Sunteți pe pagina 1din 8

Suprafata figurii individuale reprezinta 'valoarea umana'

Cu cat intersectia sistemului de axe este mai aproape de centrul de greutate


(centrata) al figurii individuale, cu atat persoana este mai echilibrata din punct de
vedere psihologic

Farmecul acestui roman nu se afla in talentul literar al scriitorului! Nu


se afla nici in diversitatea personajelor si nici macar in dramatismul relatiilor
dintre acestea S-ar putea zice, despre acest roman, ca este o capodopera
a stilului un stil nou, autentic original, mult mai liber si fluid decat ce se
scrisese, pana atunci, in literatura noastra.

Romanul 'Patul lui Procust' are la baza un adevarat dosar de


existente reale sau nu, ce mai conteaza? Cel mai mare merit al scriitorului
nu este, in orice caz, imaginatia ori lumea, in ansamblul ei, creata si tesuta
intr-o perdea de intrigi si slabiciuni umane Cea mai mare reusita a acestui
roman este insasi felul in care se deruleaza intamplarile, si mai ales acel
suspans, acea descoperire treptata pe care cititorul o face alturi de diferite
personaje ce joaca rolul de povestitor in diferite ipostaze mai mult sau mai
putin obisnuite. Exista un fel de tensiune a descoperirii, proprie romanelor
politiste, o fascinatie a misterelor- unele dintre ele ramase nedezlegate
pana la sfarsitul lecturii Este fara indoiala un roman de mare valoare pe
care Liviu Rebreanu l-ar considera o adevarata opera de arta, din prisma
complexitatii personajelor, relatiile dintre ele corespunzand perfect
'pulsatiei vietii' din Ion. Doua romane atat de diferite, doua stiluri opuse,
doua subiecte lipsite de orice fel de legatura intre ele si totusi cele doua
romane au un element comun. Ambele dezvolta povesti complicate, relatii
contradictorii prin natura lor, creaza, in fine, o lume complicata, real de
complexa si diversificata Numitorul comun al celor doua opere este insa
lumea interioara a personajelor, complexitatea psihologica servita pe tava
de Liviu Rebreanu si cu o mare finete si zgarcenie de Camil Petrescu.

Pentru a explica titlul unei opere, in general, trebuie sa dai dovada


de o oarecare doza de ipocrizie. Trebuie sa pretinzi a fi inteles lucruri pe
care, de multe ori, autorul insusi nu le stie.

'Patul lui Procust' are, cu siguranta, legatura cu celebrul talhar


'Procust' din mitologia greaca, care isi chinuia victimele in mod bestial,
pentru a le face sa incapa perfect intr-un pat mic. Iar de aici parerile sunt
impartite cea mai plauzibila teorie, in opinia mea, este paralelismul intre
sadismul si cruzimea talharului din antichitate pe de o parte si umilintele,
compromisurile din punct de vedere moral si fizic la care sunt supusi
oamenii in numele celei mai cumplite si, totodata, ravnite simtiri umane-
iubirea! Un adevarat blestem pe care personajele lui Camil Petrescu il
traiesc din plin, constituind, de altfel, elementul central al romanului, iubirea
transorma personajele in Procust-i si victime Titlul este, astfel, un fel de
metafora a destinului si a iubirii, un insemn al jocului macabru in care se
amesteca sufletele noastre, ale tuturor

O alta teorie face legatura intre 'patul lui Procust' si constiinta in


care se reflecta imaginea celuilalt, ideea schinguirii fiintei umane pastrandu-
se si de aceasta data.

