AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID INFORMATIV BULBOASE

APRILIE 2019

1
 CUPRINS

Nr. Capitol Pag.

crt

1 CAPITOLUL 1 3
Importanța culturii bulboaselor legumicole

2 CAPITOLUL 2
2. Simptome produse de organismele daunătoare bulboaselor 6
legumicole
3 2.1. Simptome produse de ciuperci 6
5 2.2. Simptome produse de bacterii. 6
6 2.3 Simptome produse de virusuri 6
7 2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 7

8 2.5. Simptome produse de nematozi 7

9 CAPITOLUL 3 8
3. Organisme daunătoare la bulboase legumicole

10 3.1. Organisme dăunătoare de carantină bulboase legumicole (ceapă, 8

usturoi, praz)

11 3. 2. Organisme dăunătoare non- carantină la bulboase legumicole (ceapă, 9

usturoi, praz)

12 CAPITOLUL 4 10
4. Fise fitosanitare

13 4.1. Fise fitosanitare organisme dăunătoare de carantină 10

14 11
4.2. Fise fitosanitare organisme dăunătoare noncarantină

15 CAPITOLUL 5 44
5. Bibliografie

2
 CAPITOLUL 1
1. Importanța culturii bulboaselor legumicole

Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul
Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000
de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă.
Nimeni nu poate spune cu exactitate când au fost cultivate primele plante din familia
usturoiului, cepei sau prazului, însă, ceea ce ştim este că folosim aceste alimente de mii de ani.
Excavările din ultimii ani realizate la situri arheologice ce datează din epoca bronzului au
descoperit că, încă din acea vreme, aliaceele erau consumate împreună cu smochinele şi finiculul.
Pe de altă parte, este destul de probabil ca oamenii preistorici să fi consumat şi ei aliacee şi
chiar să le fi păstrat pentru iarnă, având în vedere că ele se conservă bine şi nu au nevoie de sare
sau îngrijire specială pentru a nu se strica de-a lungul lunilor grele de iarnă. Unii istorici cred că
aliaceele au fost cultivate iniţial în Asia Centrală, în timp ce alţii cred că ele au fost, mai întâi,
răspândite în Iran şi Pakistan. Oricum, specialiştii susţin că este foarte probabil ca ele să fi fost
consumate de multe culturi cu mult înainte de a fi cultivate.
Începem cu un îndemn: Mancați ceapă, praz și usturoi! Aceste legume: ceapa, prazul și
usturoiul fac un trio imbatabil, cu imense beneficii pentru sănătatea dumneavoastră . Ceapa,
usturoiul și, mai nou, prazul sunt dintre cele mai apreciate și mai folosite legume în orice
bucătărie. În plus, dacă oamenii ar cunoaște nu doar gustul lor delicios în mâncăruri, ci și efectele
lor benefice pentru organism, atunci ar fi mai sănătoși, spun specialiștii. Toate trei (ceapă, praz și
usturoi) conțin nutrienți unici care luptă împotriva cancerului și curăță corpul de efectele fumului
de țigară, fie că ești fumător activ sau pasiv. Cele trei legume: ceapă, praz și usturoi, intră în
categoria antibioticelelor naturale. Răceala, bronșita, artrita sau crizele de gută pot fi combătute în
mod natural cu ajutorul celor trei legume. Toate trei legumele conțin sulfiți care au proprietatea de
a detoxifia organismul, chiar dacă sunt consumate încantități mici și au o mare contribuție în
imunitatea organismului. Cu o singură condiție: să fie consumate cât mai des este posibil, chiar și
în fiecare zi. Ce conțin – Ceapa, prazul si usturoiul ?
Caloriile din ceapă nu se pun la socoteală, decât în mâncărurile grele cu multe ceapă călită.
Dar și așa beneficiile compensează număul caloriilor. În 100 de grame de ceapă sunt doar 34 de
calorii, ceea ce face din ceapă unul din cele mai pușin calorice legume, alături de țelină, dovlecei
și varză. Foarte bogată în vitamina C și A. Conține vitamina B1, B2, B3, B6 si B12, între 3 și 9%
din doza zilnică recomandată, dar și o cantitate importantă de vitamina D și K. Ceapa conține
calciu, potasiu, sulf, fosfor, zinc și seleniu. Ceapa conține fibre, 100 de grame de ceapă asigurând
10% din necesarul zilnic. Ceapa scade glicemia , previne și vindecă infecțiile respiratorii și
previne cancerul de colon.
Prazul este cea mai calorică legumaă din seria ceapă, praz și usturoi. În 100 de grame de
legumă sunt 50 de calorii, dar are în schimb capacitatea de a tăia senzația de foame să dispară.
Prazul este foarte bogat în fibre. Prazul are capacitatea de a elimina apa în exces, fiind un foarte
bun diuretic natural. Prazul este deosebit de bogat în potasiu, fier, vitamina C, PP și B6, magneziu
și calciu. Este un inamic adevarat împotriva arteriosclerozei și al tulburărilor cardiace. Mâncat
constant, de trei patru ori pe saptamană, combate acnea și roșeața tenului.
În ceea ce privește usturoiul acesta este un veritabil antibiotic natural. Are capacitatea de a
topi grasimi, este eficient în tratarea unor infecții localizate la nivelul urechilor, gurii sau gâtului,
învinge bacteriile intestinale din grupul listeria, salmonella, E.coli și diverși stafilococi. În plus
tratează acneea, acționând din interior. Usturoiul crud sau copt scade glicemia, este ideal pentru
cei care suferă de astm și este un puternic expectorant natural. Totodată, este și una din plantele
medicinale ale cărei efecte benefice pentru sănătate și starea de bine au trecut, cu brio, proba
timpului, și medicina modernă confirmă toate acestea prin diverse studii și cercetări medicale.
3
Dacă încă nu ești un fan al acestui condiment, cu siguranță vei fi uimit de ceea ce poate face
acesta pentru sănătatea ta. După citirea acestei liste cu top beneficii usturoi, vei dori să știi cât mai
multe modalități simple si rapide pentru a-l include în dieta ta. Ceapa, usturoiul și prazul conțin
un antibiotic natural numit alicina, capabil să distrugă germenii patogeni fără a afecta flora
microbiană din sistemul nostru digestiv care este necesară unei bune funcționări a organismului!
Usturoiul conține peste 200 de substanțe active , cum ar fi: potasiu, fosfor, o cantitate
impresionantă de vitamina B și C, precum și calciu și proteine. Deosebit de activi sunt cei 70 de
compuși care au în structura lor sulf.Cu foarte puține calorii, usturoiul este incredibil de hrănitor.

Beneficii medicale
Ceapa conţine substanţe chimice care care ajută la combaterea radicalilor liberi din
corp. Aceşti radicali liberi pot vătăma ADN-ul, membranele celulare şi peretele intern al vaselor
de sânge tocmai de aceea ei au fost asociaţi cu îmbătrânirea, cancerul şi bolile cardiovasculare.
În acelaşi timp, se pare că cepele facilitează digestia prin intermediul unui carbohidrat
special numit fructooligozaharid. Acesta serveşte ca aliment pentru bacteriile bune prezente în
tractul intestinal şi combate bacteriile rele. Totodată, fructooligozaharidul îmbunătăţeşte funcţiile
digestive prin acţionarea la nivelul tranzitului intestinal.
Un alt studiu publicat în jurnalul Royal Society of Chemistry demonstrează că un consum
regulat de capă determină scăderea nivelului de colesterol rău, crescând nivelurile de HDL
(colesterol bun). Mirosul înţepător al cepei şi al usturoiului este dat de sulfura de alil, un compus
care conţine sulf cunoscut pentru calităţile lui ce protejează vasele de sânge împotriva
problemelor cauzate de colesterol.
Astfel, ceapa pare să fie benefică pentru prevenirea bolilor cardiovasculare deoarece ea
reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge. Potrivit unul studiu realizat de oamenii de ştiinţă
de la Harvard şi publicat în Journal of Clinical Investigation, se pare că o substanţă din ceapă are
potenţialul de a bloca o enzimă periculoasă care implicată în formarea cheagurilor de sânge în
artere.
Mai mult, flavonoizii din ceapă sunt cunoscuţi pentru faptul că asigură protecţie
împotriva problemelor de inimă. Sulful şi vitamina B6 funcţionează şi ele pentru a preveni
atacurile de cord şi atacurile cerebrale.
De asemenea, ceapa poate compensa vătămarea oxidativă a fibrelor musculare şi a
ţesuturilor din corp, cauzată de antrenamentele fizice excesive. Elementul cheie care contribuie
aici este numit quercetina. Studiile realizate pe şoareci au demonstrat că acest flavonoid ajută la
prevenirea stresului oxidativ de la nivelul creierului, după antrenamente lungi. Mai mult,
cercetătorii cred că aceşti compuşi sulfuroşi din ceapă, împreună cu quercetina pot fi responsabili
pentru o mai bună densitate osoasă. Într-un studiu realizat în 2009, oamenii de ştiinţă au constatat
că femeile care consumă ceapă zilnic aveau o densitate osoasă mai bună comparativ cu cele care
nu aveau acest obicei. Mai mult, femeile în vârstă care consumau multă ceapă aveau cu 20% mai
puţine şanse de a suferi de fractură de şold.
Un alt studiu realizat de oamenii de ştiinţă italieni în 2006 a sugerat că oamenii care au
un consum ridicat de ceapă, usturoi şi alte aliacee au un risc mai scăzut de apariţie a mai multor
tipuri de cancere, comparativ cu indivizii care se feresc de aceste legume. Specialiştii, care au
publicat rezultatele studiului în American Journal of Clinical Nutrition, cred că această capacitate
a legumelor este asociată cu flavonoizii din aliacee care blochează agenţii ce favorizează apariţia
cancerului.
În 2011, un alt studiu din Journal of Nutrition and Metabolism demonstra efectul
antiinflamator al usturoiului şi al cepei. De asemenea, în acelaşi studiu s-a constatat şi că aliaceele
reduc stresul oxidativ. Pe de altă parte, trebuie reţinut că studiul în cauză a fost realizat pe şoareci.
Washington State University a realizat un alt studiu, subliniind un alt studiu, realizat de
că o substanţă chimică din usturoi este mult mai eficientă în combaterea toxiinfecţiilor alimentare
4
decât două dintre cele mai utilizate antibiotice. În comparaţie cu două antibiotice mult uzitate -
eritromicină şi ciprofloxacin - sulfura de dialil, care se găseşte în usturoi, este nu doar mai
puternică, ci şi acţionează într-un timp mult mai scurt.
Oamenii de ştiinţă din cadrul Universităţii din Australia de Sud au sugerat prin studiul
realizat de ei că usturoiul ar putea reduce riscul de apariţie a tumorilor intestinale cu aproximativ
o treime, iar anul acesta, o nouă cercetare, realizată de oamenii de ştiinţă din China, sugerează că
indivizii care consumă usturoi crud de două ori pe săptămână îşi înjumătăţesc riscul de a suferi de
cancer de plămâni.
În plus, deşi nu există suficiente studii pe această temă, câteva cercetări şi un număr
limitat de specialişti în domeniul medical susţin că există posibilitatea ca oamenii care consumă
multe aliacee să fie mai feriţi de răceli. Se presupune că quercetina şi alţi flavoinoizi din aceste
legume „lucrează” alături de vitamina C pentru a distruge bacteriile dăunătoare.
Este destul de clar că usturoiul, ceapa şi restul aliaceelor ar trebui să facă parte dintr-o
dietă sănătoasă şi echilibrată şi că un consum excesiv al acestor alimente nu ar trebui considerat o
alternativă la tratamentele medicale, în ciuda multitudinii de presupuneri, „sfaturi bătrâneşti”, dar
şi constatări ştiinţifice.

