1.

Considerații generale

Rezervoarele sunt construcții inginerești destinate înmagazinării lichidelor, în special

a apei și a produselor petroliere . De asemenea rezervoarele se pot executa și pentru
înmagazinarea altor produse, precum : vin (budane și cisterne), alcool (cisterne), bere
(tancuri), uleiuri etc.

În general, aceste construcții inginerești necesită o tratare specială a finisajului interior,

produsele înmagazinate trebuind să nu atace betonul și în același timp rezervorul să asigure
condițiile igienice necesare păstrării lor în condiții normale . O atenție deosebită trebuie
acordată impermeabilității, mai ales prin folosirea unui beton compact, prin aplicarea unui
strat de mortar torcretat, respectiv a unor căptușeli adecvate, sau prin precomprimare .

In general, aceste rezervoare necesita o tratare speciala a finisajului interior, produsele

inmagazinate trebuind sa nu atace betonul si in acelasi timp rezervorul sa asigure conditiile
igienice necesare pastrarii lor normale.

1
 Pentru realizarea rezervoarelor s-au intrebuintat in decursul timpului toate materialele
cu larga aplicatie in industria constructiilor: lemn, caramida, beton simplu, beton armat,
metal.

Primele rezervoare s-au executat din caramida, impermeabilitatea realizandu-se prin

tencuire si prin inglobarea in zidarie sau in jurul rezervorului, a unui strat de argila batuta.

Betonul simplu ca material de constructie pentru

rezervoare a inceput sa fie intrebuintat de foarte mult
timp. Au dat rezultate bune rezervoarele de beton simplu
ingropate, asezate pe stanca sau pamanturi foarte
rezistente.

In prezent, betonul armat este materialul de

constructie este cel mai indicat pentru rezervoarele
subterane, fiind predominant in constructiile care
alcatuiesc o retea de alimentari cu apa.Betonul armat
intrebuintat in constructia rezervoarelor de apa ingropate,
are avantajul de a avea eforturi de contractie mult
micsorate fara de eforturile produse de contractie la alte
tipuri de lucrari. Intr-adevar aceste eforturi scad la
jumatate si chiar la o treime in cazul cand betonul este in
stare uscata, atunci cand betonul este mentinut in stare
umeda.

De asemenea forma lor simetrica si in special cea

circulara, fac ca eforturile datorite contractiei sa fie mai
reduse ca la alte feluri de constructii.

Prefabricarea rezervoarelor asigura

conditiile necesare pentru trecerea pe scara
larga la executarea rezervoarelor din
prefabricate dar si intampinarea unor serii
de dificultatii:realizarea rosturilor etanse
intre elemente prefabricate, asamblarea prin
precomprimare a elementelor prefabricate
care necesita utilaje speciale,realizarea
protectiei armaturii pretensionate, realizarea
imbinarii intre radier si perete,
prefabricarea radierelor, montarea
prefabricatelor in incinte situate sub cota
nivelului terenului, sapatura.etc

2
 Proiectarea rezervoarele trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

• atenţie deosebită pentru asigurarea impermeabilităţii - care se realizează prin

folosirea unui beton compact, aplicarea unui strat de mortar torcretat la înterior, a

unei hidroizolaţii adecvate, sau prin precomprimare;

• realizarea protecţiei împotriva lichidelor agresive, prin aplicarea în interior a unui

strat de sticlă, porţelan sau ceramic;

• amplasarea lor pe terenuri de fundare stabile, deoarece radierul rezervorului are o

suprafaţă mare şi rigiditatea lui la încărcări gravitaţionale este redusă; este necesar

un studiu atent a terenului din punct de vedere a tasărilor inegale - pentru a evita

apariţia eventualelor fisuri care pot duce la pierderea impermeabilităţii;

• fundul rezervoarelor se recomanda a se dispune la o cota superioara nivelului apelor

subterane.