'Patul lui Procust' poate simboliza incompatibilitatea pe care


iubirea, ca o ironie a sortii, o presupune adesea 'Patul mic' folosit de Procust
ar corespunde, asadar, parametrilor iubirii ideale- o himera a inimilor mari,
supuse chinurilor vesnice

Indiferent de ceea ce ar insemna acest titlu, indiferent daca


scriitorul a vazut in el banalul comentarilor clasice ori subtilul misterelor
propriilor valori si inchipuiri, 'Patul lui Procust', raportat la continutul
romanului, patrunde cele mai profunde sentimente, dorinte, complexe,
suferinti, pe scurt, intreaga gama psihologica a acestei opere

Compozitia acestui roman prezinta cateva aspecte inedite Ca o


prima precizare trebuie spus ca, desi romanul cuprinde insemnarile mai
multor persoane, una dintre ele- Camil Petrescu- se comporta asemeni unui
regizor, care da o anumita continuitate piesei sale, nealterand, totusi, rolul
si autenticitatea nici unuia dintre actorii participanti. Exista mai multe
puncte de vedere diferite, stiluri si preocupari distincte si, deasupra
tuturor, un cadru real, in care totul capata o logica si o autenticitate bine
controlata de autor. Pentru o mai buna intelegere a acestui
roman este necesar un scurt rezumat- mai mult o subliniere a ideilor
principale.

In prima parte, scriitorul primeste 3 scrisori ale (de la) doamnei


T., cu care era bun prieten. Camil Petrescu este intrigat de 'X'- pseudonimul
sub care doamna T. isi descrie evaziv amantul in scrisorile sale. Afland
identitatea lui 'X'- nimeni altul decat Fred- autorul se imprieteneste cu el.
Fred era indragostit de multa vreme de doamna T.- de care se despartise si
decide sa-i scrie noului sau prieten povestea iubirii care-l adusese la
disperare.

Aceasta scurta interventie a autorului se face, din nou in mod


original, ca simpla explicatie, in cadrul capitolului 'Intr-o dupa-amiaza de
august'- povestirea lui Fred.

Acest capitol- reprezentand de altfel un cuprins, precedat de


expozitiune (Trei scrisori ale doamnei T.), intriga fiind undeva pe la mijloc-
se foloseste de mai multe tehnici literare ca back-flash-ul, povestire in
povestire si combinarea mai multor feluri de texte intr-o poveste
cursiva. Totul se intampla, in capitolul lui Fred, aproape numai in patul unei
actrite usuratice- Emilia. Scrisori primite de aceasta de la Ladima,
comentarii si amintiri, totul se petrece intr-o dupa-amiaza calduroasa de
august.

In 'Epilog I'- scris tot de Fred- acesta face anumite cercetari


asupra mortii lui Ladima. In 'Epilog II povestit de autor', Camil Petrescu
devine, insfarsit scriitorul, comportandu-se asemeni unui regizor care, la
incheierea spectacolului, spune cateva cuvinte si se pleaca respectuos,
alaturi de actori, in fata auditorului, inainte de caderea cortinei.

Camil Petrescu isi 'incepe incheierea' prin anuntarea mortii, intr-un


accident aviatic, a lui Fred, veste pe care i-o transmite personal doamnei
T., careia ii si lasa manuscrisul original primit de la Fred.

O noua dovada de originalitate, in aceasta incheiere- este redarea


unui articol de ziar ce anunta moartea tanarului si popularului Fred. Acest
stil nou, folosit de Camil Petrescu, are o anumita prestanta in fata cititorului-
creand senzatia unui documentar bine realizat, pe baza mai multor surse si
documente reale.

Acest roman are 4 tipuri de personaje: Personajele


implicate (Emilia, doamna T., Fred), personajele implicate emotional (Fred,
doamna T, Ladima), personajele implicate secvential (Victoria- sora Emiliei,
Ghiorghidiu, Vasilescu- tatal lui Fred, etc) si personajele implicate
conventional (autorul insasi si doar el).

Personajele implicate reprezinta un fel de intriga, fiind oarecum


condamnabile prin suferinta cauzata celorlalti (voit sau nu). Doua dintre
personajele acestei categori fac parte si din cea de-a doua (fiind singurele
comune)- Fred si doamna T.. Cel de-al treilea personaj este Emilia- o actrita
de mana a doua, usuratica si lipsita de scrupule, ce se foloseste de farmecul
propriu pentru a-si usura viata si a-si proiecta o cariera actoriceasca.

