MEDICINA TRADITIONALA CHINEZA

Pentru a desemna acest tip de medicina, se foloseste

denumirea in limba engleza de TCM, adica: Traditional
Chinese Medicine.
Foarte multe persoane cred ca medicul naturist nu
recomanda altceva decat eliminarea toxinelor
(dezintoxicarea) sau postul, ca scopul masajului
thailandez nu este decat obtinerea placerii si ca
medicina si terapiile chineze inseamna doar
acupunctura.
Medicina chineza are o istorie mai veche de 3000 de
ani. Istoria Chinei este foarte zbuciumata. Imparati si
dinastii domnitoare au urmat unele dupa altele si s-a
intamplat deseori ca un conducator sa "rescrie" istoria,
ca sa scoata in evidenta existenta unor imparati pe care
sa-i reconsidere ca fiind personaje de legenda. Acest
lucru s-a intamplat si cu Huang Di, Imparatul Galben, pe
care unii istorici il considera un personaj legendar, mai
curand un zeu. Conform legendei, "Canonul de medicina
interna al Imparatului Galben" a fost scris pe baza
dialogurilor purtate de Imparatul Galben cu medicii de la
curtea sa. La aceasta capodopera, s-au adaugat de-a
lungul timpului, o multime de completari. Varianta finala
a acestei capodopere s-a cristalizat, dupa toate
probabilitatile, in secolele 3-5 d.Ch. Forma in care este
cunoscuta astazi a fost redactata de un medic numit
Wang Bing, in anul 762 d.Ch., fiind constituita din doua
parti (in total 81 de capitole): prima parte, denumita
"Intamplari simple" (Su Wen)- se ocupa de notiunile
teoretice ale medicinei chineze (biologie, patologie,
agenti patogeni, canale de energie, diagnoza, etc.) iar a
doua parte, denumita "Axa spirituala" (Ling Shu) -
prezinta practicile folosite cum ar fi: acupunctura, moxe
si alte terapii medicale, descriind cele 9 feluri de ace,
forma lor, utilizarea acestora, definind numeroase tehnici
de terapie si dezbatand o multime de tratamente pentru
diferite afectiuni.
Acest tratat a avut o influenta extrem de mare asupra
medicinei chineze din toate timpurile. O perioada de
decadere semnificativa intervine dupa pierderea
razboiului anglo-chinez, numit si razboiul opiului (1839-
1842) cand, patrunderea civilizatiei occidentale in China
a adus cu sine si civilizatia occidentala. Astazi, pe langa
medicina occidentala, medicina chineza este una din
cele mai importante metode de tratament folosite in
toate colturile lumii.
In ceea ce priveste latura spirituala a medicinei,
taoismul este directia care a avut efectele cele mai
considerabile, ea raspandindu-se repede si, impreuna
cu invataturile lui Confucius, alcatuind o conceptie
unitara asupra universului. Dupa legenda, intemeietorul
taoismului este Lao Tze, adica maestrul batran, care a
trait aproximativ in secolul 5 i.Ch. Capodopera sa se
intituleaza "Tao Te King" (Cartea Caii si a Virtutii), acest
titlu datand din secolul III sau II i.Ch. Lucrarea are o
forma poetica, fiind alcatuita din 81 de strofe si sustine o
filozofie total diferita de religia din epoca sa, potrivita
careia lumea nu a fost creata de o fiinta supranaturala, ci
ea s-a creat dupa legile sale proprii (tao). Tao inseamna
drum, cale, carare dar si materia primordiala. In timpul
dinastiei Han (206 i.Ch.-220 d.Ch.), taoismul s-a contopit
cu budismul venit din India si treptat a devenit religie.