• la rezervoarele semiingropate si acoperite cu pamant, adancimea constructiei

subterane trebuie sa fie mai mica decat cea deasupra terenului;
• la rezervoarele deschise costul scade, cu sporirea inaltimii pana la 4.5m, peste care
costul incepe din nou sa creasca;

• la rezervoarele acoperite, cu peretii inalti, raportul intre inaltimea si diametrul

rezervorului este indicat sa fie sub ¼;
• cel mai redus consum de materiale se obtine la rezervoarele alcatuite din elemente
prefabricate ansamblate prin precomprimarea; avantajele sporesc cu cresterea capacitatii
rezervoarelor;

3
 2.Clasificarea rezervoarelor

A.Din punct de vedere funtional:

 Inmagazinarea cantitatii de apa necesara pentru compensare in interval de 24 de ore a
debitelor de consum cu cele de alimentare;
 Inmagazinarea volumului de apa necesar pentru stingerea incendiilor;

 Inmgazinarea rezervei suplimentare de apa necesara pentru asigurarea consumului in

cazul defectiunii conductei de aductie;

 Asigurarea presiunii de serviciu in reteaua de distributie.

B.Din punct de vedere al asezarii fata de teren:

 Ingropate;

 Semiingropate;

 De suprafata;

 Asezate pe turnuri,plansee de cladiri, castele de apa.

a.rezervor subteran ingropat b.rezervor subteran semiingropat

c.rezervor suprateran d.castel de apa

4
 C.Din punct de vedere al protectiei apei:
 Acoperite;

 Descoperite (balize, batale)

D.Din punct de vedere al formei:

 Cilindrice (cu ax orizontal sau vertical)
 Prismatice cu suprafata bazei dreptunghiulara, patrata sau poligonala

 Cu forme speciale (tesituri, pereti boltiti, picatura etc.)

F.Din punct de vedere al compartimentarii:

 Rezervoare cu o singura incapere;
 Rezervoare cu camere paralele;

 Rezervoare cu camere concentrice;

 Rezervoare cu camere ochelari.

Forme de rezervoare in plan:

a, b.rezervoare circulare c,d. rezervoare dreptunghiulare

e.rezervor hexagonal f.rezervor cu capete semicirculare

1.rezervor 2.camera vanelor

5
 3.Alcătuirea rezervoarelor
În ansamblu, un rezervor se compune din 2 părţi:
- rezervorul propriu-zis, care cuprinde:

• radierul general;
• peretele de închidere pe contur;

• planşeul de acoperiş;
- casa vanelor.

 Camera de inmagazinare a apei (rezervorul propriu-zis)

Rezervoarele sunt alcatuite din una sau mai multe incaperi de inmagazinare a apei,
legate intre ele si cu exteriorul printr-o retea de conducte.Este preferabil, ca din punct de
vedere static, forma rezervoarelor sa fie cilindrica, circulara, pentru ca peretii sunt supusi la
forte axiale fara momente incovoietoare importante, cu exceptia celor de incastrare in radier.

La rezervoarele de apa, peretii laterali sunt verticali cu sectiunea constanta sau putin
variabila la inaltime. In cazul unor terenuri bune, pe care se fundeaza rezervorul, peretii pot
sa se teseasca la partea inferioara.Se reduce astfel inaltimea peretelui, deci si eforturile scad,
realizandu-se economii la dimensionarea rezervorului.

Peretii se fac fara nervuri, sau cu nervuri verticale.Planseele de acoperire a

rezervoarelor de apa rezema pe stalpi de beton armat sau pe pereti de beton simplu.Cand
reazema pe stalpi, distanta acestora se ia de 3-4.5 m iar cand reazema pe pereti, acestia
indeplinesc si rolul de sicane pentru circulatia apei.Ei se fac in acest caz cu o grosime de cel
putin 15 cm.

Acoperirea rezervoarelor se face cu plansee cu nervuri principale si secundare, cu

plansee ciuperci etc.Planseele cu nervuri au o grosime de minim 10 cm, iar planseele ciuperci
se fac cu o grosime minima de 15 cm.

Stalpii si peretii rezervoarelor reazema pe un radier care serveste si ca perete inferior

peretelui. Grosimea minima a acestui radier in forma de planseu-ciuperca rasturnat, este de
15 cm pentru stalpi cu distanta interax de 3 m si cel putin de 20 cm pentru stalpi cu distanta
interax de peste 4 m.

6


7
  Camera vanelor
Pentru buna supraveghere a conductelor de aducere si plecare a apei, se amenajeaza
langa rezervor sau chiar in corpul lui, o incapere de control si manipulare a vanelor si
conductelor.Aceasta incapere poate avea orice forma, dreptunghiulara, poligonala etc. avand
dimensiunile strict necesare asezarii si montarii vanelor.