Fred- un baiat de bani gata, inzestrat cu o inteligenta si mai ales un


farmec aparte- recunoscut pana si de autor:

'Abia cand l-am cunoscut mai de aproape, am inteles


de ce doamna T. l-a iubit atat, de ce a suferit asa de mult din cauza lui.
Nu numai datorita frumusetii lui barbatesti, sportive, cat mai ales
pentru un soi de loialitate si delicatete, un mod de sinceritate a vietii,
care nu seducea numai femeile, ci castiga si prietenia barbatilor lor,
caci putea sa sufere din pricina lui, ca si ele, dar nu-l urau. Nu jignea
niciodata, nici macar pe cel caruia ii lua nevasta. Cam prea echilibrat,
vorbind rar, dar nu fara o privire stapana pe sine
si ades ironica', se afla si el in categoria celor care sufera din
dragoste, insa are o poveste ceva mai speciala Nu tradarea doamnei T. il
face sa sufere ci propria lui frica de o 'relatie serioasa'- el fiind tipul de
'Casanova', ce se teme sa-si puna libertatea in mainile unei femei- fie ea si
cea iubita. Cuceritorul, usuraticul din el se dovedeste a fi mai puternic decat
barbatul echilibrat, atent cu femeile si matur, respingand-o cu brutalitate
pe doamna T. in clipa in care aceasta ii propune sa se mute impreuna- astfel
s-a incheiat relatia lor. Suferinta provocata doamnei T. se intoarce insa
impotriva lui, ca un bumerang, relatia lor fiind singura in care

iubirea este autentica si impartasita. Doamna T., calau si victima al lui Fred,
afla ca iubirea ei esteimpartasita si de Fred abia dupa moartea acestuia,
cand autorul ii aduce manuscrisul original scris de acesta ('Intr-o dupa-
amiaza de august' si 'Epilog I'). Fred, pe de alta parte, este constient in
permanenta de sentimentele doamnei T., insa e prea las pentru a mai
incerca ceva.

Cel de-al treilea 'personaj implicat' este Emilia! Interesul si comoditatea,


indiferenta si ignoranta, egocentismul insa nicidecum rautatea o fac pe
Emilia sa-l subjuge si sa-l umileasca fara remuscari pe bietul Ladima.
Iubirea- o necunoscuta lipsita de inesmnatate pentru ea, ii permite sajoace
un joc macabru si pervers cu poetul indragostit, pe care-l desconsidera
adesea pentru slabiciunea si idealismul sau.
Personajele implicate emotional sunt acele victime ale 'procust'-ilor
din prima categorie. Ladima- un poet idealist, naiv in conceptiile si valorile
sale demodate vede in Emilia mult mai mult decat este. Aceasta, incantata
si chiar flatata de sentimentele lui Ladima, pe care, insa, nici nu
incearca sa le inteleaga, intra in jocul sau, dictand cu o autoritate
ucigatoare pentru 'bietul inamorat' propriile-i reguli. Desi un barbat talentat,
mandru, daruit muncii si valorilor sale, constient de talentul cu care este
inzestrat, Ladima se pierde intr-o iubire patimasa, neimpartasita, fiind
subjugat de propria-i indarjire care-l mana la sacrificiu pentru cauza in care
credea si sfarseste prin a se sinucide. Mizeria si umilinta il ingenunchiasera
definitiv, insa, mandria ranita, il determina pe Ladima sa faca un ultim gest
salvator al reputatiei si numelui sau. Inainte de a apasa pe tragaci, Ladima
scrie cateva randuri in care marturiseste ca iubirea sa pentru doamna T. il
adusese la acea fapta disperata. Tot ca acoperire, Ladima sterge aparenta
mizeriei in care traieste lasandu-si in haina o suma importanta de
bani. Astfel, iubirea umilitoare pentru o actrita de mana a doua, usuratica
si ignoranta si mizeria- cele doua motive ale sinuciderii lui Ladima, sunt
ascunse. Insa nu deplin! Raman scrisorile pe care le scrisese Emiliei, si pe
care aceasta refuzase sa i le mai innapoieze.

Si aici intervine salvator Fred! Dupa ce Emilia ii aratase in acea dupa-


amiaza de august scrisorile Fred decide sa salveze reputatia prietenului sau,
luandu-le asupra sa. In epilogul I el aveasa povesteasca cercetarile pe care
le-a facut pentru a afla motivul real al sinuciderii lui Ladima.Cercetarile l-au
dus pana la niste prieteni ai acestuia, scrisorile ramanand, in final, la unul
dintre ei.

