99. (M) Sunt citate accidente produse prin anestezie la gaura palatină mare:
a. Hemoragie masivă care necesită ligatură
b. Injectare bruscă a unei cantități mari de anestezic care duce la decolarea muco-
periostului, existând risc de necroză limitată a fibromucoasei
c. Infiltrarea la nivelul peretelui posterior al faringelui și producere edem tranzitoriu (când
se pătrunde către posterior)
d. Hemoragie a cărei hemostază se realizează prin compresie digitală
e. Infiltrare văl palatin moale și producere edem tranzitoriu (când se pătrunde către
posterior)

R: BDE (27)

100. (M) Despre anestezia nervului alveolar inferior putem afirma că:
a. Injectarea începe când acul atinge osul
b. Este una dintre cele mai rare tehnici folosite în practica curentă în medicina dentară cât
și în chirurgia oro-maxilo-facială
c. Greșelile de tehnică se datorează în principal nerespectării profunzimii de puncție și
direcției acului
d. La 1 cm profunzime se anesteziază nervul lingual
e. La 1.5-2 cm profunzime se anesteziază nervul alveolar inferior

R: ABDE (29)

101. (M) Reperele pentru spina Spix nu sunt, cu excepția:

a. Creasta temporală (medial și anterior de marginea anterioară a ramului)
b. Plica pterigomandibulară (de-a lungul marginii anterioare a mușchiului pterigoidian
intern)
c. Planul de ocluzie al molarilor superiori
d. Planul de ocluzie al molarilor inferiori
e. Creasta temporală (medial și posterior de marginea anterioară a ramului)

R: BDE (29)

102. (S) Referitor la anestezia nervului bucal putem afirma:

a. Nu este necesară pentru intervenții de chirurgie dento-alveolară pentru gingivo-
mucoasa situată distal de gaura mentonieră
b. În mod uzual, se justifică anestezia nervului bucal în mod singular
c. Este o anestezie de completare la spina Spix
 d. Puncția se descrie exclusiv pe cale orală
e. Puncția se realizează în șanțul mandibulolingual, în vestibulul inferior

R: C (31)

103. (M) Printre indicațiile anesteziei nervului metonier și incisiv se regăsesc:

a. Completare pentru nervul alveolar inferior, prin infiltrație la gaura mentonieră de partea
afectată
b. Proceduri la nivelul liniei mediene
c. Intervenții chirurgicale labio-mentoniere când nu se deformează zona prin infiltrație
d. Proceduri la nivelul vestibulului inferior
e. Intervenții chirurgicale labio-mentoniere când se deformează zona prin infiltrație

R: BE (32)

104. (S) Printre complicațiile anesteziei plexului cervical se regăsesc, cu excepția:

a. Injectarea în vena vertebrală poate produce convulsii la cantități mici
b. Se poate produce rahianestezie totală prin injectarea intrarahidiană
c. Blocul nervului laringeu superior modifică vocea
d. Blocul simpaticului cervical determină sindrom Claude-Bernard-Horner
e. Pareza de hemidiafram este constantă, fără consecințe grave la pacienții normali

R: A (34)

105. (M) Cu privire la tehnicile de anestezie putem afirma că:

a. Nervul maseterin se anesteziază prin injectare la o profunzime de 2-3 cm
b. Regiunea cervicală este slab vascularizată, neprezentând riscuri în legătură cu doza de
anestezic
c. Durata anesteziei topice este între 10-15 până la 45-60 minute
d. Seringa pentru anestezie intraligamentară eliberează o cantitate prestabilită de 0.15 ml
e. Procedeul ”la tuberozitate” este folosit pentru nervii alveolari supero-posteriori

R: CE (20-34)

106. (S) Pentru anestezia la gaura palatină se folosesc următoarele repere, cu excepția:
a. Molarul 3 la 1 cm deasupra coletului
b. Ultimul molar la 1 cm deasupra coletului
c. 0.5 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur
d. 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide
e. Unghiul diedru format de creasta alveolară cu lama orizontală a osului palatin

R: A (26)

107. (M) Tehnica descrisă de Malamed:

a. Vizează nervul lingual
 b. Puncția se realizează la nivelul frenului labial superior
c. Vizează nervul nazopalatin
d. Se introduc 2-3 ml
e. Este urmată de puncția papilei interdentare interincisive superioare

