5/4/2018 Confruntări româno-ruse în Basarabia, ianuarie-februarie 1918

1918-2018: O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTENARULUI

Confruntări româno-ruse în Basarabia, ianuarie-februarie

1918
22 ianuarie, 2018

Dorin Dobrincu

După intrarea în Chișinău, la 13/26 ianuarie, trupe din Divizia 11 infanterie s-au îndreptat
spre Tighina/Bender, deși inițial se avusese în vedere ocuparea orașului de către trupe
ucrainene antibolșevice. La 16/29 ianuarie 1918, unitățile române erau în fața orașului.
Acesta – Tighina pentru români, Bender pentru ruși – era important prin poziția sa, ca nod
de comunicații, cu un pod peste Nistru; existau acolo depozite de armament și muniții, un
parc de locomotive și vagoane etc. După ce au primit întăriri și în urma unor ciocniri cu
trupele ruse bolșevizate, dar mai ales după un intens bombardament de artilerie, românii
au ocupat orașul la 20 ianuarie/2 februarie 1918. Din documentele militare românești
reiese că au fost capturate depozitele cu materiale de război, inclusiv unul de artilerie, cu
800 de tunuri, dar și material rulant însumând 60 de locomotive și 3.000 de vagoane.

Dând dovadă de un amatorism care avea să-i e reproșat ulterior, comandantul

detașamentului românesc intrat în Tighina și-a împrăștiat forțele în oraș și în localitățile
din jur, a neglijat forti carea pozițiilor la podul de peste uviu, nu a dezarmat populația
civilă neprietenoasă, unde vorbitorii de limbă rusă erau majoritari. În plus, existau
informații super ciale despre efectivele inamice a ate dincolo de Nistru. Parcă invitați de
această atitudine, rușii au contraatacat prin surprindere în noaptea de 22/23 ianuarie (4/5
februarie) 1918 și i-au respins pe români în afara orașului. Reacția puternică a trupelor
române – întărite cu unități trimise de Diviziile 11 infanterie și 2 cavalerie – a dus la
reocuparea orașului și alungarea rușilor dincolo de uviu, la 25 ianuarie/7 februarie. Mai
la nord, un detașament din Divizia 11 infanterie avea să treacă la 27 ianuarie/10 februarie
11918 peste Nistru și să ocupe temporar localitatea Dubăsari.

Potrivit ordinului primit de la Marele Cartie General, Divizia 1 cavalerie a înaintat spre
Bălți, unde a avut ciocniri cu slabe detașamente rusești și moldovenești. Orașul a fost
ocupat la 23 ianuarie/5 februarie 1918. Efective din această mare unitate ajungeau la
https://www.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-dorin-dobrincu/28989457.html 1/4
5/4/2018 Confruntări româno-ruse în Basarabia, ianuarie-februarie 1918

Soroca la 1/14 februarie 1918. Nordul Basarabiei, cu Hotinul, a fost ocupat de trupele
austro-ungare, care aveau să rămână în zonă până la sfârșitul anului 1918.

Între 18-21 ianuarie/31 ianuarie-3 februarie 1918, Divizia 2 cavalerie, care practic asigura
legătura între Diviziile 11 și 13 infanterie, a dezarmat regimentele 9, 11 și 31 infanterie ruse.
Potrivit ordinelor, care de altfel priveau toate diviziile românești din Basarabia, soldații
ruși trebuiau trecuți dincolo de Nistru. Excepție făceau basarabenii, care erau trimiși
acasă.

Importante trupe ruse se găseau încă în sudul Basarabiei, mai ales din marină, bine
înarmate, având inclusiv vase de luptă și artilerie. Populația din Bugeac era amestecată,
cuprinzând moldo-români, ruși, bulgari, găgăuzi, ucraineni, germani, evrei etc. Divizia 13
infanterie română a ocupat orașele Reni, Cahul și Bolgrad la 11-12/23-24 ianuarie 1918.
Inițial, trupele române i-au dezarmat pe soldații ruși și pe civilii din zonă. De altfel,
dezarmarea civililor a fost una dintre problemele mari căreia au trebuit să-i facă față
autoritățile militare române în întreaga Basarabie. S-a ajuns însă destul de repede la
ciocniri între români și ruși, înregistrate după 21 ianuarie/3 februarie 1918 în zonele
Cahul, Taraclia, Bolgrad și Ismail.

