Tulburări de nutriţie: Ghid pentru asistenţi medicali

Recomandările de îngrijire medicală a pacienţilor cu tulburări de nutriţie incluse în acest

mini-ghid se adresează în special elevilor şi studenţilor, viitori asistenţi medicali, asistenţilor
medicali generalişti, pediatri, de ocrotire, de obstetrică-ginecologie, moaşelor.

Obezitatea, presupune o greutate corporală crescută cu cel puţin 20% peste greutatea
standard şi poate fi încadrată adecvat în funcţie de nivelul excesului de ţesut asipos. Obezitatea
este una dintre problemele de sănătate cele mai uşor de prevenit.
Obezitatea morbidă are efecte negative severe asupra sănătăţii şi produce numeroase
complicaţii: diabet zaharat, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, boli coronariene, apnee
obstructivă de somn, depresie şi alte probleme de sănătate mintală şi comportamentale,
incontinenţă urinară, colelitiază, dureri de spate cronice, osteoartrită precoce, întârziere în
vindecarea rănilor şi risc crescut de infecţii.

Fiziopatologia obezităţii
Fiziopatologia obezității include excesul de calorii stocate sub forma de grăsime, care pot
rezulta din aportul de energie în exces, din cheltuieli de energie în deficit sau dintr-o combinație
a celor două. Pofta de mâncare este controlată de sistemul nervos central (SNC) și de factori
emoţionali. Alți factori care contribuie la fiziopatologia obezităţii includ hormoni (tiroida,
insulina, leptina).
Obezitatea este de două tipuri: centrală, localizată în partea superioară a corpului
(raportul talie-șold fiind mai mare de 0,8) și periferică, localizată în partea de jos a corpului.
Factorii de risc în obezitate sunt genetici, fiziologici, legaţi de activitatea fizică,
psihologici, de mediu (fast food-uri, automate de vânzare), socio-culturali (mese în familie,
recompense).

Obezitatea și promovarea sănătății

În relaţie cu pacienţii este important:
- să faceţi promovarea sănătății şi prevenirea îmbolnăvirilor;
- să îi învățați potențialele consecințe și complicații;
- să îi informaţi despre importanța dietei sănătoase, despre faptului că alimentele consumate în
oraş tind să aibă în componenţă mai multe grăsimi, colesterol și sare și mai puţin calciu;
-să le consolidaţi nevoia de activitate fizică moderată efectuată în mod regulat pentru cel puțin 30
de minute pe zi, cinci sau șase zile pe săptămână;
-să-i educaţi cu privire la dieta şi activitatea fizică a copiiilor și adolescenților.

Îngrijirea colaborativă recomandată în obezitate, în SUA, include: diagnostic, IMC(20-2),

antropometrie, cântărire subacvatică, profilul tiroidian, glucoza serică, profilul lipidic, colesterol,
ECG, tratament şi medicaţie. Managementul nechirurgical al obezitatii constă în repaus
alimentar, diete foarte scăzute în calorii de la 400 la 800 de calorii pe zi, diete noi, terapie
specifică dietei, programe de exercitii fizice, terapie medicamentoasă.

Îngrijirea în obezitate
Îngriirea constă în promovarea sănătății. Începeţi cât mai devreme. Diagnosticul de
nursing şi intervențiile au loc în următoarele situaţii:
-Nutriție dezechilibrată: mai mult decât cerințele organismului; identificarea factorilor
care contribuie la excesul de mâncare, stabilirea de obiective realiste, evaluarea nivelului de
cunoștințe ale pacientului şi educarea acestuia, discutarea cu pacientul a modului în care acesta
poate implementa modificările de comportament necesare.
-Intoleranță la activitate, evaluarea nivelului curent de activitate după realizarea
programului individualizat.
-Gestionarea ineficientă a regimului terapeutic, discutarea abilităţii de a internaliza
schimbarea, acordarea de ajutor pentru identificarea strategiilor de modificare a
comportamentului, planificarea modalităților de a face faţă stresului și întreruperilor de regim.
-Stima de sine foarte scazută, încurajarea pacientului să îşi verbalizeze sentimentele,
stabilirea de obiective uşor de atins, apelarea la consiliere dacă se consideră necesar.
-Intervenţie asupra întregii familii pentru schimbarea stilului de viață, stabilirea de
obiective uşor de atins care să excludă oferirea de recompense non-alimentare, identificarea de
activităţi fizice de efectuat împreună, conştientizarea posibilităţii apariţiei eșecurilor și pregătirea
pacientului pentru a reacţiona corect la acestea.
 -Malnutriţie, care poate rezulta din aportul inadecvat de elemente nutritive, din absorbția
deficitară sau dintr-un un necesar metabolic crescut.
-Fiziopatologia malnutriției include înfometarea (aportul dietetic inadecvat, pe măsură ce
acesta continuă, corpul descompune grasimile în acizi grași și cetone), stresul acut care produce
o stare de hipermetabolism și catabolism (celule şi ţesuturile se descompun; consum sporit de
energie și nevoi nutritive), malnutriţia proteinelor şi a caloriilor (atât proteinele, cât şi caloriile
sunt deficitare).

Factorii de risc în malnutriție

Factorii de risc în malnutriție sunt: vârsta, sărăcia și lipsa de adăpost, problemele de
sănătate funcționale, probleme orale sau gastro-intestinale care afectează consumul de alimente,
dureri sau boli cronice, medicaţia sau tratamentul, probleme acute (infecție, intervenţii
chirurgicale, traumatisme). Manifestările și complicațiile malnutriției includ pierderea în
greutate, aspect pierdut, păr uscat şi fragil, mucoase palide.

Îngrijirea colaborativă în obezitate

Scopul îngrijirii colaborative în obezitate este atingerea greutăţii corporale ideale,
înlocuirea şi restabilirea elementelor nutritive epuizate. Testele de laborator pentru evaluarea
malnutriției sunt: IMC mai mic de 20, testele hematologice (fier, Hgb, nivelul de proteine,
albumina sub 3 mg / dl, colesterolul seric 160-200, alte teste de laborator, numărul total de
limfocite redus, electroliții serici.

Referinţe bibliografice:
http://en.wikibooks.org/wiki/Nursing_Study_Guide/Nutritional_Issues