5
 CAPITOLUL 2

2. Simptome produse de organismele daunatoare la bulboasele legumicole

2.1. Simptome produse de ciuperci.

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi

la nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se
caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor.
Confirmarea organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.

 Pe frunze și tulpini :
-Pete mari de decolorare ,oval alungite ,acoperite cu un puf cenusiu- violaceu ex . Peronospora
destructor;
- pete mici,albicioase ,spre extremitatea limbului,pe vreme umedă, petele se acoperă cu un
mucegai alb-cenușiu,ex.Botytis sp;
-pete mici,albicioase ușor cufundate ,cu partea centrală purpurie, pe frunzele supramaturate .ex
Alternaria porri;

 Pe bulbi:
-mucegai verde sau albastrui în dreptul coletului și pe tunicile externe,ex Penicillium sp;
-mucegai negru sub forma unei pulberi ,între solzii bulbilor,începând cu partea dinspre vârf,ex
Aspergillus niger;
-miceliu alb-vătos pe solzii bulbilor în care se formează corpușoare mici negricioase –scleroți. ex
Sclerotium cepivorum;
-pete alungite sau circulare ,cafenii ,cu marginea roșcată-violacee pe bulbii de usturoi. ex.
Helminthosporium alli;
- pete numeroase circulare , mici de culoare verde-inchis sau negricioasă , în dreptul cărora se
observă puncte mici negricioase . ex. Colletotrichum circinans

2.2. Simptome produse de bacterii.

În cazul bacteriozelor care afectează bulboasele legumicole , principalele simptome sunt:

 Pe bulbi :
- cepele au coletul moale;
- în secțiune solzii interni se înmoaie, au un aspect asemănator cu al solzilor fierți ex. Erwinia
carotovora

2.3. Simptome produse de virusuri

Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri sunt:

 Pe frunze și tijele florale
-pe frunzele bazale apar dungi longitudinale de culoare galbenă, care cuprind întregul limb; pe fa ța
internă prezintă adâncituri de forma unor ‘urme de deget ‘ ;frunzele își pierd rigiditatea și cad la
pământ
-tijele florale sunt mai scurte decât cele normale și prezintă dungi galbene longitudinale;
 Pe bulbi

6
-bulbi infectați sunt mici, au conținut ridicat în apă și pornesc în vegetație mai devreme decât cei
sănătoși; (ex Onion yellow dwarf virus)

2.4. Simptome produse de insecte, acarieni.

 Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în
interiorul organelor atacate:
 galerii în bulbi (larve Delia antiqua);
 minarea frunzelor (larve Phytomyza gymnostoma, Acrolepiopsis asectella);
 roaderea frunzelor (Lilioceris merdigera);
 roaderea bulbilor (Dyspessa ulula);
 imprimarea unui miros caracteristic (Dyspessa ulula).
 Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că
pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări
morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:
 decolorări ale frunzelor (tripşi, acarieni);
 argintarea frunzelor (tripşi);
 decolorarea frunzelor (afide, acarieni).

2.5. Simptome produse de nematozi.

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile

rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor
atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.
În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă daune,
care frecvent apar sub formă de:
 răsucirea şi distorsionarea părţilor aeriene (Ditylenchus dipsaci)
 stagnarea creşterii plantelor, îngălbenirea foliajului (Ditylenchus dipsaci).

7
CAPITOLUL 3.

3. Organisme daunătoare la bulboasele legumicole

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:

organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.
Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă
economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă
sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial.
În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea
Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile
Directivei 29/2000 a Uniunii Europene.

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la bulboasele legumicole.

Nr. Denumire știinţifică şi

Răspândire geografică
crt. denumire populară

Insecte
1. Liriomyza huidobrensis Asia, Africa, America
(Blanchard) Europa: Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia,
(musca minieră sud-americană) Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria,
Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia,
Serbia, Spania, Turcia
2. Liriomyza trifolii (Burgess) Asia, Africa, America,
(musca minieră californiană) Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-
Herțegovina, Cipru, Croația, Finlanda, Franța,
Georgia, Grecia, Italia, Malta, Moldova, Muntenegru,
Olanda, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovenia,
Spania, Elveția, Turcia
3. Spodoptera frugiperda Africa, America, Canada
(Smith) Europa: Absent
(viermele frunzelor de porumb)
Nematozi
1. Ditylenchus dipsaci (Kuhn) Africa, America, Asia, Oceania
Filipjev Europa: Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan,
(nematodul bulbilor şi Bielorusia, Belgia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria,
tulpinilor) Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia,
Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Islanda,
Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Macedonia, Malta,
Moldova, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia,
România, Rusia, Serbia, Slovenia, Slovacia, Spania,
Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria, UK.

8
3.2. Organisme dăunătoare non- carantină la bulboasele legumicole

3.2.1. Ciuperci
1. Alternaria porri- pătarea purpurie
2. Aspergillus niger- mucegaiul negru al cepei
3. Botrytis sp- putregaiul cenușiu al bulbilor
4. Colletotrichum circinans- antracnoza liliaceelor
5. Fusarium oxysporum var cepae- fusarioza cepei ,putregaiul fusarian
6. Helminthosporium alli - funinginea bulbilor de usturoi
7. Penicillium sp- putregaiul verde al bulbilor
8. Peronospora destructor – mană
9. Puccinia porri- rugină
10. Sclerotium cepivorum – putregaiul alb al bulbilor

3.2.2. Bacterii
1. Erwinia carotovora- putregaiul umed al prazului

3.2.3. Virusuri
1. Onion yellow dwarf virus- virusul piticiri galbene al cepei

Insecte, acarieni
1. Acrolepiopsis assectella Zeller - molia cepei şi usturoiului
2. Delia antiqua Meig. - musca cepei
3. Dyspessa ulula (Borkhausen)- omida roşie a cepei
4. Lilioceris merdigera L. - gândacul roşu al cepei
5. Phytomyza gymnostoma Loew - musca minieră a prazului
6. Rhizoglyphus echinopus (Fumoze et Robin) - acarianul bulbilor
7. Thrips tabaci Lindeman - tripsul tutunului, tripsul cepei

Nematozi
1. Ditylenchus dipsaci - nematodul bulbilor şi tulpinilor

9
CAPITOLUL 4

Fise fitosanitare

4.1. Fise fitosanitare organisme daunatoare de carantina

FIȘĂ FITOSANITARĂ
Ditylenchus dipsaci (Kuhn)

Denumire populară: nematodul tulpinilor şi bulbilor

Statut: este organism de carantină, prezent în România;

Plante gazdă: polifag, atacă peste 450 de specii diferite de plante, dar principalele gazde sunt: usturoi,
ceapă, lucernă, bulbi de lalele, narcise, bob, mazăre, cartof, cereale păioase, etc.

Descriere:
Adulţi: viermi subţiri, transparenţi, de aproximativ 1,2 mm lungime, invizibili cu ochiul liber (fig.1).

Fig.1. Ditylenchus dipsaci (https://www.cabi.org) Fig. 2. Simptome pe usturoi (https://www.ipmimages.org)

Simptome: în general, umflături și denaturarea părților aeriene ale plantelor, necroza sau putrezirea
bazei bulbilor, tuberculilor și rizomilor.
La usturoi cauzează îngălbenirea și moartea frunzelor.
La ceapă, atacul nematodului determină și umflarea frunzelor, acestea crescând într-un mod
dezordonat, plantele tinere putând fi omorâte la infestări mari. Discurile interioare ale bulbului sunt de
obicei mai afectate decât cele exterioare, bulbii devin moi şi capătă culoare maronie.

Biologie: durata ciclului de viață depinde de temperatură, activitatea maximă și capacitatea invazivă
fiind în general între 10 și 20 ° C. Ciclul biologic se desfăşoară în interiorul ţesuturilor organului
atacat. Femela depune între 200-500 ouă, iar dezvoltarea larvară se desfăşoară în 4 stadii, separate
între ele de 5 năpârliri, prima năpârlire având loc în interiorul oului. De obicei, larvele în stadiile mai
avansate ale nematodului părăsesc organele plantei iniţiale şi se deplasează în căutarea unei noi plante
gazdă. Longevitatea adulţilor în interiorul plantelor durează în general între 45 şi 73 de zile. În caz de
10
ofilire sau dispariţie a plantei gazdă, nematodul pătrunde în sol unde poate supravieţui de la 12 până la
18 luni, iar în stare de anabioză, mai mulţi ani.

Măsuri de management
Metode preventive:
- folosirea la însămânţare a materialului sănătos, testat, liber de dăunător;
- asigurarea rotaţiei culturilor acordându-se atenţie plantelor premergătoare pentru a reduce
densitatea populaţiei de nematozi din sol;
- îndepărtarea buruienilor şi plantelor spontane din genul Allium, care pot constitui sursă de inocul;

Măsuri curative:
 metode fizice:
- executarea la timp şi riguros a lucrărilor de întreţinere şi îndepărtarea plantelor cu simptome de atac
din cultură;
- sortarea materialului imediat după recoltare;
- tratarea materialului de plantare cu apă caldă (3 h la 45°C) pentru omorârea nematozilor.

metode biologice: utilizarea ciupercilor patogene Drechmeria coniospora, Dactylella lysipaga,

Hirsutella rhossiliensis.
metode chimice prin aplicarea produsului de protecţie a plantelor VYDATE 10 G – 30-55 kg/ha.

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în
reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză: VYDATE 10 G - 45 zile

IMPORTANT!
La bulbii puternic atacaţi este caracteristică crăparea acestora în zona discului, pe direcţia
nervurilor.
În ţesuturile atacate de nematod, se instalează secundar, focare de infecţie ale ciupercii
Botrytis alli, care produce putrezirea bulbilor.