R: BCE(26)

108. (M) Anestezia nervilor alveolari supero-anteriori cuprinde:

a. Dinții frontali superior (IC, IL, C) de partea anesteziată și, constant, primul premolar
b. Procesul alveolar între linia mediană și primul premolar (când există nervul supero-
mijlociu)
c. Aripa nasului, pleoapa inferioară și hemibuza superioară
d. Peretele anterior al sinusului și mucoasa care îl tapetează
e. Mucoasa vestibulară și periostul în această zonă

R: CDE (28)

109. (S) Cu privire la concentrațiile folosite pentru anestezia topică nu putem afirma că:
a. Sunt mai mari decât cele folosite la injectare
b. Xilina 5-10%
c. Butacaina 4%
d. Tetracaina 3%
e. Benzocaina 14%

R: D (19)

110. (M) Puncția pe cale cutanată pentru nervul infraorbital se efectuează:

a. Medial și superior de gaura infraorbitală
b. Medial și inferior de gaura infraorbitală
c. În dreptul aripii nazale
d. 0.5-1 cm înăuntrul șanțului nazogenian
e. 0.5-1 cm înafara șanțului nazogenian

R: BCE (28)

111. (S) Despre extinderea anesteziei plexului cervical la plexul brahial se poate afirma, cu excepția:
a. Plexul brahial este format din primii patru nervi cervicali
b. Anestezie umăr
c. Deficitul este accentuat în terioritoriul C5-C6
d. Este afectată flexia antebrațului
e. Este afectată extensia antebrațului

R: BD (34)

112. (M) Despre anestezia nervului maseterin putem afirma că:

 a. Este imposibilă în caz de trismus
b. Este abordat la incizura sigmoidă împreună cu cei doi pterigoidieni
c. Dacă se înaintează 1 cm peste cei 2.5 cm indicați, se va anestezia mușchiul temporal și
mușchii pterigoidieni
d. Puncția se practică la nivelul arcadei zigomatice, imediat înaintea tuberculului zigomatic
anterior
e. Sunt necesari 2-3 ml de anestezic

R: BCE (33)

113. (M) Maneverele descrise la tehnica clasică (la spina Spix) nu sunt permise de:
a. Flexibilitatea acului
b. Mărime ansamblu seringă-carpulă-ac
c. Grosimea acului
d. Acul atraumatic
e. Rigiditate ac

R: AB (30)

114. (S) Despre anestezia la tuberozitatea mandibulară puterm afirma că:

a. Reperele diferă
b. Locul de puncție este identic
c. Raporturile de vecinătate și dispunerea antero-posterioară este aceeași pentru cei trei
nervi (bucal, lingual și alveolar inferior)
d. Reprezintă o proeminență osoasă pe fața externă a ramului mandibulei
e. Reprezintă o proeminență osoasă pe fața internă a corpului mandibulei

R: C (30)

115. (M) Despre anestezia plexului cervical profund putem afirma că:
a. Pacientul este în decubit dorsal, capul rotat de partea anesteziată
b. Pacientul este în decubit dorsal, capul rotat de partea opusă celei anesteziate
c. Prin pătrunderea la mai puțin de 2.5 cm se poate leza artera vertebrală sau chiar
conținutul medular
d. Profunzimea la care se găsesc procesele transverse, în majoritatea cazurilor, este 1-2 cm
e. C1 este în principal motor, prin urmare, este anesteziat prin această tehnică

R: BD (33-34)

116. (M) Cu privire la indicațiile diverselor tehnici de anestezie:

a. Nervul infraorbital: manopere terapeutice în teritoriul de inervație, nefiind, astfel,
necesară frecvent completarea prin infiltrația mucoasei fibropalatine
b. Gaura incisivă: asociere cu plexală sau tronculară periferică la infraorbitali (regiunea
dinților frontali superiori)
 c. La tuberozitate: regiunea molarilor superiori când anestezia plexală este suficientă
d. Intraligamentară: pacienți hemofilici
e. Tehnica Dan Theodorescu: intervenții planșeu posterior (filete terminale nerv lingual)

R: BD

117.