Personajele implicate secvential sunt practic restul personajelor (cu


exceptia autorului), al caror rol este secundar.

Autorul- personaj implicat conventional- se reduce la stadiul unui


simplu personaj, un fel de conventie literara pentru a transfera atentia de
la scriitor la fapte, si a creea impresia realului. Desi nu prezinta un rol mai
important decat un personaj secvential, el este totusi regizorul care, e
adevarat discret, coordoneaza toata actiunea romanului, punand in scena
actori si materiale (El este cel care primeste scrisorile doamnei T si, in baza
lor, il descopera pe Fred. Tot el este cel caruia ii este adresat manuscrisul
si scrie epilogul final).

In acest roman tema iubirii este, fara indoiala, dominanta. Cele


doua cupluri- Fred-doamna T. si Ladima-Emilia reprezinta, in fapt, esenta
psihologica, epica si lirica a acestui roman. Celelalte 2 cupluri- Fred-Emilia
si Ladima-doamna T. sunt un fel de perspective inedite de a observa
primele doua relatii.
Relatia dintre Fred si Emilia este pur carnala -Fred motivat de
plictiseala, si de dorinta unei relatii exclusiv erotice, iar Emilia, asemeni
relatiei cu Ladima, motivata de interes, accepta sa se 'prostitueze'-
permitand observarea atenta a relatiei dintre Emilia si Ladima (care in
momentul relatarii lui Fred era deja mort). In relatia lui Fred si a Emiliei nu
se poate vorbi de iubire, ci doar de doi oameni lipsiti de inhibitii si
sentimente, motivati doar de interese (financiare, erotice, etc.)

Relatia dintre doamna T. si Ladima are mai multe aspecte. Autorul a


introdus aceasta idee, discret, inca de la prima intalnire a lui Fred cu
Ladima, cand, acesta din urma i-a luat apararea doamnei T. (pe care nici
nu o cunostea). Stima, cat se poate de reala, care a luat nastere intre cei
doi l-a facut, in cateva randuri, gelos pe Fred- care nu stia ce sa mai
creada. Iar ultima si cea mai explicita referire la aceasta relatie a fost in
ultimele randuri scrise de Ladima, si in care acesta isi marturisea iubirea
pentru ea.

Cu toate acestea, la fel de nesigur ca orice alt fapt din acest roman,
pot afirma ca relatia dintre doamna T. si Ladima este o simpla inventie
menita sa pigmenteze actiunea, sa mareasca misterul si sa-i dea prilejul
poetului de a-si sterge trecutul si a pune, in loc, ceva demn si onorant

'Cele doua cupluri din plan principal sunt, in fapt, doua forme diferite
ale unei iubiri imposibile.' Probabil ca o astfel de idee s-a derulat si in mintea
scriitorului inainte ca numele romanului sa devina 'Patul lui Procust'.

Relatia lui Ladima si a Emiliei este sortita esecului intrucat fusese inca
de la inceput o cacealma- cacealmaua Emiliei.

'-Asa, o data treaca-mearga S-a infruptat el Pe urma ma plictisea


Nu era om de inteles, cum era sa mi-l iau pe cap ?' se confeseaza,
indiferenta, Emilia, nu mult dupa moartea poetului, lui Fred. Acest citat
demonstreaza inca odata ca Emilia nu intelegea, pur si simplu, profunzimea
sentimentelor poetului (desi era constienta de ele). Emilia juca un joc, un
joc ce ii convenea de minune, un joc egoist si sadic.

Fred, fascinat de iubirea oarba a bietului Ladima, o descoase pe Emilia


cu mare interes.Materialul de baza -expus si in roman- privitor la relatia
Emiliei si a lui Ladima este constituit din scrisorile acestuia adresate iubitei
sale.

Sa ramai acasa cu Emilia, fara s-o ai !'' se gandeste Fred intr-un


tarziu, dupa citirea mai multor scrisori:

'Ma intreb ce poate fi intimitatea cu femeia aceasta, mai ales cand


nu e dezbracata ?'
Este limpede dispretul sau fata de aceasta actrita de mana a doua cu
care, la momentul in care rationa astfel impartea patul intr-o intimitate
absoluta.

