Teză semestrială de iarnă la matematică în clasa a X, profil real.

Rezumat teoretic

§1. Numere reale

𝑛 𝑛
Definiţie: √𝑎 = 𝑏 ⇔ 𝑏 = 𝑎, pentru 𝑎 ≥ 0, 𝑏 ≥ 0.

𝑛 𝑛 𝑛 𝑛𝑘 𝑛
Proprietăţile operaţiilor cu radicali: √𝑎 ∙ √𝑏 = √𝑎𝑏 √𝑎𝑚𝑘 = √𝑎𝑚
𝑛 𝑛 𝑛 𝑎 𝑛 𝑘
√𝑎: √𝑏 = √𝑏 √ √𝑎 = 𝑛𝑘√𝑎
𝑛 𝑝 𝑛𝑝
√𝑎𝑚 ∙ √𝑎𝑞 = √𝑎𝑚𝑝+𝑛𝑞
𝑎+√𝑎2 −𝑏 𝑎−√𝑎2 −𝑏
Formula radicalului compus: √𝑎 ± √𝑏 = √ ±√ .
2 2
Radicalul compus √𝑎 ± √𝑏 poate fi scris ca sumă algebrică de radicali simpli numai dacă numărul 𝑎2 − 𝑏 este
un pătrat perfect.

§2. Puteri cu exponenţi reali

m
1
a n  a  a  a  a , n  N * , a  R ; a n  n , n  N * , a  R * ; a n  n a m , n  N * , m  N , a  0 ;
a
a  lim a , unde r  R \ Q, rn este aproximarea prin lipsă ( prin adaos ) a numărului r
r rn
n

Formulele operaţiilor cu puteri: a m  a n  a m n a m  b m  (ab) m

a m : a n  a mn a m : b m  (a : b) m
a 
m n
 a mn a m  b n  a m  n loga b  b m logb a  n

§3. Inducţia matematică

Demonstrarea unei propoziţii axată pe mulţimea N prin metoda inducţiei matematice se efectuiază în trei etape:
1. Se verifică dacă o propoziţie particulară este adevărată.
2. Se admite ipoteza că propoziţia 𝑃(𝑘) este adevărată
3. Se demonstrează utilizând ipoteza, că propoziţia 𝑃(𝑘 + 1) este adevărată.

§4. Proprietăţile logaritmilor

1. Expresia log a b are sens pentru a  0, a  1, b  0 2. a loga b  b ( identitatea logaritmică fundamentală )

m 1
3. log a n b m  log a b 4. log a n b  log a b 5. log a b m  m log a b
n n
6. log a b  2k log a b
2k
7. log a n b  log a b
n
8. log a ( xy)  log a x  log a y
x log c b 1
9. log a  log a x  log a y 10. log a b  11. log a b 
y log c a log b a
log a x log b x
 13. a logb c  c logb a b
loga b logb a
12. 14. a
log a y log b y
 §5. Elemente de combinatorică

Definiţie: Mulţimea în care fiecare element al ei are un loc bine determinat (numit rang)se numeşte
mulţime ordonată.
Definiţie: Numărul de mulţimi ordonate, care pot fi formate din mulţimea de n elemente se numeşte
permutări din n elemente, şi se notează 𝑃𝑛 . 𝑃𝑛 = 𝑛!
Definiţie: Numărul de submulţimi ordonate, formate din m elemente, luate din mulţimea formată din
m elemente, se numeşte aranjamente din m elemente luate din n elemente şi se notează 𝐴𝑚 𝑛.
𝑛!
𝐴𝑚
𝑛 = (𝑛−𝑚)!
Definiţie: Numărul de submulţimi, formate din m elemente, luate din mulţimea formată din m elemente,
se numeşte combinări din m elemente luate din n elemente şi se notează𝐶𝑛𝑚 .
𝑛!
𝐶𝑛𝑚 = (𝑛−𝑚)!𝑚!
Relaţia dintre permutări, aranjamente, combinări : 𝐴𝑚 𝑚
𝑛 = 𝐶𝑛 ∙ 𝑃𝑚

§6. Binomul lui Newton

Formula binomului lui Newton:

𝑛
(𝑎 + 𝑏) = 𝐶𝑛0 𝑎𝑛 𝑏 0 + 𝐶𝑛1 𝑎𝑛−1 𝑏 + 𝐶𝑛2 𝑎𝑛−2 𝑏 2 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑘 𝑎𝑛−𝑘 𝑏 𝑘 + ⋯ 𝐶𝑛𝑛−1 𝑎𝑛−1 𝑏 + 𝐶𝑛𝑛 𝑎0 𝑏 𝑛
n
(𝑎 + 𝑏)𝑛 = C
k 0
k
n a nk b k