Camera de vane deserveste toate compartimentele unui rezervor.Ea se amenejeaza cu

un perete comun cu rezervorul sau poate fi complet separata.Se plaseaza astfel ca lungimile
conductelor de deservire ale rezervorului sa fie cat mai mici.

La rezervoarele subterane, camera vanelor are doua nivele si anume: un nivel inferior
in care se plaseaza conductele si care este cu circa 50 cm mai jos decat fundul rezervorului si
un nivel superior cu acces din exterior si care permite atat intrarea in rezervor, cat si
supravegherea oglinzii apei.

Din camera vanelor, putin deasupra nivelului apei, se da un acces la rezervor.Acest

acces de pe care se poate vedea oglinda apei, poate fi facut o galerie in lungul intregului
rezervor sau numai pe o portiune redusa.

Partea superioara a camerei de vane, fiind punctul cel mai inalt al rezervorului, poate
servi si ca un punct de evacuare pentru aerul viciat (ventilatie), cand conditii de igiena nu
impun o separare printr-o usa etansa intre rezervor si camera vanelor.

4. Aspecte tehnologice de realizare a rezervoarelor din beton armat monolit

Principalele etape tehnologice pentru realizarea acestor tipuri de rezervoare, sunt

urmatoarele:

- realizarea lucrărilor de terasamente;

- realizarea radierului;
- verificarea poziţionarii corecte a armăturilor la racordarea cu radierul;
- curăţarea zonei de rost radier-perete;
- montarea eventualelor piese de etansare;
- montarea variantei de cofraj aleasă.
Rosturile de turnare sau sectiunile in care se intrerupe turnarea betonului la
rezervoarele monolite sunt zonele in care etanseitatea betonului nu este rezolvata
satisfacator.Din acest motiv este indicat ca in pereti betonul sa se toarne continuu.

Rosturile de contractie se prevad uneori pentru a se permite deformatia neimpiedicata

a betonului din efectul contractiei sau variatiei de temperatura in timpul executiei.

8
 Rosturile de dilatatie si de tasare se executa astfel incat sa permita in timpul
exploatarii rezervorului deplasarea relativa a suprafetelor ce vin incintact fara sa permita insa
trecerea apei.

Alcătuirea şi armarea rezervoarelor cilindrice

Armarea orizontală rezultă din calculul de rezistenţă la eforturile de întindere N, iar
grosimea peretelui din respectarea condiţiei privind deschiderile maxime admisibile ale
fisurilor. Eforturile verticale Nx fiind de compresiune sunt bine preluate de peretele de beton,
armăturile verticale dispunându-se constructiv, de regulă. Pentru elemente întinse centric sau
excentric cu mică excentricitate supuse presiunii unui lichid neagresiv se limitează
deschiderea fisurilor la a f < 0,10mm. La elementeîncovoiate sau comprimate excentric cu
mare excentricitate, deschiderea maximă a fisurilor este de 0,20mm.

9
 La rezervoare mici armătura se dispune sub formă de plasă la partea exterioară şi două
plase la partea interioară în zona de perturbare a stării de membrană (pe o treime din
înălţimea rezervorului la partea inferioară sau şi la partea inferioară şi la partea superioară, pe
câte o treime din înălţimea peretelui). Armătura verticală de la partea inferioară este de
rezistenţă şi are rolul de a prelua momentele încovoietoare Mx. Dacă sunt îngropate (apare şi
împingerea pământului) armarea se face cu două plase pe toată înălţimea rezervorului.

10
 Înnădirea barelor orizontale se poate face legând cel mult 25% din totalul barelor într-
o secţiune, prin petrecerea pe o lungime de 40d. La rezervoarele neacoperite, inelul superior
de rigidizare se alcătuieşte constructiv. La rezervoarele cu grosimea pereţilor peste 10cm
armătura se dispune sub formă de două plase pe toată înălţimea rezervorului (perete cu
armare dublă

11
5.Alcatuirea peretilor
Peretii rezervoarelor cilindrice se executa din beton armat obisnuit sau precomprimat
turnat monolit sau din elemente prefabricate necomprimate sau precomprimate.In functie de
modul in care peretele este legat de radier, apare necesar numai precomprimarea orizontala a
peretilor sau atat precomprimarea orizontala cat si cea verticala.

a) Procedee de precomprimare a peretilor rezervoarelor in sens

transversal.
Se cunosc o serie de procedee:

 Prin infasurarea sarmelor in stare de tensiune;

 Cu fascicule sau bare dispuse in interiorul peretelui;

 Prin metoda cercurilor de butoi (Baur);

 Cu inele nesegmentate pretensionate mecanic;

 Cu inele nesegmentate prin procedeul electrotermic;

 Cu bare intinse manual;

 Prin frangerea traseului armaturilor continue sau inelare;

 Prin extensia diametrului.