Crearea lumii dupa invatamintele tao s-a realizat prin

separarea in doua a substantei primordiale care anterior
se afla intr-o stare de echilibru, inlaturat prin
manifestarea fortei lui tao (calea), ceea ce a determinat
inceputul transformarii. Aceasta stare de echilibru
strabun este reprezentata simbolistic printr-un cerc gol, a
carui semnificatie este "fara inceput (neinceput)" (Wu
Ki). Aceasta stare nu este nefiinta absoluta, ci existenta
potentiala, care inca nu a devenit manifesta. Acest punct
de echilibru necesar se afla intre cele doua perioade ale
existentei lumii, intre care ar fi existat 129.600 ani. Mai
tarziu, sub influenta tao, cele doua forte strabune, ale
caror nume sunt yin si yang, s-au despartit. Acest
fenomen este reprezentat de cele doua forme aflate in
cerc, cea alba si cea neagra, care se contopesc in
totalitate. Conceptele de Yin si Yang au aparut in
lucrarea "Cartea prefacerilor" (Yi King), unde este scris
urmatorul lucru: "Orice existenta ia nastere cand cele
doua forte strabune, yin-ul si yang-ul, se contopesc
printr-o transformare logica." Yin si Yang reprezinta
unitatea rezultata din opozitiile existente in natura sau in
orice fenomen. Cuplul Yin - Yang reprezinta un sistem
care se bazeaza pe unitatea dintre cele doua unitati
formate de doi poli opusi. Fiind independenti unul fata de
altul, acesti poli nu au nici energie, nici natura materiala.
Fiecare fenomen din univers prezinta atat caracterul yin,
cat si caracterul yang, de exemplu: cald-rece, miscare-
repaus, activ-pasiv, etc. Conform principiilor tao, nici
un lucru nu poate sa existe numai in sine sau pentru
sine si orice fenomen contine posibilitatea
schimbarii. De aceea putem sa spunem ca universul
(lumea) se constituie din schimbarea continua a fortelor
de tip yin si yang. In mod normal, aceste forte sunt in
echilibru: niciuna nu poate sa existe fara cealalta,
deoarece se mentin in mod reciproc. Aceste notiuni sunt
contrare, complementare, niciuna neputand sa existe
fara cealalta. "Yin si Yang pot fi deosebite, dar nu si
separate" (Canonul de medicina interna al
Imparatului Galben). Aceasta inseamna ca orice lucru
de pe lume are doua parti: ziua poate fi impartita in zi si
noapte, speciile in masculi si femele, etc. Astfel, pentru
intelegerea bazelor, medicina se foloseste de 8 principii
complementare, grupate doua cate doua:
CARACTERISTICI GENERALE PENTRU:
Yin Yang
interior exterior
rece cald
obtuz ascutit
lipsa surplus
Plecand de la aceasta premisa, orice calitate din lume
poate fi impartita in doua parti complementare: este yin
ceea ce e pasiv, feminin, mic, primitor, linistit,
noaptea, umbra, intoarcerea in sine, etc., si este
yang orice este masculin, inalt, animat, agitat, ziua,
miscarile spre afara, etc. Acest sistem poate fi divizat
mai departe, dupa natura. De exemplu, apa de la robinet
este rece (de natura yin), dar exista un lucru si mai rece
decat ea - gheata. In acest caz, apa de la robinet,
comparativ cu gheata, este de natura yang.
Alternanta anotimpurilor ilustreaza foarte bine fenomenul
yin si yang: din iarna pana in vara, aerul se incalzeste
treptat; in acest timp natura yin scade si creste yang. Din
vara spre iarna, acest fenomen este invers, yang este in
descrestere si yin creste. Din punct de vedere al naturii,
primavara este anotimpul yang-ului care creste, vara
este varful yang-ului, toamna este anotimpul yang-ului
descrescator si al yin-ului crescator, iar iarna este varful
yin-ului. Daca ne gandim la momentele zilei, yang se
naste la miezul noptii, creste pana la pranz si atinge
apogeul la ora 12 la pranz; atunci se naste yin-ul, care
atinge apogeul la miezul noptii. Din punct de vedere al
spatiului, cerul este yang, pamantul este yin, iar omul se
afla in centrul lor.
YIN SI YANG DIN PUNCT DE VEDERE AL BOLILOR
 De natura yang: probleme acute, imbolnaviri de
scurta durata, dureri acute, stari care se schimba
brusc.
 De natura yin: boli cronice, dureri surde, stari care
se schimba incet.
Chiar si procesele din corpul uman pot fi explicate cu
ajutorul acestei teorii. Daca aceste procese decurg
normal, la timpul lor, atunci in organism domneste un
echilibru relativ. Daca acest echilibru nu poate fi
mentinut, din diverse motive, atunci apar imbolnavirile.
Organele corpului omenesc pot fi impartite dupa acelasi
principiuu astfel:
 Cele cinci organe de natura yin sunt: inima, ficatul,
splina, rinichii si plamanii. Rolul celor cinci organe
yin este producerea, transformarea si depozitarea
de qi, a sangelui (Xue), a lichidelor organice (Jin-
Ye), a esentei din nastere si a celei dobandite
(Jing), cat si a mintii (spiritului) de baza (Shen).
 Cele cinci organe de natura yang sunt: intestinul
subtire, stomacul, intestinul gros, vezica urinara si
vezica biliara. Rolurile celor cinci organe yang sunt
asimilarea substantelor nutritive, digestia si
transformarea acestora, cat si eliminarea toxinelor.