4.2. Fise fitosanitare organisme daunatoare noncarantina

11
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Alternaria porri (Ellis) Neerg.

Denumire populară: pătarea purpurie

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

12
Plantă gazdă: Allium cepa (ceapă), Allium porrum (praz)
Simptome
Boala se manifestă pe organele aeriene ale plantelor, precum și pe bulbii dezvoltați în condiții
necorespunzătoare.
Pe frunzele mature, mai ales spre extremități, apar pete mici, albicioase, alungite în sensul nervurilor și
înconjurate de o zonă galbenă, adesea de culoare purpurie în partea centrală, ușor cufundate în țesut
(Fig.1).
După 2-3 săptămâni de la apariție, petele se acoperă cu un puf catifelat, brun-negricios, format din
fructificațiile ciupercii.
În condiții de umiditate mai ridicată atacul progresează, pe frunze apărând un număr mai mare de pete
care confluează și produc veștejirea și uscarea frunzelor și a plantelor (Fig.2).
Pete asemănătoare apar și pe tulpinile florifere și pe părțile florale, astfel că semințele nu se mai
dezvoltă sau se șiștăvesc.
În depozite sunt atacați și solzii externi ai bulbilor. Țesuturile acestora se brunifică, iar în condiții de
umiditate ridicată, putrezesc.

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunză Fig.2 -Atacul ciupercii pe plante în câmp

(https://www.forestryimages.org) (https://www.forestryimages.org)

Mod de răspândire
 ciuperca iernează sub formă de miceliu în resturile de plante atacate;
 pentru sporulare și infecție, ciuperca are nevoie de umiditate mai mare (ploaie sau rouă
rezistentă) și de o temperatură care poate să varieze între 6 și 34°C, temperatura optimă fiind
25-27°C.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 rotația și drenarea culturilor;
 folosirea soiurilor rezistente;
 după recoltare bulbii se vor zvânta, se vor sorta și apoi se vor păstra în depozite bine aerisite, la
temperaturi joase, de 1-3°C.

IMPORTANT!
Pierderile produse de această boală cresc pe măsură ce plantele depășesc perioada de
maturare; de regulă, ele sunt mai mari către sfârșitul verii sau la începutul toamnei.

13
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Aspergillus niger Tiegh

Denumire populară: Mucegaiul negru al cepei.

Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.
Plante gazdă: circa 37 specii de fructe și legume, cele mai importante sunt: ceapă, usturoi, tomate,
arahide, struguri și mango.
Simptome
Ciuperca atacă bulbul de ceapă, cauzând deprecieri importante în timpul depozitării. Atacul
începe de obicei din partea superioară a bulbului, (Fig.1 și Fig.2) pe măsură ce frunzele se usucă la
maturitate, progresând apoi treptat până ce invadează bulbul în întregime. Pe bulbi se constată un
mucegai brun-negricios sau negru, constituit din miceliul, conidioforii și conidiile ciupercii. În stadiul
mai avansat al bolii întreaga suprafață a bulbului se acoperă cu o pulbere neagră. În cazul atacurilor
intense solzii se înmoaie, iar bulbii putrezesc.
Plantele provenite din bulbi bolnavi rămân debile.

Fig.1:https://www.ipmimages.org/browse/
Fig2:https://pnwhandbooks.org/plant
detail.cfm?mgnum disease/host-disease

Mod de răspândire
Prin materialul de plantare infestat.

Măsuri de management
Măsuri preventive
● folosirea la plantare a unui material liber de Aspergillus niger;
● uscarea corectă a bulbilor după recoltare, înainte de a fi introduși în depozit; (se va evita aerul cald
care favorizează apariția mucegaiului negru);
● sortarea corectă a bulbilor (înlăturarea celor bolnavi) înainte de a fi introduși în depozite;
● evitarea lovirii bulbilor în timpul manipulării;
● asigurarea condițiilor de temperatură, umiditate și aerisire în perioada păstrării (1,6-10 °C și
umiditate scăzută).
Folosirea fungicidelor nu este necesară. Se va apela la utilizarea acestora doar atunci când problema
devine deosebit de severă.

IMPORTANT!
Nu se cunosc soiuri de ceapă rezistente la Aspergillus niger ; datorită acestui fapt se vor lua alte
măsuri preventive pentru evitarea răspîndirii acestei ciuperci.
14/47
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Botrytis sp. (Walker)
Denumire populară: Putregaiul cenușiu al coletului și bulbilor de ceapă.
Statut: este organism dăunător non-carantină, este prezent în România.
Plante gazdă: Allium cepa (ceapă) și alte specii ale genului Allium.
Simptome: Atacul se manifestă pe plantele tinere și în special pe bulbi.
În momentul infestării, pe frunze apar pete mici (1-3mm), albe, rotunde sau ovale, ușor cufundate in
țesuturi, dispuse spre vârf. (fig.1)
La suprafața țesutului apare un puf cenusiu, abundent. La atac intens frunzele se usucă.
Spre sfârșitul vegetației, atacul apare la colet, care se înmoaie și putrezește, ducând adesea la uscarea
prematură a părții aeriene a plantelor.
La bulbi, infecția poate să apară în câmp (înmuierea vârfului), iar mai frecvent în cursul depozitării.
Pe foile bulbilor apar pete gălbui, care ulterior formează un mucegai brun-cenușiu. La început acest
mucegai poate fi mascat, dezvoltându-se sub foile uscate ale bulbului, dar apoi devine vizibil la
exterior și poate cuprinde treptat tot bulbul.
Pe zonele atacate apar scleroți negri, mari de 2-5mm.(fig.2).
La culturile din câmp, boala este favorizată de umiditatea ridicată, vremea noroasă și caldă.
În spațiile pentru depozitare temperatura ridicată, aerisirea insuficientă, umezeala, păstrarea în strat
gros a bulbilor insuficient uscați favorizează apariția agentului patogen.
Bulbii afectați atrag atenția printr-un miros de putregai.

Fig.1. Simptom pe frunze

(www. forestryimages .org) Fig.2. Atac pe bulbi
(www.forestryimages.org)

Mod de răspândire

15/47
Transmiterea ciupercii se face de la an la an prin scleroții din sol sau sporii răma și pe resturile
vegetale. dar și prin semințele infestate .
In timpul vegetației, infecțiile sunt asigurate de sporii duși de vânt (pentru frunze) sau de apa de
ploaie și irigatii.
Măsuri preventive:
• folosirea de material de plantare sănătos
• igiena culturală prin distrugerea resturilor vegetale din culturile anterioare,
• asolamentul de minim 3 ani
• bulbii recoltați se usucă pe durata a minim a 10 zile lucrătoare-depozitarea în spații
corespunzătoare
• fertilizarea echilibrată (fără bălegar, care creează condiții de intensificare a bolii)
• irigarea cu norme raționale (cu drenarea surplusului de apă).
Măsuri curative : combatere chimică cu următoarele produse:
BRAVO 500 SC – 1,5-2 l/ha

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză: BRAVO 500 SC – 14 zile

IMPORTANT!
Putregaiul cenușiu este o boală larg răspândită în culturile de ceapă și usturoi, atât în câmp, cât mai
ales la bulbii depozitați unde poate produce pierderi până la 50%.

16/47
 FISĂ FITOSANITARĂ
Colletotrichum circinans (Berkeley) Voglino,

Denumire populară: Antracnoza cepei

Statut: organism non-dăunător de carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Allium cepa (ceapă), Allium porrum (praz)
Simptome:
Ciuperca se dezvoltă cu precădere la sfârşitul perioadei de vegetaţie continuând şi pe timpul
depozitării
 puncte negre, pe suprafaţa uscată a bulbului reprezintă simptomul cel mai important(fig.1,4)
 pete numeroase, de formă circulară, mici, de culoare verde închis sau negricioasă ce se
manifestă începând din luna iulie, pe porţiunea bazală a frunzelor şi pe solzii
bulbilor(fig.2,3,4)
 în condiţii prielnice evoluţiei bolii, pe suprafaţa petelor apare o pâslă miceliană albicioasă, în
dreptul căreia după puţin timp se diferenţiază puncte mici, negre (acervulii),dispuşi de regulă
în cercuri concentrice(fig.4,5)

Fig.1 Puncte negre pe bulb - ceapă albă Fig.2 Pete pe bulbi – ceapă albă Fig.3 Simptom pe ceapă roșie
Foto: www.pestnet.org Foto: www.pestnet.org Foto: www.plantwise.org

Fig. 4 Simptom pe bulbi- pete cu acervuli Fig. 5 Acervuli

Foto: www.plantwise.org Foto: www.plantwise.org

Mod de răspândire

 Transmiterea de la un an la altul a ciupercii se face prin sol și prin resturile vegetale ale
plantelor infectate(ciuperca supraviețuiește în sol pe resturile de frunze de ceapă, producând
spori ce infectează următoarea recoltă)
 Răspândirea sporilor ciupercii este facilitată în condiții de ploaie cu ajutorul vântului
17
  Condițiile favorabile pentru dezvoltarea rapidă a bolii sunt pământul umed și temperatura
solului mai mare de 200C

Măsuri de management

Măsuri preventive
 Cultivarea de soiuri rezistente
 Eliminarea din cultură a plantelor care prezintă simptomele infectării
 Adunarea și distrugerea resturilor infectate
 Rotația culturilor
 Inființarea culturilor pe soluri bine drenate
 Se recomandă cultivarea cepei roşii şi galbene în locul celei albe în regiunile cu probleme
 Nu se recomandă recoltarea culturilor pe vreme umedă

IMPORTANT!
 Boala afectează în special ceapa albă
 Soiurile de ceapă cu foile exterioare pigmentate (cafenii) sunt, de obicei, rezistente la
atacul acestei ciuperci, pe când cepele cu foile incolore sunt sensibile
 Ciuperca poate rămâne în pământ mai mulţi ani sau în resturile de plante
infectate

18
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Fusarium oxysporum f. sp. cepae (Hansen) Snyder & Hansen

Denumire populară: fuzarioza cepei, putregaiul fuzarian

Statut: nu este organism dăunator de carantină; prezent în România
Plante gazda: Allium cepa, Allium spp.
Simptome:
- Fusarium oxysporum f. sp. cepae produce un putregai uscat, infectând rădăcinile cepei și
partea bazală a acesteia (fig. 2);
- rădăcinile, bulbii sau frunzele rănite, cu ocazia lucrărilor de întretinere sau recoltare, pot fi
atacate de această ciupercă; mai rar, boala poate să apară și pe părțile neafectate ale bulbilor;
- boala este favorizată de umiditatea ridicată și de temperaturi cuprinse între 25-280C;
- inițial bulbii infectați nu prezintă simptome de îmbolnăvire, având aspect normal;
- bulbii sunt atacați, în general, înainte de maturitate și pot rămâne mici;
- după contaminare, la suprafața bulbilor apar pete albe, care devin de culoarea plumbului,
apoi se înnegresc și se măresc, cuprinzând și distrugând întregul sistem radicular (fig.1);
- prin presare, se constată că țesuturile din dreptul coletului sunt moi;
- în secțiune, se observă că solzii interni sunt invadați, în condiții de umiditate ridicată, de un
miceliu de culoare albiciosă;
- în condiții de uscăciune țesuturile sunt distruse incet și se zbârcesc, astfel că solzii externi
crapă și cad;
- are loc și o vestejire și/sau îngalbenire a vârfului frunzei, în funcție de intensitatea atacului
(fig. 3);
- plantele dezvoltate din bulbii infectați nu pot să crească sau prezintă o creștere slabă și pot fi
zmulse cu ușurință din sol, deoarece cea mai mare parte a sistemului radicular este putrezit;
- în cazul infecțiilor realizate spre farșitul perioadei de vegetatie, boala poate să nu fie vizibilă
până la stocare;
- ceapa infectată putrezește rapid în depozit.

