Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un neam, nici macar
vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum
sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte
mult nevasta.
Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi
in cale, sa-i fie copil de suflet. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. Omul l-a
intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri
ii va lasa intreaga avere.
Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va
muri. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte, pierzand orice speranta.
In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian
statea pe un bustean, el era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in
chip de imparateasa.
Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii
pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit
necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: