Interviul cu părinţii

Interviul centrat pe problemă

Întrebări de început
1. Care este motivul pentru care doriţi această evaluare/consultaţie?
2. Care credeţi că este problema copilului dvs.?
3. Spuneţi-mi ce se întâmplă cu copilul dvs.!
4. Care sunt grijile dvs. specifice?
5. Ce vă îngrijorează cel mai mult?
6. Care sunt speranţele dvs. De la această evaluare/consultaţie?
7. Care sunt speranţele dvs. pentru copil?
Obţinerea punctului de vedere al părinţilor în legătură cu problema
1. Aveţi vreo idee legată de ce ar putea cauza problema copilului?
2. Credeţi că ceva în mod special a declanşat sau a contribuit la problema copilului?
3. Care credeţi că sunt cele mai importante aspecte din istoria copilului ce pot fi legate de
problemă?
4. Credeţi că vreun aspect din istoria medicală sau psihologică a familiei joacă un rol în
problemă?

Dimensiunile problemei
1. Când aţi observat prima dată dificultăţile copilului? Durata
2. De cât timp se întâmplă? Durata
3. Cât de des se întâmplă? Frecvenţa
4. Cât de intensă sau slabă este problema de obicei? Intensitatea
5. Cât de dificilă este problema pentru copil? Intensitatea
Care este impactul pe care îl are problema asupra vieţii lui şcolare, sociale şi asupra familiei
voastre?
6. Unde apar dificultăţile copilului? (la şcoală/acasă/cu prietenii - locul)

Determinarea primelor eforturi de rezolvare a problemei

1. Cum aţi reuşit, ca părinte, să faceţi faţă situaţiei?
2. Cum s-a ajustat familia la problema copilului? Ce feluri de acomodări s-au făcut la şcoală?
3. Copilul dvs. a fost diagnosticat înainte cu o dificultate psihologică sau academică? Dacă da
care a fost diagnosticul?
4. Aţi fost de acord cu diagnosticul? De ce da sau de ce nu?
5. Care este punctul de vedere al educatorului/profesorului copilului dvs. legat de problemă?

Deoarece cea mai mare parte a interviului este focalizată pe evidenţierea unor fapte
precise, este bine ca psihologul să stabilească de la începutul interviului că îl interesează şi
sentimentele legate de aceste evenimente. El trebuie să aibă grijă să permită exprimarea , în
mod egal, a emoşiilor negative şi a celor pozitive. Atunci când sentimentele persoanei care
oferă informaţiile nu sunt clare, se pot pune întrebări cum ar fi: “ Genul acesta de lucruri
creează o anumită tensiune în casă?” sau “ Acest lucru vă face întodeauna să vă simţiţi
tensionat?
Pentru a evalua sentimentele şi emoţiile, trebuie analizat înclusiv maniera în care
persoana respectivă descrie elementele semnificative. Diferenţe în tonul vocii pot fi importante
în depistarea stărilor emoţionale. O atitudine specială se va acorda momentelor în care părinţii
îşi exprimă ostilitatea, critica, tandreţea. De asemenea, trebuie luate în considerare mimica şi
pantomimica.