Fig. 1 Simptome pe bulbi Fig. 2 Bulbi infectați Fig. 3 Simptome pe plante

(https://www.ipmimages.org) (http://mtvernon.wsu.edu) (https://www.forestryimages.org)

Mod de răspândire
 pe distanțe mari - cu ajutorul bulbilor de ceapă infectați;
 pe distanțe mici, între câmpuri - cu ajutorul echipamentelor și a apei de irigatie.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea de material de plantare sănătos;
 utilizarea de soiuri rezistente;
 respectarea asolamentelor de lungă durată;
 rotația culturilor pe o perioadă de minim 4 ani;

19
  evitarea umidității excesive;
 evitarea reutilizării apei de irigație;
 realizarea fumigării solului înainte de plantare și evitarea realizării acestui procedu după
plantare, deoarece câmpurile se pot infecta rapid;
 cultivare bulbilor de ceapă în sol fertil și bine drenat;
 evitarea rănirii bulbilor de ceapă la recoltare.

IMPORTANT!
Fusarium oxysporum f. sp. cepae este un patogen ce iși păstrează viabilitatea în sol timp de mai
mulți ani. El poate fi găsit și ca saprofit pe resturile vegetale.

20
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Helminthosporium allii Campan.

Denumire populară: helmintosporioza usturoiului (funinginea bulbilor de usturoi).

Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.
Plante gazdă: usturoiul și alte legume bulboase.
Simptome
La început apar leziuni mici pe bulbi care se dezvoltă și capătă o culoare brună până la negru,
în general sub epiderma bulbului. De pe foile care acoperă bulbul la exterior, parazitul trece pe toate
rândurile de foițe care învelesc bulbilii.
La suprafața acestora, în urma invaziei ciupercii, apar pete caracteristice, alungite sau circulare,
cu marginea neregulată, de 2-10 mm în diametru. La început petele sunt de culoare cafenie, delimitată
de o bordură roșcată - violacee, iar după fructificarea ciupercii capătă un aspect catifelat, fiind colorate
intens în negru. Zonele întunecate se pot forma mai mult pe spatele și pe laturile cățeilor de usturoi în
bulb. Bulbii bolnavi nu putrezesc, din plantarea lor rezultând plante care nu prezintă deosebiri evidente
în ceea ce privește aspectul organelor aeriene față de cele obținute din bulbii sănătoși. În partea bazală
a plăntuțelor se observă, atât pe foile albe ce învelesc bulbul în formare, cât și în zona de unde
pornește tulpina, pete negricioase caracteristice.
În general, Helminthosporium allii provoacă daune în ceea ce privește aspectul comercial al
bulbilor (Fig.1). Îndepărtarea câtorva foi de la suprafața căpățânii poate ajuta. Lăsată nesupravegheată,
boala poate progresa în cancere pe cățeii de usturoi (Fig. 2)
În câmp, simptomele apar după câteva zile ploioase, iar boala reprezintă o problemă în anii
umezi.

Fig.1: Simptome pe suprafața bulbilor Fig. 2: Cancere pe cățeii de usturoi

(Foto: https://extension.umaine.edu/public) (Foto:https://www.ipmimages.org/browse/detail.cfm)
Mod de răspândire
Ciuperca se răspândește prin intermediul resturilor de plante infectate, sol sau cu bulbii contaminați.
Măsuri de management
Măsuri preventive
● rotația culturilor la 4 ani;
● menținerea unui drenaj optim în câmp;
● colectarea și arderea resturilor vegetale după recoltare;
● asigurarea unor condiții adecvate de uscare;
● sortarea și înlăturarea căpățânilor vizibil bolnave înainte de depozitare;
● depozitarea usturoiului la o umiditate relativă mai mica de 70 %;
● ambalarea usturoiului pentru comercializare în materiale care permit aerisirea;
● utilizarea varietăților de usturoi rezistente pentru plantare.

21
IMPORTANT! Usturoiul roșu nu este la
FIfel
ȘĂ deFITOSANITARĂ
sensibil ca usturoiul alb, dar nu este imun.

Penicillium sp.

Denumire populară : Putregaiul verde al bulbilor

Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.
Plante gazda: usturoi(Allium sativum), ceapa (Allium cepa).
Simptome:
Atacul se întîlnește frecvent la bulbii de usturoi, în depozitele de păstrare, manifestându-se printr-un
mucegai verde care apare în dreptul coletului. Prin tunicile externe se observă bulbii uscați și acoperiți
parțial sau în totalitate de un mucegai verde sau verde albăstrui. Țesuturile invadate se înmoaie și
putrezesc.
În vegetație plantele afectate se dezvoltă lent, prezentând o îngălbenire și o pipernicire a frunzelor.
Uneori infecția se extinde până la punctul vegetativ, producând distrugerea totală a bulbilor înainte de
încolțire.

Fig.1 Bulb de usturoi cu mucegai Fig.2 cățel de usturoi cu mucegai Fig.3 bulb de usturoi cu mucegai la
baza tulpinei
https://extension.umaine.edu/publications/1206e/

Biologie şi mod de răspândire:

Penicillium rezistă în bulbii infectați de la un sezon la altul, sporii bulbilor infectați răspândindu-se
atunci când aceștia prezintă leziuni înainte de plantare. Orice rană favorizează răspândirea agenților
patogeni prin punctele de intrare. Ciuperca nu persistă în sol.

Măsuri de management :
Măsuri preventive:
 recoltarea , manipularea și transportul cu atenție a bulbilor de usturoi pentru a evita rănirea lor;
 folosirea pentru plantare a unui material sortat, cultivarea de bulbi sănătoși ;
 după recoltare se evită tăierea vârfurilor și a rădăcinilor prea aproape de bulbi deoarece sporii pot
pătrunde în răni;
 se aplică rotația culturilor pentru a reduce eficient creșterea agentului patogen;
 distrugerea resturilor vegetale;
 depozitarea bulbilor în condiții optime, la temperaturi scăzute, cu umiditate scăzută și o bună
ventilare.
IMPORTANT: Boala ese favorizată de umiditatea ridicată din depozite (peste 75%) și de temperaturi
cuprinse între 13-28oC.
22
 FIȘĂ FITOSANITARĂ

Peronospora destructor (Berk.) Casp.

Denumire populară: mană

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

23
Plantă gazdă: Allium cepa (ceapă), Allium sativum (usturoi), Allium porrum (praz), Allium
ascalonicum (hașme), Allium fistulosum (ceapă de tuns)

Simptome
Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-se pe frunze, pe tijele florale,
pe pedunculii florilor și pe bulbi.
Pe frunze, de obicei pe cele mature, la început în jumătatea superioară și mai târziu pe întreg limbul
apar pete de decolorare, de forme și dimensiuni variate, în general oval-alungite, de 1-4 cm lungime,
localizate de o parte sau de jur împrejurul limbului.
Pe vreme umedă, după câteva zile, în dreptul petelor apare un puf cenușiu-violaceu, constituit din
fructificațiile ciupercii. Țesuturile din dreptul porțiunii atacate se necrozează și capătă o formă puțin
concavă (Fig.1). În cazul infecțiilor puternice frunzele se veștejesc, se usucă și cad, formarea
bulbilor fiind în mare măsură compromisă.
Pe tijele florale, simptomele sunt asemănătoare celor de pe frunze, cu deosebirea că petele sunt mai
mari și mai evidente, determinând îngălbenirea rapidă a țesuturilor. Inflorescențele purtate de tijele
atacate rămân mai mici și formează semințe șiștave, care au o putere slabă de geminație. Deseori,
sub acțiunea vântului, tijele se îndoaie sau se rup în dreptul porțiunii atacate.
În cazul culturilor semincere, ciuperca atacă de cele mai multe ori și pedunculii florali, producând
pete galbene la început, apoi brune. Atacurile intense determină ofilirea, brunificarea și uscarea
petalelor și staminelor.
În anii cu atacuri intense, miceliul ciupercii trece din frunze în bulbi, dezvoltându-se în special în
partea apicală. Bulbii atacați nu se mai dezvoltă, se înmoaie și putrezesc (Fig.2).

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunză Fig.2 -Atacul ciupercii pe plante

(https://www.klubgaia.com) (https://www.anakagronomy.com)

Mod de răspândire
 ciuperca iernează sub formă de miceliu în bulbi și uneori în semințe, sau ca oospori în
resturile de plante atacate;
 oosporii sunt organe de rezistență, cu o viabilitate foarte mare (până la 25 de ani-după
McKay,1957);
 apariția și evoluția bolii sunt favorizate de nopți umede, răcoroase și de zile moderat de
calde;
24
  cerul înnorat favorizează, de asemenea dezvoltarea bolii, deoarece soarele distruge cea mai
mare parte a conidiilor.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 pentru plantat și semănat se impune folosirea numai a arpagicului, bulbilor și seminței
sănătoase sau tratate;
 se va evita cultivarea cepei în terenuri umede, neaeriste;
 recoltarea bulbilor se va face pe timp uscat și senin;
 înainte de depozitare, bulbii se zvântă întâi la aer, apoi în uscătorie timp de 8-10 zile, la
temperatura de 30-35°C;
 după recoltare se vor aduna și se vor arde toate resturile de plante, lucrare urmată de o arătură
adâncă a solului.
Măsuri curative
combatere chimică cu următoarele produse: FOLIO GOLD 537,5 SC – 2 l/ha,
RIDOMIL GOLD MZ 68 WG – 2,5 kg/ha , CUPROFIX ULTRA – 1,4-1,8 kg/ha, POLYRAM DF –
0,2% , ORTIVA TOP – 1l/ha , BRAVO 500 SC – 1,5-2 l/ha , DITHANE NeoTec 75 WG – 0,2%,
INFINITO 687,5 SC – 1,4 l/ha, AMISTAR ( ORTIVA 250 SC) – 0,75 – 1l/ha, VALBON – 1,6
kg/ha, BANJO 500 SC – 0,4 l/ha, ORTIVA TOP – 1l/ha, VONDOZEB – 0,2%, VONDOZEB 75
DG – 0,2%, MYCOGUARD 500 SC - 3,2 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
FOLIO GOLD 537,5 SC – 20 zile ;RIDOMIL GOLD MZ 68 WG – 28 zile;
CUPROFIX ULTRA – 21 zile ;POLYRAM DF – 7 zile;
ORTIVA TOP – 14 zile (ceapă, usturoi); 21 zile (praz) ; BRAVO 500 SC – 14 zile;
DITHANE NeoTec 75 WG – 28 zile (ceapă) ;INFINITO 687,5 SC – 7 zile
AMISTAR ( ORTIVA 250 SC) – 14 zile (ceapă); 21 zile (praz);VALBON – 28 zile;
BANJO 500 SC – 14 zile ;VONDOZEB – 14 zile ;VONDOZEB 75 DG – 14 zile;
MYCOGUARD 500 SC - 21 zile.