Cea mai importantă luptă între români și ruși s-a dat între 27 ianuarie-3 februarie/9-16
februarie 1918 la Vâlcov, aproape de vărsarea în mare a brațului Chilia, unde se
concentrase o puternică forță a marinei ruse. Localitatea nu putea atacată de pe uscat,
ind protejată de canale și mlaștini. Atât românii, cât și rușii aveau trupe mixte de uscat și
marină, vase de luptă (monitoare, canoniere, vedete), baterii de artilerie, inclusiv grea (în
cazul rușilor), în poziții xe sau pe platforme plutitoare. După dueluri intense de artilerie,
după ciocniri pe uscat și pe canalele deltei secundare a brațului Chilia, dar mai ales după
interceptarea de către români a comunicațiilor terestre spre Cetatea Albă, rușii s-au retras,
îmbarcați pe vase, spre Odesa și Sevastopol. Vâlcovul a fost preluat de români la 3/16
februarie 1918. După câteva săptămâni, mai precis la 23 februarie/8 martie 1918, trupele
române au intrat în Cetatea Albă, de această dată fără luptă.

Potrivit unor informații, atât la Bender/Tighina, cât și la Vâlcov, de partea rușilor au luptat
detașamente formate din socialiști radicali, soldați dezertori și muncitori români care
ajunseseră în 1917 în sudul Rusiei. Aceștia constituiseră la Odesa un „comitet revoluționar
român”, apoi un „batalion revoluționar român”.

În luptele din Basarabia, ambele părți au înregistrat pierderi: morți, răniți,

prizonieri/dispăruți. Cifrele o ciale disponibile sunt contradictorii. Potrivit unei situații
centralizate din aprilie 1918, trupele române ar înregistrat în confruntările din regiune

https://www.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-dorin-dobrincu/28989457.html 2/4
5/4/2018 Confruntări româno-ruse în Basarabia, ianuarie-februarie 1918

25 de morți, 312 răniți și 151 de dispăruți. Din alte documente militare reiese că doar în
luptele de la Bender ar murit 141 de militari români. Dincolo de statistici, operațiunile
Armatei Române în Basarabia nu au fost nicidecum un simplu marș spre Nistru. Trupele s-
au confruntat cu un adversar a at în disoluție, dar nu lipsit de reacție, iar în plus cu o
populație civilă diversi cată din punct de vedere etnic și în parte ostilă.

În februarie-aprilie 1918, Armata Română avea în Basarabia patru divizii: 1 cavalerie, al

cărei comandament era la Bălți; 11 infanterie, cu comandamentul la Chișinău; 2 cavalerie,
cu comandamentul la Cimișlia; 13 infanterie, cu comandamentul la Bolgrad. După cum am
mai amintit, cele patru divizii trimise în Basarabia au fost reunite ulterior în Corpul VI
Armată. Acestui comandament i-au mai fost subordonate Regimentul 5 călărași, otila de
Dunăre, trupele din Delta Dunării, două escadrile de aviație și un detașament de jandarmi
rurali. Misiunea Corpului VI Armată consta în paza depozitelor Armatei Române a ate în
Basarabia, asigurarea ordinii în același teritoriu, trecerea dincolo de uviu, cu trenul sau
pe jos, a soldaților ruși care se a au în regiune sau care veneau din România, împiedicarea
venirii de peste Nistru a trupelor ruse bolșevizate.

La sfârșitul lunii februarie 1918, de la nord de Soroca și până la vărsarea în liman/Marea

Neagră, malul drept al Nistrului era controlat de trupele române. El avea să și rămână
astfel până la 28 iunie 1940. Însă Nistrul nu a fost niciodată un uviu de netrecut. De-a
lungul întregii perioade interbelice el a fost traversat e de grupuri înarmate – uneori
extrem de puternice – trimise de regimul de la Kremlin pentru a menține o situație
instabilă și a crea di cultăți administrației românești, dar și de zeci de mii de oameni care
voiau să scape de regimul sovietic. Era vorba de moldoveni transnistreni și evrei, dar și de
ucraineni și ruși, germani și polonezi ș.a.m.d. Unii dintre ei au rămas în Basarabia, alții au
trecut la vest de Prut, mulți au plecat în Europa Occidentală sau în America de Nord.

***

Subiectul de față a fost abordat de memorialiști și istorici români încă din perioada
interbelică. Chiar dacă interpretările sunt uneori discutabile, poate prea apropiate de
punctul de vedere o cial, informații utile se găsesc îndeosebi în câteva sinteze sau tratări
monogra ce: Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-
1919, vol. II, București, Editura Științi că și Enciclopedică, 1989 [prima ediție în 1922-
1923]; Marin C. Stănescu, Armata română și unirea Basarabiei și Bucovinei cu România.
1917-1918, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999; Dumitru Seserman, Acțiunile Armatei
Române în spatiul dintre Carpații Orientali și Nistru (1917-1920), București, Editura
Universității Naționale de Apărare, 2004.

https://www.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-dorin-dobrincu/28989457.html 3/4
5/4/2018 Confruntări româno-ruse în Basarabia, ianuarie-februarie 1918

Radio Free Europe/Radio Liberty © 2018 RFE/RL, Inc. Toate drepturile rezervate

https://www.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-dorin-dobrincu/28989457.html 4/4