La rezervoarele cilindrice se poate realiza precomprimarea centurilor, cupolelor de

acoperiş, pereţilor cilindrici şi eventual a radierelor. Pereţii rezervoarelor cilindrice se

12
realizează în general cu grosime constantă iar precomprimarea se face cu inele orizontale (pe
orizontală). La rezervoarele mari peretele se poate precomprima şi pe verticală.

Moduri de precomprimare a pereţilor cilindrici

La precomprimare, legătura monolită între perete şi radier împiedică deformaţia liberă

a peretelui în timpul precomprimării şi provoacă apariţia unor momente de încovoiere – mx –
destul de mari în fâşiile verticale. Pt reducerea acestora , se recomandă realizarea unei
rezemări alunecătoare a peretelui pe radier în timpul precomprimării. În figura de mai jos se
prezintă 2 soluţii, pt rezervoare mari şi pt rezervoare mai mici.

Se pot folosi două moduri de precomprimare a pereţilor verticali:

1) precomprimarea cu cabluri sau cu fascicule izolate

2) precomprimarea prin înfăşurare

Precomprimarea cu cabluri sau cu fascicule izolate.

Cablurile sau fasciculele folosite la precomprimare se fragmentează pentru reducerea
pierderilor prin frecare. Se recomandă ca un cablu sau un fascicol să înconjoare cel mult o
pătrime din perimetru. Se pot prevedea opt nervuri verticale, capetele cablurilor ancorându -se
decalat de la un rând la altul, ca în figura de mai jos. Fasciculele folosite la precomprimare se
introduc în canale lăsate în perete la turnarea lui.

13
 Se poate realiza precomprimarea şi cu bare sau fascicole dispuse în exteriorul
pereteluivertical. Ele se blochează într-o singură nervură metalică verticală, ancorată în
perete. Pt adiminua frecările la pretensionarea barelor orizontale, pe perimetrul peretelui se
dispun pendulispeciali cu role. După pretensionare pendulii încep să se scoată din partea
opusă preselor. Cu presele menţinute sub o presiune constantă, se compensează continuu
pierderile de tensiune dincabluri la scoaterea fiecărui pendul. În final, după atingerea efortului
de control în cablurile pretensionate, se blochează cablurile pe nervura metalică şi se
îndepărtează presele. Prin acest procedeu, pierderile de tensiune scad până la aproximativ
6...9%. Fascicolele exterioare se protejează cu un strat de mortar torcretat.

Precomprimarea prin înfăşurare.

La rezervoarele de dimensiuni mici se foloseşte precomprimarea prin înfăşurare sub
tensiune a unei sârme de 2…5 mm diametru din oţel superior. Înfăşurarea şi pretensionarea
sârmei se face cu utilaje speciale, ce se deosebesc prin modul de tensionare a sârmei şi prin
sistemul de transmitere a mişcării de înfăşurare a sârmei.

14
 Înfăşurarea se face de sus în jos cu o viteză de 20; 40 sau 60 m / min. Sârma se prinde
din loc în loc de peretele rezervorului, pentru a împiedica desfăşurarea completă în caz de
rupere. Dacă golurile prevăzute în perete sunt mici înfăşurarea se continuă peste ele, ulterior
sârmele deviindu-se ca să ocolească aceste goluri. Golurile mai mari necesită întreruperea
înfăşurării.Instalaţia poate precomprima rezervoare cu diametre între 10 şi 45 de metri şi cu
înălţime între 3 şi 8,5 m. Înfăşurarea se poate face în trepte, în mai multe straturi de
sârmă, pentru evitarea apariţiei unor momente încovoietoare şi forţe tăietoare mari în
porţiunea de trecere de la partea înfăşurată a peretelui la cea neînfăşurată. Forţele tăietoare
mari ar putea duce la forfecarea orizontală a peretelui rezervorului. Protecţia sârmelor se face
cu un strat de mortar torcretat de 25...30 mm. În cazul mai multor straturi suprapuse de
sârmă, peste fiecare strat se aplică mortar torcretat de 10 mm grosime.