IMPORTANT!
Mana este cea mai păgubitoare boală a culturilor de ceapă, în anii ploio și putând produce
pierderi de până la 30-50% din producție sau care compromit culturile semincere.

25
 FISĂ FITOSANITARĂ
Puccinia porri (Sowerby) G.Winter
Denumire populară: Rugina cepei, usturoiului și prazului
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Allium cepa (ceapă), Allium porrum (praz), Allium sativum (usturoi)
Simptome:
Boala debutează primăvara cu pete mici, circulare de culoare alb-gălbuie in care se găsesc
picnidii și ecidii de culoare portocalie – pulverulente;
Vara apar pustule de 1-5 mm, între nervurile frunzei, pe ambele fețe ale frunzei, de culoare
brun-roșiatică sau roșu-portocaliu, pulverulente, ce conțin uredosporii ciupercii;
Spre toamnă, apar pustule lucioase de culoare cenușie sau maro-închis acoperite de teleutosori
ce conțin teleutosporii (spori de rezistență);
 pete mici pe frunze, de 1–2 mm diametru, de formă neregulată, de culoare cafeniu
deschis sau albă; ulterior aceste pete se măresc la diametru de 3–5 mm şi dezvoltă
pustule de culoare portocaliu-deschis ( fig. 1,2,3)
 deformarea frunzelor (frunze zbârcite) ( fig.4,5)
 rugina apare mai întâi pe frunzele mature şi ulterior se extinde şi la frunzele mai tinere
 uscarea prematură a frunzelor de la vârf spre bază( fig.5)
 uscarea prematură a părții aeriene a plantelor( fig.5)
 dezvoltarea slabă a plantelor și implicit a bulbului

Fig.1 Simptom pe frunze Fig.2 Simptom pe frunze Fig.3 pustule de culoare portocaliu-deschis
Foto: www.agro-magazin.ro Foto: www.agro-magazin.ro Foto: doctorplant.ro

Fig. 4 Simptom pe frunze Fig. 5 Simptom pe plante

Foto: www.agro-magazin.ro Foto: www.agro-magazin.ro

26/47
 Mod de răspândire
 Transmiterea de la un an la altul a ciupercii nu se face prin sol, ci doar prin resturile
vegetale ale plantelor infectate.
 Răspândirea uredosporilor ciupercii se face inclusiv pe distanțe lungi cu ajutorul
vântului.
 Sporii ciupercii se pot regăsi și pe semințe, dar nu au un rol important în transmiterea
bolii de la un an la altul.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 Evitarea cultivării pe soluri cu azot în exces sau a fertilizării excesive cu azot
 Asigurarea unui nivel optim de potasiu prin fertilizare
 Eliminarea imediată din cultură a plantelor care prezintă simptomele infectării
 Adunarea și distrugerea resturilor infectate la finalul recoltei
 Cultivarea de soiuri cu toleranță la rugină
 Rotația culturilor (nu se recomandă cultivarea pe același loc 2 ani consecutiv ceapă sau
usturoi)
 Inființarea culturii pe soluri bine drenate
Măsuri curative - combatere chimică cu următoarele produse:
AMISTAR ( ORTIVA 250 SC) 0,75 – 1l/ha,
ORTIVA TOP – 1l/ha, DAGONIS – 1,0 l/ha,
CHAMANE – 1 l/ha se aplică la primul semn de infecţie,
LUNA EXPERIENCE 400 SC –1,0 l/ha

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
AMISTAR ( ORTIVA 250 SC) - 14 zile (ceapă); 21 zile (praz)
ORTIVA TOP – 14 zile (ceapă, usturoi); 21 zile (praz)
DAGONIS – 14 zile
CHAMANE – 14 zile (ceapă); 21 zile (praz)
LUNA EXPERIENCE 400 SC – 21 zile

IMPORTANT!
 Agentul patogen este activ între temperaturi de 10-24 ° C, iar condițiile optime de infecție
sunt de 15°C și umiditate relativă a aerului de 100% timp de minim 4 ore
 Rugina este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot și o slabă aprovizionare cu potasiu
 Ciuperca supraviețuiește peste iarnă pe frunzele verzi de praz infectate cu teleutosporii
(spori de rezistență)

27/47
 FIŞĂ FITOSANITARĂ
Sclerotium cepivorum Berkeley
Denumire populară. Putregaiul alb al bulbilor.
Statut. Este organism non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă. Putregaiul alb se manifestă pe toate speciile de Allium cultivate (care include
ceapa, usturoiul și prazul), precum şi pe unele specii din flora spontană.

Simptome. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie. Totuşi, în general, sunt atacate
mai întâi plantele mai bătrâne.
• în cazul usturoiului, boala se manifestă din momentul formării bulbilor, până la recoltare.
Plantele bolnave se îngălbenesc în câteva zile, începând cu frunzele bazale, apoi devin flasce şi se
usucă. Tecile frunzelor sunt acoperite la bază cu o crustă de scleroţi negri, de care aderă uneori
pământ împânzit cu un miceliu alb-vătos.
Bulbii bolnavi depozitaţi au la exterior un aspect normal, însă în interior ei sunt atacaţi în
totalitate. Bulbilii se prezintă mumifiaţi şi acoperiţi de o masă mai mult sau mai puţin abundentă de
scleroţi negri. Aceşti bulbi sunt foarte uşori, putând fi striviţi prin strângere între degete.
• la ceapă şi praz, cele dintâi simptome apar primăvara şi constau în îngălbenirea treimii
superioare a frunzelor bazale. Atacurile intense determină ofilirea şi pieirea rapidă a plantelor (fig.
1). Boala apare de obicei sub formă de vetre circulare. Plantele atacate se smulg uşor, deoarece
rădăcinile sunt putrezite. Pe rădăcini şi pe solzii bulbilor, se observă în primele faze de atac, un
miceliu alb-vătos, în care se formează apoi corpuşoare mici de 0,5 mm, negricioase, scleroţiile
ciupercii.
În această fază, Sclerotium cepivorum are o dezvoltare slabă şi este greu de pus în evidenţă,
numeroase alte microorganisme (Botrytis sp., Penicillium sp. etc.) putând fi asociate.
Boala se manifestă, de regulă, din nou, de la începutul formării bulbilor până la recoltare. Pe
bulbi se constată, de asemenea, prezenţa ciupercii fie sub formă de miceliu albicios şi de numeroşi
scleroţi negri (fig. 3)., fie sub forma unei cruste.
Boala poate evolua şi după recoltare. Bulbii pot avea la exterior un aspect normal. Îndepărtând
tunicile externe, pe ţesuturile mai profunde se observă scleroţii ciupercii (fig. 2), mai mult sau mai
puţin abundenţi.
În condiţii de umiditate ridicată, ţesuturile se înmoaie şi putrezesc, iar la uscăciune se
mumifică.

28/47
 Fig. 1. Simptome foliare Fig. 2. Simptom pe bulb de ceapă Fig. 3. Simptom pe bulb de ceapă
(https://projects.ncsu.edu) (http://www.omafra.gov.on.ca) (http://www.omafra.gov.on.ca)
Mod de răspândire
Ciclul de viaţă şi dezvoltarea ciupercii sunt favorizate de resturile de rădăcini ale speciilor
aparţinând aceleiaşi familii (Allium). Cel mai frecvent, plantele sunt infectate prin intermediul
solului, unde patogenul poate supravieţui graţie perioadelor de latenţă (inactivitate aparentă) de până
la 20 de ani.
Declanşarea bolii este favorizată de solurile reci (10–24°C) şi umede. Ulterior, ea se
răspândeşte printr-o reţea subterană de hife, prin apa de inundaţie, unelte şi prin materialul vegetal.

Măsuri de management
Odată ce ciuperca s-a instalat deja, este aproape imposibilă eradicarea acesteia.
Măsuri preventive:
- plantaţi varietăţi mai puţin vulnerabile (de exemplu: ceapă roşie);
- utilizaţi seminţe sau material de plantare sănătos, provenit din surse certificate;
- înainte de plantare, verificaţi baza bulbilor pentru a depista orice simptom de putregai;
- dacă nu dispuneţi de material de plantare certificat, utilizaţi seminţe în loc de bulbi;
- asiguraţi o drenare corespunzătoarea terenului, pentru a împiedica propagarea ciupercii;
- evitaţi fertilizările excesive cu azot şi limitaţi folosirea compostului şi a gunoiului proaspăt;
- verificaţi în mod regulat culturile, pentru a identifica orice simptom al bolii;
- îndepărtaţi plantele infectate şi distrugeţi-le prin ardere;
- nu preparaţi compost folosind plante infectate;
- spălaţi sau dezinfectaţi cu atenţie echipamentele înainte de utilizare;
- planificaţi-vă rotaţia culturilor, folosind plante care nu sunt gazde pentru patogen; pentru
usturoi se recomandă respectarea unei perioade de 5 ani între două plantări succesive, iar ceapa şi
haşma (ceapă franţuzească, şalotă) vor fi retrase din asolament, dacă terenul este contaminat;
- araţi adânc solul, expunându-l radiaţiilor solare.

IMPORTANT!
Putregaiul alb este o boală frecventă şi uneori foarte păgubitoare.
Severitatea bolii este asociată cu cantitatea de inocul din sol şi cu condiţiile de mediu.

