“Accidentul” din Bucegi si marturia care mi-a

fost pusa la dispozitie de un general din

cadrul DGIA-ului. Sambata am primit acceptul
sa public aceste lucruri pe blog.

Posted on 06/01/2015by Lupul Dacic

Doi ani de zile m-am rugat de o gramada de oameni, ma

refer la ofiteri superiori din cadrul serviciilor noastre
secrete, sa imi spuna ce s-a intamplat in realitate in anul
2011:elicopterele israeliene au luat foc in muntii
Bucegi. Nimeni nu vroia sa scoata niciun sunet si era un
subiect tabu, intr-un final, in vara anului 2013, aflat tot in
zona Bucegi, am stabilit o intalnire cu unul dintre generalii
din cadrul DGIA-ului. Intalnirea a durat cam trei ore si
amandoi am urcat foarte sus pe munte, fara telefoane
mobile la noi de teama sa nu ne intercepteze cineva, si
efectiv “ne-am ascuns” intr-o coliba de lemne folosita in
anumite scopuri.
Sambata, ora 11:47, am primit un mesaj: “Poti sa le spui tot
ce s-a intamplat…”.In fata bunului Dumnezeu ma leg
cu juramant ca nu am adaugat nimic de la mine,
nu am modificat niciun cuvant, si va spun ce mi s-
a povestit timp de aproape trei ore.

” Noi am fost anuntati de misiunea lor in tara noastra in

urma cu trei saptamani de zile si-n prima instanta au spus
ca exercitile militare se vor desfasura in zona Eforie pentru
ca litoralul nostru seamana foarte multe cu al lor si zona
de unde ataca Fasia Gaza si Libanul. Cu trei zile inainte de
misiune am fost anuntati ca s-a anulat misiunea “Albastra”
si vor merge catre o zona muntoasa din Romania, pentru a
simula un atac de pe inaltimile Golanului”.
Betivul scelerat de Basescu: “Israel sa atace
Iranul, de pe teritoriul Romaniei”. In Israel au
mers si sefii SRI-ului, in frunte cu generalul-
locotenent Florian Coldea.
http://www.bitpress.ro/eveniment/bas...israel-1225421

” In dimineata zilei respective am fost la birou la ora 04:00

pentru a pune la punct tot planul de bataie si sa stabilim ce
urmeaza de facut in ziua respectiva. Cateva ore mai tarziu
am fost anuntati ca se pregatesc sa aterizeze in Romania si
in corpore ne-am prezentat la aeroport. A sosit primul
avion militar si de la bun inceput ne-am dat seama ca ceva
nu este in regula: se deschide trapa si imediat ofiterii lor
au inceput sa gesticuleze la modul “descarcam noi si nu se
apropie nimeni”. Soldatii romani au asigurat perimetrul,
grupul nostru de ofiteri a ramas in sala de asteptare, in
timp ce ei descarcau niste cutii imense de lemn invelite cu
doua randuri de prelata militara de culoare verde.
Soseste unul dintre generalii lor si ne transmite ca in cutii
se afla un anumit gen de aparatura ultraperformanta pe
care doar ei stiu sa o foloseasca. Ne-a rugat ca imediat sa
formam un culoar rutier pe zona Bucuresti-Ploiesti-Azuga-
Predeal-Sinaia si sa avem grija sa nu existe complicatii pe
drum. Imediat am dat dispozitii in acest sens si am stabilit,
fara sa stie ei, doua puncte de control in zonele…
Au incarcat totul foarte rapid si convoiul a plecat cu
masina a Politiei Militare pe post de deschidere. Am
stabilit ca, camioanele care transporta tehnologie si
armamentul adus din Israel sa mearga in mijlocul coloanei
pentru o protectie mai buna. Avand in vedere ca era
misiune de risc zero am ordonat soldatilor sa aiba
incarcatorul plin si atentie maxima pe drum. Noi am
plecat inaintea lor si cum am ajuns acolo m-am deplasat la
punctul de control…pentru a stabili cum urmeaza sa
impartim echipele. La aproximativ 30 de minute dupa ce
am ajuns in locatia respectiva am primit un telefon pe
canal inchis din partea SRI-ului si urmatorul mesaj:
“Atentie la ce vor sa faca pentru ca este sinucidere curata”.
Misiunea era exclusiv a Armatei Romane si iti spun sincer
ca si eu aveam emotii din cauza accidentului precedent
petrecut in Bucegi.
Ajunge coloana in zona unde trebuiau sa descarce
armamentul, eu deja trimisesem echipele pe zona de
monitorizare, si-n timp ce discutam cu ofiterii lor mi s-a
transmis ca executa misiunea pe zona Padina-Bolbosi-
Valea Gaura. Din momentul respectiv am stiu ca in ziua
respectiva urmeaza sa se petreasca ceva extraordinar de
urat. Cam la doua ore dupa ce am inceput pregatirile
efective pentru exercitii am primit un mesaj de la echipa
operativa…si mi s-a transmis ca pe platoul de langa Sfinx
sunt sase indivizi cu statii de emisie receptie in mana si
vorbesc in limba ebraica. Am dat ordin ca sa fie tinuti sub
monitorizare atenta si din pacate ofiterii nostri nu aveau la
ei aparatura pentru captarea sunetului in mediul
ambiental si din cauza aceasta nu am putut intercepta ce
vorbesc.
Eu am ramas la punctul de control… pentru a coordona
echipele operative trimise pe teren, in timp ce ei au plecat
sa incarce elicopterele cu aparatura adusa din Israel.
Sunt peste 30 de marturii scrise identic…