Proprietăţile termenilor dezvoltării binomului (𝑎 + 𝑏)𝑛

1. Dezvoltarea binomului (𝑎 + 𝑏)𝑛 conţine 𝑛 + 1 termeni.

2. Formula termenului cu indicele k+1 este 𝑇𝑘+1 = 𝐶𝑛𝑘 𝑎𝑛−𝑘 𝑏 𝑘 .
3. Coeficienţii bimomiali ai termenilor egal depărtaţi de extremităţile dezvoltării binomului (𝑎 + 𝑏)𝑛 sunt egali
𝐶𝑛𝑚 = 𝐶𝑛𝑛−𝑚
𝑘+1
4. 𝐶𝑛𝑘 + 𝐶𝑛𝑘+1 = 𝐶𝑛+1 ,0≤𝑘≤𝑛
5. Suma coeficienţilor binomiali ai dezvoltării binomului (𝑎 + 𝑏)𝑛 este egală cu 2𝑛 .
6. Suma coeficienţilor binomiali situaţi pe locuri pare este egală cu suma coeficienţilor binomiali situaţi pe
locuri impare: 𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛2 + 𝐶𝑛4 + ⋯ = 𝐶𝑛1 + 𝐶𝑛3 + 𝐶𝑛5 + ⋯ = 2𝑛−1 .

Triunghiul lui Pascal

1
1 1
1 2 1
1 3 3 1
1 4 6 4 1
1 5 10 10 5 1
1 6 15 20 15 6 1
. ...........................

§7. Proprietăţi fundamentale ale funcţiilor reale

Definiţie: O funcţie se numeşte monoton crescătoare (monoton descrescătoare) dacă pentru orice 𝑥1 , < 𝑥2
din domeniul ei de definiţie are loc relaţia 𝑓(𝑥1 ) ≤ 𝑓(𝑥2 ) [𝑓(𝑥1 ) ≥ 𝑓(𝑥2 )].
Definiţie: O funcţie se numeşte pară (impară ), dacă a) domeniu domeniul ei de definiţie este simetric în
raport cu originea de coordonate b)pentru ∀𝑥 ∈ 𝐷(𝑓) are loc relaţia 𝑓(−𝑥) = 𝑓(𝑥)
[ 𝑓(−𝑥) = −𝑓(𝑥) ].
Definiţie: O funcţie se numeşte periodică cu perioada T, dacă a) pentru ∀𝑥 ∈ 𝐷(𝑓), 𝑥 + 𝑇 ∈ 𝐷(𝑓)
b)𝑓(𝑥 + 𝑇) = 𝑓(𝑥) pentru ∀𝑥 ∈ 𝐷(𝑓)
Definiţie: Funcţia𝑓: 𝐴 → 𝐵 se numeşte injectivă, dacă pentru orice două valori distincte ale argumentului
valorile respective ale funcţiei sunt distincte.
Definiţie: Funcţia𝑓: 𝐴 → 𝐵 se numeşte surjectivă dacă pentru ∀𝑦 ∈ 𝐵 există cel puţin o valoare𝑥 ∈ 𝐴,
astfel încât 𝑓(𝑥) = 𝑦
Definiţie: O funcţie se numeşte bijectivă dacă ea este şi ingectivă, şi surjectivă
Definiţie: Dacă legea de corespondenţă f dintre mulţimile A şi B, şi legea de corespondenţă inversă g dintre
mulţimile B şi A sunt simultan funcţii, atunci se spune că funcţiile y=f(x) şi x=g(y) sunt funcţii
reciproc inverse.
1. Dacă domeniul de definiţie al funcţiei 𝑓(𝑥)este simetric în raport cu originea de coordonate, atunci
graficile funcţiilor 𝑓(𝑥) şi 𝑓(−𝑥) sunt simetrice în raport cu axa ordonatelor.
2. Graficele funcţiilor 𝑓(𝑥) şi −𝑓(𝑥) sunt simetrice în raport cu axa absciselor.
3.Graficul funcţiei pare este simetric în raport cu axa ordonatelor.
4. Graficul funcţiei impare este simetric în raport cu originea de coordonate.
5. Graficul funcţiei 𝑓(𝑥 − 𝑎) + 𝑏 este imaginea graficului funcţiei 𝑓(𝑥) la translaţia definită de
vectorul 𝑟⃗(𝑎; 𝑏).
6. O funcţie monotonă pe R nu poate fi periodică.
7. O funcţie monotonă pe un interval este injectivă.
8. O funcţie este surgectivă dacă ea aplică domeniul de definiţie pe mulţimea ei de valori.
9. Orice funcţie bijectivă este inversabilă.
10. Graficele funcţiilor reciproc inverse sunt simetrice în raport cu bisectoarea cadranelor I şi III
11. Dacă funcţiile f şi f -1 sunt reciproc inverse, atunci 𝑓(𝑓 −1 (𝑥)) = 𝑓 −1 (𝑓(𝑥)) = 𝑥.