29/47
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Erwinia carotovora subsp. carotovora

Denumire populară: putregaiul moale al bulbilor de ceapă

Statut : este organism non-carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Allium cepa
Simptome:
Organe atacate: bulbi, frunze, lujerii plantelor din culturile semincere.
- bulbii la început prezintă o congestie hidrică a câtorva foi cărnoase și uneori țesutul se
înmoaie (fig.1). În timpul depozitării țesutul afectat devine mucilaginos, de culoare galben-brun și în
timp are loc înmuierea discul (fig.2), urmată apoi de putrezirea întregului bulb care are un miros
urât, caracteristic.
- Frunzele și lujerii plantelor bolnave din culturile semincere sunt clorotice și prezintă
striuri
galbene. Lujerii sunt slab dezvoltați, putrezesc de la colet și cad. În unele situații lujerii se usucă
imediat înainte de înflorit sau după înflorit și nu cad. Frunzele prezintă un aspect gofrat.

Fig.1.Congestie hidrica a foilor cărnoase Fig. 2. Înmuierea discului și început de putrezire

http://vegetablemdonline.ppath.cornell.edu/PhotoPages/ https://www.apsnet.org/edcenter/K-
12/TeachersGuide/PlantBiotechnology

Mod de răspândire:
Bacteriile supraviețuiesc în sol și în resturile vegetale neputrezite rămase din anul precedent. În
timpul vegetației bacteriile sunt vehiculate de către insecte dăunătoare cepei. Un alt mijloc de
răspândire este cu ajutorul uneltelor folosite în timpul lucrărilor de întreținere.
Penetrarea bacteriilor se face numai prin răni. Infecțiile fiind favorizate de timpul umed. Cînd
umiditatea este scăzută, boala se oprește din evoluție.
Factorii favorabili evoluției bolii sunt: vremea caldă și umedă și terenurile invadate de insecte.

Măsuri de management:
Măsuri preventive:
• bacteria se răspândește de la o plantă la alta prin intermediul uneltelor, utilajelor, dăunatorilor și
plantelor infectate;

30/47
• amplasarea plantațiilor pe terenuri ușoare, care nu au fost cultivate în anul precedent cu cartof sau
morcov;
• se recomandă respectarea rotației culturilor, ceapa revenind pe acelaș teren numai după 3 ani;
• aplicarea îngrașămintelor pe bază de superfosfat și a celor pe bază de calciu au ca și efect cre șterea
rezistenței plantelor;
• combaterea insectelor dăunătoare;
• evitarea irigării culturilor după ce plantele au început să formeze bulbi;
• recoltarea trebuie făcută numai la maturitatea deplină a bulbilor;
• uscarea la soare a bulbilor de ceapă 10-12 zile după recoltare;
• depozitarea cepei trebuie să se facă în depozite aerisite, la temperaturi de 1-4 0C, pe stelaje ridicate
de la sol, în straturi de maxim 30 cm grosime.

IMPORTANT!
In faza de congestie hidrică Erwinia carotovora subsp. carotovora poate fi confundată cu o altă
bacterioză a cepei, Burkholderia gladioli pv. aliicola, însă, evolutia ulterioară a bolii este total
diferită.

31/47
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Onion yellow dwarf virus (OYDV)

Denumire populară : Virusul piticirii galbene a cepei

Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.
Plante gazda: ceapa (Allium cepa), șalotă (A. ascalonicum), specii ornamentale de Allium.
Simptome:
Frunzele atacate manifestă dungi galbene de diferite dimensiuni, secțiunea lor este plată, iar din loc
în loc, prezintă adâncituri de forma unor „urme de degete”, care dau un aspect ondulat.
Cu timpul, frunzele plantelor de ceapa își pierd turgescența, se îngălbenesc și se culcă la pământ.
Cepele rămân mici și nu rezistă la păstrare în timpul iernii, putrezind sau încolțind mai devreme.
Tulpinile florifere prezintă striuri galbene, sunt puternic deformate și cu aproximativ 30 cm mai
scurte decât normal.
Mascarea simptomelor este frecventă, în special la unele soiuri.

Simptome de îngălbenire și piticire produse de onion yellow dwarf virus

Fig.1 (www.ukrup.com.ua) Fig.2( https://armeria.bio/tag/onion-yellow- Fig.3 (www.ukrup.com.ua)
dwarf-virus)
Biologie şi mod de răspândire:
De la un an la altul, virusul rezistă în bulbii de arpagic, butașii pentru sămânță, precum și în speciile
de Allium perene. Experimental, virusul a fost transmis, prin numeroase specii de afide, care-l pot
răspândi în cultură prin înțepăturile de probă, niciunul din vectorii menționați neformând colonii
importante pe ceapă.
Măsuri de management :
Măsuri preventive:
 culturile de arpagic, butași și seminceri vor fi amplasate la distanță de minimum 500 de metri
între ele precum și de terenurile pe care s-a cultivat ceapă în anul precedent;
 pentru sămânță, se vor planta numai bulbi neîncolțiți și cu consistență tare;
 la culturile de butași pentru sămânță și în culturile de seminceri, se recomandă eliminarea
plantelor bolnave la 3-6 zile de la observarea simptomelor caracteristice;
 loturile de bulbi cu un grad mare de infecție nu vor fi folosiți la plantare pentru obținerea de
sămânță.

32/47
 IMPORTANT! Inflorescența și numărul florilor fiind reduse, producția de sămânță poate fi cu
75% mai mică decât normal.
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Acrolepiopsis assecetella Zeller

Denumire populară: molia cepei şi a usturoiului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: dăunător în principal pentru ceapă şi praz, dar poate ataca şi alte specii ale genului
Allium.

Descriere
Adult: fluture de talie mică, cu anvergura aripilor de 16-18 mm, cap de culoare roşcată, antenele,
toracele şi abdomenul de culoare brună. Aripile anterioare înguste, de culoare gri-maronie, prezintă
mici puncte negre şi pete albe la marginea inferioară, iar aripile posterioare sunt înguste, de culoare
gri deschis (fig.1).
Larva: este de culoare verde-pal, cu patru pete negre pe fiecare segment, cap, torace şi picioare de
culoare galbenă, la completa dezvoltare lungimea corpului este de 10-12 mm.
Pupa: fusiformă, se observă ataşată de frunze, tulpină.

Fig. 1. Adult (https:// www7.inra.fr) Fig. 2. Atac pe praz (http://download.ceris.purdue.edu)

Simptome: la prazul aflat în primul an de cultură produce pagube pe frunze, prin orificiile de hrănire
şi minarea frunzelor, în special cele tinere (fig. 2). În urma atacului frunzele se sfâşie şi sunt
predispuse la putrezire, reducându-se astfel valoarea comercială.

33/47
 La ceapă larva rămîne în disc şi produce uscarea ţesuturilor vegetale. Daunele nu sunt
importante, totuşi în situaţia în care condiţiile nu sunt favorabile şi plantele îmbătrânesc mai repede,
larvele se deplasează în ţesuturile mai turgescente ale bulbului şi formează galerii.
La culturile semincere atacă baza inflorescenţelor şi cauzează căderea tulpinilor florale în
număr mare.
Larvele nu atacă părţile reproductive ale plantei deoarece conţin saponine, substanţe cu rol
inhibitor al creşterii.

Biologie: are 2-3 generaţii pe an şi iernează în stadiul de adult în resturile vegetale, mai rar sub
formă de pupă. Adulţii primei generaţii apar în martie-aprilie şi după o perioadă de hrănire are loc
depunerea ouălor, care durează 20 de zile. Primele larve minează frunza, iar după 2- 5 zile părăsesc
mina şi sfredelesc inima bulbului. A doua generaţie apare la începutul lunii iulie şi ovipoziţia durează
în lunile iulie-august. În octombrie apar adulţii hibernanţi.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- adunarea şi distrugerea resturilor de plante, pentru reducerea populaţiei dăunătorului;
- monitorizarea culturilor prin capcane pentru înregistrarea zborului adulţilor;
- rotaţia culturilor evitându-se cultivarea plantelor gazdă pe o perioadă de 3-6 ani;
- efectuarea arăturilor adânci după recoltare,
- utilizarea soiurilor rezistente.

Măsuri curative
 măsuri biologice prin:
- utilizarea bacteriei Bacillus thuringiensis, eficace împotriva larvelor tinere;
- utilizarea insecticidelor naturale pe bază de ardei iute.

IMPORTANT !
Este un dăunător serios având în vedere că atacă şi în depozit.
În urma atacului bulbii obţinuţi au talie mai mică şi este afectată producţia de seminţe.
La culturile semincere pagubele pot fi între 70-90%.

34/47
 FIŞĂ FITOSANITARĂ
Delia antiqua Meig.

Denumire populară: musca cepei

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: ceapa şi usturoiul

Descriere
Adult: muscă de talie mică, 6-7 mm, de culoare cenuşie gălbuie, cu pete şi dungi caracteristice, de
culoare închisă. Pronotul este gălbui cu o dungă mediană închisă, iar picioarele sunt negre (fig.1).
Ou: are formă ovală şi culoare alb-sidefie.
Larva: este de culoare galben-pal, cu numeroşi spiculi, la completa dezvoltare lungimea corpului
este de 6-8 mm.

Fig. 1. Adult (https:// www7.inra.fr) Fig. 2. Atac de larve ( https:// www7.inra.fr)

Simptome: stadiul adult nu este dăunător, hrănindu-se cu nectar, în schimb larva ieşită din ou este
dăunătoare pătrunzând în frunze, bulbi în formare, hrănindu-se cu ţesuturile atacate (fig. 2).
Pagubele produse de prima generaţie sunt mai mari (40-50%) faţă de cele produse de generaţia a
doua. Galeriile formate de larve în bulbi se infectează cu o serie de agenţi patogeni fapt, ce
determină putrezirea bulbilor în câmp şi mai ales în depozite.

