ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CHELTUIELILOR

În primul an de liceu, la ora Doamnei Ciocan , nu am avut cele mai mari note, dar o dată cu
trecerea anilor, interesul meu faţă de materia de specialitate predată a început să crească , urmând
creşterea semnificativă a notelor. Ţin minte cum stăteam cu frică la acele ore, o frică destul de mare,
să nu scot un cuvânt ca să nu fiu ascultat, sau să nu spun o prostie şi să primesc o notă mică. Acel
sentiment m-a ambiţionat! M-a făcut să învăţ tot mai mult contabilitatea , chiar dacă era mai grea
decât restul, a fost o provocare pe care am acceptat-o. Clasa a 10-a nu a fost cu mult diferită,
învăţăm la fel de mult şi cu aceeaşi ardoare. Ei bine, pe clasă a 11-a lucrurile au început să se
schimbe atât pe plan sportiv cât şi la şcoală. Am avut un accident cu rolele în urma căruia am avut
mâna stângă în ghips timp de o lună, după care a urmat o perioadă de recuperare. După acea
perioadă medicul sportiv de la clinică la care am fost mi-a recomandat să merg la o sală de forţă cu
un antrenor experimentat. De acolo a pornit pasiunea mea pentru sala de forţă şi dorinţa mea de
schimbare, la fel ca în cazul tenisului de masă, abia aşteptam să ajung acasă de la şcoală, să mă
pregătesc pentru sală. Legat de şcoală şi în special de contabilitate, am simţit o degajare din partea
doamnei profesoare, parcă acel grad de stricteţe s-a mai redus, frica s-a mai diminuat , au apărut
chiar şi glume care să destindă atmosfera orei de contabilitate. A început să îmi placă tot mai mult
materia şi stilul Doamnei Ciocan. Clasa a 12-a ne-a oferit şansa să ne vedem zilnic, datorită orarului
şi multiplelor module pe care le preda cu drag.
Am observat domeniile vaste pe care le cunoaşte şi perseverenţa, fapt care m-a
determinat să o aleg pe Doamna Ciocan profesoara sub îndrumarea căreia să îmi întocmesc lucrarea
de atestat. Prin alegerea profesorului coordonator aveam un domeniu mare din care îmi puteam
alege tema pentru atestat, contabilitatea. Aceasta este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop
se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice"
. Mi-a fost destul de greu să aleg temă pe care să o abordez dintre toate ramurile contabilităţii ,
toate mi se păreau interesante şi atractive, însă o singură tema m-a incitat, simţeam că mă atrage
mai mult decât celelalte, această temă fiind Contabilitatea Cheltuielilor .
Cheltuielile...orice persoană se gândeşte la acest cuvânt cu puţin stres, se simte constrâns
de „ameninţările” pe care le-ar putea aduce, însă nu este chiar aşa. Într-o firmă, dar mai la subiect,în
orice activitate avem nevoie de anumite lucruri de bază pentru a realiza ceva mai complex. Dacă ne
gândim la activitatea noastră de bază, nevoia fiziologică de hrănire, avem nevoie de produsul brut,
ca de exemplu carnea. Pentru a o putea consuma trebuie feliata, condimentata, prăjită. Toate aceste
procese necesare consumării implica aşa zisele cheltuieli : cumpărarea tacâmurilor, aragazului,
farfuriilor, etc.