ORGANELE YIN
Plamanii
 coreleaza respiratia; daca acestia sunt bolnavi,
intregul corp este bolnav;
 transmit energia celesta in jos la rinichi;
 raspund de metabolismul materiei lichide (al apei);
 daca qi-ul plamanilor este slab, pot aparea
urmatoarele simptome: urinare putina, edem, boli de
piele;
 raspund de starea pielii, de deschiderea porilor;
 supravegheaza stratul exterior de protectie,
dirijeaza Wei Qi;
  tot ceea ce se intampla in caile respiratorii se afla
sub supravegherea plamanilor: gripa, inflamarea
straturilor mucoase, sinuzita;
 au rol in producerea globulelor rosii.
Splina
 transforma hrana, o descompune in parti care pot fi
ingerate;
 sustine organele la locul lor, precum si sangele care
circula in artere; orice sangerare anormala, urinare
cu sange, acumulare de sange, dovedeste
slabiciunea qi-ului splinei;
 ajuta la producerea qi-ului splinei;
 transporta hrana corespunzatoare catre fiecare
organ.
Inima
 este locul unde se afla shen-ul (shen-ul este functia
spiritului, capacitatea vietii spirituale si a gandirii);
 are deschidere la limba; din aceasta cauza,
balbaiala, problemele de pronuntie, pot avea
legatura cu problemele cardiace;
 starea inimii poate fi stabilita dupa culoarea pielii;
 domina toate organele;
 mentine circulatia sangelui.
Rinichii
 depoziteaza qi-ul stramosesc, esenta;
 reglementeaza nasterea, dezvoltarea, maturizarea;
 au influenta asupra oaselor si reglementeaza
productia de maduva osoasa;
 primesc qi-ul provenit din plamani;
  sunt radacina qi-ului.
Ficatul
 cea mai importanta sarcina a ficatului este
asigurarea fluctuatiei uniforme a energiei
organismului;
 controleaza si regleaza starea muschilor,
ligamentelor;
 influenteaza functia de digestie a stomacului si a
splinei;
 are deschidere la ochi.

ORGANELE YANG
Intestinul gros
 are ca sarcina eliminarea toxinelor;
 executa resorbtia lichidelor ramase (coordoneaza
fluidele din organism);
 daca exista probleme de functionare a acestui
organ, pot aparea obstructii intestinale sau diaree.
Stomacul
 raspunde de energia organismului, are ca rol
primirea hranei si transmiterea mai departe a
acesteia;
 imparte hrana consumata in parti curate si
impuritati;
 partea curata este transmisa la splina, cea impura la
intestine;
 daca functioneaza normal, dirijeaza qi-ul in sus.
Intestinul subtire
  are ca rol separarea substantelor nutritive de
toxinele din hrana;
 coordoneaza lichidele, resoarbe apa.
Vezica
 activeaza aspectul yang-ului de rinichi,
supravegheaza depozitarea fluidelor, asimilarea si
selectarea acestora.
Bila
 depoziteaza si transmite mai departe secretia
biliara;
 este singurul organ yang care nu transforma
substante impure;
 canalul vezicii biliare activeaza aspectul yang al
functionarii ficatului si il controleaza in acelasi timp.

QI -ul
Este energia vietii. In mentalitatea chinezilor, tot ceea ce
exista in univers se constituie din aceasta energie. In
corpul uman, qi-ul are diverse functii: hraneste, ocroteste
organele, ajunge la fiecare celula. Baza este energia de
la parinti, iar restul de qi necesar se obtine din aer si din
hrana. Daca am mostenit o baza puternica, traim corect,
ne miscam corect, facem terapii de respiratie, ne hranim
intr-un mod adecvat, atunci energia din noi, care ne
hraneste, va fi puternica, corpul si spiritul nostru vor fi
sanatoase. Qi-ul ajunge in orice parte a corpului nostru
prin asa-numitele canale de energie. Pe suprafata
acestor canale gasim anumite zone, prin care putem
avea acces la fluxurile de energie. Aceste zone se
numesc puncte de presopunctura.
Notiunile de baza cele mai importante din medicina
chineza sunt: qi (energia vietii), yin si yang (cele doua
calitati), jing-ul (baza vietii mostenite), sangele (hraneste
organele) si shen-ul (semnifica vitalitatea spirituala).
Energia circula prin canale, dupa o ordine bine definita,
incarcand organele cu caracter yin si yang. Fiecare
dintre cele 12 organe principale este incarcat cu energie
in perioade de cate 2 ore, rotatia completa facandu-se in
24 de ore. Chinezii, de cele mai multe ori, iau in
consideratie orarul organelor si in cazul terapiilor. De
exmplu: "durerile de cap ma apuca intotdeauna in jurul
orelor 6 dupa-amiaza" sau "tusesc regulat in fiecare
dimineata", etc. Aceste simptome pot indica , de cele
mai multe ori, organul cu probleme daca se iau in
consideratie si orarul organelor. La fel si in cazul
terapiilor.
Iata ordinea fluxului de energie prin canalele principale
(dupa organe):
Intervalul orar Organul activ:
03 - 05 plamanii
05 - 07 intestinul gros
07 - 09 stomacul
09 - 11 splina
11 - 13 inima
13 - 15 intestinul subtire
15 - 17 vezica urinara
17 - 19 rinichii
19 - 21 pericardul
21 - 23 cele trei incalzitoare
23 - 01 vezica biliara
01 - 03 ficatul.
Circulatia continua si in acest fel este posibila
mentinerea echilibrului de energie dinamic. In vederea
asigurarii circulatiei continue, qi-ul isi schimba polaritatea
(energia devine de natura yin sau de natura yang). Pe
parcursul circulatiei sale face legatura intre interior si
exterior, mentinand armonia intregului organism.