Breviar
cu proprietăţi şi formule din geometria triunghiului

În cele ce urmează, vom folosi următoarele notaţii: în triunghiul ABC, m(A)   , m(B)   , m(C )   ;
AB  c, AC  b, BC  a; ma , mb , mc - medianele trasate respectiv din vârfurile A, B, C; l a , lb , lc -
bisectoarele trasate respectiv din vârfurile A, B, C; ha , hb , hc - înălţimile trasate respectiv din vârfurile A, B, C;
R - raza cercului circumscris triunghiului ABC, r - raza cercului înscris în triunghiul ABC;

§ 1. Relaţii dintre laturi, unghiuri şi alte elemente ale triunghiului

1. Lungimea oricărei laturi a triunghiului este mai mică decât suma lungimilor celorlalte două laturi ale lui.
2. Lungimea oricărei laturi a triunghiului este mai mică decât semiperimetrul lui.
3.       180 0 4. Dacă măsura unghiului mai mare este egală cu ( mai mare, mai mică decât ) suma
măsurilor celorlalte două unghiuri, atunci triunghiul este dreptunghic ( obtuzunghic, ascuţitunghic )
5. Teorema cosinusurilor: Pătratul lungimii unei laturi a triunghiului este egal cu suma pătratelor lungimilor
celorlalte două laturi minus dublul produs al lungimilor celor două laturi cu cosinusul unghiului format de ele
6. Teorema sinusurilor: Lungimile laturilor unui triunghi sunt proporţionale cu sinusurile unghiurilor opuse lor,
şi coeficientul de proporţionalitate este egal cu diametrul cercului circumscris triunghiului.
7. Dacă pătratul lungimii laturii mai mari a triunghiului este mai mic ( egal, mai mare ) decât suma pătratelor
lungimilor a celorlalte două laturi ale lui, atunci triunghiul este ascuţitunghic ( dreptunghic, obtuzunghic )
  
tg
8. Teorema tangentelor: 2  a b 9. sin  
2
p( p  a)( p  b)( p  c) ; cos  
b2  c2  a2
;
  ab bc 2bc
tg
2
 ( p  b)( p  c)  p( p  a)
sin  ; cos  .
2 bc 2 bc
p r
10. sin   sin   sin   ; cos   cos   cos   1  ; tg  tg  tg  tg  tg  tg .
R R

§ 2. Proprietăţile medianelor triunghiului

1. Trei mediane ale triunghiului sunt concurente în acelaşi punct ( centrul de greutate al triunghiului) şi în
punctul lor de intersecţie se împart una pe alta în părţi proporţionale cu 2 şi 1 (socotind de la vârf).
2. Lungimea fiecărei mediane a triunghiului este mai mică decât media aritmetică a laturilor care au vârf
comun cu mediana.
1 3 9
3. ma  2b 2  2c 2  a 2 4. ma2  mb2  mc2  (a 2  b 2  c 2 ) 5. ma4  mb4  mc4  (a 4  b 4  c 4 )  9S 2
2 4 16
6. Lungimea medianei coborâtă pe ipotenuza triunghiului dreptunghic este egală cu jumătate din lungimea
ipotenuzei.
7. Mediana împarte triunghiul în două părţi echivalente.
8. Trei mediane împart triunghiul în şase părţi echivalente.
9. Triunghiul cu două mediane congruente este isoscel.