Soldatii si ofiterii, unii dintre ei fiind cu mintea aproape

pierduta, mi-au relatat identic urmatoarele lucruri: “Am
ajuns acolo si singuri au incarcat elicopterele in timp ce
noi monitorizam zona cu atentie. Cand s-au ridicat in aer
pamantul a inceput sa se cutremure usor si nu am dat
importanta foarte mare acestui lucru, am spus ca totul tine
de vibratiile de la elice. Cinci secunde, zece secunde,
oricum un interval de timp foarte scurt si dintr-o data
pamantul a inceput sa se cutremure la modul cel mai
serios cu putina si ne-am speriat…am spus ca este un
cutremur foarte puternic. Vantul a inceput sa bata cu
putere si habar nu am avut cand s-a transformat intr-un
adevarat taifun si majoritatea dintre ei noi am fost
aruncati la pamant. Locotenentul … are capul spart in
patru locuri din cauza ca s-a lovit de niste radacini in
cadere. Deasupra copacilor au aparut cateva sfere de
culoare alba ce pareau incarcate electric si imediat au
inceput sa se mareasca cu repeziciune si sa capete forme
unor batrani imbracati in haine albe. S-a auzit ca un tunet,
muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat ca un suierat de
vant intr-o romana perfecta: “Ce cautati in pamantul
strabun?”. Unii dintre noi spun ca au vazut destul de clar o
mana imensa, ceva fantomatic ca un abur, cum a apucat
elicopterul si efectiv a dat cu el de pamant. Habar nu avem
cat a durat totul, minute sau secunde nu putem sa ne dam
seama, dar am vazut elicopterul la pamant si din el se
scurgea ceva ca un metal in stare lichefiata si trupurile
erau carbonizate, unele dintre ele facute cenusa. In haosul
creat ofiterii superiori au inceput sa urle si sa ameninte ca
cine se ridica de jos este impuscat fara somatie. Unii dintre
noi au lesinat, altii au inceput sa vomeze foarte puternic, o
atmosfera generala de haos si panica. Ne-am apropiat cu
atentie de elicopter si tot ce fusese inauntru se
transformase intr-o masa lichida de metal…”.
“Cand am primit stirea despre prabusirea primului
elicopter am pus mana pe telefonul cu linie inchisa si
imediat am contactat echipa operativa din zona Sfinxului:
o jumatate de ora am incercat fara sa primesc niciun
raspuns. Am format o echipa de trei oameni, eu,
colonelul…si maiorul… si in cea mai mare graba am plecat
dupa ei. Am cautat ore in sir, am dat ordin ca sa vina
soldatii acolo, si nici pana in ziua de astazi eu nu pot sa imi
dau seama cum au disparut zece oameni de pe suprafata
pamantului. Ultimul mesaj primit de la ei, scos pe banda si
pus intre probe, a fost: “Sunt foarte agitati si
monitorizeaza zona prin binocluri. Ceva se intampla
aici…”.
Noaptea, cam pe la ora 00:50, au sosit la fata locului doua
masini de negre de tip Jeep cu opt oameni care s-au
recomandat ca Divizie Speciala din cadrul SRI. Am pus
mana pe telefon si l-am sunat pe generalul…din cadrului
SRI-ului si el mi-a confirmat ca sunt oamenii lor. Unul
dintre ei, un colonel cam pe la…, foarte surescitat si speriat
mi-a spus: “De ce mama dracului i-ati lasat acolo? Stiati
bine ce intampla si ca nimeni nu se poate apropia…”.
Pana la 06:00 am pus la punct rapoartele despre misiune,
separat de israelieni, si o comsie speciala a colectat tot ce
inseamna raport scris, probe audio si inregistrari din
noaptea respectiva, dupa care ni s-a spus ca totul se
incadreaza la ultrasecret de stat! Am semnat declaratiile
respective si cam asta a fost…
Ulterior am aflat ca soldatii au fost pusi sa mute ramasitele
elicopterului la o distanta de zece kilometri pentru a nu
coincide cu zona unde se prabusisera alte elicoptere cu mai
multi ani in urma!
Sunt om in varsta, am zeci de ani in Armata Romana, am
participat la sute de misiuni internationale, dar ai cuvantul
meu de om ca din ziua respectiva eu mi-am schimbat
efectiv perceptia asupra lumii si nici in ziua de astazi
creierul meu nu poate procesa ca asa ceva s-a intamplat in
realitate. Am mers la zeci de manastiri, preoti si
duhovmici, sihastri si pustnici, dar nici unul dintre ei nu a
stiut sa imi explice ce se intampla acolo”.

In luna octombrie a anului 1987, cabinetul NR.1, Nicolae

Plesita ii spune lui Nicolae Ceausescu: “Sa-i fereasca dracu’
pe rusnaci si americani sa scoatem din pamant ce trebuie”.
Plesita a fost primul comandant al Diviziei Speciale
“Umbre peste Carpati”, pusa la punct in anul 1978 dupa
tradarea lui Mihai Pacepa. In luna decembrie a anului
1989, ziua 19, ora 13:00, am fost la un pas sa declansam
apocalipsa pe intreg globul si sa trimitem omenirea la nivel
de epoca de piatra. Fiul lui Plesita, colonel in cadrul SRI, a
fost “sinucis” din cauza a cinci dosare si multi care
lucreaza in ziua de astazi prin SRI nu inteleg sub nicio
forma ca aumite lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.