Doctrina celor cinci faze - datand cam din secolul IV i.Ch.,

incearca categorisirea caracteristicilor omului si a
diferitelor fenomene ale naturii, notate cu simboluri din
categoria celor cinci procese de baza: lemnul-procesele
active din fazele de crestere; focul-varful activitatii;
pamantul-elementul neutralitatii, al tranzitiei; metalul-
faza descrescatoare; apa-desavarsirea starii de liniste.
Fiecare element hraneste elementul care ii urmeaza si
fiecare element blocheaza elementul al doilea din rand.
Cauzele bolilor in conceptia medicinei traditionale chineze
pot fi clasificate in trei grupe importante: cauze de
dinainte de nastere, cauze existente pana la varsta de
18 ani (alimentatie inadecvata, numeroase accidente) si
cauze care apar dupa varsta de 18 ani (cauze interne,
cauze externe si alte cauze).
Cauzele interne sunt deduse in principal din factorii
sentimentali: supararea, mania excesiva (afecteaza
activitatea ficatului), bucuria sau necajirea excesiva
(dauneaza functiilor inimii), tristetea (afecteaza functiile
plamanilor), framantarea, grija succesiva (dauneaza
splinei), frica (afecteaza rinichii).
Factorii externi, meteorologici cauzeaza imbolnaviri in
special cand sunt imprevizibili: vantul dauneaza ficatului,
frigul-rinichilor, umiditatea-splinei, seceta excesiva-
plamanilor, caldura excesiva cauzeaza alte
disfunctionalitati ale organelor.
In categoria celorlalte cauze pot fi amintite: constitutia
slaba, suprasolicitarea, activitatea sexuala excesiva,
regimul alimentar, traumele, epidemiile si modul de
terapie inadecvat.
In China, in multe cazuri, medicul Curtii primea salariu
numai in cazul in care locuitorii Curtii erau sanatosi. In
mod natural, existau si atunci greseli.
METODELE DE STABILIRE A CONDITIEI
PACIENTULUI
IN MEDICINA CHINEZA
Toate cunostintele medicilor din Tibet, India, China,
japonia, Thailanda, sa bazau numai pe experienta si
observatie. Intrebarile puse, examinarile prin atingere,
examinarea vizuala a partilor corpului au ca scop
descoperirea cauzelor si locului dizarmoniei. Aceste
examinari nu sunt dureroase si permit o viziune exacta
asupra starii de moment a bolnavului.
Examinarea vizuala
Metoda examenului vizual se constituie din mai multe
etape si incepe chiar in momentul sosirii pacientului in
cabinet. Medicul incepe sa deosebeasca aceste semne
dupa principiile yin si yang. Mai intai urmareste miscarile
pacientului, daca sunt hotarate, nehotarate, daca sunt
sau nu perfect stabile. Apoi urmeaza recunoasterea
semnelor vizibile care se regasesc pe piele, pe cap si pe
fata. Va fi observata starea parului, dar si miscarile
capului. Capul este locul de intalnire al canalelor yin si
yang si contine encefalul (creierul mare), organ dominat
in sistemul chinezesc de rinichi. Prin examinarea atenta
a capului si a parului se poate stabili cu usurinta starea
qi-ului din rinichi si din sange. Acest examen se
compune din doua etape: 1. anormalitati ale formei si
pozitiei capului; 2. diferentele de culoare si de sanatate a
parului.
In conceptia medicinei chineze, in cazul copiilor cu capul
prea mic sau prea mare exista o lipsa de esenta (jing) si
in aceste cazuri se trateaza rinichii, care depoziteaza
esenta mostenita.
Daca partea moale a craniului bebelusului, fontanela, se
intareste tarziu sau deloc, aceasta demonstreaza ca
avem de-a face cu o boala datorata lipsei unor substante
din organism.
In cazul in care capul tremura (atat la copii, cat si la
adulti), afectiunea poate fi tratata cu ajutorul ficatului.
Un alt lucru care se observa din prima clipa este starea
parului. In sistemul chinezesc, rinichii sunt cei care
controleaza starea parului si, de aceea, pierderea
parului poate insemna starea de epuizare a rinichilor.
Gusturile sarate tin de rinichi. Un consum excesiv de
sare dauneaza sanatatii rinichilor. La barbatii la care
chelia apare destul de repede, aproape intotdeauna se
remarca predispozitia spre mancarurile sarate.
 Daca parul este decolorat si rar si cade usor, atunci
qi-ul (energia) din rinichi si din sange este lacunar.
In cazul batranilor si al problemelor mostenite,
tratamentul nu este eficace.
 Pierderea timpurie si subita a parului denota lipsa
de sange in medicina chineza, iar in cea
occidentala, intoxicatia cu metale grele sau cu alte
substante (chimioterapie).
 Aparitia matretii este legata de digestie. Ea indica o
disfunctionalitate a splinei si a stomacului, dar poate
sa fie si simptom al altor boli, cum ar fi,de exemplu,
micozele.