b) Rezervoare prefabricate
Prin prefabricarea rezervoarelor se obţin soluţii economice, consumul de beton
reducându-se cu 15…20%, consumul de oţel cu 10…15% iar manopera cu 25…30%. De
asemenea termenele de execuţie se reduc sensibil, putându-se executa cu masuri minime în
orice perioadă a anului. Se prefabrică mai ales pereţii şi acoperişurile rezervoarelor. Pereţii
prefabricaţi se realizează în principal prin două metode:
3) panouri prefabricate cu rosturi verticale

4) virole precomprimate, cu rosturi orizontale şi verticale

Panourile pot avea o grosime constantă sau pot fi chesonate. Rosturile dintre panouri
pot fi de grosime redusă sau pot fi puternic evazate. Prezintă următoarele avantaje: volum
mic de beton turnat pe şantier, deformaţii inelare reduse, execuţia în toate anotimpurile
Acoperirea rezervoarelor se poate face cu cupole din elemente prefabricate sau cu chesoane

15
de lăţime variabilă sau grinzi T precomprimate cu talpă cu lăţime variabilă. Execuţia unui
rezervor prefabricat începe cu turnarea radierului după care se aşează elementele prefabricate
ale pereţilor şi se umplu rosturile, apoi se pretensioneză inelele de armătură.

6. Rosturi de dilatare a rezervoarelor

Rosturile de dilatare ale rezervoarelor de apă sunt mai greu de realizat decât la
construcţiile ce rămân în uscat, deoarece trebuie să se obţină în acelaşi timp cu posibilitatea
de dilataţie şi o perfectă etanşeitate.

Din acest motiv, oricând va fi posibil, rosturile de dilataţie se vor evita, recurgându-se
la alte soluţii constructive.

In sensul celor spuse mai sus, uneori este preferabil să se facă mai multe rezervoare
mai mici, separate, decât un rezervor mare prevăzut cu rosturi de dilataţie.

Fig. VI 1.23. Efanşarea rosturilor dintre pereţi şi radier la rezervoare cu elemente

prefabricate asamblate prin precomprimare.

Rezervoarele de apă fiind în genere protejate cu pământ contra variaţiilor mari de

temperatură, rosturile de dilataţie se vor prevedea la distanţe mari, până la 40—50 m. În aeest
mod se pot realiza fără greutate, unităţi cu volume mari de înmagazinare, având 500—10 000
m3.

16
 10-20 m 10-20 m 10-20m

Fig. VI 1.24. Rosturi de lucru la un rezervor dreptunghiular.

Pentru a micşora efectul contracţiei la radiere şi planşee, acestea se toarnă din porţiuni
de cel mult 20 m lăţime, separate prin fâşii late de 1,50—2 m (rosturile de lucru). După un timp
de 20—30 zile de la turnarea planşeelor, când betonul turnat a suferit o parte din deformările de
contracţie, se toarnă şi fâşiile rămase neturnate. Pe această cale se micşorează efectul contracţiei
cimentului (fig. VII.24). Se va da o atenţie deosebită la completarea fâşiilor, rosturile trebuind
să fie realizate suficient de etanşe.
Rosturile de dilataţie din rezervoare se fac pe întreaga construcţie, prin radier, pereţi şi
acoperiş; dacă sunt parţiale se produc fisuri în porţiunile care nu sunt total străbătute de aceste
rosturi.

Ele se etanşază cu o tablă de cupru sau zinc, mai rar de plumb, pusă la mijlocul înălţimii
piesei de beton întreruptă. Piesa metalică este prinsă în beton pe 20—30 cm lăţime de fiecare
parte şi este ondulată, astfel încât să se poată deforma (fig. VII.25).

17
 În rost se toarnă asfalt cînd betonul este uscat, sau se umple acest rost eu funie
gudronată sau bituminizată, cînd betonul este umed.

Sub rost, se toarnă un strat de beton de 20—40 cm lăţime şi 10—15 cm grosime, peste
care se pune un strat de carton asfaltat. Acest strat ajută ca rostul să lucreze, fără a da eforturi
puternice în radierul rezervorului.