§ 3. Proprietăţile bisectoarelor triunghiului

1. Orice punct de pe bisectoarea unui unghi este egal depărtat de la laturile lui.
2. Trei bisectoare ale unghiurilor triunghiului sunt concurente în acelaşi punct, care este centrul cercului
înscris în triunghi.
3. Lungimea bisectoarei unui unghi al triunghiului este egală cu produsul dintre media armonică a
lungimilor laturilor unghiului cu cosinusul jumătăţii de unghi.
4. Teorema bisectoarei: Bisectoarea unui unghi al triunghiului împarte latura opusă în părţi proporţionale cu
lungimile laturilor unghiului.
5. Bisectoarea unui unghi al triunghiului împarte triunghiul în părţi, ariile cărora sunt proporţionale cu
lungimile laturilor unghiului.
6. Triunghiul cu două bisectoare congruente este isoscel.
7. Bisectoarele unghiurilor ascuţite ale unui triunghi dreptunghic formează la intersecţie un unghi obtuz cu
măsura de 1350.

§ 4. Proprietăţile înălţimilor triunghiului

1. Trei înălţimi ale triunghiului sunt concurente în acelaşi punct, numit ortocentru. Ortocentrul triunghiului
ascuţitunghic ( obtuzunghic ) este situat în domeniul interior ( exterior ) al triunghiului; ortocentrul
triunghiului dreptunghic coincide cu vârful unghiului drept.
2. Lungimile înălţimilor unui triunghi sunt invers proporţionale cu lungimile bazelor, pe care sunt coborâte.
3. Două înălţimi coborâte din vârfurile a două unghiuri ale triunghiului formează la intersecţie un unghi
congruent cu al treilea vârf al triunghiului.
4. Triunghiul, vârfurile căruia sunt picioarele înălţimilor lui, sunt vârfurile triunghiului ortic, asemenea cu
triunghiul dat, iar înălţimile trasate sunt bisectoarele triunghiului ortic.
 bc sin 
5. ha 
b 2  c 2  2bc cos 
6. Suma mărimilor inverse lungimilor înălţimilor triunghiului este egală cu inversa razei cercului înscris în
triunghi.
7. Triunghiul cu două înălţimi congruente este isoscel.
8. Înălţimea coborâtă pe ipotenuza triunghiului dreptunghic a) împarte triunghiul în două triunghiuri
asemenea; b) este media geometrică a segmentelor în care ea împarte ipotenuza; c) are lungimea egală
cu câtul dintre produsul lungimilor catetelor şi lungimea ipotenuzei.

§5. Proprietăţile cercului circumscris triunghiului

1. Oricărui triunghi i se poate circumscrie un cerc, centrul căruia este punctul de intersecţie al mediatoarelor
laturilor lui.
2. Centrul cercului circumscris triunghiului obtuzunghic (ascuţitunghic) este situat în exteriorul (interiorul)
triunghiului; centrul cercului circumscris triunghiului dreptunghic este mijlocul ipotenuzei.
abc a
3. Raza cercului circumscris unui triunghi se determină după formula: R  , R .
4S  2 sin 
§6 . Proprietăţile cercului înscris în triunghi

1. În orice triunghi se poate înscrie un cerc, centrul căruia este punctul de intersecţie al bisectoarelor
triunghiului.
2. Distanţa de la vârful unui triunghi până la cel mai apropiat punct de tangenţă a laturii cu cercul înscris în
triunghi este egală cu diferenţa dintre semiperimetrul triunghiului şi lungimea laturii opuse unghiului. 3.
Raza cercului înscris într-un triunghi dreptunghic este egală cu diferenţa dintre semiperimetrul triunghiului şi
ipotenuza lui.
 
sin sin
A  2 2;
4. Raza cercului înscris în triunghi se determină după formula r  ; r  ( p  a)tg ; r  c
p 2 
cos
2
r    1 1 1 1
5.  4 sin sin sin ;    .
R 2 2 2 ha hb hc r
6. Teorema lui Euler: Distanţa dintre centrele cercurilor înscris şi cel circumscris unui triunghi se
determină după formula d  R 2  2 Rr .
7. În orice triunghi raza cercului circumscris triunghiului nu este mai mică decât diametrul cercului înscris în
triunghi, egalitatea fiind valabilă numai pentru triunghiul echilateral.

§ 7. Formulele ariei triunghiului

1 1 1 2 sin  sin 
1. A ∆ = aha 2. A ∆ = bc sin  3. A ∆ = c 4. A ∆ = p( p  a)( p  b)( p  c)
2 2 2 sin 
abc   
5. A ∆ = 6. A ∆ = pr 7. A ∆ = 2R 2 sin  sin  sin  8. A ∆ = r 2 ctg ctg ctg
4R 2 2 2
   
9. A ∆ = p 2 tg tg tg 10. A ∆ = r 2 ctg  2 Rr sin 
2 2 2 2