Capul si fata
Iata cateva dintre semnele importante ce sunt urmarite
in medicina chineza si semnificatia lor:
 Culoarea alba a fetei - inseamna lipsa qi-ului si
insuficienta sangelui, dar si circulatia defectuoasa.
Albul face trimitere la excesul de yin, dar yin-ul
poate fi si semn al durerii. Durerea de tip yin nu este
prea acuta, dar e de durata si acopera o suprafata
destul de mare (de exemplu, durerea de cap
afecteaza capul intreg).
 Culoarea galbuie a fetei ( nu ca in cazul icterului, ci
o nuanta mai slaba) - inseamna insuficienta
functionarii splinei si acumularea umiditatii. Se
poate distinge in cazul unor persoane
supraponderale. Daca fata este galbena, incolora si
 uscata, inseamna ca splina si stomacul sunt slabe.
Aceste fenomene sunt foarte frecvente in cazul
curelor de slabire pe termen lung.
o Culoarea rosie a fetei - este culoarea sangelui,

deseori in legatura cu bolile de "caldura", cum

ar fi acele infectii care sunt urmate de febra. In
orice caz, arata o functionare excesiva, putand
sa semnifice o hipertensiune arteriala datorata
unor excese. Pe baza stabilirii exceselor sau
lipsurilor, putem distinge doua tipuri: 1. Tipul
"macelar" - supraponderal, cu fata rosie, ii este
in permanenta cald, aproape ca explodeaza.
Aceasta inseamna exces de functionare. 2.
Tipul "femeia de serviciu" - palid, deseori slab, ii
este frig, este permanent somnoros.
 Culoarea vinetie a fetei (cianotica) - arata
intotdeauna stagnare, raceala. Apare mai ales daca
frigul, substanta rece, se acumuleaza si qi-ul
lipseste. daca qi-ul este prea putin si sangele se
acumuleaza - fata va avea o culoare violet. Cauzele
care pot fi in spatele acestor simptome sunt:
tetanos, spasm, convulsii, stari care preceda
infarctul cardiac. La copii, in cazul temperaturilor
ridicate, daca fata este de culoare violet, mai ales la
baza nasului si intre sprancene, acesta poate fi un
semna de alarma pentru convulsii de febra. O
culoare albastru mai inchis apare in cazul diferitelor
intoxicatii.
 Culoarea cenusie a fetei - indica o epuizare
excesiva, grava. Poate sa insemne o durere de tip
yang (care este ascutita, palpitanta). Daca fata este
de culoare mata si culoarea cenusie apare
 instantaneu in cazul unei boli cronice, atunci
prognoza pentru bolnav este foarte rea.