Aceste citate atribuie 3 insusiri principale pentru 3 personaje :

Ladima- indragostitul orbit de imaginea Emiliei reflectata in inima sa.

Emilia- femeia usuratica si superficiala incapabila de sentimente


reale si profunde.

Fred- baiatul rasfatat de femei gratie calitatilor- fizice, intelectuale,


etc- si banilor sai, lipsit de implicarea emotionala si maturitatea bietului
Ladima.

Si totusi dragostea adevarata nu-l ocoleste nici pe Fred. Indragostit


pana peste cap de doamna T., portretul lui se gaseste intr-o antiteza deloc
intamplatoare cu Ladima. Profunzimea, maturitatea, dramatismul si spiritul
de sacrificiu pentru cruda iubire de care este dependent ce-l caracterizeaza
pe poet se afla la poli opusi trasaturilor lui Fred.

Acesta, vazandu-si libertatea sa de burlac adorat de femei pusa in


pericol de doamna T., isi infraneaza orice sentiment si, lipsit de tactul sau
caracteristic o respinge brutal, ca intr-un fel de reactie instinctiva de
aparare egoista:

'-Doamna, cred ca faceti o confuzie Va pretuiesc nesfarsit ca


inteligenta si-mi place prezenta dumneavoastra dar nu ma interesati ca
femeie.'

Imatur, egoist, meschin, mameluc, copilaros, agresiv, brutal,


insensibil toate acestea nu fac parte din portretul obisnuit al lui Fred, insa
cand vine vorba de iubire antiteza- cu Ladima, cu sine insusi, cu valorile
proprii- este deplina. Psihologic vorbind acest roman este polivalent Din
prisma iubirii este studiat, discret, in mod direct si indirect, din puncte
diferite de vedere (corespunzand personajelor care contribuie cu scrisori,
manuscrise, etc) omul insusi! Cele 4 personaje implicate implicate si
implicate emotional sunt, intr-un fel, tipurile principale, studiate de autor in
aceasta carte. Nu sunt personaje rele sau bune, nu exista iubire
perfecta, acest roman se vrea a fi un studiu asupra vietii, lipsit de
responsabilitatea unei concluzii sau unui adevar suprem.

Revenind la problema antitezei, se observa un puternic contrast Fred-


Ladima, Doamna T.-Emilia.

Superficialitatea Emiliei, perversitatea, trivialitatea si nepasarea


acesteia nu-si gasesc corespondent in firea mandra, distinsa, decenta,
morala si stilata a doamnei T..
O a doua tema a acestui roman este fresca sociala! Talentul narativ
al lui Camil Petrescu a reusit sa cuprinda in cartea sa o problematica
psihologica profunda- legata de iubire, si o analiza competenta a relatiilor
si realitatilor sociale din acea vreme.

In acest roman se poate vorbi de o strategie narativa, folosita


stralucit de autor, care transforma o poveste incalcita intr-un fel de puzzle.
Interesant este, insa, ca acest puzzle are mai multe variante de rezolvare,
din care cititorul isi poate alege liber una. Totusi, ar fi gresit spus ca 'Patul
lui Procust' e o carte a misterelor neelucidate. Adevarul este ca, o analiza
atenta a textului ar putea duce la o varianta unica, misterele izvorand din
imaginatia mult prea libera a cititorului care este, pur si simplu, prins in
intrigile romanului.

In fapt, toate aceste 'mistere' sunt necunoscutele vietii reale, iar


Camil Petrescu le foloseste cu maiestrie tocmai pentru a crea impresia
autenticitatii. El nu este decat un personaj neinsemnat si detinatorul
anumitor documente. Se fereste insa sa emita ipoteze proprii, lasand acest
lucru in seama cititorului.

Literatura este, la Camil Petrescu, un joc paradoxal cu linia


despartitoare dintre adevar si iluzie, ca si dragostea. 'Patul lui Procust'
nu face decat sa oglindeasca conceptia literara a scriitorului, intr-un mod
original si placut!

S-ar putea să vă placă și