In sec.v i.e.

n se dezvolta in Grecia o miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si

traditii.Istoricii vorbesc despre de aceasta perioada ca despre o perioada a "iluminismului grec".Cu
toate ca sofistii reprezinta din punct de vedere etic si filosofic, o perioada de confuzie, printr-o
conceptie care rasturna valorile general admise, ridicandu-se impotriva celor ce acceptau adevaruri
absolute si definitive, ei se inscriu in istoria logicii cu o functie bine definita.

Sofistii erau in opinia conteporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror singur scop era sa castige
bani si eventual glorie.in acest sens le era imputat si faptul, neobisnuit pe atunci, ca filosofii sa ia bani
pentru lectiile predate, dar mai ales conceptia lor care nu se raporta la nimic ferm, universal.Ideea de
bine, frumos, justitie din conceptia lui Platon si Socrate era inlocuita cu interesul particular, dand
posibilitatea unei rasturnari a valorilor.

Initial numele de sofisti era acordat tuturor ganditorilor greci, inteleptilor si filosofilor si de abia din
sec v i.e.n. el a fost dat acelor profesori de oratorie, de avocatura, care dadeau lectii, contra plata,
pentru formarea tinerilor in vederea vietii publice.

Totusi, miscarea sofistica trebuie vazuta obiectiv sub aspectul rolului ei istoric, ca un factor
determinant in evolutia gandirii logice si necesitatii formularii ei prin propria-i analiza.

In mod oficial nu se poate vorbi de o "scoala sofistica", fiecare sofist avand propria filosofie.Totusi din
randul lor s-au remarcat cativa filosofi mai de seama precum Protagoras din Abdera si Goegias din
Leontinoi.

Protagoras din Abdera

Protagoras din Abdera este una din figurile cele mai interesante ale timpului sau, cu vederi
democratice si progresiste. Afirmand insa ca "omul este masura tuturor lucrurilor", expresie care
poate fii interpretata ca un atac impotriva adevarului obiectiv.

Dupa Diogenes Laertios, Protagoras a fost elevul lui Democrit.La baza filosofiei lui ramane totusi
sistemul lui Heraclit.El adopta teza acestuia, dupa care totul este in miscare, nimic nu este, totul
devine.Dar deasupra acestei deveniri,Protagoras nu mai vede acea ratiune universala.

Devenirea este lipsita de motorul ei rational. Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatie, in concluzie,
conceptia lui Protagoras poate fi caracterizata drept relativism sensualist:totul e adevarat, orice
opinie poate fi sustinuta.

Gorgias din Leontinoi

Gorgias, al doilea mare sofist, se trage din Leontinoi si a trait in sec v i.e.n.Si el, ca si Protagoras, a
stralucit prin darul sau oratoric si puterea lui de argumentare.

A scris diferite tratate, din care au ramas doar cateva titluri si cateva fragmente insuficiente pentru a
ne face o idee exacta asupra conceptiei lui.

Georgias si-a concentrat filosofia in trei teze:"mai intai, nu exista nimic; in al doilea rand, daca ar
exista ceva ar fi necunoscut pentru oameni; in al treilea rand, daca ar putea fi cunoscut nu ar fi
comunicabil celorlalti oameni."

Concluzia lui Gorgias este ca totul e fals, nimic nu este adevarat.In cele din urma sofistica a generat in
acrobatie verbala, in arta de a demonstra orice.In felul acesta s-a ajuns la sensul peiorativ al
termenului "sofism":argument fals folosit cu intentia de a insela.Platon ofera in dialogurile sale
mostre ale unor astfel de argumentari:

-un cizmar bun poate fi rau? Daca da,atunci cizmarul bun este rau.
-hotul nu fura ceva rau; a lua ceva bun este bine, deci hotul vrea binele.
-doi si trei sunt cinci;deci doi sunt cinci si trei sunt cinci.
-este posibil ca un om care este asezat sa mearga;deci este posibil ca un om sa mearga stand.
-daca este adevarat ca niciodata nu ai prea mult din ceea ce bun, atunci trebuie ca bolnavul sa ia un
car de medicamente.

Argumentarile sofistice
Al treilea om, argumentare citata si de Platon in dialogul Parmenide, vrea sa demonstreze ca daca un
lucru isi datoreaza existenta participarii lui la principiul sau ideea lui, cum afirma Platon, atunci si
ideea si lucrul trebuie sa participe la o a treia esenta care la randul ei, trebuie sa participe la o a patra,
pentru aceleasi motive la infinit.

Argumentul reciproc, numit de latini si de greci "reciprocum" este construit in asa fel ca poate fi
intors, cu aceeasi putere,impotrica aceluia care il foloseste.Diogenes Laertios il citeaza ca o
intamplare din viata lui Protagoras.

Problema se prezenta sub forma urmatoare:Protagoras se angajase sa dea lectii lui Eulathos contra
plata, urmand insa ca discipolul sau sa-i plateasca cand va castiga primul proces.Insa timpul trecea si
Eulathos nu lua nici un proces asa ca nu avea nici o obligatie sa-si plateasca profesorul.