Acest lucru se reia într-o firmă, pentru a putea produce orice produs sau pentru a efectua un
serviciu trebuie să plătim cheltuielile implicate pentru a putea genera un profit ulterior. Putem spune
că o dată cu creşterea cheltuielilor, de la materiile prime până la depozitare, expunere şi vânzare, va
creşte producţia , calitatea şi implicit profitul căutat
În lucrarea de față am prezentat chelutielile din o entitate economică. În primul capitol am
prezentat firma de exercițiu din care fac parte. Am ales această firmă pentru că doar prin
intermediul acesteia am acumulat informații cu caracter economic, care nu sunt învățate pe băncile
școlii. Am experimentat activitatea dintr-o firma reală la târgurile firmelor de exercițiu la care am
luat parte. Am început cu un scurt istoric, continuând cu obiectul de activitate si mai apoi cu
organigrama firmei. În cel de al doilea capitol am consultat concepte teoretice privind cheltuielile în
contabilitatea financiară, explicând noțiunea de cheltuială și ceea ce implică aceasta. Am continuat
cu structura cheltuielilor, clasificându-le după anumite criterii. După orice operație atât economică,
cât si matematică avem un rezultat, iar mai specific în contabilitate avem rezultatul exercițiului
financiar, prezentat după structura cheltuielilor. Urmeaza ontabilitatea sintetică a cheltuielilor, care
implică contabilitatea cheltuielilor de exploatare , contabilitatea cheltuielilor financiare,
contabilitatea cheltuielilor privind amortizările si provizioanele și contabilitatea conturilor de
cheltuieli cu impozitul pe profit. În Încheiere am ales sa prezint aplicații practice pentru firma de
exercițiu F.E.Time Out Cafe.S.R.L
Capitolul 1. Prezentarea generală a FE.Time Out Café.SRL
1.1 Scurt istoric
Firma de exercițiu Time Out Cafe S.R.L a luat naștere pe baza unui plan de afaceri din
cadrul proiectului european în parteneriat cu Consiliul Județean Alba ”Realizarea unui parteneriat în
vederea stabilirii unei Scheme de Garantare pentru Tinerii în Județul Alba” conceput în perioada iulie-
august 2014, de către directorul general Bianca Bodea.
F.E Time Out Cafe S.R.L activează prin implementarea unor noi strategii de marketing, care să o
diferențieze de actualul lanț de cafenele existent. Aceasta caută să-și fidelizeze clienții prin produse
inovatoarea la prețuri accesibile și avantajoase.
1.2 Obiect de activitate
Obiectul de activitate a firmei Time Out Café e producerea şi distribuirea cafelei şi a produselor de
patiserie
1.3 Structura organizatorică

Notiuni introductive
Pentru definirea şi delimitarea corectă a cheltuielilor se impune urmărirea a trei paşi importanţi.
Primul pas în definirea cheltuielilor constă în acceptarea faptului că orice activitate desfăşurată de
către o întreprindere este consumatoare de resurse. În condiţiile în care consumurile de resurse sunt evaluate
şi exprimate în unităţi monetare, acestea capătă expresia generică de „cheltuieli”.
Un al doilea pas ce trebuie făcut în sensul definirii şi delimitării cheltuielilor este circumscrierea la
nivelul întreprinderii. Pentru a putea produce, întreprinderea are nevoie de diverse resurse economice pe care
le achiziţionează de pe piaţă, efectuând plăţi concretizate în cheltuieli corespunzătoare. Pe măsura
consumului acestor resurse în vederea obţinerii de produse şi servicii, se poate face o delimitare a
cheltuielilor respective, delimitare ce corespunde noţiunii de „cost”.
Al treilea pas necesar mai ales în delimitarea cheltuielilor este stabilirea perioadei de referinţă.
2.2 Structura cheltuielilor
În teoria şi practica economică se utilizează mai multe categorii de cheltuieli sau
costuri grupate după diferite criterii, cele mai importante fiind următoarele:
După modul de înregistrare în contabilitate, cheltuielile sunt:
- incorporabile – corespund unor consumuri normale şi sunt înregistrate atât în contabilitatea
financiară cât şi în contabilitatea de gestiune;
- neincorporabile – nu corespund unor consumuri normale, astfel că ele sunt înregistrate
numai în contabilitatea financiară;
- supletive – sunt înregistrate doar în contabilitatea de gestiune.