Ochii
Examinarea ochiului consta in observarea stralucirii
ochilor, dar si a formei, culorii pleoapelor. Ochii sunt
considerati ca facand parte din sistemul energetic al
ficatului. Deteriorarea vederii - miopie, prezbitism - este
reglementata de functionarea ficatului.
 Vitalitatea ochilor, stralucirea lor, constituie simbolul
spiritului, al vitalitatii, al Shen-ului.
 Daca albul ochilor are o stralucire mata, aceasta
inseamna oboseala.
 Daca au culoarea rosie, dar aceasta culoare apare
brusc, de exemplu in cazul guturaiului, gripei, atunci
problema existenta este legata de plamani.
 Daca ochii se inflameaza deseori, acesta este cu
siguranta un simptom datorat ficatului.
 Daca pleoapa inferioara este inflamata, poate sa
reflecte oboseala, dar daca aceasta inflamatie are
nuante albastre, arata ca rinichii sunt slabi.
 Daca pleoapele inferioare sunt palide, fara tonus si
au o culoare galbuie, asta inseamna ca problema se
datoreaza stomacului, iar in cazul aparitiei culorii
maro inchis, atunci problema isi are originile in ficat.
 Pleoapele de culoare rosie pot indica un consum
excesiv de zahar sau de alcool. Daca numai coltul
interior al ochilor este rosu, problema se poate
datora canalului vezicii urinare, iar in cazul in care
coltul exterior al ochilor este rosu, problema se
cauta la canalul de energie al vezicii biliare.

Alte semne
  Daca fruntea e accentuata si brazdata adanc, este
un semn care face referire la intestinul subtire.
 Daca pe linia parului pielea este uscata, exista
disfunctionalitati la meridianul vezicii urinare.
 Suprafata dintre cele doua sprancene este
semnallizatorul ficatului si al stomacului.
 Suprafata aflata in jurul narilor se afla sub influenta
plamanilor.
 Adancimea ridului care pleaca de la partile laterale
ale nasului si ajunge langa buze este foarte
importanta: acest rid se adanceste considerabil in
cazul problemelor digestive sau in cazul operatiei
vezicii biliare.
 Buzele lasate, galbui, mate, arata epuizarea
energiilor splinei. Buzele de culoare violet arata
stagnarea sangelui. Pe partea dreapta a buzelor se
remarca functionarea bilei, iar pe partea stanga,
functionarea splinei. Buzele inferioare sunt
suprafetele care indica starea stomacului si a
intestinelor. Umflarea buzelor inferioare indica cu o
precizie destul de mare problemele digestive,
caracterizate de balonari si constipatie. Un semnal
al diareei pot fi buzele inferioare umede, cu edem.
 O linie aparuta pe lobul urechii, la inceput alburie,
care devine apoi din ce in ce mai accentuata, atrage
atentia asupra deteriorarii starii inimii si iminentei
pericolului de infarct cardiac.