Sunt cazuri când este necesar a se face rosturi de dilataţie între pereţii rezervorului şi
radier, în special când pereţii sunt din porţiuni prefabricate sau precomprimate. Etanşarea în
aceste condiţii, destul de greu de realizat, se face cu un strat de bitum şi frânghie gudronată
în mai multe straturi, sau poate fi făcută prin garnituri de cauciuc.

18
7. Impermeabilizarea şi izolarea rezervoarelor de apă subterane
Realizarea acestor rezervoare din beton armat este menită a aduce importante
economii în consumul de oţel.
Pentru înmagazinarea produselor petroliere şi a uleiurilor, se utilizează rezervoare
care să poată asigura o impermeabilitate suficientă contra pierderii lichidului prin pereţi şi să
limiteze importantele pierderi ce apar din evaporarea hidrocarburilor.
Evaporarea se produce atât în cursul operaţiilor de umplere cât şi în mod continuu
prin pereţii cuvelor, datorită variaţiilor de temperatură ale atmosferei, prin fenomenul
cunoscut sub numele de respiraţie. Aceste pierderi se ridică în mod normal la 5% din
cantitatea înmagazinată, iar la unele rezervoare executate, s-au măsurat pierderi până la 8%.
Din această cauză, pentru a se micşora pierderile, se dă rezervorului o oarecare
suprapresiune care la rezervoare de beton armat şi beton precomprimat se ridică până la 0,4
atm.
Unui rezervor pentru hidrocarburi i se cer deci două calităţi:
— să aibă asigurată etanşeitatea perfectă a pereţilor;
— să se preteze la o înmagazinare a produselor în jurul unei supra- presiuni de 0,2
atm, pentru a se opune pierderilor prin evaporare.
În aceste rezervoare se pot înmagazina :
— produse petroliere uşoare şi uleiuri minerale, cum sunt: motorina, benzina,
fluide ce curg prin conducte şi care nu au nevoie de a fi încălzite pentru transbordare, dar au
mare putere de pătrundere în porii şi fisurile betoanelor. Toate aceste produse trec uşor prin
betonul uscat;
— produse petroliere grele, obţinute din distilarea huilei şi reziduurilor, care îşi
capătă fluiditatea necesară transvasării, la temperaturi ce depăşesc 40°C şi care se încălzesc
în rezervoare prin serpentine cu apă sau abur, până la 80°C.
— uleiuri animale şi vegetale care nu atacă betonul.
Realizarea rezervoarelor pentru produse petroliere, pune probleme foarte diferite.
Astfel dacă pentru produsele grele se poate realiza o imper- meabilizare satisfăcătoare, numai
prin alcătuirea betonului şi o protecţie superficială a betonului, pentru produse uşoare sunt
necesare măsuri constructive mult mai dificil de luat.
Produsele petroliere grele pun în schimb o altă problemă, aceea a nevoii de încălzire
în timpul umplerii şi golirii rezervorului, iar această încălzire produce eforturi importante în
pereţi şi cere izolări termice care să micşoreze efectul acestor eforturi.
Pentru o etanşare parţială la produse grele, un beton cu 350 kg ciment/metru cub cu
o granulometrie şi o execuţie îngrijită, dă rezultate satisfăcătoare. Pentru o etanşare
completă, este nevoie să se recurgă la metode special indicate între care : etanşarea
hidraulică, etanşarea de suprafaţă prin vopsitorie, straturi de plăci ceramice, cămăşi metalice,
sau straturi de argilă etc.

19
 Pentru depozitarea produselor petroliere şi a uleiurilor, în rezervoare de beton armat
s-au utilizat ca metode:
— realizarea de rezervoare cu pereţi etanşaţi hidraulic;
— realizarea de rezervoare de beton armat făcute impermeabile prin diferite straturi
izolatoare în contra pierderilor prin infiltraţie şi uneori izolate şi termic pentru a evita
fisurarea betonului;
— rezervoare descoperite pentru reziduri şi produse grele. Acestea pot fi făcute în
pământ argilos sau prin înglobarea unui strat de argilă între doi pereţi de beton.
Impermeabilizarea este asigurată de stratul de argilă.

20
Bibliografie:

1. „Ghid privind proiectarea şi execuţia rezervoarelor mici din elemente

prefabricate în zone rurale". indicativ GP081-Q3
2.Betonul armat-Constructii industriale, Mihail D.Hangan,Editura
Tehnica,Bucuresti, 1958
3.Constructii de Beton Armat, A.Mihul, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1969

21