În funcţie de modul de repartizare pe purtători cheltuielile se împart în:
- cheltuieli directe – pot fi individualizate şi atribuite în mod direct unui produs sau unei
activităţi consumatoare de resurse;
 - cheltuieli indirecte – sunt delimitate pe produs sau activitate în mod indirect, printr-un
procedeu de repartizare.
După dependenţa lor faţă de volumul producţiei cheltuielile se grupează în:
cheltuieli variabile – variază în raport cu volumul producţiei sau al activităţii;
- cheltuieli fixe – sunt relativ constante faţă de nivelul producţiei sau al activităţii;
După relaţia „cauză-efect” între consumurile de resurse şi efectele acestora, costurile
pot fi:
- costuri determinate – sunt costuri aflate în relaţie directă cu efectul obţinut ;
- costuri discreţionare – sunt costuri a căror relaţie cu efectul este confuză.
După caracterul lor costurile se grupează astfel:
- costuri evidente – reflectă consumurile de resurse evidenţiate în contabilitate;
- costuri ascunse – costuri suportate efectiv de întreprindere, dar care nu sunt evidenţiate în
sistemul contabil al întreprinderii.
După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie se delimitează:
- costuri monetare – cuprind cheltuieli care generează fluxuri monetare;
- costuri nemonetare (calculate) – cuprind cheltuieli care nu generează un flux monetar.
După rolul lor în procesul decizional costurile se împart în:
- costuri pertinente sau relevante – sunt costuri viitoare evaluate, folosite în luarea deciziilor şi
asupra cărora se poate acţiona în raport cu un plan stabilit;
- costuri indiferente – sunt costuri istorice ce nu mai pot influenţa deciziile viitoare şi asupra
cărora nu se mai poate acţiona;
- costuri de oportunitate – sunt costuri determinate de oportunităţile pierdute sau sacrificate ca
rezultat al unei decizii;
- costuri marginale sau incrementale – sunt costuri suplimentare generate de adoptarea
deciziei privind fabricarea unor produse suplimentare.
După apartenenţa la cele trei stadii generale ale activităţii de producţie, se disting
următoarele tipuri de costuri:
- costuri de achiziţie – cuprind toate cheltuielile specifice stadiului de aprovizionare;
- costuri de producţie – cuprind acele cheltuieli ocazionate strict de stadiul producţie;
- costuri de desfacere/distribuţie – cuprind cheltuielile specifice desfacerii/distribuţiei
producţiei obţinute.
2.3. Rezultatul-obiect de studiu al contabilităţii
2.3.1 Structura rezultatului
În general, rezultatul contabil înainte de impozitare se determina că diferenţa între veniturile
obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea
bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea
acestor venituri.
2.3.2. Rezultatul exerciţiului financiar
Pentru evidenţierea în contabilitate a elementelor referitoare la rezultatul reportat şi rezultatul
exerciţiului sunt utilizate conturile existente în Planul general de conturi la grupa 10 "Capital şi
rezerve" şi grupa 12 "Rezultatul exerciţiului".
2.4 Contabilitatea sintetică a cheltuielilor
Cheltuielile sunt structurate pe feluri de cheltuieli, respectiv după conţinutul lor economic,
care constituie criteriul general de clasificare a acestora .Cheltuielile delimitate pe feluri se grupează
pe activităţile care le ocazionează .În organizarea contabilităţii şi constituirii conturilor de cheltuieli
se are în vedere următoarea grupare a cheltuielilor pe activităţi:
Cheltuielile de exploatare
Cheltuielile financiare
Cheltuieli cu amortizările ,provizioanele şi ajustarea la inflaţie
Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite
Cheltuielile de exploatare sunt reprezentate de acele consumuri, plăţi, angajamente, etc.,
aferente activităţii obişnuite, curente care să se repete regulat, cum sunt: cheltuieli cu materiile
prime şi materialele, costul mărfurilor vândute, cheltuieli cu lucrările executate de terţi, cheltuieli cu
personalul, etc.