Biologie: dăunătorul iernează sub formă de pupe în sol. Adulţii apar în aprilie-mai din pupele depuse
în sol, în anul precedent, la o adâncime de 10-20 cm, iar după o perioadă de hrănire urmează
copulaţia şi ponta. Muştele depun în sol un număr de 80-120 ouă, în apropierea plantelor sau la baza
frunzelor acestora, în grupe de 5-12 bucăţi, incubaţia durează câteva zile şi este influenţată, în
principal de temperatură. La completa dezvoltare, după 15-25 zile, larvele părăsesc locurile de

35/47
hrănire şi se retrag în sol, la 3-4 cm adâncime, unde se transformă în pupe. Uneori transformarea în
pupe are loc în interiorul bulbilor sau la nivelul coletului. Dezvoltarea acestui stadiu durează 15-25
zile, iar larvele acestora se dezvoltă în bulbi în lunile iulie-august. În condiţii prielnice poate apare a
treia generaţie parţială, în general larvele fiind distruse de temperaturile scăzute.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- adunarea şi distrugerea resturilor de plante, rotaţia culturilor, pentru reducerea populaţiei
dăunătorului;
- cultivarea cepei pe terenuri grele, cu alcalinitate crescută, mai puţin preferate de dăunător;
- evitarea aplicării gunoiului de grajd deoarece atrage muştele de pe zone întinse, crescând
astfel densitatea dăunătorului;
- însămânţarea plantei gazdă cât mai timpuriu evitându-se zborul masiv al primei generaţii;
- efectuarea arăturii adânci de toamnă prin care odată cu resturile de plante atacate se îngroapă
la adâncimi mari larvele şi pupele;
- efectuarea lucrărilor de întreţinere a terenului, în scopul distrugerii pupelor aflate în straturile
superioare ale solului;
- monitorizarea culturii cu capcane lipicioase pentru depistarea apariţiei adulţilor în cultură.

Măsuri curative
 măsuri biologice prin:
- folosirea prădătorului Bembidion quadrimaculatum (fam. Carabidae);
- utilizarea tehnicii de sterilizare a masculilor (metodă aplicată cu succes în Olanda)

IMPORTANT !
Dăunătorul poate produce pagube de 20-30%, daune directe sau indirecte prin
vehicularea bacteriei Bacillus carotovorus, ce provoacă putrezirea bulbilor.
Pagubele cele mai importante se înregistrează la plantele tinere.

36/47
 FIŞĂ FITOSANITARĂ
Dyspessa ulula (Borkhausen)

Denumire populară: omida roşie a cepei

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: dăunător în principal pentru usturoi, dar atacă şi ceapa şi alte specii ale genului
Allium

Descriere
Adult: fluture de 12-15 mm lungime, cu anvergura aripilor de 20-25 mm, cap de culoare roşcată,
antenele, toracele şi abdomenul de culoare brună. Aripile anterioare galben deschis cu pete
strălucitoare, iar aripile posterioare sunt de culoare închisă (fig.1).
Ou: formă de butoiaş, de culoare roşie.
Larva: este de culoare roşu-închis pe partea dorsală, iar pe cea ventrală galben roşcată şi la completa
dezvoltare are lungimea corpului de 23 mm şi lăţimea de 4 mm. Produce o secreţie mirositoare
caracteristică.
Pupa: 11 mm lungime, de culoare brună.

Fig. 1. Adult (https://www.biolib.cz) Fig. 2. Larve (https://www.plantwise.org)

Simptome: larvele se dezvoltă în căpăţânile de usturoi sau în ceapă pe care le consumă. Unele
învelişuri externe ale bulbilor afectaţi au o coloraţie galben-maronie şi pot fi uşor strivite deoarece
conţinutul intern a fost devorat de larve. Căpăţînile de usturoi care prezintă coloraţia brună specifică

37/47
pot fi parţial sau total sfredelite şi au în interior excrementele produse de larve. În câmp sau în
timpul depozitării larvele trec de la un bulb la altul crescând astfel pagubele. Chiar dacă bulbul nu
este consumat în totalitate distrugerea este continuată de infecţiile secundare ale bacteriilor şi
ciupercilor.

Biologie: are o generaţie pe an şi iernează în stadiul de pupă. Zborul adulţilor se înregistrează până
în prima jumătate a lunii iunie, iar ouăle sunt depuse sub învelişul extern al bulbului, în apropierea
suprafaţei solului. Ouăle eclozează în 5-7 zile, iar larvele care apar, pătrund în interiorul bulbului
producând câte un orificiu. Numărul de orificii observate într-un bulb ne arată câte larve sunt în
acesta. Dezvoltarea larvară durează pe parcursul lunilor iunie-august şi împuparea are loc în sol sau,
mai rar, în resturile vegetale.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- sortarea materialului utilizat la plantare, îndepărtându-se bulbii afectaţi;
- rotaţia culturilor;
- irigarea corespunzătoare;
- evitarea cultivării pe terenurile infestate anterior sau în apropierea acestora.

IMPORTANT !
Atacul larvelor poate produce pagube culturilor de usturoi de până 10 %.

38/47
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Lilioceris merdigera (Linnaeus)
Denumire populară: gândacul roșu al cepei
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: dăunător oligofag, care atacă diferite specii de plante cultivate și spontane din familia
Liliaceae, preferând ceapa și usturoiul.

Descriere
Adult: corp convex, de 6-7,5 mm lungime, de culoare roșu-portocaliu, cu pronotul mai îngust decât
baza elitrelor. Elitrele prezintă linii longitudinale, mai mult sau mai puțin paralele, formate din
puncte, Antenele sunt alcătuite din 11 articole, de culoare neagră. Picioarele sunt de culoare roșie, în
afară de baza femurelor, care este neagră (fig.1).
Ou: 0,8-1,0 mm lungime, de culoare galbenă-portocalie.
Larva: are corpul de 8-12 mm lungime, de culoare galbenă-portocalie murdar. Capul și picioarele
sunt brune. Fiecare segment al corpului prezintă plăci negre, cu 1-2 peri (fig. 2).

Fig. 1. Adulţi (https://alchetron.com) Fig. 2. Larvă (https://www.biolib.cz)

39/47
 Simptome: larvele și adulţii se localizează pe frunze și inflorescențe. Frunzele sunt roase la exterior
sub forma unor dungi longitudinale între nervuri, iar în interior dăunarea apare sub forma unor
leziuni cu contur neregulat.
Biologie: gândacul are două generații pe an şi iernează în sol ca adult. Adulții hibernan ți apar
primăvara pe parcursul lunii mai, împerecherea și depunerea pontei având loc tot pe parcursul lunii
mai. Ponta este depusă comasat, de-a lungul nervurilor frunzelor, fiind formată din grupe de 5-20
ouă. La completa dezvoltare, larvele părăsesc plantele gazdă și se afundă la 5-6 cm adâncime în sol,
unde într-o celulă de pământ, se transformă în nimfe. Adulții generației I apar la sfârșitul lunii iunie-
începutul lunii iulie și dau naștere la a doua generație, care se dezvoltă până în toamnă.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
- strângerea tuturor resturilor de plante rămase în câmp după recoltare;
- efectuarea arăturilor adânci de toamnă şi distrugerea manuală a insectelor pe suprafețe mici.

IMPORTANT !
Plantele atacate stagnează în creștere și dau recolte scăzute și de calitate inferioară.

FIȘĂ FITOSANITARĂ
Phytomyza gymnostoma Loew

Denumire populară: musca minieră a prazului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: ceapă, usturoi, praz, specii ornamentale și spontane din genul Allium

Descriere
Adult: masculii, mai mici decât femelele, au o lungime de 3,3 – 3,8 mm, în timp ce femelele pot avea
3,8 – 4,2 mm. Corpul este în general de culoare gri-mat întunecat. Antenele sunt de culoare galben-
închis cu baza de culoare neagră. Capul are culoarea galben-portocaliu, marginile toracelor și picioarele
sunt negre, iar genunchii au culoarea galbenă neclară (fig.1.). Aripile sunt hialine şi depăşesc corpul
insectei.
Ou: de culoare alb-lăptos, translucid, formă oval-alungită şi dimensiuni de 0,2x0,5 mm.
Larva: apodă, acefală, la completa dezvoltare poate ajunge la 6 mm lungime şi are culoarea galben-pal.
După eclozare este aproape translucidă cu o vizibilitate foarte clară a organelor interne digestive.
Pupa: de culoare brun-roşcată, cu dimensiuni cuprinse între 3,2 mm și 4,2 mm având în partea
posterioară stigme posterioare cu două spiracule inegale.

40/47
 Fig.1. Adult (foto ANF) Fig. 2. Puncte de hrănire (foto ANF)

Simptome: stadiul de larvă al acestei specii prezintă o deosebită importanţă deoarece produce cele mai
mari pagube asupra plantelor gazdă.
la plantele gazdă adulţii produc pagube aparatului foliar datorită punctelor de hrănire (fig. 2). În urma
punctelor de hrănire făcute de adulţi, vârful frunzelor se usucă şi se răsucesc. Larvele, se hrănesc cu
ţesutul plantelor pe care îl distrug producând pagube în partea superioară a frunzelor. Plantele tinere
atacate de larve face dificilă dezvoltarea acestora, astfel se pot observa deformaţii severe, despicarea
frunzelor şi a tulpinii dar mai ales distorsiuni. La ceapă se observă stagnarea creșterii bulbilor. Plantele
tinere atacate de prima generaţie nu pot fi comercializate. După uscarea şi dispariţia frunzelor atacate,
plantele îşi continuă dezvoltarea aparent normal. În urma hrăniri larvelor în mod secundar se pot instala
infecţii fungice. Pagubele produse de larvele din a doua generaţie nu sunt vizibile din exterior. Pentru
observarea daunelor produse de către larve, plantele de Allium porrum se pot secţiona sau se pot
îndepărta primele frunze care nu prezintă simptom deoarece galeriile provocate prin minare se găsesc
către mijlocul tulpinei false (fig. 3).

Biologie: în condițiile climatice din zona de sud a României această specie prezintă 2 generaţii pe an şi
iernează în stadiul de pupă. Adulţii apar de la jumătatea lunii martie până la mijlocul lunii aprilie şi
după copulare femelele inserează ouăle în interiorul ţesutului frunzelor. După eclozare, larvele primei
generaţii apar în prima decadă a lunii aprilie şi se regăsesc în ţesuturile plantelor gazdă de la sfârşitul
lunii mai până la începutul lunii iunie. În perioada estivală insecta rămâne în stadiul de pupă în plantele
infestate sau în sol. Adulţii celei de a doua generaţii pot fi observaţi de la sfâr șitul lunii august până la
sfârşitul lunii octombrie. La câteva zile după copulaţie, femelele depun ouă în frunzele plantelor de praz
sau alte specii de Allium. Larvele, după eclozare, se hrănesc în interiorul plantelor toată luna octombrie
până la sfârşitul lunii noiembrie. O parte din larvele celei de a doua generaţii nu ajung la completa
dezvoltare. La sfârşitul dezvoltării, larvele se transformă în pupe şi iernează.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- utilizarea de material semincer sănătos;
- respectarea asolamentului;
- decalarea perioadei de plantare a plantelor gazdă, pentru evitarea zborului primei generaţii de adulţi;
- colectarea şi distrugerea resturilor rămase în urma culturilor infestate;
- fertilizarea în doze optime şi utilizarea de soiuri rezistente;

41/47
- acoperirea culturilor înfiinţate pe suprafeţe mici, cu plase de protecţie.