Diagnoza limbii
Examinarea limbii este o metoda complementara.
Avantajul ei este ca furnizeaza informatii instantanee
despre gravitatea bolii si schimbarea starii pacientului.
Metoda reflecta excelent starea de moment a
organismului, putand sa furnizeze 70 % din diagnosticul
bolnavului. Cel mai indicat este ca examinarea sa se
faca la lumina naturala. Daca nu este posibila
examinarea la lumina Soarelui, atunci este de preferat
lumina unui bec decat a unui tub cu neon. Bolnavul
trebuie sa scoata limba in mod hotarat, dar fara prea
mult efort, maximum 15-20 de secunde. Daca este
necesar, se va repeta, deoarece scoaterea limbii cu forta
duce la schimbarea umiditatii si culorii acesteia. Se va
lua in consideratie faptul ca si consumul de anumite
medicamente, alimente colorate sau dulciuri, pot
influenta culoarea limbii. Este important de stiut ca limba
persoanelor care fumeaza excesiv este mai uscata de
obicei sau chiar galbuie. La orice examinare se pleaca
de la starea normala. O limba normala, sanatoasa, are
un aspect vioi. Corpul limbii este de culoarea carnii
proaspete, de culoare rosie sau roz deschis. O limba
normala este flexibila, nu prea rigida, nici prea palida,
fara modificari vizibile, nu este brazdata, inflamata si nici
nu tremura. Stratul normal de depuneri pe limba este
subtire si alb, dar este acceptabil si daca la radacina
este mai gros decat la varf. Limba nu trebuie sa fie nici
uscata, nici prea umeda.
Suprafata limbii reflecta starea de sanatate a unor
organe din corp, aceste conexiuni fiind explicate prin
sistemul canalelor de energie. La examinarea limbii,
medicul este ajutat de harta limbii.
Impartirea este urmatoare: varful limbii apartine inimii,
suprafata dintre varful limbii si mijlocul acesteia
corespunde plamanilor, mijlocul limbii corespunde
stomacului si splinei, radacina limbii corespunde
rinichilor, patea stanga a radacinii corespunde vezicii
urinare la barbati, iar partea dreapta uterului la femei,
partea laterala stanga a limbii corespunde ficatului, iar
partea laterala dreapta a limbii corespunde vezicii biliare.
O limba uscata indica o epuizare a lichidelor din
organism, iar o limba de culoare inchisa, fara viata, o
prognoza mai rea, indicand un proces de vindecare mai
greoi. Cu cat corpul limbii este mai palid, cu atat mai
grava este starea bolnavului. Aceasta paliditate poate sa
mearga pana la culoarea alba. In cazul unei limbi
palide, de obicei yang-ul este in cantitate scazuta -
limba este excesiv de umeda ori sangele este insuficient
si astfel limba este predispusa sa se usuce. Daca yang-
ul este insuficient, acesta ascunde mai multe simptome,
de aceea, pentru a stabili un diagnostic, trebuie
cunoscute si celelalte simptome ale bolii. Aceste
simptome pot fi: senzatie de frig, urinare lunga, o urinare
de culoare deschisa, diaree cu continut de resturi
alimentare nedigerate.
Culoarea rosie a limbii poate semnifica o caldura
interioara, simptomele bolii fiind: o culoarea rosie a fetei,
o variatie sinusoidala a febrei, predispozitie la evitarea
caldurii, urina de culoare inchisa, in cantitate mica, cu
miros urat, diaree sau eventual scaune cu sange.
Punctele si petele de pe limba se examineaza dupa locul
in care apar si dupa coloritul lor. Cu cat aceste pete au
culoare mai inchisa si cu cat sunt mai multe, cu atat
boala este mai grava.
La examinarea formei corpului limbii, nu este vorba
numai despre liniile fizice ale limbii, ci si de calitatea si
flexibilitatea ei. Daca limba este subtire si ingusta,
eventual are si o culoare inchisa, atunci prognozele
pentru vindecare sunt proaste. Corpul limbii mai poate
sa fie si de culoare caramizie, de exemplu. O limba
umflata este de obicei semn de caldura. La alcoolici,
acest lucru se intampla frecvent. Un alt indiciu important
este daca limba este brazdata de crapaturi. Numarul si
adancimea crapaturilor sunt foarte diferite si de obicei se
datoreaza epuizarii lichidelor din corp ori slabiciunii
rinichilor.
O limba cu urme de dinti - este frecventa la cei care tin
regim in timpul verii, fiind aproape intotdeauna cauzata
de disfunctiile splinei. Apare in cazul problemelor
datorate greselilor de alimentatie. In aceasta situatie,
bolnavul se simte deseori epuizat si are o dorinta
accentuata de a manca dulciuri.
Din punctul de vedere al medicinei chineze, depunerile
de pe limba sunt produsele secundare biologice ale
stomacului, prezenta lor pe limba indicand functionarea
corecta a splinei si mai ales a stomacului. Trebuie sa
existe intotdeauna depuneri pe o limba normala.
Acestea sunt subtiri, de culoare alba, usor umede, la
varful si pe marginile limbii stratul lor este mai subtire,
ingrosandu-se spre mijlocul limbii si devenind foarte
vizibile la radacina. Aceste depuneri furnizeaza informatii
exacte despre starea functionala a stomacului si a
splinei.
O stare foarte grava este semnalata de cazul in care
limba este neagra, uscata, cu crapaturi, ceea ce denota
epuizarea totala a energiilor vitale. O limba fara
depuneri, de culoare albastruie, indica o circulatie
insuficienta sau o intoxicatie. Un simptom foare grav
este cand varful limbii se contracteaza, semnificand
iminenta dezastrului proceselor vitale. Previziunile sunt
foarte sumbre daca radacina limbii are o culoare inchisa
si este uscata. La fel si daca limba este uscata si are
culoarea rosie. Trebuiesc luate in considerare insa si
alte semnale pentru a stabili gravitatea bolii.
O metoda complementara de diagniosticare este si
CHESTIONAREA - punerea de intrebari pacientului.
De asemenea, foarte important este si diagnosticul
pulsului.
Metodele de tratament ale medicinei traditionale
chineze sunt: acupunctura, presopunctura, terapia de
masaj, aplicarea ventuzelor, terapia moxa, terapia prin
utilizarea plantelor medicinale, terapia de respiratie si de
miscare si terapia de alimentatie.
Toate tipurile de terapii traditionale chineze pot fi
practicate numai de catre persoane avizate.
De remarcat este diferenta esentiala intre gandirea
terapeutilor naturisti si gandirea medicinei chineze.
Terapeutii naturisti sunt dispusi, in cazul tuturor
imbolnavirilor, chiar si in cazul bolnavilor slabiti, sa
supuna corpul la o "dezintoxicare", in timp ce chinezii
incearca intarirea qi-ului (energiei vitale).
Pe baza dieteticii chinezesti, pot fi folosite cu
usurinta unele metode cum ar fi :
 Condimentele picante au efect de incalzire; de
aceea, daca nu avem probleme de stomac, putem
sa le folosim in cure de slabire.
 Cei care sunt frigurosi, trebuie sa evite alimentele
cu efecte racoritoare (salate reci, alimente crude).
 Cei care in timpul verii fac cura de pepene, dar sunt
frigurosi, trebuie sa manance pepenele presarat cu
scortisoara.
 In cazul problemelor cailor respiratorii, al otitei
cronice, al bolilor frecvente cauzate de racire,
trebuie evitat consumul de lapte, deoarece este
producator de mucozitati.
  In cazul racelii se poate pregati miere cu piper ( la
aproximativ 50 ml de miere se pune o lingurita mica
de piper si se amesteca). Se imparte pentru toata
ziua si se consuma cate un pic.
 In restaurantele chinezesti, daca nu se mananca
sosul, alimentele nu apasa asupra stomacului.
 Bolnavii slabiti vor consuma alimente cu efect de
incalzire.
RETETA BUNA PENTRU BOLNAVII SLABITI: o supa
delicioasa de carne. Carnea de vita curatata se fierbe la
foc mic, timp de mai multe ore, pana aproape se
faramiteaza. Se pregateste cu ajutorul multor legume,
care la randul lor se fierb pana devin moi. Supa se
condimenteaza (cu mai multe condimente, dar nu prea
tari). Se pune si putin ghimbir. Cand e gata, se pune si
un ou in supa. In functie de starea bolnavului, se face
(cu blenderul) o pasta din ea. Se serveste fierbinte. Se
consuma inghititura cu inghititura, bine mestecata. Celor
care nu le place carnea de vita, o pot inlocui cu carnea
de pui. Esential este ca supa sa fie concentrata.
Clasificarea alimentelor dupa efectul lor de caldura
Efecte reci : sarea, rosiile, pepenele galben, pepenele
verde.
Efecte de racorire: merele, vinetele, perele, castravetii.
Efecte calde: castanele, paducelul, caisele, usturoiul.
Efecte fiebinti: piperul negru, ghimbirul uscat, uleiul de
soia.
Clasificarea alimentelor dupa efectul de vindecare
Alimente care sisteaza lipsa de sange: busuiocul,
vinetele, usturoiul, otetul din vin, prazul.
Alimente care intaresc munca qi-ului si a sangelui:
carnea de miel, heringul, guliile, mandarinele, mierea.
Sudorifice: ghimbirul, maghiranul, rozmarinul, ceapa,
telina.
De retinut:
 Cartofii sunt un aliment neutru, dulce, intarind
rinichii si reincarcand plamanii. Au efecte benefice
in cazul slabiciunii splinei, al poftei de mancare
reduse, al diareei cronice, etc.
 Scortisoara este fierbinte, picanta. Se recomanda
pentru tratarea reumatismului, impotriva anumitor
boli ale splinei, ale stomacului,ale plamanilor, in
cazul problemelor de urinare si al diareei. Mai nou
s-a descoperit ca reduce glicemia.
 Nuca este calda, dulce. Reincarca rinichii,
incalzeste plamanii, are efecte bune in cazul
astmului si al impotentei.
Armonizarea gusturilor alimentelor
Conform principiilor medicinei chineze, la clasificarea
alimentelor, organelor le sunt atasate anumite gusturi.
Cand se doreste intarirea unui element, prin definirea
exacta a alimentelor care sunt legate de elementul
respectiv se pot aduce multe imbunatatiri. Gusturile
acrisoare apartin elementului lemn. Alimentele cu astfel
de efecte sunt: pastravul, branza, maslinele, strugurii,
rosiile. Gusturile amarui apartin elementului foc. Aceste
alimente sunt: gulia, salata, secara, telina. Gusturile
dulci se afla in sistemul elementului pamant. Aceste
alimente sunt; vanata, carnea de miel, racul, mierea,
meiul, etc. Gusturile picante sunt dominate de
elementul metal. Aici amintesc: hreanul, usturoiul,
maghiranul, menta, ridichiile. Gusturile sarate sunt
supuse elementului apa: sardinele, carnea de porc si
desigur sarea.

Important: in tara noastra, medicina traditionala chineza

poate fi practicata numai de persoane care au o diploma
recunoscuta de organele competente.

Pe acest blog mai puteti citi si:

CONCEPTELE MEDICINEI DIN EXTREMUL
ORIENT.TEHNICI DE RESPIRATIE SI IMPORTANTA
LOR IN PROCESUL VINDECARII.
SEMNE EXTERIOARE ALE TULBURARILOR
INTERNE.RITMUL BIOLOGIC SI PIELEA

DIABETUL IN MEDICINA CHINEZA

Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook

Labels: MEDICINA TRADITIONALA CHINEZA