După conţinutul economic, cheltuielile de exploatare se prezintă astfel:
1.cheltuieli privind stocurile
2.cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
3.cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
4.cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
5.cheltuieli de personal
6.alte cheltuieli de exploatare
2.Contabilitatea cheltuielilor cu lucrările şi serviciile executate de terţi
Grupa 61 din cadrul Planului General de Conturi se referă la cheltuielile cu lucrările şi
serviciile executate de terţi. În cadrul acestei grupe intra următoarele conturi:
611 ”Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”
612 ”Cheltuieli cu redevenţele ,locaţiile de gestiune şi chiriile”
613 ”Cheltuieli cu primele de asigurare”
614 ”Cheltuieli cu studiile şi cercetările”
3. Contabilitatea cheltuielilor cu alte servicii executate de terţi
Grupa 62 din cadrul Planului General de Conturi se referă la cheltuielile cu alte servicii
executate de terţi. În cadrul acestei grupe intra următoarele conturi:
621 ”Cheltuieli cu colaboratorii”
622 ”Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”
623 ”Cheltuieli de protocol reclamă şi publicitate”
624 ”Cheltuieli cu transportul de bunuri şi de personal”
625 ”Cheltuieli cu deplasări ,detaşări şi transferări”
626 ”Cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii”
627 ”Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate”
628 ”Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi”
4.Contabilitatea cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
Grupa 63 din cadrul Planului General de Conturi se referă la cheltuielile cu impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate servicii. În cadrul acestei grupe intră contul:
635 ”Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” .

5.Contabilitatea cheltuielilor cu personalul

Grupa 64 din cadrul Planului General de Conturi se referă la cheltuielile cu personalul. În
cadrul acestei grupe intra următoarele conturi:
641 ”Cheltuieli cu salariile personalului”
645 ”Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”
 6.Alte cheltuieli de exploatare
Grupa 65 din cadrul Planului General de Conturi se referă la „Alte cheltuieli de exploatare”.
În cadrul acestei grupe intra următoarele conturi:
654 ”Pierderi din creanţe”
658 ”Alte cheltuieli de exploatare”
2.4.2 Contabilitatea cheltuielilor financiare
Cheltuielile financiare cuprind acele angajamente şi plăţi aferente activităţii financiare cum
sunt :pierderi din creanţe legate de participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate,
diferenţele nefavorabile de curs valutar, dobânzile datorate, sconturile acordate şi altele asemenea.
Importanţa pe care rezultatul din activitatea financiară o are în activitatea firmelor,
determina necesitatea studierii în mod individual a acestuia prin prisma cheltuielilor din activităţi
financiare.
Grupa 66 din cadrul Planului General de Conturi cuprinde următoarele conturi:
663 „Pierderi din creanţe legate de participaţii”
664 „Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate”
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”
666 „Cheltuieli privind dobânzile”
667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”
668 „Alte cheltuieli financiare”
2.4.3. Contabilitatea cheltuielilor privind amortizările si provizioanele
Provizioanele sunt recunoscute în momentul în care societatea are o obligaţie legală sau
implicită rezultată din evenimentele trecute, când pentru decontarea obligaţiei este necesară o ieşire
de resurse care încorporează beneficii economice şi când poate fi făcuta o estimare credibilă în ceea
ce priveşte valoarea obligaţiei.
Grupa 68 din cadrul Planului General de Conturi cuprinde următoarele conturi:
681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele”
686 „Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele”
688 „Cheltuieli din ajustarea la inflaţie”
2.4.4. Contabilitatea conturilor de cheltuieli cu impozitul pe profit
Pentru explicarea relaţiei dintre cheltuiala cu impozitul şi profitul contabil o întreprindere
foloseşte o rată de impozitare care furnizează utilizatorilor situaţiilor financiare cele mai
semnificative informaţii.
Contul 686 ”Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru pierdere de
valoare”