Măsuri curative
metode biologice prin utilizarea insectelor parazite din genurile: Eucoila, Opius, Chorebus,
Phygadeuon şi Steromalina (eficace împotriva pupelor).

IMPORTANT !
Specie recent semnalată în România, capabilă să infesteze cultura în proporţie de 100%,
plantele putând fi distruse în totalitate.

FIȘĂ FITOSANITARĂ
Rhizoglyphus echinopus (Fumoze et Robin)
Denumire populară: acarianul (păianjenul) bulbilor.

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Pante gazdă: specie polifagă, atacă în câmp şi în depozite.

Descriere
Adult: corp cu suprafața netedă, strălucitoare și incoloră (fig.1)., femela fiind mai mică decât
masculul: prezintă picioare groase, de culoare mai închisă decât corpul.

42/47
 Fig.1 Adult şi larve (https://macroclub.ru)

Simptome: acarianul poate infesta atât bulbii şi tuberculii sănătoși, cât și pe cei ataca ți în prealabil
de alți agenți primari. Părțile din plantă atacate prezintă numeroase galerii, în care apoi se dezvoltă
ciuperci sau bacterii, făcând improprie utilizarea materialului biologic. Atacul în câmp determină o
dezvoltare anormală a plantelor, adeseori florile plantelor ornamentale prezintă malformații, care le
fac improprii pentru comercializare.

Biologie: în condiții de umiditate optimă relativă (80–90%), acarianul parcurge întregul ciclu
biologic în 13 zile la temperaturi de 20–26,7°C și în 17– 27 de zile la 13,3 – 23,9°C. În cazul
temperaturilor mai scăzute din depozite, durata ciclului evolutiv este mai lentă, respectiv 45–108 zile
la 10°C. Stadiul de hipopus (forma de rezistenţă) apare frecvent în condiții nefavorabile de înmulțire,
acarianul putând rămâne în această formă inactivă o perioadă de 4 luni. Răspândirea hipopu șilor se
efectuează prin intermediul larvelor de diptere cu care sunt asociate în habitat, ca de exemplu,
Chortophila sp., Phorbia sp., Eumerus sp., Scatopse sp., și mai puțin prin coleoptere sau prin păsări.

Măsuri de management
Măsuri curative
metode biologice prin utilizarea acarienilor prădători Cheyletus eruditus, Melichares dentriticus,
Hypoastis aculeifer şi Hypoaspis vacua.

IMPORTANT!
Acarianul poate infesta bulbii sau tuberculii sănătoși, dar în special pe cei ataca ți în
prealabil de agenți patogeni sau care prezintă lovituri.
Florile plantelor ornamentale atacate prezintă malformații care le fac improprii pentru
comercializare.
Atacul acarianului se manifestă atât în câmp cât și în depozit.

43/47
 FIȘĂ FITOSANITARĂ
Thrips tabaci Lindeman
Denumire populară: tripsul tutunului, tripsul cepei
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: dăunător polifag, atacă specii din peste 25 de familii botanice, atât în spații protejate
cât și în câmp; produce daune însemnate la bulboase (ceapă, usturoi, praz).

Descriere
Adult: 0,8-1,2 mm lungime, corp alungit, îngust și plat, de culoare galbenă-cenușie sau brună-
deschis (fig. 1), cu aripi de culoare gri-murdar, care în repaus sunt pliate de-a lungul corpului.
Antenele sunt formate din șapte articole, iar picioarele sunt de culoare galbenă cu femurul şi tibia cu

44/47
nuanţe slab cenuşii. Identificarea speciei se poate realiza doar la microscop datorită dimensiunilor
foarte mici.
Ou: eliptic, albicios, opac, de dimensiuni microscopice, este depus în epiderma frunzelor sau
florilor.
Larva: asemănătoare cu adultul, dar fără aripi, este de culoare galben-pal, are 0,9-1 mm lungime şi
prezintă antene cu şase articole.

Fig.1 Adulţi și larve (http://www.pestnet.org) Fig.2 Simptom la ceapă (https://www7.inra.fr)

Simptome: pe frunze apar pete galben-cenușii, alb-argintii, în locul celulelor golite de conținut în
timpul hrănirii adulților și larvelor (fig. 2). Indivizii, extrem de mobili, preferă organele din vârfurile
de creștere, conul format de tecile frunzelor verzi, frunzele tinere, florile, unde formează colonii.
Plantele grav afectate au un ritm de creștere lent, se îngălbenesc și se usucă. Frunzele se deformează,
își pierd aspectul comercial și devin ținta atacului pentru unele ciuperci patogene. Daune substanțiale
se înregistrează la soiurile cultivate direct din semințe.

Biologie: ciclul de viață, în câmp, poate dura între 20-45 zile (3-4 săptămâni în lunile călduroase de
vară). Tripsul iernează în stadiul de femelă adultă în sol şi are capacitatea de a se înmulţi atât pe cale
sexuată, cât şi partenogenetică. Femelele trăiesc 13-22 de zile, timp în care depun un număr de 30-80
ouă, pe care le introduc sub epiderma frunzelor, perioada de incubație fiind de 3-4 zile. Pe parcursul
a 9-14 zile larvele trec prin două stadii de dezvoltare, apoi migrează în sol, la câțiva centimetri
adâncime, unde împupează. Intervalul de temperatură în care apare și se dezvoltă tripsul comun este
de 10-30°C, temperaturile optime situându-se în intervalul 20-30°C.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- efectuarea la timp a lucrărilor solului pentru a expune stadiile care se retrag în sol, acțiunii directe a
factorilor climatici și a inamicilor naturali;
- curățarea și distrugerea resturilor de plante de la culturile anterioare;
- rotaţia culturilor, utilizarea materialului de plantare sănătos și verificat, respectarea densității
plantelor; evitarea fertilizării cu azot în exces; irigarea prin aspersiune; îndepărtarea buruienilor;
- observaţii periodice în cultură pentru detectarea prezenţei insectelor, în special în timpul sezonului
uscat;
- folosirea foliei de mulci pentru a bloca contactul tripsului cu solul (tripsul se transformă în adult în
sol);

Măsuri curative
 metode fizice: utilizarea capcanelor lipicioase, care au rolul de a captura adulţii prezenţi în
cultură; se recomandă 1 capcană/ 100-200 m2, care trebuie verificate săptămânal (atenţie aceste
capcane capturează şi unii paraziţi!).

45/47
  metode biologice:
- prin utilizarea prădătorilor Amblyseius swirskii, Typhlodromus tripsi (acarieni prădători),
Aelothrips fasciatus (trips), Coccinella 7-punctata, Coccinella undecimpunctata (buburuze),
Chrysoperla carnea;
- conservarea vegetației naturale în jurul câmpului pentru a facilita dezvoltarea inamicilor naturali;
- utilizarea între rândurile de ceapă a unei culturi capcană, de crizantemă sau gălbenele, care după
înflorire se va distruge;
- alternarea rândurilor de ceapă cu rânduri de morcov;
- stropiri cu soluție de săpun sau cu soluție din macerat din frunze și semințe de neem ( Azadirachta
indica), 30-50 g de pulbere de semințe/ 1 litru apă.

 metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor:

KARATE ZEON – 0,02%, 2 tratamente la 7-10 zile, LASER 240 SC – 0,4 l/ha, MOSPILAN 20 SG
– 0,2 kg/ha, MOSPILAN 20 SP – 0,025 %, MOVENTO 100 SC – 0,75 l/ha, maxim 4 tratamente la
7 zile interval, NOVADIM PROGRESS – 0,600 l/ha, MAVRIK 2 F – 0,05 %.
Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în
reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
KARATE ZEON – 7zile
LASER 240 SC – 7 zile
MOSPILAN 20 SG – 14 zile
MOSPILAN 20 SP – 14 zile
MOVENTO 100 SC – 7 zile
NOVADIM PROGRESS – 14 zile
MAVRIK 2 F – 7 zile

IMPORTANT !
Este considerat unul dintre cei mai periculoşi dăunători la culturile de Allium, atât prin acțiune
directă cât și indirectă fiind vector principal alături de afide pentru transmiterea virozelor.
Infestările pot compromite culturile destinate producerii de seminţe, de arpagic sau de răsaduri de
CAPITOLUL
ceapă, 5
pierderea bulbilor putând ajunge la 30 - 62%.
Bibliografie selectivă

1. Cândea E. (1984) – Dăunătorii legumelor şi combaterea lor. Ed. Ceres. Bucureşti;

2. Costache M., Roman T., Costache C. (2003) – Ghid pentru recunoașterea și combaterea
bolilor și dăunătorilor la legume, Ed. Agris;
3. Dobrin Ionela, Frăsin Loredana, Pașol P. (2007) – Tratat de entomologie specială, Editura
Ceres, București;
4. Docea E., Severin V., Baicu T., Pop I. (1976) - Îndrumător pentru recunoa șterea și
combaterea bolilor plantelor cultivate, Ed. Ceres, București, pag186-192;
5. Docea E., E Radulescu, Elisabeta Frățilă, 1979, Bolile legumelor si combaterea lor, Editura
Academiei republicii Socialiste Romania, pag 227-228;
6. Gheorghe Marinescu, Dr.Marcel Costache, Ing. Adrian Stoenescu, Bolile plantelor
legumicole , Ed Ceres Bucuresti, 1986 ;

46/47
 7. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed.
Academiei Române;
8. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, pag. 396;
9. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I., (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii
culturilor horticole, Ed. Ceres, Bucureşti;
10. Rivnay D (2013) - Field Crop Pests in the Near East. Springer Science & Business Media;
11. Romaşcu Em. (1973) - Nematozii plantelor agricole şi combaterea lor, Ed. Ceres;
12. Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) – Entomologie horticolă specială, Ed. Editura Didactică
și Pedagogică, R.A.;
13. Severin V., Iliescu C. H, (2006) - Bolile bacteriene ale plantelor, Ed. Geea;
14. Spencer K.A., (1973) – Series Entomologica vol 9 Agromyzidae (Diptera) of Economic
Importance The Hague;
15. Standard OEPP PP 2/4 (2) Allium crops;
16. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) – Entomologie Horticolă - dăunători specifici
și metode de combatere, Ed. Ceres, București, p. 67;
17. Zhang Zhi-Qiang (2007)- Mites of greenhouses. Identification, Biology and control. CABI
Publishing.

Alte resurse
https://www.plantwise.org
https://www7.inra.fr
http://download.ceris.purdue.edu
http://www.agroatlas.ru
https://www.ipmimages.
https://www.apsnet.org/edcenter.
http://mtvernon.wsu.edu.
https://www.forestryimages.org.
https://www.pestnet.org
https://www.ukrup.com.ua
http://www.omafra.gov.on.ca
https://pdfs.semanticscholar.org

47/47